BOLILE

CARDIOVASCULARE
 Principala cauză de deces la toate
grupele – om sedentar, alimentaţie
modificată, solicitat psihoemoţional
complex, deprinderi dăunătoare
 >70% din decese se datorează CI
 Se datorează ATS care poate fi încetinită
acţionând asupra FR
 Cauză importantă de invaliditate şi
creştere a costurilor
RECUPERARE

Ada vieţii calitate nu

doar a prelungi viaţa
Recuperarea bolnavilor
cardiovasculari
ansamblul activităţilor necesare pentru
influenţarea procesului evolutiv al bolii şi
pentru a asigura bolnavilor cele mai bune
condiţii, fizică, mentală şi socială, astfel
încât ei să poată, prin propriile eforturi, să-şi
menţină sau să-şi reia un loc cât mai normal
posibil în societate
OBIECTIVE
 Termen scurt
– Recondiţionarea pacientului pt preluarea activităţilor uzuale
– Reducerea riscului de moarte subită, reinfarct
– Controlul simptomelor
 Termen lung:
– ameliorarea calitatii vietii,
– cresterile in capacitatea de efort
– diminuarea si regresia evolutiei aterosclerozei
– Identificarea şi tratarea FR
– Creşterea statusului psihologic
– Reintegrare familială, socială
PROFILAXIA BCV

 PRIMARĂ- Previne apariţia bolii

 SECUNDARĂ - Previne recidiva
 TERŢIARĂ - În cazul existenţei unui
deficit permanent se previne
agravarea şi se menţine un nivel cât
mai acceptabil
 1 MĂSURI DE
PROFILAXIE
 COMBATEREA FACTORILOR DE RISC
COMBATEREA FACTORILOR
DE RISC

 Reducerea consumului de alcool

 Oprirea fumatului
 Combaterea stresului - şedinţe de relaxare,
psihoterapie, meloterapie, vacanţe mentale
 Menţinerea TA < 130/80
 Echilibrarea DZ
 Dietă hipolipidică indiferent de valoarea
lipidelor ± medicaţie hipolipemiantă
2. ELABORAREA PROGRAMULUI DE
RECUPERARE FIZICĂ ŞI
REANTRENARE LA EFORT
 Stabilirea diagnosticului funcţional
 Bilanţ al funcţiilor majore ale
organismului
 Muncă în echipă, colaborare
interdisciplinară
 ▪ Indicaţiilerecuperării
cardiovasculare:
- Cardiopatia ischemică(insclusiv IMA stabilizat
EKG si enzimatic)
- Cardiopatiile valvulare
- Cardiopatiile congenitale
- Insuficienţa cardiacă cronică
- Posttransplantul cardiac
- Hipertensiunea arterială (HTA)
- Arterio- si venopatii ale membrelor
inferioare
 Contraindicaţiile recuperării
cardiovasculare
- insuficienţa cardiacă decompensata
- angorul instabil
- aritmiile necontrolate
- HTP (TAPs > 60 mmHg), HTA severă
- antecedente recente de embolie pulmonară sau
tromboflebită
- tromboza intracavitară
- revărsat pericardic
- cardiomiopatiile obstructive
- stenoza aortică severa sau simptomatică
- stenoza mitrală strânsă
- afecţiunile inflamatorii sau infecţioase evolutive
- handicapuri motorii ce interzic efortul fizic
METODOLOGIA RECUPERĂRII
3 FAZE
 FAZA I
– Debut intraspitalicesc (UTIC), post IMA sau după interv
chirurgicală
– 1-3 săptămâni (4-6 postinterv)
 FAZA II de recuperare propriu zisă
– 3-6 săptămâni (6-12 pt IC)
– Se obţine capac maximă de efort
– Spitalizare iniţială la cei cu complicaţii(aritmii, IVS,
anevrism) sau Ambulatoriu pt cazurile necomplicate
 FAZA III de menţinere
– Durată nedefinită
– Ambulator sau Spitale de Recuperare faza III (Covasna)
FAZA I
 OBIECTIVE
– Limitarea efectelor generale ale decubitului.
- repercursiunilor psihologice, formare de
cheaguri, pneumonie, atrofie musculara
– Pregătirea funcţională a aparatului cardiovascular
pentru trecerea la următoarea etapă.
 KINETOTERAPIE UŞOARĂ:
– Mişcări de tip flexie, extensie, rotaţia diferitelor
articulaţii
– Exerciţii de respiraţie
FAZA II
 OBIECTIVE
– Ameliorarea capacităţii de efort
– Scăderea travaliului cardiac pt un nivel
dat al efortului
– instruirea familiei
– instruirea bolnavului în vederea
monitorizării efortului prin FC, privind
reluarea activităţii sexuale
– Ameliorarea profilului psihologic
Necesitatea activităţii fizice
 Repausul la pat
– →scăderea întoarcerii venoase, hTA, tahicardie
– Scăderea masei şi forţei muscular 5-7%/săpt
– Scăderea volumelor pulmonare mobilizabile
– Metabolismul anaerobioteic începe de la valori mai mici ale efortului
 Incompetenţă cronotropă
 Limitare a toleranţei la efort de apariţia dispneei (IVS) sau
anginei
 Medicaţia cardiovasculară creşte fluxul coronarian deci
ameliorează capacitataea de efort
 EVALUARE CLINICĂ
 Evaluarea simptomelor
Evaluarea simptomelor
 Inventarierea medicaţiei
 Examenul clinic obiectiv
– Evaluarea problemelor
 musculoscheletale: scolioza, artralgii, pectus excavatum, pectus
carinatum,
 pulmonare – observarea respiratiei pacientului, ascultatie,
 cardiace: TA la ambele braţe, decubit si in ortostatism, puls bilateral
 psihiatrice
 Observarea bolnavului :
 Susţinerea propriei greutăţi fără asistenţă, sta in şezut, face paşi
nesusţinut,
 Evaluarea posibilităţii efectuării mişcărilor active sau pasive cu
membrele superioare si inferioare întâi in decubit, apoi şezând, apoi in
ortostatism
 Activităţi zilnice: periat, spălat, îmbrăcat
Evaluare paraclinică

 Observarea monitorizării
electrocardiografice cu pacientul
şezând şi în ortostatism
 Ecocardiografie: Kinetica pereţilor,
fracţia de ejecţie
 Raport coronarografic
 Spirometrie
Testarea capacităţii de efort
 Capacitatea de efort (maximă) reprezintă
abilitatea (maximă) a sistemului cardiovascular
de a furniza oxigenul necesar masei musculare în
activitate şi capacitatea acesteia de a extrage
(maxim) oxigenul din sânge.
 Se măsoară prin consumul maxim de oxigen
(VO2max), care reprezintă cantitatea de O2 (litri)
transportată pe minut de la plamâni şi utilizată de
musculatura în activitate
 Test de efort submaximal
 Testul de efort dinamic se realizeaza de obicei cu
membrele inferioare, utilizând bicicleta ergometrică sau
covorul rulant; dacă pacientul nu-şi poate utiliza membrele
inferioare, efortul se poate efectua cu membrele
superioare.
 Sub control cardiologic
– Subiectiv: dispnee, dureri toracice
– FC şi TA
– Anomalii ECG
 În deplină securitate (defibrilator, trusă de prim ajutor)
 CAPACITATEA DE EFORT
Se apreciază efortul care nu depăşeşte capacitatea
pacientului
 nu apar dureri precordiale
 Nu apare dispnee
 FC <120/min, nu depăşeşte o creştere de 30 bătăi/min
peste frecvenţa de repaus, <70-80% din FC max (220-
vârsta) indiferent de efort
 TA nu creşte şi nu scade cu mai mult de 20 mmHg
 Nu apar aritmii
Se alege activitatea fizică care nu depăşeşte capacitatea
bolnavului (activităţi de 3-5 EM), se execută 5 min, se
controlează, se continuă 20 min cu un alt control
intermediar la 10 min, se opreste efortul
După o pauză se poate relua cu 2-3 echivalenţi metabolici
mai mult
 KINETOTERAPIE :
– Durata antrenamentului 15-20 min după încălzire de 10
min şi revenire de 5-10 min prin exerciţii uşoare
– 3-4 şedinţe pe săpt
– Efectuarea cu prudenţă a antrenamentului muşchilor
braţelor (iniţial nu se prescriu)
– Contraindicate Exerciţii izometrice
– Se preferă exerciţiile dinamice cu rezistenţă (greutăţi,
arcuri, cordoane de cauciuc)
– Exerciţiile care angrenează un singur grup muscular,
utilizând o rezistenţă care să determine oboseala acestuia
după 8-12 repetiţii, apoi se trece la alt grup muscular
– La început efort de intensitate joasă (ce determină puls
de 60-65% din FC max) cu durată mai lungă 30 min
– Recomandate: MERS, cicloergometru, înot sau exerciţii în
apă
MERS
– Program de mers cu 5oom/zi 10 zile, în 7,5 min,
crescând progresiv cu 500 m la o săpt până la 3
Km /zi în ritm alert (6Km/oră), fără opriri în
vitrine, fără conversaţii cu însoţitorul
– Iniţial doar pe teren plat
– La cel puţin o oră după masă
– Nu în orele de frig sau căldură intensă
– Inspir numai pe nas, eventual isrna prin
intermediul unui fular
– Pacientul îşi va măsura pulsul îanainte, în timpul
şi după efort şi se va opri dacă ajunge la
120/min
FAZA III
 Necesită cooperare şi voinţă
 Se recomanda activitate fizica regulata
 Nu se efectuează efort fără încălzire prealabilă
 Nu se recomanda sporturi care necesita demaraj
brutal sau eforturi de scurta durata cu blocarea
respiratiei haltere, fotbal, tenis, alpinism
 Recomandate ciclism, nataţie, mers, golf, jogging
 Monitorizare frecventa cardiaca
 Recuperarea cv
la vârstnici
 În trecut considerată fără beneficii:
- factorii risc nu mai operează
- prezenţa altor afecţiuni
 Studii actuale:
 RCV s-a dezvoltat (creşterea populaţiei vârstnice, progrese tehnice )
 RCV e benefică:
- inactivitatea fizică şi intelectuală determină degradarea fizică,
intelectuală, depresie
- activitatea fizică e benefică dacă e controlată, progresivă, supravegheată
individualizată
- recuperarea e fizică dar şi psihologică
- beneficiul absolut mic dar beneficiul relativ mare prin creşterea cap de
efort, ameliorarea calităţii vieţii
- dovedirea utilităţii combaterii FR
- creşterea nr de intervenţii pe cord la vârstnic
 PARTICULARITĂŢI:
- recuperare mai lentă 6-12 săptămâni
- efort moderat,
- NU efort izometric
- se ţine cont de modificările
fiziopatologice ale organismului cu
vârsta şi de afecţiunile concomitente în
special osteoparticulare
ALTE CONTRAINDICAŢII
Prolaps genitaL
Cataractă ?!
Defibrilator
Emfizem pulmonar
Glaucom?!
Sciatică
Tulburări de echilibru
Vertij
Oboseală excesivă
Dureri cervicale şi lombare
PROTOCOL

 ÎNCĂLZIRE:
– Poziţie verticală cu picioarele depărtate
– Genunchi lejer îndoiţi
– Braţe ridicate
– Contracţii ale fesierilor şi abdominalilor
– Se începe cu 30s apoi 1 min maxim
1min30
– Repaus 30 s între fiecare exerciţiu
 Exerciţii ale membrelor
inferioare
 Un picior pe platou, celălalt înapoi
şi spre exterior
 Genunchi flectat la 60 - 90°
 Se menţine spatele drept şi capul
ridicat
 Ghemuire pe jumătate
 Picioare pa platou depărtate
 Genunchi flectaţi la 70°
 Spatele drept şi capul ridicat
- Exerciţii musculare pentru întărirea musculaturii
periferice utilizate în viaţa de zi cu zi
- Electrostimulare musculară
- Gimnastică în sală sau la piscină
- Exerciţii de relaxare

- Exerciţii de respiraţie
 Boala coronariana cronică
ischemică
Cardiopatia ischemică este o boală ce are ca
mecanism fundamental irigarea nesatisfăcătoare
a miocardului, consecinţă în majoritatea cazurilor
obstrucţiei arterelor coronare (99%) prin
ateroscleroza coronariana.
 Ateroscleroza
acumulare locală de
 lipide,

 glucide complexe,
sânge şi produse
sanguine,
 ţesut fibros şi

 depozite calcare.
Clasificare:

1. Dureroasa – Angina pectorala

- Infarctul de miocard
- Moartea subita
2. Nedureroasa – Modificari EKG
- Tulburari de ritm si de
conducere
- Insuficienta cardiaca fara
alta cauza
Angina Pectorala
 Tablou clinic: Durere retrosternala cu
iradiere in umarul stang, membrul
superior stang pe marginea cubitala,
pana la degetul mic
 Circumstante de aparitie: frig, pranz
copios, efort, emotie
 Cedeaza la nitroglicerina sublingual si
repaus
Diagnostic diferenţial al durerii anginoase:

Boli cardiace:
 infarct miocardic acut
 disectia de aorta
 embolie pulmonară
 pericardită
 hipertensiune pulmonară severă

Boli extracardiace:
 boli de pleuropulmonare
 boli digestive
 Boli parietotoracice
 Stări de anxietate şi atacuri de panică
EXAMENUL FIZIC:
poate fi normal sau indică modificări
nespecifice la nivelul aparatului cardio-
vascular
EXAMEN PARACLINIC:
• EKG – normala
- subdenivelare ST cu T negativ
2. EKG de efort

- subdenivelare ST cu T negativ
3. Examen holter EKG

4. Coronarografie
 V. Tratamentul
1. Reconfortul pacientul şi explicarea bolii.
2. Corecţia factorilor de risc
3. Corecţia patologiilor asociate.
4. Adaptarea activităţii pentru reducerea
crizelor.
3. Tratamentul medicamentos.
4. Revascularizare miocardică prin
angioplastie percutană transluminală sau
chirurgie coronară. (by– pass).
Tratamentul crizei anginoase:

 pacientul isi inceteaza activitatea, se

aşeaza, dupa care işi
autoadministrează o tableta de
nitroglicerina sublingual, sau un puf de
nitroglicerina spray. Efectul terapeutic
apare în mai putin de 3 minute.
 Efecte secundare frecvente: cefalee,
amţeli, hipotensiune!!!!
Tratament

1. Betablocante: Bisoprolol, metoprolol,

carvedilol
2. Blocanti ai canalelor de calciu:
Nifedipina, Amlodipina, Lercanidipina
3. Coronarodilatatoare
4. Antiagregante plachetare
 Recuperarea bolnavilor cu
angina pectorala de efort
stabila
 inceputa in Clinica cardiovasculara supravegheat si
monitorizat 2-3 săptămâni
 corectia factorilor de risc cardiovascular
 sedinte de dietetica
 şedinţe psihologice, de informare a pacientilor despre
boala
 sedinte de antrenament fizic - prestarea regulată de
exercitii fizice si de activitate fizica, sub limita pragului
anginos, respectiv a simptomatologiei dureroase
 ANTRENAMENTUL FIZIC
 evaluarea prerecuperatorie a bolnavului prin test
maximal limitat de simptome - test clasic, cuplat
numai cu electrocardiografia sau poate fi cuplat
cu echocardiografia, cu scintigrafia miocardică
sau angiohrafia nucleară.
 exerciţii fizice sub forma mişcărilor de trunchi şi
membre, de intensitate mică şi medie, a
exerciţiilor de respiraţie şi de tonifiere a
abdomenului. Aceste exerciţii se pot executa din
decubit, şezând sau stând; ritmul lor va fi lent şi
coordonat cu respiraţia; antrenamentul de
rezistenţă;
 masajul toracelui, în special al regiunii
precordiale;
 Se recomandă utilizarea a cel putin 3-4 tipuri
de efort fizic (gimnastica medicala,
ciclorgometru, covor rulant, etc.) pe o perioada
de 20-30 minute.
 Perioadele de incalzire si de revenire sint
obligatorii si dureaza 5-10 minute.
 Sint utile si activătăţile de agrement care se
efectueaza dupa antrenamentul propriu-zis,
dupa o pauza de 5-10 minute si care vor consta
din jocuri de grup, mai rar individuale. Acest
antrenament de grup (activitate de „placere")
diminueaza plictiseala si stimuleaza spiritul de
competitivitate, crescind atractivitatea
antrenamentului si aderenta la antrenament.
 Programul de recuperare dureaza de
obicei 8 - 12 saptamini si se va incheia
printr-un test de efort final, in baza caruia
bolnavul va fi sfatuit din punct de vedere
al tratamentului care urmeaza: interventie
chirurgicala sau tratament conservator
(continuarea programului de antrenament
fizic si tratament medicamentos).
 INFARCT MIOCARDIC
ACUT
 Necroza miocardica
consecutiva unei
ocluzii coronariene
Triada clinică

1. Durere atroce iradiind în tot toracele,

rezistentă la nitroglicerină + anxietate
2. Hipotensiune arterială + bradicardie
(hipervagotonie) → şoc
3. Hipertermie → 38ºC la 24-48 h

+ simptome hipervagotonice: slăbiciune,

ameţeli, transpiraţii reci, greaţă, vărsături,
sughiţ
Durerea din infarctul miocardic acut
Se datorează complicaţiilor la nivelul plăcilor de aterom cu
fisurarea sau ruptura acestora şi formarea unui tromb ocluziv
 intensitatea „ucigătoare”, resimţită ca o „lovitură de pumnal”;
 sediul este retrosternal, adesea cu extensie precordială, dar în
infarctele inferioare poate fi localizată epigastric;
 iradierea poate avea loc în oricare din sediile uzuale pentru
durerea coronariană;
 durata durerii este de zeci de minute- ore, până la 12-24 de
ore.
 elemente de însoţire: anxietate extremă, transpiraţii profuze,
ameţeli, paloare, dispnee, palpitaţii, greaţă, vărsături,
hipotensiune arterială (fenomene vegetative);
 de obicei nu pot fi identificaţi factori declanşatori;
 durerea nu cedează la repaus dau la administrarea de
nitroglicerină ci doar la antalgice opiacee.
 PARTICULARITĂŢI (1)

 Durere mai puţin intensă ± variaţii TA

 Infarcte silenţioase (alterarea sensibilităţii la durere, DZ, AP)
 Tablou asimptomatic sau oligosimptomatic
 Mascarea durerii de către dispnee instalată
sau accentuată brusc şi nemotivat (EPA)
 Astenie marcată, adinamie instalată brusc
 Diaforeza apare mai rar
 PARTICULARITĂŢI
 Semne de împrumut:
(2)
- tablou fals abdominal: greaţă, vărsături,
eructaţii
- tablou fals cerebral: ameţeli, scurte
pierderi de conştienţă
- semne ce sugerează o suferinţă minoră:
algii toracice, viroză respiratorie
 AVC (embolii secundare)
 Sincopă
 Ischemie periferică acută
 Şoc cardiogen
Examen paraclinic

1. EKG
2. TGO, TGP, Troponina, CPK, CPK-MB
3. Coronarografie
4. Ecocardiografie
 Tratament
A) Profilactic – prevenirea ATS coronariene prin
Profilactic – prevenirea ATS coronariene prin
corectarea factorilor de risc
- tratamentul corect al anginei pectorale
- aplicarea la timp a masurii de
revascularizatie miocardica

B) Curativ – Obiective:
1) Combaterea durerii si anxietatii: oxigen, morfină,
nitroglicerina, betablocante
2) Prevenirea si combaterea complicatiilor
3) Prevenirea extinderii: antiagregante plachetare,
anticoagulante
4) Repermeabilizarea coronariana: tromboliză,
angioplastie transluminală, by pass aortocoronarian
RECUPERAREA ÎN INFARCTUL
MIOCARDIC ACUT
 Faza I de recuperare (intrespitalicească)

- în momentul în care durerea toracică a

dispărut, bolnavul este stabilizat
hemodinamic şi fără tulburări severe de ritm.
- Înaintea mobilizării trebuie să ne asigurăm de
fiecare dată că frecvenţa cardiacă de repaus
nu depăşeşte 90 bătăi/ minut şi că tensiunea
arterială sistolică depăşeşte 90 mmHg.


 Obiective:
 1. Să se asigure bolnavului capacitatea de
autoîngrijire
2. Obţinerea independenţei în sensul deplasării, în
spital şi înafara acestuia, fără ajutor din partea
altor persoane.
3. Limitarea efectelor generale ale decubitului.
4. Combaterea repercursiunilor psihologice ale
imobilizării.
5. Pregătirea funcţională a aparatului
cardiovascular pentru trecerea la următoarea
etapă.
6 .Reabilitarea constă din reluarea de către bolnav,
asistat de medic, cadre medii sau kinetoterapeut, a
măsurilor de autoîngrijire, a unor eforturi mici, a
ortostatismului şi a mersului
Mijloace:

 mobilizări pasive şi active ale

membrelor în pat;
 exerciţii de respiraţie
 Mers în salon, la baie (zilele 5-8), pe
coridor (200m x 3/zi-zilele 9-12);
 exerciţii de stretching
 Urcat şi coborât 1-2 etaje asistat
Perioada de trecere dintre faza I şi faza a-II-a de
recuperare (aproximativ 1-2 săptămâni)
 Obiective:
1. conservarea rezultatelor şi nivelului de
efort atins în timpul fazei intraspitaliceşti a
recuperării
2. instruirea familiei cu privire la atitudinea
ce trebuie adoptată faţă de bolnav
3. instruirea bolnavului în vederea
monitorizării efortului prin FC,
4.obţinerea efectelor psihice benefice
5. instruirea privind reluarea activităţii
sexuale
 Mijloace:
- exerciţiile fizice pe care bolnavul le-a
efectuat în spital, de 2 ori/ zi, 10-20
minute;
- mersul progresiv 30 min de 2-3 ori /zi
- prestaţii casnice, gospodăreşti uşoare
activităţi de bucătărie, spălat cu
maşina;
 Faza a II-a de recuperare

 Perioada de convalescenţă începe după 6

săptămâni de la debutul infarctului şi corespunde
capacităţii bolnavului de a urca un etaj fără semne
de intoleranţă la efort.
 Ea durează 8 – 10 săptămâni, interval după care,
dacă evoluţia este favorabilă, bolnavul îşi poate
relua activitatea
 Această perioadă este cea mai importantă în
recuperarea fizică, deoarece urmăreşte să redea
bolnavului maximul posibil din capacitatea sa
fizică, compatibilă cu starea funcţională a cordului.
 Obiective:
1. reducerea travaliului cardiac pentru un nivel
1. reducerea travaliului cardiac pentru un nivel
dat de efort, prin ameliorarea utilizării
periferice a O2;
2. creşterea capacităţii de efort maximal
3. ameliorarea performanţei cardiace maxime
4. dezvoltarea circulaţiei coronariene
colaterale;
5. obţinerea unor efecte psihologice favorabile,
care să contribuie la recâştigarea încrederii în
sine, alungarea îngrijorării şi anxietăţii legate
de reluarea activităţii profesionale şi de
rezolvarea problemelor complexe ale vieţii.
Mijloace:
 Antrenament de 20-30 min, 3-5
şedinţe/săpt
 Încălzire şi revenire de 10 min
 Tipuri de efort :
– efort moderat 60% din FC max
– exerciţii izometrice;
– urcat pe scăriţă,
– bicicleta ergometrică sau de exterior;
– mers
– jocuri recreative; plimbări; activităţi zilnice curente.
Faza a III-a de recuperare
(faza de întreţinere)
 Începe de regulă la 12 săptămâni de la debutul IMA
Se desfăşoară în paralel cu terapia medicamentoasă
cronică şi măsurile de profilaxie secundară a
cardiopatiei ischemice, concurând împreună cu
acestea la încetinirea progresiunii arterosclerozei
sau la regresiunea acesteia.
 Obiective: Menţinerea, şi chiar, creşterea capacităţii
de efort maximă în raport cu severitatea afectării

 Mijloace: - mobilizări active; cicloergometru; mers,

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ LA

VÂRSTNIC
Normal <130/85 mmHg

High Normal 130-139/85-89mmHg

HTA>140/90 mmHg
TIPURI DE HTA LA
VÂRSTNICI

1. HTA ESENŢIALĂ
2. HTA SECUNDARĂ

3. HTA SISTOLICĂ PURĂ SAU

ATEROSCLEROTICĂ
 HTA ESENŢIALĂ
 apare în deceniile prevârstnice cu afectarea
variabilă a organelor ţintă
 poate fi agravată de modificările arteriale
arteriale aterosclerotice întâlnite la vârstnici
 Este sistolo – diastolică
 Evoluţia este mai blândă
 Se stadializează – I, II (HVS), III (complicaţii
din partea organelor ţintă - angină pectorală,
IC, IRC, AVC)
 Necesită identificarea factorilor de risc
cardiovascular în vederea stabilirii
prognosticului şi alegerii terapiei
 HTA SECUNDARĂ
 Este mai rară
 Stenoză ateromatoasă a arterei renale – se
suspicionează când apare brusc HTA severă şi
rezistentă la tratament sau apare accelerarea
HTA preexistente
 HTA de origine renoparenchimatoasă: PNC,
GNC, nefropatii obstructive.
 Boli endocrine: Cushing, disfuncţie tiroidiană,
 HTA medicamentoasă (corticosteroizi, AINS)
HTA ATEROSCLEROTICĂ
 Forma tipică la vârstnici
 Valori crescute ale TAs cu TAd normală
sau scăzută sub 90 mm Hg
 CARACTERISTICI:
- mare labilitate a valorilor ta în cursul
aceleaşi zile
- mai ales efortul şi stresul cresc TA
- frecvent se asociază cu hipotensiune
ortostatică datorită scăderii sensibilităţii
baroreceptorilor
- se însoţeşte de bradicardie uşoară
 Tablou
clinic

• Cefalee
• Ameteli
• Acufene
• Fosfene
• Dureri precordiale de tip anginos
• Palpitatii
• Dispnee progresiva de efort
COMPLICAŢII
Organul ţintă Complicaţii Complicaţii
aterosclerotice neaterosclerotice

Creier AIT, infarcte Encefalopatie,

cerebrale hemoragie

Ochi Ocluzie de A sau Retinopatie

V a retinei hipertensivă

Cord Angină, IMA HVS, I Cardiacă

Rinichi Stenoză de AR Angioscleroză

Artere Claudicaţie, Disecţie aortă,

gangrenă anevrisme artere
 Tratament
A) Profilactic: evitarea factorilor de risc
cardiovascular: obezitate, sedentarism,
suprasolicitare, fumat, diabet zaharat, dislipidemie.
B) Curativ: igienodietetic: regim alimentar hiposodat,
efort fizic moderat, scadere in greutate, evitarea
grasimilor animale, alcoolului, tutunului.
C) Tratament medicamentos: diuretice, inhibitori de
enzimă de conversie, blocante de calciu,beta
blocante
KINETOTERAPIA ÎN
HIPERTENSIUNEA
ARTERIALĂ (HTA)
 Obiective:
1. echilibrarea sistemului nervos şi
influenţarea pozitivă a centrilor vasomotori;
2. favorizarea vasodilataţiei periferice
3. atingerea şi menţinerea unei greutăţi
corporale optime;
4. prevenirea fenomenelor de ateroscleroză;
5. relaxare musculară şi neuro-psihică;
 MIJLOACE:

 - exerciţii de membre inferioare din decubit cu capul ridicat,

- exerciţii de trunchi sub formă de circumducţii,
- exerciţii de respiraţie cu accent pe expiraţie
- exerciţii de membre superioare pentru derivarea circulaţiei
toracice.
- exerciţii de mobilizare analitică a tuturor segmentelor

 - exerciţii de relaxare: balansări ale membrelor, scuturări de

membre executate de pacient sau scuturări pasive executate de
către kinetoterapeut, răsucirile de trunchi sau unele poziţii cu
răsucirea trunchiului
 - exerciţii de relaxare neuro-psihică –
 - gimnastică colectivă relaxantă
 - antrenamentul de rezistenţă: mersul, urcatul scărilor şi pantelor,
bicicleta ergometrică sau covorul rulant, înotul în piscină în apă
caldă (termală sau mezotermală)
Mijloace de medicină fizică:
- electroterapia, hidrotermoterapia, metode de relaxare generală,
cură balneară
Insuficienta cardiaca

Definitie: Incapacitatea inimii de a

asigura un debit cardiac
corespunzator necesitatilor periferice.
Clasificare:
1) Insuficienta cardiaca stanga

2) Insuficienta cardiaca dreapta

ETIOLOGIE

• Factori de suprasolicitare cardiacă:

rezistenţă la ejecţie ( SA, HTA),
supraîncărcare de volum (regurgitări
valvulare)
• Factori ce determină ineficienţa contracţiei
miocardice: im, miocardită, cardiomiopatii
• Factori ce împiedică umplerea cordului-
pericardită constrictivă, cardiomiopatie
restrictivă, tahiaritmii
 Insuficienţa ventriculară
stângă
 Congestie pulmonară retrogradă →dispnee
de fort, apoi de repaus (ortopnee), dispnee
paroxistică nocturnă (astm cardiac şi EPA),
tuse iritativă,
 Clasificare în IV stadii NYHA
 Obiectiv: tahicardie, galop, suflu de IM,
cardiomegalie, raluri umede pulmonare, puls
mic
 INSUFICIENŢA
VENTRICULARĂ STÂNGĂ
ACUTĂ Astmul cardiac
 Criza de dispnee paroxistica nocturna
insotita de tuse uscata fara raluri crepitante
Edemul pulmonar acut
 Dispnee paroxistica insotita de tuse cu
expectoratie rozata, spumoasa + raluri
crepitante bilateral ce urca spre varfurile
pulmonare (raluri montante)
Urgenta cardiovasculara majora!!!
 INSUFICIENŢA
VENTRICULARĂ DREAPTĂ
A) Forma acuta – embolia pulmonara
B) Forma cronica – faza de decompensare a cordului
pulmonar cronic sau apare după IVS→IC GLOBALĂ
 Congestie sistemică: cianoză rece, edeme la
membrele inferioare, jugulare turgescente,
hepatomegalie dureroasă cu reflux hepatojugular,
oligurie, nicturie, greaţă, anorexie, meteorism,
ascită, revărsat pleural
 La vârstnic: tulburări ale stării de conştienţă,
somnolenţă, dezorientare, astenie, scădere în G
 Simptomele bolii de bază (SA; boală ischemică,
HTA, aritmii)
 Tratament:
1. Igienodietetic: repaus la pat, evitarea
eforturilor fizice, regim alimentar hiposodat.
2. Tratament medicamentos:
1.Tonice cardiace: digitala: creste forta de
contractie, creste debitul cardiac, rareste
frecventa cardiaca.
2.Diuretice
3.IECA
4.Betablocante
5.Oxigenoterapie
 Kinetoterapie- în faza acută
 Obiective:
1. evitarea stazei venoase în extremităţi
2. preîntâmpinarea formării de flebotromboze de la care
pornesc frecvent emboliile la cardiaci.
3. evitarea edemului pulmonar, solidarizarea
diafragmuluio şi a peretelui abdominal în mecanismul
general al respiraţiei.
 Mijloace:
- poziţii de repaus în pat sub formă de decubit, cu capul
ridicat peste nivelul extremităţilor (decubit dorsal,
decubit cu capul ridicat, decubit sprijinit şi aşezat) -
determinând o uşurare a muncii ventricolului stâng.
 - exerciţii ale membrelor inferioare, în pat.
 - exerciţii de membre superioare corelate cu mişcările de
respiraţie
Kinetoterapie- în faza cronică în stadiul
compensat
 Stadiul compensat- se instituie un regim activ, în care scopul
principal este reducerea capacităţii funcţionale a miocardului
 Mijloace:
- exerciţii de încălzire: programul conţine 4 – 8 exerciţii simple
de trunchi şi membre, legate de mişcările de respiraţie,
executate succesiv din decubit, aşezat şi stând;
- masajul membrelor superioare şi inferioare;
- exerciţii analitice cu efect circulator sub forma mişcărilor de
membre superioare şi inferioare, executate sub formă de
pendulare şi balansare, alternativ cu circumducţii şi flexii;
- exerciţii de respiraţie legate de mişcările membrelor
superioare, inferioare şi ale trunchiului, exerciţii de respiraţie
diafragmatică;
- exerciţii de abdomen în special izotonice dar executate lent
- exerciţii cu obiecte portative uşoare;
- exerciţii aplicative sub formă de mers ritmic sau alte variante.
 Kinetoterapie- în faza cronică în stadiul
decompensat
 Obiective:
1. uşurarea şi ajutorarea muncii miocadrului,
2. prevenirea stazelor venoase periferice, a flebotrombozelor şi a
cordului pulmonar acut şi cronic,
3. îmbunătăţirea ventilaţiei pulmonare prin restabilirea activităţii
giafragmului şi a musculaturii toracice.

 Mijloace:
- poziţii de repaus cu accent pe odihnă: decubit dorsal cu capul ridicat,
decubit lateral drept, aşezat rezemat, aşezat, şi decubit dorsal cu
membrele inferioare puţin peste nivelul orizontal.
- exerciţii de membre inferioare efectuate în pat sub formă pasivo-activă
cu amplitudine redusă şi fără încordare musculară,
- exerciţii de respiraţie active uşoare,
- exerciţii de respiraţie diafragmatică din decubit sprijinit şi aşezat
sprijinit,
- exerciţii de relaxare a trunchiului şi membrelor inferioare,
- masajul extremităţilor,
- masajul spatelui în special al toracelui, în care predomină manevrele
cu caracter relaxant ( fricţiuni, vibraţii).