Insuficiența cardiacă (îngrijirea

pacientului cu insuficiență cardiacă)

Insuficiența cardiacă (IC) este un sindrom clinic produs de incapacitatea inimii de a asigura un
debit circulator adecvat  organismului.
Insuficiența cardiacă apare atunci când mușchiul inimii nu pompează sângele așa cum ar trebui.
Anumite afecțiuni ale inimii, cum ar fi boala arterelor coronare sau hipertensiunea arterială, pot
face inima prea slabă sau rigidă pentru a umple și pompa sânge în mod corespunzător. Scăderea
puterii de contracție face ca inima să fie incapabilă sa pompeze eficient (ceea ce duce la
reducerea perfuziei organelor cu sânge oxigenat) și pe de altă parte ca aceasta să preia cu
dificultate sângele întors din organism, ceea ce duce la stagnarea acestuia în plămâni, vene sau
țesuturi (congestie).

Etiologie 
Cauzele includ:

 boala arterială coronariană, incluzând un infarct miocardic anterior  (atac de cord);

 hipertensiunea arterială, fibrilația atrială;
 fumatul, diabetul zaharat;
 cardiomiopatia.

Acestea cauzează insuficiența cardiacă prin schimbarea structurii sau funcționării inimii.

Cunoașterea cauzelor are o mare importanță deoarece astfel se pot preveni decompensările
ulterioare.

Tipuri
Tipuri de insuficiență cardiacă după localizare
1. insuficiența cardiacă stângă;

2. insuficiența cardiacă dreaptă;

3. insuficiența cardiacă globală;

Tipuri de insuficiență cardiacă după debut 

1. insuficiența cardiacă acută (stângă sau dreaptă);

2. insuficiența cardiacă cronică (stângă sau dreaptă);

Insuficiența cardiacă stângă

Se manifestă prin accese de dispnee paroxistice (astm cardiac și edem pulmonar acut) și se
datorează creșterii rapide a presiunii în capilarele pulmonare datorită reducerii bruște a sângelui
evacuat de inima stângă (ventricul sau atriu), cu un debit normal al ventriculului drept.

Simptome: Bolnavul este palid, transpirații reci, tuse, sufocare, neliniște, expectorație spumoasă,

aerată, rozată. Criza poate ceda spontan sau poate conduce spre exitus.
Insuficiența cardiacă dreaptă
Denumită și cord pulmonar acut, este un sindrom provocat de dilatarea și insuficiența bruscă a
inimii drepte , datorită obstruării brutale a arterei pulmonare sau a unor ramuri ale acesteia. Cea
mai frecventă cauză este embolia pulmonară cu punct de plecare din tromboflebitele membrelor.
Simptome: debut brutal, violent, dureri precordiale, constrictive, dispnee intensă, tahicardie,
anxietate, stare de șoc. Prognosticul depinde de masivitatea emboliei.

Insuficiența cardiacă globală

Este insuficiența care afectează atât inima stângă, cât și inima dreaptă. Simptomele sunt comune
ambelor tipuri de insuficiență.

Semne și simptome în insuficiența cardiacă

 Dificultatea respiratorie , se înrăutățește, de obicei, prin exercițiile fizice, statul în poziția
culcat și noaptea, în timpul somnului;
 Oboseala excesivă;

 Tuse cardiacă;

 Umflarea picioarelor (edeme);

 Umflarea peretelui abdominal, acumularea de lichid în interiorul abdomenului si toracelui;

 Anasarcă;

 Slăbiciune;

 Bătăi rapide sau neregulate ale inimii;

 Tuse persistentă sau respirație șuierătoare;

 Creștere în greutate foarte rapidă din acumularea de lichid;

 Greață și lipsă de poftă de mâncare;

 Dificultate de concentrare;

 Scăderea diurezei cu instalarea insuficienței renale.

Severitatea bolii este clasificată, de obicei, în funcție de gradul de reducere a capacității de

exercițiu fizic.

Stadii 
1. Stadiul I. Nu există simptome de insuficiență cardiacă.

2. Stadiul II. Activitățile de zi cu zi se pot desfășura fără dificultate, dar efortul provoacă
dificultăți de respirație sau oboseală.

3. Stadiul III. Este dificil să se ducă la bun sfârșit activitățile de zi cu zi.

4. Stadiul IV. Dificultățile de respirație apar chiar și în repaus. Această categorie include cea
mai severă insuficiență cardiacă.

Diagnostic 
 Examenul fizic;

 Analize de laborator;
 Radiografie;

 Electrocardiograma (ECG);
 Ecocardiograma;
 Test de stres (Holter);
 Tomografia computerizată (CT) cardiacă;

 Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN);

 Angiografia coronariană.
Prevenție 
O modalitate de a preveni insuficiența cardiacă este prevenirea și controlul afecțiunilor care o
pot provoca, cum ar fi boala coronariană, hipertensiunea arterială, diabetul și obezitatea.
Evoluție
Insuficiența cardiacă este marcată de episoade de decompensare, datorate nerespectării
regimului igieno-dietetic și a tratamentului farmacologic.

Tratament
 Schimbările stilului de viață – cum ar fi pierderea în greutate, exercițiile fizice, reducerea
cantității de sare (sodiu) din dieta și gestionarea stresului – pot îmbunătăți calitatea vieții. Cu
toate acestea, insuficiența cardiacă poate pune viața în pericol. Persoanele cu insuficiență
cardiacă pot avea simptome severe. Modificarea stilului de viată. Pacientul trebuie să își
cunoască afecțiunea si să identifice împreună cu medicul factorii care o pot agrava sau
decompensa. Înțelegând mecanismele bolii, pacientul învață să evite factorii care pot agrava:
excesul de sare, alcool, efort fizic, nerespectarea tratamentului medicamentos sau
administrarea unor medicamente cu contraindicație;

 Tratament medicamentos (vasodilatatoare, diuretice, beta blocante, antiaritmice);

 Tratament chirurgical pentru corectarea cauzei care a dus la instalarea insuficienței cardiace;

 În cazuri extreme, pe lângă intervențiile obișnuite, se pot implanta temporar inimi artificiale
(dispozitive de asistare a unuia sau a ambilor ventriculi) sau realizarea transplantului de
cord.

Îngrijirea pacientului cu insuficiență cardiacă

Intervențiile asistentului medical pentru pacientul cu
insuficiență cardiacă
 măsurarea funcțiilor vitale și notarea în foaia de temperatură;
 recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinări de laborator;
 administrarea tratamentului medicamentos prescris de medic: tratament etiologic,
simptomatic, tratamentul complicațiilor și urmărirea efectelor acestuia;
 supravegherea stării generale a pacientului si observarea efectului tratamentului pentru
prevenirea potențialelor complicații (septice, toxice, alergice);

 educație sanitară: pacienții si familia vor fi informați despre afecțiune;

 ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale;

 face bilanțul zilnic intre lichidele ingerate și cele excretate;

 aerisirea salonului, asigurarea unui microclimat corespunzător;

 asigurarea odihnei și reducerea anxietății pacientului prin suport psihologic;

 asigurarea unei hidratări corespunzătoare;

 pregătirea psihică a pacientului pentru a cunoaște esența și importanța examinărilor;

 furnizează pacientului informațiile necesare pentru îngrijirea sa la domiciliu;

 recomandări cu privire la regimul și stilul de viață – cum ar fi pierderea în greutate,

exercițiile fizice, reducerea cantității de sare (sodiu) din dieta și gestionarea stresului.
Pacientul trebuie să își cunoască afecțiunea si să identifice împreună cu medicul factorii care
o pot agrava sau decompensa. Înțelegând mecanismele bolii, pacientul învață să evite
factorii care pot agrava: excesul de sare, alcool, efort fizic, nerespectarea tratamentului
medicamentos sau administrarea unor medicamente cu contraindicație;