UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT – BUCURESTI

SPECIALIZAREA : KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE LOCOMOTORII

HIPERTROFIA CARDIACA
 Hipertrofia cardiacă este o afecțiune congenitală sau dobândită ce se caracterizează
prin mărirea în volum a celulelor cardiace numite și miocite. Hipertrofia cardiacă apare ca
răspuns la suprasolicitarea mușchiului cardiac, pe o perioadă îndelungată, la diferiții stimuli
(hormonali, mecanici, fizici) ce pot îngreuna activitatea acestuia. Ca răspuns la acești stimuli,
deoarece cordul are un mușchi asemănător mușchilor scheletici, va compensa prin determinarea
măririi în volum a fibrelor miocardice.

Mărirea cordului poate fi distribuită uniform, interesând în mod egal pereții inimii ceea ce
duce la o îngustare progresivă a cavităților cardiace afecțiune numită hipertrofie concentrică sau
distribuită neuniform interesând anumite părți ale cordului precum apexul (vârful inimii) sau
peretele liber al ventriculului stâng. Această boală se asociază cu o mortalitate crescută datorită
riscului înalt de dezvoltare a insuficienței cardiace. Hipertrofiile cardiace pot fi atât atriale cât și
ventriculare, cele din urmă fiind cel mai frecvent întâlnite.

Desi este asociata deseori cu hipertensiunea arteriala cronica, hipertrofia cardiaca poate
fi, de fapt, un raspuns fiziologic normal. In cele mai multe dintre cazuri, extinderea si ingrosarea
muschiului inimii ar putea chiar sa declanseze decesul unei persoane.

In majoritatea cazurilor, cresterea si extinderea in mod excesiv a muschiului cardiac este

inregistrata la nivelul ventriculului stang si drept. Aceste zone sunt responsabile pentru pomparea
sangelui: ventriculul stang pompeaza majoritatea cantitatii sangelui in corp, in timp ce
ventriculul drept furnizeaza sange doar plamanilor. Hipertrofia inimii poate sa apara in fiecare
din cele doua ventricule. Principala problema o reprezinta reducerea fluxului de sange de la si
spre inima.

Cauze si factori de risc

Hipertrofia cardiacă apare în mod fiziologic la sportivi ca urmare a efortului progresiv și

îndelungat, dar și la persoanele ce nu fac sport de performanță, în anumite condiții patologice
datorită aportului de oxigen neadecvat. La sportivi și la cei ce execută regulat exerciții fizice,
mărirea în dimensiunii a mușchiului inimii apare ca răspuns la creșterea necesarului de oxigen.
Acest răspuns compensator hipertrofic este reversibil și dispare odată cu întreruperea efortului
fizic.
 Principalele cauze ale hipertrofiei sunt reprezentate de hipertensiunea arterială și
de valvulopatii (afecțiuni ce afectează valvele cardiace).

La multe din persoanele diagnosticate cu hipertensiune arterială s-a observat o

remodelare o miocitelor prin mărire și hipertrofiere în încercarea de a se opune rezistenței
crescute ce o întâmpină ventriculul stâng în fața presiunii crescute din aortă.

Valvulopatiile și în special stenoza valvei aortice, generează dezvoltarea mușchiului

cardiac prin ineficiența de pompă. Astfel sângele este nevoit să treacă printr-un orificiu valvular
mult mai îngust determinând mărirea ventriculului stâng pentru a împinge acest obstacol.

Factorul genetic este de asemenea incriminat în apariția acestei boli ce îngreunează

funcția cardiacă. Acesta este cazul afecțiunii numite cardiomiopatie hipertrofică.

O altă cauză predilectă o reprezintă consumul de alcool explicat prin faptul că determină
un deficit de vitamina B1. Hipertrofia poate să apară și ca urma a unui infarct prin pierderea de
țesut contractil  sau a unor mutații genetice sarcomerice.

Pe lângă pricipalele cauze enumerate mai sus, factorii incriminați în apariția bolii pot fi:

●        Greutatea- persoanele cu exces ponderal au risc crescut de a dezvolta

hipertensiune arterială;

●        Vârsta- este o afecțiune întâlnită deseori la vârstnici;

●        Rasa- afro-americanii au o predispoziție mai mare decât alte rase;

●        Sedentarismul.

Simptomatologie si complicatii

Chiar dacă de multe ori boala este asimptomatică inițial, odată cu apariția complicațiilor
simptomele devin vizibile. Uneori poate fi o cauză de moarte subită la tineri ce execută efort
fizic intens (sportivi de performanță). Prin urmare, principalele semne și simptome sunt:

–          dispneea (senzația de lipsă de aer) cel mai frecvent simptom ca urmare a creșterii
presiunii capilare pulmonare la efort și emoții;

–          amețeli, palpitații, oboseală;

–          angina pectorală (dureri precordiale);

 –         sincopa (pierderea temporară a stării de conștientă) datorită scăderii debitului
sistolic și deci a fluxului cardiac;

Netratată, boala poate duce la complicații grave precum:

 aritmiile - ca urmare a modificarii muschiului inimii si a structurii anormale

a celulelor cardiace, este perturbata functionarea normala a sistemului
electric al inimii.

 moartea subita - aceasta poate fi rezultatul tahicardiei ventriculare sau a

fibrilatiei ventriculare

 obstructionarea fluxului de sange

 regurgitare de valva mitrala

 insufucineta cardiac

 slabirea si ineficienta muschiului inimii, de-a lungul timpului, ca urmare a

extinderii ventriculului afectat si a scaderii capacitatii acestuia de a pompa.

Tratament

Masurile de tratament recomandate includ:

 obiceiuri alimentare sanatoase

 odihna adecvata

 evitarea alcoolului

 mentinerea unei greutati normale

 realizarea in mod constant a exercitiilor fizice.

Obiectivele tratamentului recuperator sunt :

 Echilibrarea sistemului venos si influentarea pozitiva a centrilor vasomotori

 Relaxarea musculara si neuro-psihica
 Prevenirea fenomenelor de ateroscleroza
 Favorizarea vasodilatatiei periferice si a decongestionarii unor segmente ale corpului

Program de recuperare

1. Exercitii cu membrele inferioare din decubit dorsal dar cu capul ridicat mai sus
2. Exercitii de trunchii sub forma de circumductii
3. Exercitii de respiratie cu accent pe expiratie
4. Exercitii cu membrele superioare pentru derivarea circulatiei toracice
5. Exercitii de mobilizarea anlitica a tuturor segmentelor
6. Exercitii de relaxare
a. Balansari ale membrelor
b. Scuturari de membre executate de pacient sau pasiv de catre
kinetoterapeut
c. Rasuciri de trunchi
7. Exercitii de relaxare neuro-psihica ( metoda Shultz ,metoda Jacobson)
8. Exercitii de respiratie