Sunteți pe pagina 1din 9

Alexe Cristian

Master Kinetoterapie Anul I

KINETOTERAPIA IN INSUFICIENTA CARDIACA


Insuficienta cardiaca apare atunci cand muschiul inimii nu mai pompeaza
cantitatea de sange necesara organismului. Insuficienta nu inseamna ca inima nu
mai pompeaza sange, ci ca nu mai lucreaza asa cum ar trebui.
Deoarece inima nu mai functioneaza in limite normale, organismul
incearca sa-si suplineasca functia prin:
- retinerea apei si sarii pentru a creste cantitatea de sange
- cresterea frecventei cardiace (tahicardie)
- cresterea dimensiunilor inimii.
Cu timpul inima oboseste si incepe sa devina din ce in ce mai putin
eficienta. In acest moment apar simptome ca oboseala si slabiciune. Sangele
incepe sa stagneze in vasele care ajung la inima, cauzand acumularea de lichid la
nivelul plamanilor si scurtarea respiratiei.
Insuficienta cardiaca este produsa de factori sau boli care afecteaza capacitatea
de pompare a ventriculului stang (disfunctie sistolica) cum ar fi:
- boli coronariene sau infarcte miocardice (cea mai comuna cauza)
- hipertensiune arteriala slab controlata, diabet zaharat sau afectiuni tiroidiene
- cardiomiopatia, cardiomiopatia alcoolica, infectia sau inflamatia muschiului
inimii (miocarditele)
- consumul cocainei sau a altor droguri ilegale
- boli ale sacului ce inveleste inima (boli ale pericardului)
- boli congenitale de cord
- boli sau rupturi valvulare
- boli ale inimii ce determina o frecventa cardiaca prea mare, prea mica sau
neregulata (aritmii)

Alexe Cristian
Master Kinetoterapie Anul I

- varsta: odata cu inaintarea in varsta muschiul inimii devine mai rigid,


impiedicand inima sa se umple cu sange.
Atunci cand ventriculul stang nu se mai poate umple normal, afectiunea
poarta numele de insuficienta cardiaca diastolica. Aceasta poate fi cauzata de
hipertensiune arteriala, boli coronariene sau boli valvulare. Anumiti factori pot
duce la inrautatirea brusca a insuficientei cardiace si uneori la patologie cu
potential letal cum ar fi edemul pulmonar sau socul cardiogen.
In stadiile incipiente ale insuficientei cardiace pot sa nu existe simptome.
Respiratia efectuata cu efort si scurtata, cu aparitia oboselii, apare atunci cand
inima este slabita si nu mai pompeaza suficient sange pentru a asigura
organismului nutrientii si oxigenul necesar. Efortul organismului de a contracara
insuficienta cardiaca duce la aparitia simptomelor care pot deveni severe.

Simptome clasice ale insuficientei cardiace


Respiratie scurtata si efectuata cu efort (dispnee). Caracteristici:
- pacientul gafaie
- oboseala la mers
- necesitatea opririi dese in timpul mersului
- constrictie toracica
- scurtarea respiratiei
- scurtarea respiratiei in timp ce pacientul sta intins (ortopnee)
- scurtarea respiratiei in timpul somnului (dispnee paroxistica nocturna).
Cresterea in greutate. Caracteristici:
- crestere in greutate datorata acumularii de fluide in organism.
Umflarea picioarelor (edeme). Caracteristici:
- umflarea picioarelor se inrautateste la sfarsitul zilei sau dupa ce pacientul a stat
mult timp in picioare
- dureri
2

Alexe Cristian
Master Kinetoterapie Anul I

- la presiune apare godeu la nivelul pielii


- incaltamintea poate deveni neincapatoare.
Oboseala sau incapacitatea de a face efort. Caracteristici:
- accentuarea oboselii
- incapacitatea de a face efort la fel ca in trecut
- fatigabilitate.
Marirea abdomenului. Caracteristici:
- durere
- abdomen moale.
Scaderea apetitului si scaderea fortei musculare. Caracteristici:
- slabiciune
- casexie cardiaca.
Urinari frecvente. Caracteristici:
- urinari frecvente, mai numeroase noaptea (nicturie).
Tuse. Caracteristici:
- tuse uscata, sacaitoare
- se accentueaza daca pacientul sta intins.

Repausul ramane unul dintre mijloacele de tratament ale insuficientei


cardiace, cel putin pentru anumite perioade iar recuperarea fizica a acestor
bolnavi ramane redusa, nedepasind si netrebuind sa depaseasca limitele impuse
de alterarea functionala severa a miocardului.
Ideea recuperarii prin tratament fizic al bolnavilor cu insuficienta
cardiaca a aparut in urma catorva constatari:

Alexe Cristian
Master Kinetoterapie Anul I

1.

pe langa un acelasi grad de disfunctie ventriculara stanga si pe langa


aceleasi semne clinice de insuficienta cardiaca, capacitatea de efort a
bolnavilor difera foarte mult de la caz la caz;

2.

la bolnavii cu I.C.C. (insuficienta cardiaca congestiva), evident de un


sedentarism extrem, repausul prelungit poate deteriora in continuare, ca si
la alte categorii de bolnavi sau chiar ca la individul sanatos, capacitatea
de efort, rezultand o deconditionare fizica peste limita impusa de
severitatea cardiopatiei;

3.

antrenamentul fizic actioneaza in cvasitotalitatea cazurilor prin


intermediul mecanismelor periferice de adaptare la efort, incat desfasurat
cu anumite precautii, acesta nu implica alterarea in continuare a functiei
cardiace;

4.

in conditii de supraveghere atenta, testarea la efort a bolnavilor cu


insuficienta cardiaca nu este contraindicata, ci cvasiobligatorie, pentru
stabilirea capacitatii efective de efort a acestei categorii de subiecti.
Efectele antrenamentului fizic asupra bolnavilor cu insuficienta cardiaca:
1. - ameliorarea si augmentarea mecanismelor periferice de adaprate la

efort,
- cresterea extractiei arterio-venoase a O2,
- vasodilatatia arteriala este mult ameliorata (desi din acest punct de
vedere, hiperactivitatea simpatica din insuficienta cardiaca poate reduce
eficienta acestui mecanism de antrenament).
Teoretic, un efect similar s-a obtinut prin antrenament asupra
vasodilatatiei arteriolare. Se poate obtine prin medicatie vasodilatatoare, care
insa in cazul antrenamentului de scurta durata, desi amelioreaza semnificativ
hemodinamica centrala, influenteaza mai putin capacitatea de efort. Acest lucru
nu este valabil pentru inhibitorii enzimei de conversie, care atat in cursul
tratamentului cronic cat si in experimentul acut, prin vasodilatatia arteriolara
combinata cu reducerea hiperactivitatii simpatice, pot creste semnificatov
capacitatea de efort.
2. - mecanismele centrale de adaptare la efort sunt mai putin influentate,
- debitul sistolic depinde in primul rand de gradul alterarii functiei
miocardice si este practic nesemnificativ influentat de antrenamentul fizic,
4

Alexe Cristian
Master Kinetoterapie Anul I

- F C este si ea dependenta de gradul disfunctiei miocardice dar, ca si


in cazul antrenamentului fizic al bolnavilor fara insuficienta cardiaca, atat FC de
repaus, cat si FC pe fiecare trapta de efort pot fi reduse. Aceasta se datoreaza
scaderii tonusului simpatic iar gradul de influentare depinde de severitatea
insuficientei cardiace. In cazurile severe, hiperactivitatea simpatica importanta,
declansata secundar scaderii debitului cardiac, este contracarata doar intr-o mica
masura prin antrenament fizic.
3. - antrenamentul fizic nu deterioreaza in continuare performanta
ventriculara stanga si nu influenteaza negativ sau nu precipita evolutia
cardiopatiei de fond.
Factorii de crestere a capacitatii de efort sunt:
-

eliberarea, in cursul efortului fizic, a unui factor relaxant din endoteliul


vascular, care
contracareaza
efectul
vasoconstrictor
simpatic,
determinand vasodilatatia si cresterea debitului muscular;

prin intrarea intarziata in functiune a mecanismelor centrale de adaptare


la efort, cresterea presiunii in capilarul pulmonar va fi intarziata si va
apare la niveluri mai mari ale efortului;

cresterea nivelului sangvin al lactatului va fi tardiva.

Metodologia recuperarii
Obiectivele recuperarii:
1. impiedicarea deconditionarii fizice a bolnavului peste limita impusa de
suferinta cardiaca,
2. cresterea capacitatii de efort, chiar intr-o mica masura

In ceea ce priveste frecventa antrenamentului, avand in vedere intensitatea


mica a efortului care se depune, el se indica a fi zilnic, daca este spitalizat; zilnic
la domiciliu si de 3 4 ori pe saptamana, institutionalizat. Intensitatea efortului
va fi redusa urmarindu-se obtinerea unei FC de 70 85% din FC Mx atinsa in
cursul TE. Aceasta frecventa nu trebuie sa depaseasca 135 140 batai/ min si va
fi inferioara cu 10 batai/ min FC la care apar simptomele de insuficienta
cardiaca, respectiv dispneea. Este foarte importanta si utilizarea scalei Borg de
autoapreciere a intensitatii efortului, aceasta netrebuind sa depaseasca nivelul 12
14.
5

Alexe Cristian
Master Kinetoterapie Anul I

In ce priveste durata eforului, a antrenamentului propriu-zis, nu va depasi


30 de minute. Initial 5 10 minute, crescand progresiv in functie de toleranta
bolnavului. Fiecare perioada de incalzire de 5 10 minute, va cuprinde exercitii
de respiratie si stretching, la fel ca si ultimele 5 10 minute de revenire dupa
efort. Antrenamentul propriu-zis se va desfasura intotdeauna cu pauze. In cazul
mersului pe jos de exemplu, pe o perioada de 30 minute, se vor face pauze de 2
4 minute intre perioadele de 5 10 minute de efort.
In scopul antrenarii bolnavilor cu insuficienta cardiaca, se practica
urmatoarele tipuri de activitati:
1. Mersul pe jos. La aceasta categorie de bolnavi, asigura o FC nu in jur
de 60%, ci intre 70 85% din FCMx, chiar daca nu se desfasoara cu viteza
mare, viteza recomandata fiind de 4 5 km/ ora. Dupa ce se va asigura ca in
cursul mersului pe jos bolnavul nu este simptomatic si nu depaseste frecventa de
antrenament prescrisa, se var intrecala scurte perioade de jogging.
2. Jogging-ul. Bolnavul va fi incurajat sa alerge usor cate 25 m la fiecare
500 m de mers. Se asigura astfel, pe de o parte, atat efectul de antrenament mai
rapid, cat si intercalarea intre perioadele de jogging a unor perioade de mers,
care prin FC de 70 75% din FCMx, mentine efectul de antrenament dar in
acelasi timp, relaxeaza si il odihneste bolnavul, avand efectul unor adevarate
pauze.
3.Kinetoterapia este diferentiata pentru faza acuta si cronica,
pentru stadiul compensat si decompensat.
In faza acuta: - regim pasiv absolut sau pasiv-relativ, in functie de starea
bolnavului. Repausul se recomanda a se face in pozitia de decubit sprijinit,
alternativ cu decubit dorsal pentru favorizarea diurezei
Kinetoterapia consta din:
-

Pozitii de repaus in pat sub forma de decubit, cu capul ridicat peste


nivelul extremitatilor (decubit dorsal, decubit cu capul ridicat, decubit
sprijinit si asezat). Aceste pozitii cu exceptia primeiproduc hipertensiune
periferica, determinand o usurare a muncii ventricolului stang. Pozitia de
decubit dorsal se recomanda bolnavilor cu edeme mari, greu reyolvabile si
se recomanda a fi adoptata si mentinuta cca 2 ore postprandial, pentru a
usura transferul de lichide extracelular din membrele inferioare,
provocand astfel diureza. Aceste pozitii se alterneaza in functie de starea
bolnavului.

Alexe Cristian
Master Kinetoterapie Anul I

Exercitii ale membrelor inferioare, in pat. La inceput se executa pasivoactiv, apoi activ. Ritmul de executie este lent, fara nici un fel de incordare.
Miscarile se efectueaza alternativ, pentru a neutraliza contractia
musculaturii abdominale. Aceste exercitii au ca scop sa evite staza
venoasa in extremitati si sa preintampine formarea de flebotromboze de la
care pornesc frecvent emboliile la cardiaci.

Exercitii de membre superioare legate de miscarile de respiratie. Aceste


exercitii se executa lent si cu amplitudine mica, sub forma pasivo-activa
sau activa din pozitia asezat sprijinit sau asezat. Ele se pot combina si cu
miscari de trunchi in special cu flexiile laterale, rasucirile si
circumductiile. Aceste exercitii se executa dupa cele de membre inferioare
si urmaresc evitarea edemului pulmonar, solidarizarea diafragmuluio si a
peretelui abdominal in mecanismul general al respiratiei.

In faza cronica: - mijloacele kinetoterapiei se aplica diferentiat in stadiul


compensat si in cel decompensat.
Stadiul compensat: se instituie un regim activ, in care scopul principal
este reducerea capacitatii functionale a miocardului, constand din:
1. exercitii de incalzire: programul contine 4 8 exercitii simple de trunchi
si membre, legate de miscarile de respiratie, executate succesiv din
decubit, asezat si stand;
2. masajul membrelor superioare si inferioare;
3. kinetoterapie - exercitii analitice cu efect circulator sub forma miscarilor
de membre superioare si inferioare, executate sub forma de pendulare si
balansare, alternativ cu circumductii si flexii;
- exercitii de respiratie legate de miscarile membrelor
superioare, inferioare si ale trunchiului, exercitii de respiratie
diafragmatica;
- exercitii de abdomen in special izotonice dar executate
lent;
- exercitii cu obiecte portative usoare;
- exercitii aplicative sub forma de mers ritmic sau alte
variante.
4. plimbari
7

Alexe Cristian
Master Kinetoterapie Anul I

5. terapie ocupationala sub forma de activitati potrivite preferintelor si


sexului
6. practicarea unor sporturi fara urmarirea realizarii performantelor. Se
recomanda in faza tratamentului final: ciclism de agrement, mers pe
schiuri, vaslit si unle jocuri sportive.
Stadiul decompensat se instituie un regim pasiv relativ sau semiactiv,
avand ca scop:
-

usurarea si ajutorarea muncii miocadrului,

prevenirea stazelor venoase periferice, a flebotrombozelor si a cordului


pulmonar acut si cronic,

imbunatatirea ventilatiei pulmonare


giafragmului si a musculaturii toracice.

prin

restabilirea

activitatii

Kinetoterapia consta in:


-

pozitii de repaus cu accent pe odihna: decubit dorsal cu capul ridicat,


decubit lateral drept, asezat rezemat, asezat, si decubit dorsal cu membrele
inferioare putin peste nivelul orizontal.

exercitii de membre inferioare efectuate in pat sub forma pasivo-activa


cu amplitudine redusa si fara incordare musculara,

exercitii de respiratie active usoare,


exercitii de respiratie diafragmatica din decubit sprijinit si asezat
sprijinit,

exercitii de relaxare a trunchiului si membrelor inferioare,

masajul extremitatilor,

masajun spatelui in special al toracelui, in care predomina manevrele


cu caracter relaxant (efleuraj, frictiuni, vibratii).

Problema cea mai importanta ce trebuie luata in considerare este ridicarea


pozitiei joase a diafragmului pentru combaterea emfizemului cronic, pentru a
scadea sau micsora cantitatea aerului rezidual si de rezerva, contribuind astfel la
scaderea alcalozei si a acidozei pulmonare. Pentru acesta se utilizeaza exercitii
de membre inferioare din decubit cu capul ridicat, exercitii de trunchi sub forma
8

Alexe Cristian
Master Kinetoterapie Anul I

de circumductii, exercitii de respiratie cu accent pe expiratie si exercitii de


membre superioare pentru derivarea circulatiei toracice.