SUBIECTE EXAMEN RECUPERARE PEDIATRIE 2020

6. Dezvoltarea neuro- motorie a nou- nascutului si sugarului: reflexele arhaice:

7. Recuperarea in afectiuni respiratorii: definitie, componentele programului de

recuperare:
8. Recuperarea in afectiuni respiratorii: obiective si beneficii ale programului de
recuperare:

9. Recuperarea in afectiuni respiratorii: exercitiul fizic:

Reabilitarea pulmonara are rolul de a reduce simptomele, de a ameliora statusul
functional, de a creste participarea si de a scadea costurile legate de asistenta
medicala prin stabilizarea sau inversarea manifestarilor sistemice ale bolii.
Componentele:
1. Evaluarea status- ului functional al pacientului respirator
2. Antrenamentul la efort si alte exercitii fizice terapeutice (exercitiul aerobic, de
crestere a fortei musculare si a mobilitatii)
3. Reeducarea respiratiei
4. Tehnici de drenaj bronsic
5. Preventia si managementul exacerbarilor si infectiilor respiratorii.
 - obiective:
1. ameliorarea simptomelor respiratorii (dispnee, fatigabilitate);
2. creșterea toleranței la efort;
3. ameliorarea calității vieții legată de starea de sănătate (HRQOL – Health
Related Quality Of Life);
4. scăderea costurilor asistenței medicale;
5. ameliorarea anxietății și a depresiei;
6. reducerea numărului exacerbărilor și utilizării consecutive de resurse
medicale;
7. reluarea activităților profesionale și recreaționale.
- beneficiile programului de recuperare:
*creșterea capacității de efort;
*diminuarea intensității dispneei;
* creșterea calității vieții;
* diminuarea duratei spitalizării;
* diminuarea anxietății/depresiei;
* creșterea funcționalității membrelor superioare.
Modificări semnificative:
- diminuarea proporției de masa grasă
- normalizarea componenței de fibre musculare
- creșterea suprafeței de secțiune a fibrelor musculare
- creșterea suprafeței de contact capilare - fibre musculare
- creșterea activității enzimelor oxidative
- mormalizarea biochimică a mediului intern (pH)
- nivelul seric de gluthation.
- Fără efect:
- procesul inflamator cronic
- markeri de apoptoză.
 10. Recuperarea in afectiuni respiratorii: drenajul bronsic:
Roluri:
Previne acumularea de secretii bronsice la pacientii cu risc
Elimina secretiile deja produse in arborele respirator
Indicatii:
Afectiuni pulmonare cronice
Repaus prelungit la pat
Status post- anestezie generala si incizii toracice
Pacienti aflati pe ventilator.
Principii:
● Pozitionarea pacientului permite drenajul secretiilor bronsice
● Gravitatia permite mobilizarea secretiilor pana in trahee, de unde sunt
expectorate
● Drenajul postural si masajul permit drenajul in caile aeriene de mari dimensiuni -
evacuare
● Durata sedintelor este de 20- 40 minute
● Se recomanda efectuarea sedintelor intre mese pentru a diminua riscul
varsaturilor

11. Tratamentul de recuperare in bronsiolita respiratorie:

Tratament:
– hidratarea adecvata, supliment O2
– medicatie (bronho- dilatatoare, mucolitice, antivirale, antibiotice, gCSR)
– tratament KT
Tratament KT
* se adreseaza pacientului si familiei
* include multiple aspecte practice:
• pozitionarea copilului (procliv, extensia cefalica)
• dezobstructia cailor aeriene superioare (DNF cu ser fiziologic)
• aspiratie nazo- faringiana (in spital)
• dezobstructia cailor aeriene inferioare
– expiratia lenta prelungita
– tusea provocata.
 12. Tetralogia Fallot: definitie, etiopatogenie, aspecte clinice:
- definiție: tetralogia Fallot = cea mai frecventă malformție cianogenă a inimii fiind o
asociere de 4 anomalii:
1. stenoza pulmonară infundibulară;
2. comunicare interventriculară;
3. dextropoziția aortei;
4. hipertrofie de ventricol drept.
Esenţiale sunt comunicarea interventriculară şi stenoza căii de evacuare a VD,
presiunea în ventriculul drept creşte foarte mult, astfel încât sângele trece în ventriculul
stâng (sângele fiind venos, apare cianoza)
Simptomatologie:
– Cianoză sub formă de accese hipoxice (datorită caracterului muscular al
stenozei pulmonare)
– Hipocratism digital
– Copilul adoptă o poziţie ghemuită („squatting”)
– Dispnee şi polipnee.
– Tulburări de creştere (hipotrofie staturo-ponderală).

13. Cardiopatiile congenitale: fiziopatologia insuficientei cardiace:

14. Recuperarea in afectiuni cardiace: definitie, componentele programului de
recuperare:
15. Recuperarea in afectiuni cardiace: obiective si beneficii ale programului de
recuperare:

⮚ Intoleranta la efortul fizic:

⮚ Este relativ frecventa
⮚ Se poate manifesta diferit (dispnee, fatigabilitate, indispozitie)
⮚ Datorata modificarilor anatomo- functionale din cadrul malformatiei cardiace
(regim hemodinamic alterat in timpul efortului)
Alti factori implicati:
 ⮚ Nivel constant scazut de efort fizic
⮚ Lipsa stimularii de a face efort
⮚ Posibila supra- protectie sau dezinteres acasa/ la scoala

Componente:
- Exercitii fizice (bicicleta, covor rulant)
- Programe de joaca/ relaxare
- Implicarea familiei
- Programe educationale
- Suport afectiv/ emotional
- Echipa multidisciplinara (psiholog, logoped, PT, OT, etc.).

Ameliorarea simptomelor cardiace si respiratorii (dispnee, cianoza, fatigabilitate)

- Cresterea tolerantei la efort
- Ameliorarea calitatii vietii legata de starea de sanatate (HRQOL – Health Related
Quality Of Life)
- Scaderea costurilor asistentei medicale;
- Ameliorarea anxietatii si a depresiei;
- Reducerea numarului de exacerbari si utilizarii consecutive de resurse medicale;
- Reluarea activitatilor profesionale si recreationale
Beneficii
- Intelegerea problemelor cardiace specifice
- Posibilitatea de a controla eficient activitatea fizica
- Avantaje psihologice- cresterea senzatiei de confort fizic/ psihic
- Ameliorarea performantei cardiace/ capacitatii de efort fizic
- Educatie si sistem de suport al afectiunii.

16. Recuperarea in afectiuni cardiace: principii de tratament KT in forme usoare:

Copiii care prezintă afecţiuni uşoare fără cianoză, fără hipertensiune arterială
pulmonară şi cu un volum cardiac normal
- Se recomandă încadrarea în programul normal de şcoală
 - Efortul fizic permis este cel tolerat de copil, deci în cadrul orelor de educaţie fizică
din şcoală trebuie evitate eforturile fizice maxime (aceşti copii nu au voie să dea
norme şi să participe la competiţii sportive).
- Lecţia de educaţie fizică poate cuprinde:
- Exerciţii din decubit dorsal, decubit ventral, patrupedie (în special pentru
muşchiul transvers abdominal), pe genunchi, aşezat
- Exerciţii de balansare ritmică a membrelor superioare
- Aruncări uşoare, sărituri mici şi jocuri cu mingea
- Mers şi alergare uşoară folosind mici obstacole
- Exerciţii de relaxare (în timpul acestora trebuie controlate tensiunea arterială şi
frecvenţa cardiacă).
- Pe tot parcursul lecţiei de educaţie fizică trebuie executate exerciţii de respiraţie,
mai ales de tip expirator, cu ritm şi frecvenţă normale.
- La finalul orei de educaţie fizică trebuie să existe, obligatoriu, o perioadă de
refacere în poziţie de decubit dorsal, cu controlarea frecvenţei cardiace.
- Aceşti copii pot învăţa să înoate, dar numai în apă caldă (piscină).
- Sunt contraindicate pentru aceşti copii poziţia atârnat şi scufundările.
- Pentru copiii care prezintă cianoză uşoară sau început de hipertensiune arterială
pulmonară:
- Se recomandă organizarea unor ore de kinetoterapie (în locul orelor de educaţie
fizică) în grupuri formate din maxim patru copii (se lucrează în grup datorită
implicaţiilor de ordin psihic).
- În cadrul acestor şedinţe de kinetoterapie se urmăresc:
● educarea respiraţiei
● corectarea staticii coloanei vertebrale
● formarea reflexului corect de postură.
- Exerciţiile se vor efectua în faţa oglinzii, într-un ritm de 3-4 mişcări.
- În pauze se vor efectua exerciţii de respiraţie, cu accent pe expir.
- La sfârşitul orei se controlează pulsul (acesta trebuie să revină la valoarea
normală în 2 minute).
- Se va întrerupe lecţia în cazul apariţiei palorii sau a accentuării cianozei.

17. Recuperarea in afectiuni cardiace: principii de tratament KT in forme severe:

Pentru copiii cu afecţiuni grave, care necesită intervenţie chirurgicală (tetralogia
Fallot), se indica kinetoterapia preoperatorie şi cea postoperatorie:
● Kinetoterapia preoperatorie:
- Gimnastică respiratorie, cu accent pe învăţarea respiraţiei diafragmatice din
poziţia semişezând.
 - Educarea tusei si a poziţiilor de drenaj bronşic.
- Pregătirea psihologică a copilului.
● Kinetoterapia postoperatorie:
- Adoptarea unei poziţii corecte în pat, pentru prevenirea poziţiilor antalgice
generatoare de retracţii musculare şi atitudini vicioase ulterioare.
- Formarea unui reflex corect de postură
- Reeducarea funcţiei respiratorii, cu accent pe respiraţia diafragmatică, prin
tonifierea musculaturii abdominale.
- În toracotomiile anterioare drepte şi în sternotomii poate fi lezat nervul frenic (în
acest caz apar mişcări paradoxale ale diafragmului) – acestea se recuperează prin
exerciţii pe muşchiul transvers abdominal.
- Psihoterapie.

18. Distrofiile la copil: definitie, clasificare:

19. Distrofiile la copil: principii de tratament KT:
Sunt cunoscute şi sub denumirea de miopatii. Mutaţia genetică prezentă este fie pe
un cromozom autosom (somatic) fie pe unul sexual.
Există mai multe forme clinice de miopatii:
* Distrofia musculară a centurilor: este prezentă la ambele sexe. Debut se
situează la vârsta de 20-30 de ani (adult tânăr). Este afectată musculatura
centurilor pelviană şi scapulo-humerală. Are evoluţie lent progresivă.
* Distrofia musculară Duchenne (Este cea mai frecventă formă de distrofie
musculară la vârsta copilăriei. Are transmitere recesiv X-linkată, fiind
afectaţi băieţii. Vârsta de debut se situează între 2-6 ani)
* Distrofia musculară Beker: poate fi întâlnită la ambele sexe. Vârsta de debut
este la 11-12 ani. Are evoluţie lent progresivă.
* Forma scapulo-humerală: poate fi prezentă la ambele sexe. Vârsta de debut
este situată la copil (forma scapulo-humerală juvenilă Erb) sau la adultul
tânăr(distrofia musculară Landouzy-Déjérine). Afectează musculatura feţei,
umărului şi braţului. Evoluţia este lentă, întreruptă de perioade de remisiune
aparentă.
 * Forma distală: este prezentă la ambele sexe. Vârsta de debut este la
adolescenţă (Biemond) sau adult (Wealander). Este afectată musculatura
segmentelor distale ale extremităţilor. Are evoluţie lentă, fără tendinţă de
extindere proximală.
* Forma oculo-faringiană: poate fi întâlnită la ambele sexe. Vârsta de debut
este la adult, după 40 de ani. Afectează musculatura oculară (ptoză
palpebrală) şi faringiană (disfagie progresivă).

* Trebuie aplicată precoce, perseverant şi pe parcursul întregii vieţi.

* Ritmul şedinţelor este de la 2 şedinţe/lună, până la 4 şedinţe/săptămână, în
funcţie de momentul evolutiv.
Obiectivele programului de kinetic sunt:
– educarea respiraţiei;
– prevenirea atrofiei musculare;
– prevenirea sau corectarea atitudinilor deficiente;
– reeducarea prehensiunii;
– prevenirea obezităţii.
 20. Obezitatea la copil: definitie, etiopatogenie:

21. Obezitatea la copil: aspecte clinice:

22. Obezitatea la copil: principii de tratament KT:

Este cea mai gravă formă de tulburare a creşterii în greutate prin exces.
Cauzele care stau la baza tulburărilor de creştere în greutate prin exces sunt diverse:
● cauze ereditare (familiale);
● cauze hormonale;
● cauze psiho-sociale - traumatisme psihice (stres), exces alimentar etc.
În funcţie de gravitatea tulburării de creştere în greutate prin exces sunt mai
multe grade, de la supraponderalitate până la obezitate.

- creşterea în greutate se face pe baza acumulării de ţesut adipos în exces;

- distribuţia grăsimii este relativ omogenă pe tot corpul;
- pubertatea se poate instala precoce, în acest caz creşterea în înălţime fiind
încetinită;
- dezvoltare psihică normală, dar cu deficit de adaptare în colectivitate.
Pentru selecţionarea mijloacelor kineto în vederea prevenirii agravării complicaţiilor
obezităţii, trebuie să luăm în consideraţie tabloul clinic al obezului.
- Programul de kinetoprofilaxie secundară va ţine cont ca volumul si intensitatea
efortului să fie dozate strict în raport cu particularităţile individuale.
- Nu se va trece la executarea unui program de kinetoprofilaxie secundară fără
avizul medicului specialist care trebuie să constate exact forma de obezitate a
pacientului precum si existenţa altor complicaţii în care efortul fizic este
contraindicat.
- În selecţia exerciţiilor vom ţine cont si de particularităţile de sex.
- Organismul va fi supus gradat efortului dându-i posibilitatea să se adapteze. În
cazul în care pacientul nu are o pregătire fizică anterioară se va lucra cu foarte
multă precauţie pentru a evita suprasolicitările si accidentele.
- Pentru obezitatea localizată la trenul superior se va pune accent pe prelucrarea
musculaturii centurii scapulo-humerale, a trunchiului si a centurii abdominale. Se
vor executa exerciţii active analitice, ex. cu obiecte portabile, ex. la aparate, ex.
de târâre care să se adreseze cu precădere musculaturii trenului superior.
 - În obezitatea localizată la trenul inferior vom selecţiona exerciţii care se vor
adresa prelucrării musculaturii membrelor inferioare, abdomenului, bazinului,
punând accent pe târâre în cele mai diverse forme si poziţii.
- Pentru obezitatea generalizată se vor prelucra aproximativ egal toate grupele
musculare.
- În toate formele de obezitate vom acorda o atenţie aparte exerciţiilor de
abdomen executate izotonic, cu un număr crescut de repetări pe parcursul
antrenării organismului, în vederea tonifierii centurii abdominale si diminuării
stratului adipos de la acest nivel, precum si pentru profilaxia ptozelor viscerale,
constipaţiilor tulburărilor circulatorii.

23. Rahitismul: definitie, etiopatogenie:

24. Rahitismul: aspecte clinice:
Afectiune a organismului in crestere, care interfera dezvoltarea si cresterea osoasa
Consta din deficitul de mineralizare a matricei normale osoase
Este consecinta a perturbarii metabolismului fosfo-calcic, datorita unei insuficiente
de vitamina D
● Vitamina D2 (calciferol) - ergosterol vegetal iradiat
● Vitamina D3 (colecalciferol) din piele, activat de RUV
Cauzele insuficientei de vitamina D:
● aport scazut
● absorbtie incompleta
● activare insuficienta sau absenta
● catabolizare excesiva
● nevoi metabolice crescute
● insensibilitatea organelor tinta la 1,25 (OH)2CC
Etiopatogenie :
● Hipo sau avitaminoza D
● Necesar zilnic: 400 u.i.- aport farmacologic
Generale:
- irascibilitate
- insomnie
- transpiratii
- crize de tetanie
Musculo- ligamentare:
- hipotonie musculara
- hiperlaxitate ligamentara
- abdomen flasc, meteorizat
Modificari scheletice:
Craniu:
- Craniotabes
- Plagiocefalie
- Frunte olimpiana
- Largirea fontanelei anterioare
Dentitie:
- Aparitie tardiva
- Modificari smalt si dentina
Torace:
- matanii costale
- stern infundat
- sant Harrison
- torace “in clopot”- marit la baze
- Scolioza dorso- lombara.
Bazin:
- ingustat
- turtit
Membre:
- bratari osteotice (pumn)
- fracturi
- deformatii: coxa vara - genu varum - genu valgum.
 25. Rahitismul: tratamentul prin electroterapie:
Prin electroterapie urmarim :
- intarirea tesutului osos prin stimularea depunerii de Ca
- stimularea organismului pentru producerea de vitamina D2.
O metoda eficienta de intarire a tesutului osos este ionizarea cu Ca.
Ionizarea (ionoterapie, galvanoterapie, iontoforeza, ionogalanizare) este procedeul prin
care se introduc in organism diferite substante medicamentoase, in acest caz Ca, cu
ajutorul curentului electric, care le transporta prin tegument si mucoase.
Principiul acestei forme de terapie se bazeaza pe disocierea electrolitica a diverselor
substante farmaceutice adaugate polilor aplicati si transportarea anionior(-) si cationilor
(+) spre electronii de semn contrar incararii lor electrice, prin respingerea lor de catre
electronii de acelasi semn si atragerea catre polii de semn contrar.
In acest caz Ca se aplica la anod care este de acelasi semn incaracarii sale electrice care
determina respingera ionilor de Ca si atragerea lor la catod.
Tot pentru intarirea structurii osoase se mai poate face tratament cu Magnetodiaflux
care accelereza depunerea calciului pe os. Durata sedintelor aplicate: 40- 60 de minute.
Pentru stimularea organismului de a produce vitamina D se va aplica radiatii
ultraviolete cu ajutorul carora se va transforma egosterolul din epiderm in vitamina D.
Se recomanda aplicarea de serii de 12 şedinte cu dozare progresiva: 1/3, 1/2, 2/3, 4/5,
de doze eritem gradul I (o biodoza), si continuand cu o biodoza, pe suprafetele de 25
cm2 .
Tratamentul debilitatilor fizice este foarte eficient prin utilizarea diverselor metode de
actinoterapie (lampi cu vapori de mercur, in solarii, pe plaja litoralelor)
Cazurile de craniotabes s-au dovedit foarte sensibile la dozele progresive de 1/3, 1/2,
2/3, 4/5 de biodoza eritem, care duc la o rapida ameliorare a acestei afectiuni.

26. Rahitismul: principii de tratament KT (recuperarea fortei musculare):

- Exercitii adresate musculaturii abdominale, paravertebrale si a soldului (fesieri)
 - Se adreseaza principalelor grupe musculare implicate in dezechilibrele
trunchiului/ membrelor inferioare
a. Recuperare flexiei bazinului (rectus abdominis)
Pozitie :decubit dorsal, cu bratele pe langa corp, membrele inferioare intinse.
- -f.1: palparea dreptilor abdominali pe linia paraombilicala;
- -f.2: miscarea pana la decolarea spinelor omoplatului;
- -f.3: miscare realizata pana la unghiul inferior al scapulei, coloana lombara
ramanand in contact cu patul;
- -f.4: se ridica complet trunchiul, cu bratele intinse inainte si genunchii flectati; in
acest fel testam f.4 al abdominalilor, dar miscarea depaseste propriu-zisa „flexie a
trunchiului”;
- -f.5: ca la f.4. dar cu mainile pe ceafa.
Atentie: miscarea propriu-zisa de flexie a trunchiului se realizeaza pana la
ridicarea scapulelor de pe planul patului, varfurile fiind inca in contact cu aceasta de aici
inainte, pana la pozitia sezand („in echer” ); miscarea este realizata de flexorii coapsei,
muschii abdominali actionand ca fixatori.
b. Recuperarea extensiei bazinului (iliocostalul, erector spinae, longissimus thoracic,
(lungul dorsal) multifidus, interspinali, etc).
● De stabilizat: bazinul si membrele inferioare
● Pozitia: de cubit ventral, cu bratele pe corp
- f.1: palparea masei comune musculare paravertebrale;
- f.2: extensie de coloana dorsala si lombara limitata;
- f.3: extensie completa, decoland pana la ombilic fata anterioara a trunchiului de
suprafata patului; coloana cervicala in rectitudine;
- f.4  si f.5:-rezistenta aplicata pe toracele superior (pentru testarea extensiei
coloanei lombare).

27. Rahitismul: principii de tratament KT (corectarea posturii si a ventilatiei):

Posturi fixe mentinute, corectoare/ hipercorectoare
- Corectarea scoliozei, lordozei dorsale si lombare
- Perne, scaun, perete
- Decubit lateral/ ventral, ortostatism, pozitie sezand
- Utilizate in pauzle edintre exercitii sau la scoaterea corsetului
Exercitii de corectare posturala:
- Constientizarea asimetriei bazinului pentru delordozare
- Scaderea cifozei dorsale prin exercitii de elongatie a coloanei
- Scaderea curburii scoliotice prin pozitii de corectie/ controlul vizual in fata oglinzii
Ameliorarea dinamicii respiratorii
Kinetoterapia corectoare a scoliozei
- Reechilibrarea ms scaleni prin extensia celor retractati
- Deblocarea omoplatilor si refacerea capacitatii de alunecare pe grilajul costal
Cresterea expansiunii toracice in zonele deficitare
- Mobilizarea de Kt a zonelor inactive
- Cresterea amplitudinii miscarii grilajului costal inferior
Scaderea travaliului respirator:
- Asuplizarea toraco- vertebrala
- Cresterea contributiei respiratiei abdominale
Cresterea randamentului pompei musculare respiratorii
- Mobilizarea VER
- Cresterea fortei musculaturii respiratorie.

28. Spina bifida: definitie, clasificare:

29. Spina bifida oculta: tablou clinic:
Este un deficit congenital al coloanei vertebrale care constă în lipsa sudurii complete a
arcului vertebral;
Consecința este dezvoltarea incompletă a tubului neural din zona lombară sau
sacrală.
- clasificare
- spină bifidă ocultă (ascunsă)- este cea mai ușoară formă
- spină bifidă manifestă:
 ● meningocel
● mielomeningocel.

Despicătură de arc vertebral simplă (asimptomatică)

● Despicătura de arc vertebral poate fi evaluată ca o stare fiziologică pentru copilul
până la vârsta de 14-16 ani
● Adesea nu manifestă semne sau simptome exterioare deoarece coloana
vertebrală nu iese prin piele
● Pot avea un semn din naştere sau o depresiune deasupra părţii de jos a coloanei
vertebrale
● Diagnostic ocazional prin examen radiologic al coloanei vertebrale lombare
(explorări radiologice nefrologice în enurezis, infecţii nefro-urinare).
● Identificarea unei despicături minore a arcului vertebral, limitată de 1-2 vertebre.
● Acest sindrom nu are semnificaţie clinică deoarece evoluează fără manifestări
morbide.

30. Mielomeningocel: tablou clinic:

Forme închise:
- tumefacţie localizată pe linia mediană posterioară
- aspect de formaţiune tumorală acoperită cu piele normală sau subţiată,
marmorată, hiperpigmentată, uneori cu hemangiom peritumoral, pilozitate
anormală;
- dimensiuni : 1- 10 cm în diametru, consistenţă fluctuentă, remitentă sau dură la
palpare;
- baza formaţiunii este largă, formele pediculare sunt rare
Forme deschise (frecvenţă înaltă):
- tumefiere minoră aplatizată;
- conţinutul medulovascular la suprafaţă;
- zona perifocală epitelio-seroasă cu trecere dermală la tegumentele normale
- Manifestări neurologice:
- dereglări motorii: paralizii de severitate variată, cu caracter flasc, preponderent în
membrele inferioare, distal;
- tulburări trofice: atrofii musculare în extremităţile paralizate
 - dereglări senzoriale;
● tulburări sfincteriene: absenţa reflexului anal, reflexului vezical, prolaps anal
- Malformaţii asociate:
- malformaţii de joncţiune craniospinală (modificări în trunchiul cerebral);
- hidrocefalie, craniolacună, meningoencefalocel, sinus dermal
- malformaţii osoase

31. Spina bifida: principii de tratament KT:

● Evaluarea amplitudinii articulare;
● Evaluarea funcției musculare existente;
● Evaluarea dezechilibrului muscular la fiecare articulație;
● Stabilirea gradului și caracterului deformării existente;
● Stabilirea necesității unei intervenții chirurgicale ortopedice timpurii.

32. Cifoza: definitie, biomecanica:

Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital (in planul verticalde
simetrie), prin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale. Cifoza se
manifesta prin curbarea excesiva a coloanei in regiunea toracica, in fata,provocand
cocoasa, compensata fiind, printr-o hiperlordoza cervicala si lombara pentru
echilibrarea coloanei.
Atitudinea de cifoza toracalase face ca presiunile sa se distribuie inegal la nivelul
vertebrelor incarcand mai mult peretele anterior.Sub influenta presiunilor excesice,
partea anterioara a corpului vertebral isi va incetini sau chiar va opri cresterea ducand la
cuneiformizarea vertebrelor, cuneiformizarea ce va antrena accentuarea cifozei si odata
cu ea accentuarea supraincarcarii corpului vertebral la partea sa anterioara, inchizandu-
se astfel cercul vicios care agreseaza progresiv cifoza.

33. Cifoza: principii de tratament KT:

● Corectarea posturilor si aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperarii,
● Corectarea atitudinilor deficitare ale centurii scapulohumerale,
● Cresterea si refacerea mobilitatii articulare si musculare, treptat,
● Mentinerea si pastrarea tonusului muscular.
34. Scolioza: definitie, etiopatogenie, clasificare:
35. Scolioza idiopatica: indicatiile de tratament KT:
36. Scolioza idiopatica: indicatiile tratamentului de ortezare (corset):
37. Scolioza idiopatica: principiul metodei Schroth:

38. Scolioza idiopatica: utilitatea tratamentului combinat (KT + ortezare):

39. Scolioza idiopatica: protocoale de tratament adaptate varstei pacientului:

● Deformare structurala complexa a coloanei vertebrale

● Prezenta unei curburi anormale in 3 planuri
● Evidenta in plan frontal ca deviere laterala
● Include rotatia corpilor vertebrali in plan axial
Etiopatogenie:
- condiții neuro-musculare – acestea afectează nervii și mușchii și includ paralizia
cerebrală, poliomielita și distrofia musculară.
- scolioza congenitală (prezentă la naștere) – aceasta este rară și apare deoarece
oasele din coloana vertebrală s-au dezvoltat anormal în timpul procesului de
dezvoltare a fătului.
- genele specifice – cel puțin o genă se consideră a fi implicată în apariția și
dezvoltarea scoliozei.
- lungimea picioarelor– dacă un picior este mai lung decât celalalt, persoana poate
dezvolta scolioză.
- scolioza sindromică – scolioza se poate dezvolta ca parte a altei boli, incluzând
neurofibromatoza și sindromul Marfan.
- osteoporoza – poate provoca scolioză secundară datorată degenerării osoase.
- postura nepotrivită, purtarea inadecvată a rucsacelor, tulburări ale țesutului
conjunctiv și anumite leziuni.
Clasificare:
- AIS,
- congenitala,
- infantila,
- juvenila,
- neuro-musculara.
 - < 25o : observatie + KT
- 25o- 45o: corset
- 45o : chirurgie
Tratamentul conservator al scoliozei idiopatice
● Util pentru pacienti cu:
- Unghi Cobb 20 +/ - 5o;
- Potential de crestere semnificativ
- Deformitate progresiva sau risc de agravare
● Constructia corsetului trebuie sa respecte caracteristicile scoliozei
● Durata tratamentul este pana la incetarea cresterii osoase
● Corsetul trebuie purtat minim 18 ore/ zi
-Îndreptarea coloanei vertebrale pri elongația activă acesteia,dinspre pelvis în sus
- derotarea vertebrelor prin respirația Schroth,respirația tridimensionala
- tonifierea și stretching-ul musculaturii în poziția maxima corectivă prin contracții
izometrice pe musculature interesată.
Eficienta programului KT in anumite conditii:
- scolioza idiopatica
- existenta grupului de control
- utilizarea < Cobb drept indicator

⮚ Reducerea prin KT a numarului de indicatii de corset in formele usoare de

scolioza
⮚ KT creste gradul de corectie a curburii daca este utilizata inainte de imobilizare
⮚ KT amelioreaza corectia mecanica pe parcursul purtarii corsetului
Scolioza sugarului:
- Echilibru rahidian + dezvoltarea musculaturii
- Asezare + intindere + mobilizare activa dirijata
Scolioza infantila:
- Redresarea curburii si stabilizarea pe parcursul cresterii
- Mobilizarea articulara L4- L5 si L5- S1
- Corectarea axului occipital si a gibozitatii
. Scolioza juvenila:
 - masaj + intindere tegumentara
- educatie posturala
- educatie respiratorie w2
Scolioze operate:
- Reeducarea respiratorie post- operatorie
- Tonifierea muschilor abdominali
- Contractii statice musculare
- Pozitionarea si supravegherea pacientului.

40. Picior talus valgus: principii de tratament KT:

● Poate dura > 2 luni 🡪 recuperarea fortei musculare a gemenului intern/ triceps
sural
● Se stimuleaza activ/ selectiv gambierul posterior si gemenul intern (decubit
dorsal cu
membrul inferior in flexie moderata)
● Se stimuleaza gambierul posterior prin presiunea alunecanda cu varful degetelor
de la extremitatea gleznei spre partea distala pe tendonul gambierului posterior
● Se va declansa varus activ prin contractia gambierului posterior
● Gambierul posterior trebuie solicitat cu menajamente (repaus intre doua
incercari succesive)
● Rezultatul este confirmat de recuperarea fortei gambierului posterior
 41. Picior metatarsus varus: principii de tratament KT:
Tratamentul este favorizat de pozitiile de dormit ale copilului.El trebuie culcat pe spate
sau pe o parte,pozitia culcat ventral prelungita fiind contraindicata (se spune ca un copil
care nu doarme culcat ventral, participa la 50 % din tratament).
Trebuie :
● Asuplizarea articulaiilor metatarso-falangiene, mai ales prima
● Asuplizarea boltei plantare
● Mobilizarea intreg piciorului.
Intre sedinte piciorul va fi tinut de un aperiaj a carui rol va fi de mentinere a corectiei
obtinute prin kinetoterapie.
Pe tot parcursul tratamentului se va urmari rectitudinea bordului intern.
 42. PVEC: etiopatogenie, aspecte clinice:
43. PVEC: principii de tratament KT:
44. PVEC: tratament ortopedic prin metoda Ponsetti:
45. PVEC: tratament functional prin metoda franceza:

46. PVEC: tratamentul KT postperator:

Etiologie:
● necunoscuta (idiopatic), posibil posturala
● uneori pot fi identificati factori genetici
● PVEC asociat cu afectiuni neurologice (spina bifida, sindrom Streeter,
artrogripoza, etc.)
Aspecte clinic:
● Piciorul este deformat in interior si inferior
● Combinatie de varus (adductie + supinatie) al antepiciorului si equin al
retropiciorului
● Flexie plantara rigida
● Afectare majora a oaselor, muschilor, nervilor si vaselor sanguine

● Reduceri succesive
● Imobilizari gipsate de corectie
● Orteze corectoare
● Interventii chirurgicale
metoda Ponsetti
Constă în manipulări specifice, de scurtă durată ale piciorului, ce au ca rol corecția
secvențială a deformărilor.
● După manipulare piciorul se imobilizează în aparat gipsat cruropodal în poziție
corectată; iar gipsul se schimbă în fiecare săptămână.
● Corecția se poate obține în medie, prin aplicarea a 5-6 serii succesive degipsuri
● La finalul manipulărilor, poziția piciorului se prezintă hipercorectată.
● Tenotomia tendonului ahilean pentru corecția equinului este frecvent necesară
● Ortezarea pentru menținerea corecției pe tot parcursul zilei în primele3 luni și pe
timpul nopții până la vârsta de 3-4 ani.

metoda franceza:
Strenching și prindere cu banda
 La început trebuie corectată supinația plantară și apoi adducția.
Această implică manipulări zilnice a piciorului sau de 2 ori pe zi. Specialiștii
recomandă corejarea succesivă a adducției antepiciorului ,a varusului calcanean,a
rotației blocului calcaneo-pedios,a echilului prin coborârea marii tuberozitati.
Fiiecare articulație este mobilizată selectiv. Contracția active a muschilor extensori ai
degetelor și a peronierilor laterali se realizeaza prin excitarea cutanată a marginii
externe a piciorului cu ajutorul unei periuțe de dinți.Între ședințele de kinetoterapie
piciorul este menținut cu ajutorul unor benzii adezive..
Seringe si colaboratorii au realizat o atelă articulară care prin concepția sa
tridimensionala permite o menținere și o corecție individualizata și progresivă a
tuturor viciilor arhitecturale ale piciorului.

KT postperator:
-restabilirea echilibrului muscular
-cresterea mobilitații articulației articulare
-menținerea poziției obținută în urma operației și împiedicarea recidivelor
-orteze Dennis—Browne.

47. Picior varus equin congenital: tratamentul copilului mare:

- Tratamentul cuprinde sedinte de reeducare manuală prin:

 mobilizari pasive ale piciorului

 stimulări ale mușchilor alungiți
 imobilizarea piciorului în poziții corectoare funcție de gravitate
Tehnicide mobilizare manuală:
- Manevra globala de derotație a a blocului calcaneo-pedios
-decoaptarea scafoidului in raport în raport cu astragalul
- -lupta conta equin-ului
- -corecția adducției piciorului
- -recuperarea mișcărilor de flexie dorsală și plantară
- stimulări musculare ale peronierilor (cu mana sau cu peria).
48. Paralizia obstetricala de plex brachial: definitie, clasificare:
49. Paralizia obstetricala de plex brachial: tablou clinic:

- definiție: paralizia obstetricală de plex brahial (POPB) este o paralizie a membrului

superior care se poate produce la copil în timpul naşterii. Ea se datorează unei leziuni
a plexului brahial (nervii care răspund de mişcarea şi sensibilitatea braţelor,
antebraţelor, mâinilor şi degetelor) şi este în general atribuită tracţiunii capului şi
gâtului în timpul eliberării umerilor, în prezentarea craniană, sau tracţiunii asupra
braţului întins deasupra capului, în timpul unei prezentări pelvine.
- clasificare:
Apar in cadrul tabloului clinic:
● Restrictiile musculare localizate la muschii antagonisti adesea hipertonii, aspectul
pseudospecific al bicepsului este classic.Bicepsul retractat va fi responsabil de un
flexum al cotului;retractia rotatorilor interni si a capsule interioare;atitudinea in
rotatie interna a umarului.
● Fenomenul contractiei la nivelul umarului;ridicarea active a umarului antreneaza
o contractie a marelui rotund si a marelui dorsal care va limita jocul articul la
nivel scapulohumeral;aceste contractii apar intre a 3-6 luna,ele fiind datorate
perturbarilor de revenire, doi muschi agonist si antagonist,primind informatii de
la acelasi centru nervos.

50. Paralizia obstetricala de plex brachial: bilantul umarului si cotului:

 - Atitudinea umărului în rotaţie internă este constantă oricare ar fi nivelul
metameric. Ea este explicată prin deficitul rotatorilori externi şi predominanţa
rotatorilor interni mai numeroşi, hipertonia lor şi retracţia lor secundară, în particular a
sub-scapularului.
- Bilanţul umărului este analitic, comparativ şi global. Toate amplitudinile umărului
sunt cercetate succesiv având grijă să blocăm omoplatul. Rotaţia externă, mai întâi cu
braţul lipit de trunchi şi apoi în abducţie, pune în evidenţă gradul de retracţie al
muşchilor rotatori interni. Adducţia este adesea limitată prin retracţia deltoidului.
* Abducţia poate fi limitată, dar mai frecvent este limitată flexia umărului.
* Forţa musculară este apreciată după cotaţiile internaţionale ţinând cont de
retracţii
* Permite aprecierea flexumului, cel mai adesea moderat, dar frecvent observat.
Bilanţul muscular pune în evidenţă deficitul muşchilor flexori şi al tricepsului. Flexia este
sever diminuată, ea neatingând 90°; afectarea bicepsului şi lungului supinator nu
permite flexia peste 90°.

51. Paralizia obstetricala de plex brachial: bilantul mainii:

- atitudinile mâinii în pronaţie sau în supinaţie sunt clasice dar rare. Atunci când
mâna este în pronaţie, există o paralizie a supinatorilor şi o retracţie a rotundului
pronator; această atitudine este agravată de o luxaţie posterioară a capului radial.
Invers, mâna în supinaţie este condiţionată de o paralizie a muşchilor pronatori,
bicepsul rămânând activ şi trăgând capul radiusului anterior.
Trebuie efectuat de asemenea:
– un bilanţ al prehensiunii (diferitele prize: prehensiunea palmară, digito-
palmară, termino-terminală, subterminală, interdigitală);
– un bilanţ al activităţilor vieţii cotidiene: îmbrăcare, dezbrăcare, scris;
– un bilanţ gestual.

52. Paralizia obstetricala de plex brachial: tratament intre 1- 3 luni:

Prima lună
 - Orice gest de reeducare este contraindicat. Membrul superior paralitic trebuie
imobilizat cu braţul lângă trunchi cu mijloace simple (eşarfă).
A doua şi a treia lună
● Reeducarea va fi începută progresiv constând din mobilizări pasive şi stimulări ale
mişcărilor active.
● Mobilizarea pasivă a membrului superior flasc trebuie să fie analitică, uşoară şi să
intereseze toate articulaţiile. Ea nu trebuie să depăşească mobilitatea normală a
articulaţiei iar priza kinetoterapeutului trebuie să nu provoace dureri (nu se
prinde cu policele şi indexul segmentul copilului ci cu toată palma).
● Stimularea mişcărilor active trebuie să fie precoce şi efectuată cu răbdare. Ea
trebuie să fie sistematizată, distal la nivelul mâinii apoi proximal (antebraţ şi
braţ). Acest lucru trebuie făcut de 4 ori pe zi, de aceea mama copilului trebuie să
fie iniţiată cât mai repede posibil.

53. Paralizia obstetricala de plex brachial: tratament intre 3 luni- 2 ani:

● Mobilizările pasive şi stimulările active sunt continuate.
● Utilizarea atelelor gipsate sau din material termoformabil pentru posturări,
deoarece în această perioadă la nivelul umărului se pot instala retracţii musculare
ale muşchilor anteriori (în particular sub-scapularul) şi uneori retracţii ale capsulei
anterioare.
● Poziţia în abducţie şi rotaţie externă nu trebuie să fie menţinută în permanenţă
deoarece poate fi responsabilă de o retracţie a muşchilor abductori.
● Stimularea activă va fi efectuată în timpul jocului, ea fiind facilitată de
recuperarea muşchilor mâinii. La această vârstă ortezele pentru mână sunt
excepţionale.
54. Paralizia obstetricala de plex brachial: tratament dupa varsta de 2 ani:
● Reeducarea trebuie să continue fără să devină obsesională pentru mamă şi să nu
antreneze constrângeri excesive pentru copil. Şedinţele de recuperare trebuie să
fie deci intermitente. Relaţiile kinetoterapeutului cu copilul, ale ergoterapeutului
cu copilul sunt esenţiale, totdeauna personalizate. Această nouă perioadă este
cea a sechelelor cel mai adesea localizate la umăr.
● Se pot distinge două perioade, una înainte de 5 ani şi alta după 5 ani, al cincilea
an fiind cel hotărâtor pentru alegerea gesturilor chirurgicale de corecţie.
● Înainte de 5 ani se va continua dezvoltarea schemei motorii în ansamblu a
membrului superior, solicitând rotaţia externă activă a umărului precum şi
prehensiunea. Metodele sunt simple, această reeducare făcându-se tot timpul în
timpul jocului.
 55. IMC: etiopatogenie:
56. IMC: forme clinice:
57. IMC: definitia spasticitatii:
58. IMC: definitia hemiplegiei:
59. IMC: principii de tratament KT:
60. IMC: principiul tehnicii Bobath:
61. IMC: principiul tehnicii Vojta:
62. IMC: principiul tehnicii Kabat:
63. IMC: principii de fizioterapie:

● Legat de existenta unui travaliu complicat si de lunga durata

● Sunt implicate procese vasculare si tisulare care genereaza leziuni neuronale:
- Hipoxie = scaderea aportului de O2 la tesuturi
- Ischemie = scaderea fluxului sanguin la un tesut/ organ
● Asfixia = tulburarea schimbului de gaze sanguine fat - mama
● Fiziopatologia leziunii neuronale:
- Leziune ischemica focala/ multifocala
- Leukomalacie periventriculara
- Necroza neuronala selective.
forme clinice:
- în IMC mesajele creierului către muşchi sunt dezordonate şi încurcate. Există trei
tipuri de IMC în funcţie de predominanţa mesajelor afectate: spastică, atetoidă şi
ataxică. Mulţi dintre cei ce suferă de această afecţiune prezintă o combinaţie a acestor
tipuri. Complexitatea IMC şi a efectelor sale diferă de la caz la caz şi deseori este dificil
de evaluat cu precizie tipul şi gradul de IMC de care suferă un anumit copil;
- avem 5 forme principale de IMC:
1. formă atetozică (apariția unor mișcări involuntare cu caracter lent, neregulat în
special la nivelul membrelor);
2. formă cu ridigitate parkinsoniană ( afectează doar membrele superioare și se
caracterizează prin exagerarea comportărilor a refluxului miostatic (de întindere), o
mobilizare pasivă rapidă a unui segment de membru va fi blocată prin contractura
reflexă a antagoniștilor ( aspect rigid al membrului);
3. formă cu tremurături – tremurături de cauză cerebeloasă, fiind vorba de o încordare
cerebeloasă;
4. formă atoxică – formă rară, atoxia, constând într-o tulburare motorie produsă de
afectarea sensibilității profunde;
5. formă spastică – este cea mai frecventă dintre formele de infirmitate motorie
cerebrală.

definitia spasticitatii:
spasticitatea = o tulburare a controlului mușchilor, caracterizată prin încordare
musculară și rigiditate, precum și prin inabilitatea de a controla acesși mușchi. În plus,
reflexele pot persista o lungă perioadă de timp și pot fi puternice (reflexe hiperactive).

definitia hemiplegiei:
hemiplegia = paralizia la o jumătate de corp pe aceeași parte care se datorează alergării
unilaterale a căii piramidale la un nivel oarecare. De-a lungul traiectului lor reprezintă
30% din paralizia cerebrală infantilă.

principii de tratament KT:

Tratamentul kinetic urmareste:
● Prevenirea contracturilor si deformatiilor la copii mici sau ameliorarea lor la copii
mari,
● Inhibarea sau suprimarea activitatii tonice reflexe,cu rezultatul reducerii si reglarii
tonusului muscular
● Schimbarea posturii anormale a copilului,deprinderea sa de a se relaxa in pozitii
oarecum comode
● Reducerea hiprtoniei sau a spamelor intermitente, astfel incat miscarea sa se faca
fara un effort deosebit
● Reducerea sensibilitatii si proprioceptiei
● Facilitatea integrarii reactiilor superioare de ridicare a echilibrului in secventa
dezvoltarii lor adecvate, uramte de un progress in activitaile
elementare.Tratamentul se bazeaza pe reducerea modalitatilor de miscare
● Dezvoltarea motricitatii in secventele sale normale de evolutie
 ● Reeducarea echilibrului in toate pozitiile si activitatilor.Schema de tratament
trebuie sa urmareasca trecerea de la un grup de activitati la un altul mai complex
conform legilor progresivitatii si dezvoltarii psihomotorii normale.
● Invatarea miscarilor in viata de toate zilele.
principiul tehnicii Bobath:
● Se va mentine input- ul senzorial normal - permite dezvoltarea controlului motor
normal
● Pacientul va fi manevrat astfel incat sa se inhibe distributia anormala a tonusului
muscular si posturile anormale
● Controlul se realizeaza la niveluri anatomice- cheie: trunchi, cap si gat; degete,
etc.
● Se va evita masajul musculaturii spastice
● Se va facilita primirea de catre pacient a cat mai multe informatii/ senzatii asupra
tonusului, posturii si miscarii
● Inhibarea activitatii tonice prin gasirea unor pozitii inhibitorii reflexe:
– Sunt opuse pozitiei anormale
– Sunt mentinute initial cu ajutorul KT
– Se vor pozitiona progresiv capul- gatul- trunchiul- umerii- soldurile 🡪
redistribuirea tonusului in segmentele distale (mana, picior)
– Corectia se va obtine treptat doar prin activarea ‘punctelor- cheie’
● Se urmareste reactivarea reactiilor posturale plecand din aceste pozitii inhibitorii
reflexe
● Pentru fiecare pozitie noua se vor activa reactiile de echilibru 🡪 se vor urmari
pozitiile succesive de echilibru.
principiul tehnicii Vojta:
● Se bazeaza pe activarea ‘reflexogena’ a mecanismelor locomotorii absente la
copilul cu CP
● Se descriu doua miscari fundamentale:
– ‘Reflex creeping’ (decubit ventral)
– ‘Reflex rolling’ (decubit dorsal 🡪 decubit lateral 🡪 quadrupedie)
● Se produce o activare ritmica si coordonata a musculaturii scheletice si a
raspunsului SNC multicircuit
● Se trece prin etapele necesare dezvoltarii posturilor/ miscarilor esentiale
(grasping, rolling, crawling, standing)
● Se poate discuta despre ‘deblocarea’ conexiunilor nefunctionale intre SNC- SNP-
musculatura
● Scopuri motorii practice ale programului:
● Controlul fiziologic (!) al posturii in timpul mersului
● Ridicarea in pozitie ortostatica impotriva gravitatiei
 ● Obtinerea miscarilor directionate de apucare si manevrare la nivelul membrelor
superioare

principiul tehnicii Kabat:

– Utilizarea unor stimuli proprioceptivi variaţi şi executarea voluntară a
contracţiei cu maxim de efort sub rezistenţă maximală 🡪 facilitarea funcţiei
musculare (FNP)
– Permite obţinerea unei contracţii musculare mai puternice decât cea
provocată numai de un efort voluntar simplu
– Utilizeaza stimulare prioprioceptivă prin ghidare a mişcării cu rezistenţă
– Se bazeaza pe utilizarea unor mobilizari in diagonal
– Se combina factorii facilitatori pentru a rezulta o acţiune comună,
simultană
– Crearea stării de excitaţie centrala + obţinerea rezistenţei neuronilor
motori la pasajul impulsului
– Repetiţia miscarilor ameliorează conducerea sinaptică şi integrarea lanţului
kinetic
– Aspectul lanţului kinetic: diagonală, spirală întâlnită în gesturile uzuale
(mâncat, spălat etc)
– Componentele lanţului kinetic: F sau E, Add sau Abd, RI sau RE
– Lanţul kinetic: Mişcările integrate furnizează baza pe care se suprapun alte
tehnici facilitatorii ale mişcării: presiunea, rezistenţa, ordinele sau
comenzile.
principii de fizioterapie:
- mijloacele fizice sunt clasificate in 2 categorii:
● Mijloace care se adreseaza troficitatii generale, proceselor de crestere si de
aparare;
● Mijloace specifice.
Din prima categorie se poate menționa climatoterapia, balneoterapia, helioterapia,
talasoterapia. In general se prefera zonele cu climat sedative, de coline, in zonele
impadurite. Climatul de litoral si talasoterapia reprezinta factori excitanti.se
contraindica total aceste mijloace la copiii comitiali.
Factorii balneari utilizati in apelele acratoterme slab radioactive, cele slab sarate sub
concentrate si apele sulfuroase sub forma de bai calde.Baile calde reprezinta un mijloc
controversat.Intr-o astfel de baie,copiii manifesta o relaxare phsihosomatica
apreciabila;procedurile passive sunt acceptate mai usor,iar copilul raspunde mai bine la
solicitari pentru acctiuni voluntare,obositoare.Baia peste 35 grade este suportata greu
de copilul spastic,care prezinta subinfluenat ei fenomene de oboseala rapida si o stare
de neliniste.Este adevarat ca baia calda produce o relaxare a musculaturii specific si
kinetoterapia se executa mai bine,dar trebuie tinut cont ca la acest copii au un factor
bazal si emotional frecvent intalnit, situatie care face ca contactul cu apa sa constituie
un moment de anxietate si hipertonie.

64. Sinovita: definitie, etiopatogenie, forme clinice:

65. Sinovita: principii de tratament KT:
definiție: sinovita reprezintă inflamația sinovialei (membrane care acoperă interiorul
capsulei articulare)
Etiopatogenie.O sinovită poate fi legată de o infecție intraarticulară (artrită
septică),de o boala de sistem (lupus eritematos diseminat),de o artrită inflamatorie
(poliartrita reumatoida).Toate articulațiile pot fi atinse.Sinoviala inflamată se
îngroașa,crește producția de lichid sinovial,putând provoca erodarea osului
subiacent.
- forme clinice:
• sinovita infecțioasă-infecție intraarticulară
• sinovita traumatică-provocată de o trauma
• sinovita endocrină-declanșată de boli metabolice
• sinovita neurogenică-ca urmare a unei afecțiuni neurologice
• sinovita alergică- datorată unor alergeni.
Recuperarea previne sau tratează manifestările articulare cu consecinţele lor,
limitând răsunetul afecţiunii asupra activităţilor cotidiene ale copilului şi bazându-se pe
anumite principii valabile în mai multe grupe de entităţi patologice:
● tratament iniţiat precoce;
● program zilnic integrat firesc în activitatea cotidiană;
● adaptarea exerciţiilor la anomalia de tratat, deci variaţia se impune şi pentru a
evita oboseala, plictiseala;
● adecvarea manevrelor fără a risca în forţă sau în ortezare neadoptată pentru a
evita discomfortul copilului şi aşa sâcâit de dureri şi limitări funcţionale.
 66. Boala Perthes: definitie si etiopatogenie:
67. Boala Perthes: citerii de clasificare radiologica:
68. Boala Perthes: prognostic si tratamet ortopedic:

69. Boala Perthes: principii si indicatii de tratament:

69. Boala Perthes: programe de tratament KT (inclusiv post- chirurgical):

- definiție: boala Perthes este o necroza ischemică a capului femural.

- etiopatogenie: este o boala idiopatică, asociată cu o vascularizare insuficientă
a capului femural.

5 stadii radiografice:
1-încetarea cresterii epifizei femurale,epifiza femurală mica
2-fractura subcondrală ,radiolucenta lineară
3-resorbția osului
4-reosificarea noului os
5-stadiul de vindecare.

prognostic si tratamet ortopedic:

- prognosticul depinde de gradul de implicare a capului femural (cu cât mai putin cu
atat mai bine), de vârsta copilului (prognostic mai bun sub 6 ani ). Recuperarea
integrală dureaza 2-4 ani. În general, aproximativ două treimi dintre șoldurile
afectate au rezultate bune pe termen lung.
Tratament ortopedic – este tratamentul de bază, el trebuie să asigure punerea în
repaus a șoldului și o concentrare corectă a capului în codil:
 imobilizarea partială prin repaus la pat sau
 imobilizarea până la 12-18 luni prin tracțiuni,curele
 orteze de abductie la copiii mai mici
 aparate gipsate Petrie
 utilizarea de cârje
 aparate de mers cu sprijin ischiac
 scripetoterapia.

 principii de tratament :
- obținerea și menținerea motricitații complete sau aproape complete a articulației
șoldului
- oținerea și menținerea contenției capului femural în poziția de încărcare (sprijin pe
greutate) pe șold prin prevenirea sau corectarea subluxației șoldului.
  indicații de tratament :
- scaderea durerii
- cresterea stabilitații șoldului
- cresterea echilibrului în mers prin:
 aplicarea tracțiunii continuie în toate cazurile de redoare de sold,aceasta limitând
semnificativ presiunea intraosoasa și permitând recuperarea mișcărilor;
 tonifierea musculara este importantă în stabilitatea șoldului. Se adreseaza
musculaturii șoldului(fesier mijlociu,tensorul fasciei lata,fesier mic), rotatorilor
coapsei(rotator intern) și extensorilor șoldului;
 refacerea mobilitatii artiarticulare:trebuie păstrat cât mai mult unghiul maxim de
mișcare fără depașirea pragului dureros;
 se folosesc mișcări active,active cu rezistență, pasivo-active, active ajutate.

programe de tratament KT (inclusiv post- chirurgical):

 scaderea durerii;
 cresterea stabilitații șoldului.

Cresterea echilibrului în mers prin:

 tonifierea musculara este importantă în stabilitatea șoldului.Se adreseaza
musculaturii șoldului(fesier mijlociu,tensorul fasciei lata,fesier mic), rotatorilor
coapsei(rotator intern) și extensorilor șoldului;
 refacerea mobilitatii artiarticulare: trebuie păstrat cât mai mult unghiul maxim de
mișcare fără depașirea pragului dureros;
 se folosesc mișcări active, active cu rezistență, pasivo-active, active ajutate.

70. Luxatia congenitala de sold: definitie, etiopatogenie:

71. Luxatia congenitala de sold: forme clinice si diagnostic la nou- nascut:
72. Luxatia congenitala de sold: forme clinice si diagnostic la sugar si copilul mare:

73. Luxatia congenitala de sold: tratamentul conservator (ham Pawlik):

74. Luxatia congenitala de sold: principii de tratament KT:
 75. Luxatia congenitala de sold: programul Williams:
76. Luxatia congenitala de sold: tratament functional postoperator:

- definiție: luxaţia congenitală de şold este una din malformaţiile grave ale
membrelor, relativ frecvent întâlnită, ce lasă sechele funcţionale deosebit de
importante, greu de tratat şi cu mare grad de invaliditate.
- etiopatogenie: spre deosebire de luxaţia traumatică a şoldului în care capul
femural pierde contactul cu cavitatea acetabulară în urma unui traumatism major şi
unde elementele ce alcătuiesc articulatia sunt normal dezvoltate, în luxaţia congenitală
de şold, pierderea dreptului de domiciliu al capului femural se face treptat datorită
displaziei cotilului şi capului femural.
1. Cea mai veche teorie patogenică este teoria traumatică emisă încă din antichitate de
către Hipocrate. Traumatismul intrauterin, traumatismul obstetrical, naşterea pelviană,
au constituit multă vreme explicaţii ale producerii bolii, dar această teorie a fost
abandonată deoarece nu poate explica hipoplazia cotilului şi capului femural, existente
încă din viaţa intrauterină.
2. Teoria inflamatorie explică producerea luxaţiei consecutiv unei hidartroze a şoldului.
3. Teoria musculară atribuie luxaţia congenitală contracturilor musculare şi în special
contracturii muşchiului psoas, care în perioada intrauterină este relaxat iar prin extensia
lui bruscă şi forţată după naştere, ar produce luxaţia capului femural.
4. Teoria antropologică este legată de condiţiile anatomice şi de dezvoltarea articulaţiei
şoldului uman. La 4 luni capul femural este bine centrat, dar progresiv condiţiile
mecanice se degradează. Colul femural devine mai anteversat, cotilul mai puţin adânc,
capsula mai lată, luxaţia fiind expresia unui grad mai avansat de evoluţie a rasei albe. La
popoarele evoluate, creşterea volumului encefalului şi a craniului ar determina
modificări de statică a bazinului ce ar duce în final la hipoplazia cotilului. Deşi
fundamentată pe observaţii reale, concluziile sunt discutabile şi absenţa luxaţiei la rasa
neagră şi galbenă se datoreşte probabil altor factori.
5.Teoria opririi în dezvoltare a articulaţiei soldului arată că displazia coxo-femurală este
consecinţa unei opriri în dezvoltare a regiunii într-un anumit moment al vieţii
intrauterine care poate fi agravată de diferiţi factori ca: poziţia în flexie şi rotaţie externă
a coapselor în timpul vieţii intrauterine sau diferiţi factori postnatali. Aceasta este cea
mai acceptată teorie.
forme clinice si diagnostic la nou- nascut:
Semnul resortului descris de Ortolani, poate fi găsit până la vârsta de 3 luni şi constă
în perceperea unui cracment al capului femural când se execută mişcarea de flexie a
coapselor pe bazin urmată de abducţia acestora.
Semnul limitării abducţiei coapselor, important în special pentru displaziile
unilaterale, unde se poate face comparaţia cu coapsa de partea sănătoasă. În mod
normal când se încearcă abducţia maximă a coapsei, faţa externă a acesteia trebuie să
atingă planul pe care este examinat copilul. În caz de displazie, muşchii adductori
limitează abducţia mult înaintea atingerii acestui reper. Atunci când abducţia este
limitată la 60° sau mai puţin, trebuie făcută în mod obligatoriu radiografie de bazin.
Exagerarea mişcărilor de rotaţie (semnul lui Gourdon) care în mod normal este de
90°, în luxaţie ajunge până la 180°.
Semnul ramurii ischiopubiene: la palpare se poate constata o inegalitate de grosime
a ramurilor ischiopubiene (semnul este inconstant).
Asimetria pliurilor tegumentare de pe faţa internă a coapselor şi din regiunea
subfesieră nu are valoare de diagnostic deoarece pliurile sunt în mare parte determinate
de dispoziţia ţesutului celular subcutanat şi nicidecum nu denotă scurtarea membrului
inferior respectiv.

forme clinice si diagnostic la sugar si copilul mare:

● Scurtarea membrului inferior luxat
● Devierea fantei vulvare spre partea luxată
● Semne de ascensiune trohanteriene:
- Capul femural nu mai poate fi palpat la baza triunghiului lui Scarpa, el aflându-se
fie înainte şi în afară sub spina iliacă, fie în regiunea fesieră posterioară.
- Trohanterul mare depăşeste în sus linia lui Nelaton-Roser. Această linie imaginară
uneşte tuberozitatea ischiatică cu spina iliacă antero-superioară când copilul este
în decubit dorsal cu coapsa flectată la 45°. În mod normal linia este tangentă la
trohanter.
● Linia lui Shoemaker (linia ce uneşte trohanterul mare cu spina iliacă
anterosuperioară) întretaie linia mediană a abdomenului în mod normal
deasupra ombilicului. În caz de luxaţie această linie întretaie linia mediană sub
ombilic.
 ● Semnul lui Trendelenburg este pozitiv: sprijinul pe piciorul bolnav se face
înclinând toracele de aceeaşi parte în vreme ce bazinul se înclină în jos spre
partea opusă datorită insuficienţei muşchiului fesier mijlociu a cărui contracţie nu
mai este eficientă ca să facă abducţia bazinului pe coapsa de sprijin. În luxaţiile
bilaterale mersul este legănat.
● in ortostatism, în luxaţia bilaterală se constată o lordoză lombară accentuată, cu
un mare spaţiu între feţele interne ale coapselor.

tratamentul conservator (ham Pawlik):

– Asigura flexia soldului
– Impiedica extensia si adductia soldului
– Mentine o pozitie corecta a capului femural in acetabul.

principii de tratament KT:

Copilul va fi ţinut cu coapsele în abducţie şi rotaţie internă, poziţie în care capul
femural este bine centrat în cotil. În unele cazuri, când abducţia coapselor este net
limitată, se poate face tenotomie de adductori după care urmează imobilizarea în
abducţie.
Hamul Pavlik:
– Asigura flexia soldului
– Impiedica extensia si adductia soldului
– Mentine o pozitie corecta a capului femural in acetabul
Refacerea mobilităţii prin reeducarea tuturor mişcărilor la nivelul şoldului, dar mai ales
flexie, adducţie şi rotaţie externă.
Refacerea forţei musculare:
- fesierul mare, mijlociu, tensorul fasciei lata (ca muşchi ai ortostatismului)
- muşchii trohanterieni (rotatori externi), cu rol în stabilitatea posterioară (căderea în
faţă) şi în fixarea capului femural în cotil
- muşchii flexori (psoas)
- muşchii rotatori interni cu rol în mobilizarea şoldului la mers.
Refacerea controlului, abilitatii si stabilitatii soldului.
programul Williams:
Prima fază:
- decubit dorsal, flexia - extensia genunchilor;
- decubit dorsal, se trage cu mâinile un genunchi la piept până se atinge genunchiul cu
fruntea, apoi celălalt genunchi;
- ca şi în exerciţiul anterior, dar simultan cu ambii genunchi;
- decubit dorsal cu mâinile sub cap; se trage un genunchi cât mai mult spre piept, apoi
celălalt, apoi ambii concomitent;
- decubit dorsal cu braţele ridicate la verticală, pe lângă cap, genunchii flectaţi la 90°,
tălpile pe pat. Din această poziţie se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii şi
se basculează sacrul spre înainte. Se revine apoi se repetă de mai multe ori în şezând pe
scaun, cu genunchii mult depărtaţi, se flexează trunchiul anterior, astfel ca mâinile să
atingă solul sub scaun. Se menţine această poziţie timp de 4 - 5 secunde, se revine şi se
repetă de mai multe ori.
Fiecare exerciţiu se repetă de 5 ori pe şedinţă şi se fac 2-3 şedinţe zilnic
Faza a doua:
- decubit dorsal cu genunchii flexaţi, tălpile pe pat, se apleacă ambii genunchi (lipiţi)
spre dreapta şi spre stânga, până ating suprafaţa patului;
- decubit dorsal, se ridică alternativ călcâiul şi se aşează pe genunchiul opus şi din
această poziţie se abduce coapsa până atinge suprafaţa patului;
- decubit dorsal, se ridică alternativ fiecare membru inferior cu genunchiul extins;
- din ortostatism, genoflexiuni cu mâinile sprijinite pe spătarul unui scaun, spatele se
menţine perfect drept, călcâiele lipite pe sol;
- poziţia de "cavaler servant", corpul aplecat spre înainte şi sprijin cu mâinile pe sol; se
întinde genunchiul de sprijin executând şi o balansare care întinde muşchiul psoas –
iliac.
tratament functional postoperator:
Este destinata obtinerii alinierii corecte a membrelor pelvine
Se va combate contractura/ redoarea postoperatorie
Principii:
- Moblizare pasiva a articulatiei soldului (flexie, abductie) 🡪 ROM
- Kinetoterapie respiratorie
- KT/ masaj musculatura abdominala si a spatelui
- Reeducarea mersului
- Repartizarea egala a greutatii pe membrele pelvine
- Masaj si stretching la nivelul adductorilor.

77. Artrita cronica juvenila (ACJ): definitie, etiopatogenie, aspecte clinice:

- definiție: artritele cronice juvenile sunt afecţiuni inflamatorii debutând înainte de
14 ani, cu o perioadă de cel puţin 3 luni când este dificil de găsit cauza.
- etiopatogenie: prognosticul bolii este legat de evoluţia atingerii articulare.
Debutul şi evoluţia sunt atât de diferite la diferiţi copii încât este greu de
standardizat programul de reeducare, care trebuie cu atenţie adaptat fiecărei forme,
stadiu evolutiv şi la fiecare localizare articulară.
Evoluţia ACJ:
Iniţial este prezentă sinovita acută (durere vie, care creează atitudine antalgică,
tumefierea articulaţiei, căldură locală, funcţionalitatea articulară oprită şi secundar
apariţia amiotrofiei). Evoluţia poate fi bună sub tratament antiinflamator, chiar şi după
2-3 pusee inflamatorii.
Regresia inflamatorie este incompletă instalându-se sinovita cronică(durere
moderată, mers şchiopătat discret, chiar şi o anumită postură antalgică, care pot trece şi
neobservate – local: tumefiere secundară şi ulterior amiotrofie păstrată). Semnele
inflamatorii difuzează în capsulă, inserţii tendinoase, evoluţia continuînd, apar leziuni
cartilaginoase cu redori secundare în timp.
 Durerea absentă – poate fi provocată de mobilizarea pasivă, de mişcările active, iar
când e prezentă persistă şi în repaus.
Tumefacţia articulară datorată:
● revărsatului lichidian minor se observă la genunchi, pumn, cot;
● fenomenului proliferativ sinovial, care se palpează ca un ţesut de consistenţă
elastică, spongios, acoperind relieful articular;
Inflamaţia difuzează dincolo de articulaţie şi se palpează edem periarticular,
sugerând bursite, tenosinovite (tumefacţie mobilă cu mobilizarea activă), tendinite.
Starea inflamatorie se poate aprecia şi nota: tumefacţie minimă localizată, tumefacţie
moderată, tumefacţie importantă sau poate fi pur şi simplu apreciată prin măsurarea
circumferinţei articulare.
Aceste examinări şi măsurători trebuie repetate la intervale regulate, pentru
diferenţierea limitărilor adevărate ale jocului articular, de retracţiile precoce care sunt
redate în procente faţă de normal: fără limitare sau cu 25% limitare sau 50% sau nici pic
de mobilitate (s-a instalat redoarea).
Stabilitatea articulară afectată prin proliferarea sinovială, distensia ligamentară,
retracţiile secundare inflamaţiei şi mai ales la nivelul anumitor articulaţii: genunchi
(instabilitate laterală sau posterioară) pumn, metacarpofalangiene, interfalangiene.
Amiotrofia survine precoce şi se măsoară uşor - circumferinţa membrelor prin
comparaţie – când atingerea este unilaterală.
Repercursiuni la distanţă:
• atitudine vicioasă a articulaţiilor homo-/ contro-laterale, la început reductibile
total, dar retracţia capsulei şi tendoanelor se organizează progresiv;
• amiotrofie şi pierdere de forţă musculară prin deficit de utilizare;

78. ACJ: principii de tratament in fazele precoce:

a) Reducerea procesului inflamator printr-un tratament adecvat antiinflamator pe
cale generală, locală.
În afara puseului evolutiv, pacientul nu trebuie obligat să stea la pat. Posturi
antalgice corecte: o pernuţă sau jucărie de pluş până la confecţionarea ortezei sub
genunchi sau anti-equin, în flexie la membrele superioare. Ortezele de repaus combat
durerea, prevenind contracturile şi prezervă poziţia funcţională în articulaţie.
 Orteza trebuie să imobilizeze articulaţia atinsă şi cele vecine pentru limitarea
contracţiei muşchilor biarticulari. Ea va fi purtată permanent.
Aplicaţiile reci se menţin 15- 20 de minute o dată sau de două ori pe zi după
şedinţa de mobilizare. Articulaţia poate fi cufundată în baie la 37 de grade pentru
facilitarea mişcărilor.
Posturile corecte rămân un aliat bun şi kinetoterapeutul le va indica – repaus în D.V.
pt. evitarea flexum-ului de şold.
b) Restabilirea controlului muscular prin contracţii izometrice chiar şi în puseul
inflamator, la un copil de 3-4 ani stabilizări ritmice, se poate şi cu articulaţia
imobilizată în orteze. La cei mai mici copii, mobilizarea activă sau activ-ajutată
este posibil să asigure întreţinerea musculară minimă.
În faza subacută există posibilitatea pierderii simţului kinestezic la copilul mic.
Tehnicile precedente rămân valabile şi în acest stadiu, cu aceleaşi precauţii. Putem
alcătui secvenţe din programul Bobath, exerciţii pe minge, variante de Kabat când
copilul are vârstă corespunzătoare. Jocul în apă este acceptat.
Ergoterapia este bine primită de copil şi jocul cu plastilina caldă, geluri colorate
calde atunci când atingerile inflamatorii se petrec la nivelul mâinii (în faza acută jucării
reci, plastilină şi geluri scoase din congelator sunt bine suportate în joc).

79. ACJ: principii de tratament KT in fazele tardive:

- în faza de remisiune – lucrul cu muşchii are menirea să corecteze defectele
reziduale (de sprijin unipodal, desfăşurarea paşilor, anomalii ale prizei manuale).