C 1.3.

Igiena apei

1.CONDIŢII DE POTABILITATE A APEI

- primul standard de potabilitate a apărut la noi în 1952
-apa trebuie să îndeplinească o serie de condiţii :
I.organoleptice : gust , miros
II.fizice : temperatură , turbiditate , culoarea , radioactivitate
III.chimice : substanţe cu acţiune nocivă , indezirabile , indicatori de poluare
IV.microbiologice
V.biologice
I.Criterii organoleptice - gust
-miros
-se determină cu ajutorul organelor de simţ- are pronunţat caracter subiectiv
-gustul este determinat de conţinutul de elemente minerale şi gaze divolvate
-lipsa lor dă gust fad , apa nu satisfice senzaţia de sete
-O2 imprimă apei un gust de prospeţime
-excesul de săruri minerale poate modifica gustul
Fe ……………gust metalic
Ca sălciu
Mg ………………amar
Cloruri……………sărat
CO2………………..acrişor , înţepător
H2S………………..respingător, greţos
-mirosul este legat de prezenţa unor elemente naturale sau poluante în exces
- s.organice în descompunere dau miros particular ……….amoniac , hidrogen sulfurat
-pesticidele şi detergenţii dau miros particular
- organismele vegetale – miros de iarbă , mucegai
-gustul şi mirosul se exprimă în grade
-pentru a fi potabilă apa nu trebuie să depăşească 2 grade.
II.Criterii fizice
-indicatorii fizici ai apei pot fi folosiţi ca indicatori de poluare
-cele mai importante condiţii fizice sunt :
- temperatura apei
-turbiditate
-culoare
-radioactivitate
- conductivitate electrică
1.Temperatura
-are dublă valoare sanitară – influenţează direct organismul
- este indicator indirect de poluare a apei
Influenţa directă
t< 50 C- scade rezistenţa locală ⇒amigdalite , faringite , laringite
t> 170 C – nu satisface senzaţia de sete ( temperatura optimă 7-150C)
-apa de suprafaţă este mai uşor supusă poluării şi modificărilor de temperatură
2.Turbiditatea – este produsă de substanţe insolubile în apă.aceste substanţe pot fi minerale
sau organice , naturale sau supraadăugate prin poluare
-ele determină aspect neplăcut şi suport pentru microorganisme
-turbiditatea se determină printr-o comparare cu o scară SiO2
-apa potabilă are turbiditatea 5gr /dm3

3.Culoarea – este dată de substanţele dizolvate în apă , naturale sau poluante , organice sau
anorganice
-sărurile minerale sau organismele acvatice dau culoare galben –verzuie sau brun –roşcată
- modificarea culorii determină limitarea folosirii apei
-determinarea culorii se face prin comparare cu o scară etalon platino-cobalt
-apa potabilă 17grade /dm3

4.Radioactivitatea – suma radioactivităţii naturale şi artificiale

-se referă la radioactivitatea globală , diferenţiată pe tipuri de emiţători
- la noi sunt normaţi emiţătorii alfa ( 0,1Bq/dm3 ) şi beta ( 1Bq/dm3 )
- atunci când este depășită radioactivitatea alfa globală se caută radiul , iar când este depăşită
cea beta se caută stronţiu.
-pentru radiaţiile gama limita o stabilesc autorităţile sanitare locale
-substanţele radioactive din apă nu suferă niciun proces de neutralizare sau de reducere a
cantităţii decât prin diluţie
-concentraţii mici de substanţe radioactive nu modifică proprietăţile organoleptice ale apei
-se pot concentra în organismele acvatice
5.Conductibilitatea electrică a apei – este rezultatul gradului de mineralizare a apei.
-grad de mineralizare crescută ....conductibilitate electrică mai mare
-gradul de mineralizare mare –are efect negativ asupra –stomacului , rinichiului , ficatului,
modifică proprietăţile organoleptice ale apei.

III.Criterii chimice
-se apreciază calitatea chimică a apei prin determinarea :
1.substanţelor cu acţiune toxică
2.substanţelor cu acţiune indezirabilă
3.indicatori de poluare
1.Substanţe cu acţiune toxică
-cel mai frecvent provin din poluare .De aceea au o limită maxima admisă foarte exactă.
-substanţele normate sunt : nitraţii , plumbul , mercurul , cadmiul , arsen , pesticide , fluor ,
crom , cianuri , detergenţi , difenil policloraţi.
Nitraţii
-origine în apă din soluri bogate în azot , din poluare ( direct cu nitraţi –poluare industrial ,
substanţe organice – prin descompunere pun în libertate nitraţi)
-nitraţii prin reducere se transformă în nitriţi.Nitriţii cu Hb formează methemoglobină.
- intoxicaţia acută cu nitraţi se manifestă prin : dispnee, tahicardie , agitaţie , convulsii ,
diaree sau constipaţie , cianoză .
- intoxicaţie cronică –la consum de apă cu un conţinut crescut în nitraţi ( scade rezistenţa la
infecţii , scade rata de creştere staturo-ponderală , anemie )
- nitraţii şi amine rezultă nitrozamine ( cancerigene)
-CMA 45mg/dm3
Plumbul
-origine poluarea apei cu reziduuri industrial , din conducte
-intoxicaţia cronică cu Pb prin apă ( oboseală nejustificată , anorexie , diaree , constipaţie
frecventă , dureri articulare şi musculare ) .
-semne caracteristice – anemie , insomnia , iritabilitate , greaţă , tremurături , gust metalic în
gură , plumb-emia , plumb-uria
- pot apare – HTA , manifestări renale , avort spontan , arierare mentală la copii
CMA 0,05mg/dm3
Mercurul
-origine în apă –sol în zonele de exploatare , prin poluare –industrială şi agricolă
-în apă se găseşte sub formă de Hg metalic , săruri de Hg –organice , anorganice
-intoxicaţia cu Hg – cefalee, vertij , insomnia , oboseală , tulb.de memorie , vizuale , anemie
uşoară
-intoxicaţia cronică –tulburări renale grave( poliurie, polakiurie, azotemia)
- malformaţii congenitale
CMA 0,001mg/dm 3

Cadmiu
Origine în apă –poluare industrială , poluare agricolă , mase plastice
-acţiune asupra organismului
- ficat – inactivează enzime cu rol în metabolismul hidraţilor de C
- inhibă sistemul formator de globule roşii – anemie
- rinichi – creşte eliminarea de Ca şi proteine ( ca urmare creşte frecvenţa
fracturilor spontane)
-unii autori acordă Cd rol important în producerea HTA
CMA 0,05mg/dm3
Arsenul
-origine în apă – natural din sol şi poluare prin industrie şi agricultură( insecticide ,fungicide)
-efecte asupra organismului – inhibarea unor enzime, tulburări metabolice , cefalee, ameţeală
oboseală , dureri abdominale, vărsături , inflamaţii ale mucoasei digestive.Poate produce
neoplazii digestive sau cutanate
CMA 0,05mg/dm3
Pesticide
-provin din utilizarea în agricultură ( ape de irigare ) , reziduuri de la fabricile de pesticide ,
depozitare necorespunzătoare
-efectele sunt _ acute –pesticidele organofosforate
- cronice – pesticidele organoclorurate
-efecte determinate de pesticide organofosforate – cefalee, vărsături , crampe abdominale,
transpiraţii , salivare , lăcrimare , dificultate în respiraţie.
-efectele determinate de pesticidele organoclorurate : -hepatotoxice –alterarea funcţiei
hepatice
- neurotoxice – modificări EEG
- gonadotoxice - avort , tulburări de ciclu , sterilitate masculină
- embritoxice
CMA 0,1µg/dm3 pentru 1 component sau 0,5 µg/dm3 pentru toate clasele
Fluor
- Este element necesar
- când este în cantitate mare devine nociv – se acumulează în oase şi produce fluoroză
-acumulare limitată în dinţi şi în ţesuturile moi : rinichi , ficat , cord ,
vase
-este element reactiv
-interferează cu unele enzime din metabolismul glucidic şi lipidic
CMA 1,2mg/dm3
Crom
-origine plouare industrială
-acţionează cu precădere asupra – organelor formatoare de globule roşii , ficatului ,
rinichiului
CMA 0,05mg/dm3
Cianurile
- Origine în apă exclusiv prin poluare industrială
- blochează enzimele oxidative la nivel respirator
- apar fenomene de : asfixie , cefalee , vertij , dispnee , agitaţie , convulsii
CMA 0,001mg/dm3
Detergenţii
-toxicitatea lor se manifestă la concentraţii de peste 1g/kgcorp
-efectele toxice sunt indirecte –modificarea tensiunii superficiale a apei , favorizarea
absorbţiei altor substanţe toxice prezente în apă.CMA 0,2-0,5mg/dm3
Acţiunea toxică depinde de :
1.concentraţia substanţei – adevăratele substanţe toxice sunt cele care îşi exercită acţiunea la
concentraţii mai mici decât cele care modifică calitatea organoleptică a apei.
2.solubilitatea – cele solubile au efect mai puternic.
- depinde de substanţă , ph -ul mic al apei , temperatura mare a apei
3.stabilitatea – în apă îşi păstrează neschimbate caracterele fizice şi chimice
4.prezenţa în apă a mai multor substanţe – potenţare reciprocă; efect de sumare
5.prezenţa aceloraşi substanţe în alt factor de mediu
6.oboseala fizică , intelectuală , fumatul , consumul de alcool , aport scăzut de proteine

2.Substanţe cu acţiune indezirabilă

-prezenţa lor în apă o face improprie consumului prin modificările organoleptice pe care le
aduc
-majoritatea au origine naturală
-limita lor de recunoaştere 2 niveluri de concentraţie :
- de admisibilitate – până la el apa nu produce niciun inconvenient; poate fi
depășit fără pericol
- exceptional – nu se mai acceptă niciun fel de depăşire
Calciul şi magneziul
- formează împreună duritatea apei
- îi imprumută gust sălciu , amar
- creşte temperatura de fierbere
- determină formarea de cruste ( pe vase , legume); precipită de conducte , cazane
- sărurile multe de Ca şi Mg cresc consumul de săpun şi apa devine neeconomică
- creşterea concentraţiei Mg măreşte tranzitul intestinal
 CMA Ca 100mg/dm3 excepţional 180mg/dmc
CMA Mg 50 mg/dmc , exceptional 80mg/dmc

Fier şi mangan
Modifică gustul ,mirosul , culoarea apei
-se depune pe cazane şi vase
-pătează rufele – în contact cu aerul se transformă din săruri solubile în insolubile
-favorizează dezvoltarea bacteriilor feruginoase şi manganoase( obstrucţia conductelor ,
modificarea caracteristicilor organoleptice); apa are aspect gelatinos
CMA Fe 0,1mg/dm3 , exceptional 0,3mg/dmc

Cuprul şi zincul
- Pătrund în apă prin impurificare
- modifică gustul ( amărui astringent) , mirosul , culoarea , turbiditatea
- apa capătă efect emetizant
- efectele toxice induse la consumul acestei ape sunt : dureri abdominale , greaţă , vărsături
diaree
CMA Cu 0,005mg/dmc exceptional 0,1mg/dmc
CMA Zn 5 mg/dmc , exceptional 7 mg/dmc

Clorurile şi sulfaţii
- Multă vreme au fost considerate indicatori de impurificare
- Imprimă apei gust sărat-amar – care limitează senzaţia de sete
- Mai ales sulfaţii produc modificări ale secreţiei gastrice , acidităţii , puterii peptice a
secreţiei
- Clorurile modifică echilibrul hidro-mineral care suprasolicită funcţia de filtrare şi
resorbţie a rinichilor
CMA sulfaţi 200mg/dm3 , exceptional 400mg/dm3

Fenolii şi crezolii
-provin din poluare industrială sau descompunerea unor vegetale
-imprimă gust şi miros neplăcut apelor care pot fi dezinfectate cu clor ( clorfenoli, clorcrezoli-
foarte greu oxidanţi).
3.Substanţe indicatoare e poluare
- nu au efecte toxice asupra organismului uman
Nu limitează folosinţa apei
Importanţa lor : arată poluarea apei cu alte elemente chimice , bacteriologice care au efecte
nocive asupra populaţiei
- Nu au o normă precisă international
- origine naturală şi poluare
Interpretarea prezenţei unor substanţe în apă
-substanţele organice – au valoare de indicator global
-amoniacul – poluare recentă , câteva ore , zile
-nitriţi-poluare veche ; rezultă din ammoniac în a doua etapă de descompunere ( zile –
săptămâni)
-prezenşţa concomitentă a amopniacului şi nitriţilor indică poluare continuă.
IV. Criterii microbiologice

Condiţie- lipsa totală din apă a germenilor patogeni

Pentru că nu se pot decela uşor s-a acceptat utilizarea unor germeni indicatori :
1.Nr.de germeni mezofili( se dezvoltă la 37 0 C)-NTG
- sunt proprii omului şi animalelor cu sânge cald
- în apă se găsesc şi germenii proprii apei
- în condiţii normale între flora proprie şi cea supraadăugată este raportul 3/1pentru
cea proprie
-dacă acest raport se inversează în favoarea florei supraadăugate nivelul de poluare este mare
şi este crescut pericolul prezenţei germenilor patogeni
-nr.germenilor din flora proprie şi supradadăgată prevăzut în Legea apei
2. Germeni indicatori ai poluării fecale – CF
-majoritatea bolilor transmise prin apă au ca agent etiologic germeni eliminate prin tubul
digestiv
-condiţiile necesare pentru ca un germene să fie indicator al poluării fecale :
- să existe constant în dejectele animale
- să nu poată proveni decât de la om sau animale
- să se poată stabili o relaţie între nr.lor şi nivelul de poluare al apei
- să reziste în mediu asemănător cu germenii patogeni a căror prezenţă o indică
- să nu sufere fenomenul de variabilitate microbiană
- uşor decelabili
- în grupul coliformilor se pot diferenţia 2 tipuri :
- unul de origine intestinală – E.coli-indicator dde poluare
- altul din mediu –Klebsiella aerogenes – nu e indicator de poluare
3.Enterococii (SF)
-sunt în fecale
-sunt greu de determinat
-nu suferă fenomenul de variabilitate microbiană
-au tipuri caracteristice pentru om şi animale

4.Germenii sulfito-reducători
- în mediu trec în forme de rezistenţă ( spori)
-au viabilitate mare în apă – dacă lipsesc în apă înseamnă că respective apă nu a fost poluată
de foarte

5.Bacteriofagii enterici
-indicator sanitar al poluării fecale
-ei au fost consideraţi indicatori specifici –prezenţa lor ar evidenţia prezenţa germenului
omolog
-specificitatea nu e generală pentru toate tipurile de bacteriofagi ( tifici , dizenterici , holerici)
-se folosesc conform OMS şi pentru analiza virusologică .Lipsa unei unităţi formatoare de
plajă pe dmc este considerate suficientă pentru eliminarea oricărui pericol virusologic.

V.Condiţii biologice
Unele organisme se dezvoltă la lumină , în apele de suprafaţă , altele în apele de profunzime
Importanţa analizei biologice – organismele acvatice au o mare stabilitate , indicând calitatea
apei nu numai în momentul analizei , ci pe o perioadă lungă de timp.
Clasificarea organismelor din apă în funcţie de valoarea sanitară:
1)Oligosaprobe –caracterizează apele uzate ( diatomee, alge , crustacei, moluşte)
2)Polisaprobe –caracterizează apele poluate ( protozoare , ciliate , flagelate , viermi
tubificizi)
3)Mezosaprobe – fac trecerea între cele două
Sunt alfa mezosaprobe- mai aproape de cele poli
Beta mezosaprobe – mai aproape de cele oligo
- Pe lângă conţinutul în organisme apa are şi un conţinut abiotic ( detritus organic şi/sau
mineral , resturi vegetale , fragmente de insecte)
- Planctonul = organisme libere din masa apei
- Seston = tripton şi plankton
Condiţii biologice de potabilitate
1.Sestonul nu trebuie să depăşească 1cm3/m3 apă pentru instalaţiile central
2.Absenţa organismelor vizibile cu ochiul liber
3.Absenţa organismelor caracteristice apelor poluate
4.Triptonul de poluare format din resturi fecaloide sau industriale să fie absent

II.PATOLOGIA NEINFECŢIOSĂ PRODUSĂ PRIN APĂ

Boli determinate de carenţa sau excesul elementelor minerale din apă

-variaţii mici ale elementelor din apă pot ave aceleaşi efecte ca variaţii mari ale aceloraşi
elemente din alimente .
- sunt microelemente ( se găsesc în cantităţi mici în factorii de mediu dar au importanţă
biologică pentru organism ) şi macroelemente ( săruri de Ca , Mg , Na , K , cloruri)
Importanţa microelementelor pentru organism
1) Participă la metabolism în calitate de catalizatori biologici – influenţează metabolismul
glucidic , proteic , activează fermenţii , hormone , vitamin
2) Intră în compoziţia acizilor nucleici şi sunt necesari pentru sinteza lor ( Cr,Ni ,Mn , Fe ,
Cu , Al)
3) Au rol de transportori –organizează compuşii de biosinteză îndreptându-l spre anumite
puncte.
4) Acţionează prin formarea de complexe metalo-organice
5) Influenţează presiunea osmotică şi echilibrul ionic
6) Acţiune asupra proceselor de mineralizare şi remineralizare.
7) Depozitul universal de microelemente este ficatul ( Cd creşte cu vârsta, Cr scade )
Fe se găseşte sub formă de compuşi complecşi cu proteinele
Zn- sub formă de compuşi proteici uşor disociabili ; este de 5-6 ori mai mult decât Cu
Cu – se găseşte în toate organele , mai ales în ficat ; eliminarea se face prin bilă şi mai puţin
prin rinichi , glanda mamară.
-concentraţia lui în organism variază cu vârsta
- în cazul îmbolnăvirilor infecţioase cantitatea de Cu din sânge creşte paralel cu nr.de
anticorpi elaborați.
Stronţiu- concentrare în ţesuturile calcificate-oase , dinţi
Majoritatea microelementelor la nivelul ochiului se acumulează în ţesuturi cu înaltă activitate
funcţională( retina , nerv optic).
Manifestări patologice ale variaţiilor de microelemente
1.rahitism – scade Fe în sânge , creşte Cu
2.reumatism – între crize Zn şi Cu crescute ; în criză apar modificări ale Si,Al , Mn , Co , Ni
3.anemii-Co scade în sânge , în anemiile alimentare Cu şi Fe sunt scăzute în sânge
5.TBC – modificări ale Cu , Al , Si , Fe în sânge
6.boala de iradiere – forme acute şi cornice ; modificări în metabolismul Cu ,Mn , Zn , Co

A.Iodul şi distrofia endemică tireopată( guşa endemică)

- importantă prin complicaţiile nervoase şi endocrine
-aportul necesar de iod din alimente şi apă este de 100-200µg/zi
-în carenţă sau lipsă de iod organismal reacţionează prin hiperplazia glandei tiroide ( guşă)
-guşa endemică este caracterizată printr-o complexitate de fenomene :
- retardare în dezvoltarea fizică şi intelectuală – peste 50% din surse deficit I 2,
sursele de suprafaţă fiind mai carenţate
- cretinism
- surdomutitate
-focare de guşă endemică : valea Argeşului , Mţii Apuseni
-nivele scăzute de iod – soluri calcaroase , nisipoase , zone muntoase
-nivele crescute – soluri cu cernoziom , teritorii din apropierea mării
-un conţinut de mai puţin de 5 µg I2/dm3 în sursele de apă indică o carenţă de iod în sol
Indicatorul global al carenţei de iod din zona respectivă este iodul din apă. Sub 5 µg apare
guşa endemică , iar între 2-3 µg I2/dm3 forme de cretinism şi surdomutitate.
S-a constatat că apare guşă chiar la valori peste 5 ale iodului din apă şi alimente datorită
carenţei relative ( nevoie crescută a organismului , utilizare defectuoasă a iodului- varza ,
conopida , napii , morcovii – competiţionează cu iodul )
Nevoi crescute de iod apar la pubertate , gravide , tulburări endocrine cu iodul la limită.
-unele elemente minerale în exces acţionează în sensul scăderii concentraţiei de iod : Ca
scade absorbţia iodului , F creşte eliminarea , Mn opreşte formarea hormonilor tiroidieni.
-frecvenţă mare a guşei apare în zonele în care în apă apare carenţă de iod , conţinutul de
materii organice este bogat şi duritatea este ridicată
-profilaxie administrarea de iod
-nevoia de iod a organismului uman este 1 µg/kgc ; apa satisfice 10-15% din necesar.Este -
indicator al carenţei iodate într-o anumită zonă.În aprovizionarea central prin prelucrare
scade concentraţia iodului în apă.
-cercetări epidemiologice arată că guşa ar avea incidenţe mai mici în prezenţa cantităţii mai
mari de cobalt şi brom.

B.Fluorul şi caria dentară

90-95% din poluţie are carii dentare
Numeroase observaţii au pus în evidenţă faptul că există o strânsă corelaţie între caria dentară
şi F din apă.
-cu cât F scade , cu atât creşte frecvenţa persoanelor cu carii
-o concentraşie a F de mai puţin de 0,5mg/dm3 favorizează apariţia cariei dentare ( la 0,3mg
apare caria dentară gravă)
-mecanisme de acţiune a F
- este cariopreventiv
-el nu este un factor cariogen
F +hidroxiapatită ………….fluoroapatită( conferă rezistenţă smalţului dentar )
-F are acţiune cariopreventivă ( 1mg/dm3) , bactericidă , antienzimatică –opreşte desfăşurarea
proceselor enzimatice la nivelul smalţului
-necesarul de F depinde de temperature mediului şi cantitatea de apă consumată.
-apa adduce 2/3 – ¾ din nevoia zilnică de F
Efecte nocive ale F asupra organismului( când depăşeşte doza normală )
-acţiune antienzimatică – se extinde şi pentru enzimele din metabolism
-acţionează competitiv cu iodul
-se cumulează în rinichi , cord , vase
Fluoroza endemică este determinate de creşterea F în apa de băut
Primele manifestări ale unor concentraţii crescute de F se localizează la nivelul dinţilor
( fluoroza dentară ; apare la 1,5-2mg/dm3F)
-boala constă în apariţia de pete pe smalţul dentar , creşte friabilitatae dinţilor , aspect mâncat
de molii
- culoarea şi mărime petelor indică stadiul fluorozei dentare :
-gr.I – pete galben –alburii, ocupă o mica suprafaţă a dintelui
-gr.IV- pete maron închis , pe cea mai mare suprafaţă a dintelui ; puternică distrofie a
smalţului.
F peste 5 mg/dm3 – acţiune asupra oaselor – creşte opacitatea acestora la Rx ….osteoscleroză
sau osteofluoroză asimptomatică
F peste 20 mg/dm3 – modificări ale compoziţiei oaselor
-atunci când creşte concentraţia de F scade acea de Ca, rezultă osteoscleroză şi osteoporoză,
plus exostoze , calcifieri de ligamente ; apare osteofluoroza anchilozantă.
-profilaxia fluorozei endemice – îndepărtarea excesului de F din apă folosind schimbători de
ioni.

C.Bolile cardiovasculare
- cele mai răspândite afecţiuni din lume au etiologie multifactorială ( genetică , alimentară ,
factori psihici , metabolici)
- s-a dovedit că în localităţile în care apa este lipsită de săruri de Ca şi Mg mortalitatea prin
boli cardiovasculare este crescută.
-există o relaţie de proporţionalitate inversă între duritatea apei şi mortalitatea
cardiovasculară.
-În N Europei – apă cu mult Na , cifre crescute de mortalitate : În S – apă cu Ca şi Mg mult
( duritate mare ) , scade cifra mortalităţii cardio vasculare
- scăderea concentraţiei de Ca produce aritmii , modificări EKG – alungirea intervalului Q-T
- Mg –are rol tot mai important în cadrul durităţii apei şi relaţia cu bolile cardiovasculare
-ionul de Mg este modulatorul principal al tensiunii muşchiului cardiac
- Mg participă în unele procese oxidative , de sinteză , de transport în celula cardiac.
- în miocardul celor decedaţi cu afecţiuni cardiac Mg este mult diminuat
 Cd şi Zn
-Cd în concentraţie crescută induce HTA . Mecanismul de acţiune este enzimatic ,
influenţând metabolismul colesteroluluui( depunere pe vase , favorizează ateroscleroza)
-Zn – acţionează invers Cd , scade nivelul HTA la animalele de experienţă.
-rol în etiopatogenia bolilor cardiovasculare nu are fiecare element în parte ci raportul Cd /Zn
Co - induce cardiopatie
Cu – are putere catalitică mare , influenţează oxidarea celulară ,Favorizează transformarea
plăcilor de aterom în plăci fibroase
Cr.- măreşte catabolismul colesterolului .Lipsa de Cr în apă şi alimente este întovărăşită de
producerea aterosclerozei.
Na – un aport crescut determină creşterea TA ( experimental). La om greu de demonstrate
Mn – lipotrop când este în cantitate suficientă.este hipocolesterolemiant.
Pentru Ni şi Mn variaţiile sunt atât de mari încât dozarea lor a fost propusă a fi
utilizată în diagnosticul preinfarctului.

D.Intoxicaţia cu nitraţi
- cunoscută sub numele de cianoza infantile sau methemoglobinemia infantile cianotică
-intoxicaţia este produsă de excesul de nitraţi din apă ( la concentraţii < 10mg/l nu s-a
înregistrat niciun caz de boală).
Originea nitraţilor în apă
- Naturală – soluri bogate în azot
- Ca urmare a poluării –a) directe –industrii , agricultură, latrine , grajduri
b)indirecte – poluare cu s.organice care prin descompunere pun în
libertate nitraţi : odată cu creşterea nitraţilor rezultaţi din degradarea şi mineralizarea
substanţelor organice cresc şi ceilalţi indicatori : amoniac , nitriţi , NTG , CT
- nitraţii ca atare nu sunt toxici .Prinreducere se transformă în nitriţi care sunt toxici.
-transformarea nitraţilor în nitriţi are loc fie exogen ( în apă ) , fie endogen ( în organism sub
acţiunea florei reducătoare ).
-nitriţii blochează o parte din Hb şi rezultă deficit de O2
Simptomele principale ale bolii : cianoza feţei , buzelor – boală albastră , dispnee , diaree /
constipaţie , tahicardie , agitaţie, convulsii
-gravitatea bolii este dată de cantitate ade Hb legată :
> 10% din Hb ...MetHb apare boala manifestă
10-25% Hb legată.....forma uşoară
25 – 45% hb legată .......forma medie
Peste 50% Hb legată .......forma gravă a bolii
-maladia pare aproape exclusiv în localităţi rurale , la copii sub 1 an hrăniţi
artificial cu lapte praf preparat cu apă de puţ care conţine nitraţi.
Methemoglobinemia infantilă este determinată de nitriţi şi nu de nitraţi.
Condiţii de reducere a nitratului în nitrit
1.sugari atrepsici
2.tulburări gastrointestinale ph peste 4
3.stomac invadat de flora intestinală nitrat reducătoare
Explicaţia apariţiei formei acute la copiii sub 1 an :
1.Hb fetală ( 80% în primele luni ) este mai labilă
2.nevoia de apă este mai mare decât la adult- de 12 ori
3.existenţa unor defecte enzimatice – glucofo 6 fosfat dehidrogenază
5.prin fierberea pei pentru lapte praf se concentrează nitraţii
6.aciditatea gastrică este mai scăzută în primele lunişi nu împiedică invazia florei reducătoare
Tratament : -vitamină C , albastru de metilen , întreruperea administraării de apă
Intoxicaţia cronică cu nitraţi la copil se manifestă prin :
-scade rezistenţa organismului la agresiuni – boli infecţioase respiratorii
-rămâne în urmă cu dezvoltarea fizică ( G , h)
-se decelează un grad de anemie şi prezenţa MetHb în cantitate de 10-15%
Intoxicaţia cronică cu nitraţi la adult se manifestă prin :
- Creşte cantitatea de MetHb , dar nu se manifestă în forma clinică a intoxicaţiei cu nitraţi
- Se numeşte boala apei şi se manifestă prin : cefalee, greaţă , diaree şi apare periodic
- Reducerea nitraţilor are loc endogen şi este favorizată de hidrocarbonate
Profilaxie
- Cunoaşterea calităţii sursei de apă –
- Alimente naturale în primele 3 luni de viaţă
- Profilaxia tulburărilor digestive
- Reglementarea utilizării şi depozitării îngrăşămintelor chimice

E.Intoxicaţia cu Pb din apă

-origine în apă – naturală şi artificială ( reziduuri industriale , conducte de Pb ,mase plastice )
-absorbţia Pb din apă – este mai mică decât cea din aer ; cu cât este în concentraţie mai scăzută
cu atât este mai mult absorbit
-cauză importantă care a generat poluarea cu Pb – folosirea Pb la fabricarea conductelor de apă ,
a pereţilor interiori ai rezervoarelor de apă.Apele moi antrenează cantităţi importante de Pb.Pe
suprafaţa interioară a conductelor se depune carbonat de Pb care este insolubil şi nu mai permite
trecerea Pb din conductă în apă.Stratul protector este corodat de apă cu ph acid , apă cu duritate
scăzută în prezenţă de CO2 şi O2
-conductele de mase plastice determină şi ele concentraţii crescute de Pb în apă datorită eliberării
din compoziţie a unor substanţe ( stearat de Pb)
-în reţelele de fontă concentraţia de Pb 5-55µg/l , iar în cele de policlorură de vinil 111-196 µg/l(
fenomenul de saturnismhidric este descris foarte rar)
-abosrbţia Pb din apă şi alimente 3-10%.datorită detoxifierii la nivelul ficatului nu se descriu
fenomene de intoxicaţie acută datorate Pb din apă.
-aportul este mai mare ca elşiminarea .... acumulare în organism
-se cumulează în ţesutul osos de unde se mobilizează modificând Ph ul sanguin
-consum pe termen lung → intoxicaţie cronică ( cu semne necaracteristice şi semne
caracteristice)
Semne necaracteristice : oboseală nejustificată , paloare , anorexie , diaree dar mai frecvent
constipaţie, dureri articulare şi musculare
Semne caracteristice : anemie, insomnie , iritabilitate , tremurături , greaţă , gust metalic în gură ,
creşte plşumbemia peste 40 µg/100ml şi plumb uria peste 80 µg/ dm 3, apar tulburări
cardiovasculare , nefrită cronică , avort spontan , sterilitate masculină.
-are loc excreţia crescută a unor metaboliţi anormali : acidul deltaaminolevulinic ,
porfobilinogenul , uroporfirina
-profilaxie – stabilirea unei doze zilnice maxime ce nu trebuie depăşită CMA 0,05mg/dmc

F.Intoxicaţia Hg din apă

- este prezent în toate elementele de mediu
-se găseşte sub formă anorganică sau organică
-surse în apă naturale ( sol în zonele de exploatare a Hg) , poluare ( industria extractivă , cloruro-
sodică , fabrici de celuloză, folosirea compuşilor organici de Hg ca fungicide în agricultură )
- în apele de S şi profunzime există un fond natural de Hg
-Hg se acumulează şi în prezenţa unor microorganisme şi oxigenului apare Hg organic ( metil Hg
, dimetil Hg)
-compuşii metilaţi sunt mult mai toxici ( important de ştiut cât intră în organism)
-Hg se acumulează de-a lungul lanţului alimentar
-depozite în special în rinichi şi ficat
-metilHg se cumulează în creier , hematii, păr , ficat
-Hg traversează placenta – efect teratogen
-eliminare prin : urină , piele , păr , unghii
-semnele intoxicaţiei cu Hg : cefalee, vertij , insom,nie, oboseală , tulburări de memorie , vizuale
, anemie uşoră .Ulterior – tulburări grave renale ( poliurie, polakiurie, azotemie).La femei
malformaţii congenitale la produsul de concepţie
-CMA 0,001mg/dm3
- compuşii organici de Hg ( foarte toxici ) se pot transform aîn compuşi anorganici
prin :clorurarea şi ozonarea apei , tratarea apei cu pudră de Al, răşini schimbătoare de ioni.
G.Intoxicaţia cu Cd
-surse de poluare : industriale ( rafinarea Zn , ind.minieră , unele operaţii de pregătire a
minereului , acumulatori ) , îngrăţămintele fosfatice , nămolul de la apele reziduale urbane ,
pesticidele , fungicidele , uleiurile Diesel , lubrefiante , cauciucurile conţin Cd.
-conductele galvanizate cedează apei Cd când aceasta este moale şi uşor acidă
-concentraţia Cd în apă este foarte mică
-absorbţia intestinală este redusă 5%şi creşte în carenţă de C aşi proteine
-Cd se elimină prin dejecte fără a fi absorbit
-Cd se depozitează continuu –rinichi (50%) , ficat , cord , creier , testicul ,piele
-acţiunea Cd asupra organismului
-ficat – inactivează enzimele cu rol în metabolismul hidraţilor de carbon
-sânge – anemie
- rinichi eliminare crescută de Ca şi proteine
-aportul prin apă /zi trebuie să fie 1/3 din doza maximă totală rtecomandată pentru un adult ( mai
puţin de 20 µg/zi
H.Intoxicaţia cu pesticide
-principalele grupe de pesticide folosite în agricultură şi antrenate în sursele de apă sunt :
hidrocarburi clorate ( DDT ,. Aldrin ) , esterii acidului fosforic ( clortion , malation ) , acizii
fenoxicarboxilixi ( ierbicide), carbamaţi , tiazine, acizi aromatici carbamici
-în formele acute intoxicaţia cu pesticide este rar întâlnită( puţin solubile ,miros respingător al
apei )
-pesticidele suferă în apă fenomene de biodegradare cu viteză variabilă în funcţie de formula
chimică.
-sunt 2 categorii : organofosforate ( mai toxice , se degradează mai rapid) , organoclorurate ( mai
puţin toxice , degradare lentă –remanenţă îndelungată)
-acţiunea pesticidelor asupra organismului depinde de –formula chimică şi timpul de
remanenţă.Cele mai periculoase sunt cele remanente( organoclorurate).
Efecte acute - organofosforate – pesticide foarte toxice:
-cefalee, vărsături , crampe abdominale , transpiraţie , salivare , lacrimare , contracţii musculare ,
abolirae reflexelor , dificultăţi în respiraţie .Moartea pare datorită inactivării colinesterazei şi
acumulării de acetilcolină.Antidotul este atropina administrată rapid
Efecte cronice – organoclorurate
-hepatotoxice – insuficienţă hepatică
-neurotoxice - modificări evidenţiabile pe EEG , encefalopatii
-gonadotoxice – avort spontan , sterilitate masculină
-embriotoxice- malformaţii congenitale
-efecte cancerigene , mutagene , teratogen
Pesticidele organoclorurate se acumulează în organism şi se depozitează în grăsimi
Doza maximă acceptată pentru fiecare component de pesticid este 0,1 µg/dm 3 sau 0,5 µg/dm3
suma tuturor componentelor din fiecare clasă.
-pesticidele se pot îndepărta din apă prin decantare cu coagulare , filtrare , tratare cu cărbune
activat
-cel mai mare aport de pesticide în organism îl aduc alimentele

III.PATOLOGIA INFECŢIOASĂ PRODUSĂ PRIN APĂ

- Patologia infecţioasă cuprinde boli microbiene ,virotice , parazitare transmise prin apă.
A.Boli microbiene
1.Febra tifoidă şi paratifoidă
-agentul patogen – salmonela typhi şi paratiphi
-rezistenaţa în apă 20-21 zile ( 10 zile în apele curgătoare , 30 în cele de profunzime , 2-3luni
îngheaţă)
-boala este specific umană ; germenele este eliminat din organism odată cu dejectele de către
persoanele bolnave
Calea hidrică este principala cale de transmitere a bolilor intestinale
-infecţia datorită grupului Salmonella se tranmsite prin moluşte crescute în ape contaminate ,
folosire de ape contaminate în scopuri menajere, folosirea gheţii naturale
-epidemiile de febră tifoidă sunt frecvent precedate de un val de gastroenterite
Caracteristicile unei epidemii de FT de origine hidrică
1.apariţie explozivă
2.durată mai mare decât epidemiile datorate alimentelor
OMS arată cîă există paralelism între incidenţa FT şi lipsa unei reţele publice de distribuţie a
apei

Cauze posibile de declanşare a unei epidemii hidrice

1.folosirea surselor de suprafaţă neprelucrate
2.impurificarea de la suprafaţă a apelor subterane
3.impurificarea apei în rezervoarele de colectare
4.funcţionare deficitară a instalaţiilor de prelucrare a apei
5impurificarea apei tratate la nivelul conductelor

2.Dizenteria bacilară
- agentul patogen este Shigela
-rezistenţa în apă 4-7 zile în funcţie e temperatură , grad de aeraţie , insolaţie , prezenţa
bacteriofagilor enterici.
-este puţin rezistentă în mediu ( în râu 2-3 zile , 6 zile în fântâni )
-în absenţa florei microbiene concurente trăieşte până la 2 săptămâni
-genul care circulă în prezent este Shigella flexneri
-este afecţiunea bacteriană cea mai răspândită
-epidemiile hidrice de dizenterie pot fi cauzate de :
- contaminarea apei furnizate
- consumul de apă de S netratată
- folosirea de apă transportată în recipiente necorespunzătoare
- deversări de ape reziduale netratate în apele de S folosite ca sursă
- se caracterizează prin nr.mare de cazuri de intensitate medie.
-evoluţia dizenteriei de natură hidrică
- atipică – gastroenterită , colită
- afectează polulaţia adultă , copiii mari
Caracteristicile unei epidemii de dizenterie de origine hidrică
1.debut exploziv
2.manifestarea patologică apare la scurt timp de la poluarea apei
3.cuprinde toate grupele de vârstă
4.sunt multe forme foarte uşoare şi atipice de boală
5.întreruperea consumului de apă determină jugularea epidemiei

3.Holera
- agentul patogen este vibrionul holeric
-este bine adaptat la condiţiile de viaţă din apele de suprafaţă
-rezistă de la câteva zile la câteva luni
-în apă se dezvoltă în câteva săptămâni
-supravieţuirea este mai îndelungată în perioadele reci ( vibrionul holeric , salminela ,shigela)
-temperatura crescută activează biocenoza şi determină scăderea viabilităţii microbiene
-vibrionul holeric are rezistenţă scăzută la dezinfectanţii obişnuiţi( clor)
Tipuri de epidemii hidrice de holeră
1.explozive – apar după o incubaţie medie de 48 ore .Sursa de vehicul este apa
2.lente – numeroase infecţii subclinice
3.de contact –apar mai rar
-holera El Tor face focare permanente

4.Leptospirozele
- celmai frecevt apar sub formă sporadică , dar şi în epidemii
-în apele stătătoare se găsesc leptospire nepatogene
-originea leptospirelor patogene în apă
 - contaminare de către şobolanul de apă , porcine , bovine
-rezistenţa în apă a leptospirelor depinde de compoziţia chimică , temperatură ,Ph ,
microfloră antagonistă
-leptospirele patogene rezistă în apă câteva săptămâni
-apa cu ph uşor alcalin conferă supravieţuire sporită câteva luni
-leptospirele pătrund în organism odată cu ingestia de apă sau ranscutanat prin pielea intactă.
-este boală cu sezonalittae –maxim de îmbolnăviri vară-toamnă

5.Tuberculoză
-transmiterea prin apă este mai rară
-viabilitatea bk în apă este 100- 150 zile
-bK este deosebit de rezistent faţă de dezinfectanţii obişnuiţi
-bK s-a pus în evidenţă în apele reziduale ale sanatoriilor şi spitalelor TBC , în apele de S din
zonă.Este posibilă şi transmiterea indirectă –lapte de bovine care au consumat apă
contaminată.
-transmiterea prin apă determină forma intestinală a TBC

6.Bruceloza
- se transmite prin apă rar
-viabilitatea în apă este 40-60zile
-rezistă bine la dezinfecţie

7.Tularemia
-este boală cu focalitate naturală
-agentul patogen este Pasteurella Tularensis (bacil 9 eliminat de şobolani
-rezistă 2- 3 luni în apă ; rezistă bine la dezinfectante
-vara îmbolnăvirile se produc prin scăldare în ape contaminate
- se poate transmite prin moluşte şi bacterii (acvacultură)

8.Boala diareică
-enterocolitele acute sunt produse de germeni diverşi , dar au simptomatologie comună
-germeni implicaţi : coliformi enteropatogeni E.coli, Campilobacter jejuni , Yersinia
enterocolitica , Pseudomonas aeruginosa ( apa de fântână)

9.Antrax
-rolul apei este minim în transmiterea bolii

B.Bolile virale transmise pe calea apei

Modalităţi de poluare a apei
-deversări fecaloid-menajere – în apele de suprafaţă
-apele freatice şi de mică profunzime – poluare cu virusuri enterice
-virusurile patogene pentru om nu se înmulţesc în mediul ambiant !!!
Virusurile patogene pentru om transmise prin apă
-teoretic – orice virus patogen pentru om se poate transmite prin apă
-practic – numai unele au importanţă sanitară
- depistate frecvent înmediul hidric
-eliminate din organism ( fecale, urină)
- virusurile se împart în : virusuri – ADN – adenovirusuri
- parvovirusuri
- ARN – picorna , rinovirusuri , rotavirusuri
-virusurile ARN par a fi mai răspândite în mediul acvatic
Virusuri ADN
1.adenovirusuri-în apele uzate sau de suprafaţă , de băut , piscină
2.grupul Popova – se găsesc în tractul urinar laom
3.parvovirusuri- se elimină prin fecale – virusul hepatitei A şi B ( mare rezistenţă la
clorinarea apei)
Virusuri ARN
-par a fi cele mai răspândite înmediul acvatic
-în această categorie intră : picornavirusuri , enterovirusuri (virusuri poliomielitice - ADN ,
coxackie , virusul Eco ) , reovirusuri , rotavirusuri .
-enterovirusurile ocupă locul I în plouarea virusală a apei ; se elimină masiv pe cale
intestinală , sunt mai sensibile la clor decât virusurile hepatitelor
-enterovrusurile provoacă la copii : paralizii , nevrite , afecţiuni meningeale , respiratorii ,
digestive
- importanţa cea mai mare pentru patologia umană o au enterovirusurile, adeno(ADN) şi
reovirusurile (ARN).
-riscul pentru populaţie a prezenţei virusurilor în apă : epidemii hidrice, afecţiuni sporadice.
-virusurile enterice persistă timp îndelungat în apă cu întreaga lor infecţiozitate
-epidemiile de hepatită A pot fi considerate de natură hidrică
-în zonele temperate apar variaţii sezoniere vară-toamnă
Poliomielita
-în cazuri de epidemie hidrică boala se dezvoltă de-a lungul râurilor
-răpâdirea se datorează : -rezistenţei mari în mediul exterior
-supravieţuiesc în apă 150-180 zile
-epidemiile nu au căpătat aspect grav pentru că virusul polio este sensibil la clor şi alţi
dezinfectanţi obişnuiţi.
Hepatita virală
-viabilitatea virusului este mare 180-200zile
-rezistenţa la clor şi la dezinfectanţi uzuali este mare
-majoritatea virusurilor din apă scapă tratării clasice a apei , chiar după dezinfecţie.

C.Boli parazitare transmise prin apă

-rolul apei este dublu : Pasiv – cale de transmitere a parazitului de la bolnav la omul sănătos
Activ – mediu obligatoriu în care ăşi desăvârşesc ciclul lor evolutiv
Tipuri de boli parazitare :
1.Determinate de protozoare – amibiaza ( dizenterie amibiană) / cea mai răspândită
parazitoză de natură hidrică; forma infecţioasă a
parazitului este chistul ( în apa rece rezistă 90zile la 0gr.C)
- lambliaza ( giardioza) – forma infecţioasă este chistul( rezistă
câteva luni )
-sursa de infecţie – omul bolnav care elimină,
purtător sănătos care elimină
- în organism se dezvoltă în tractul intestinal şi bilă
- transmitere prin apă , alimente , pers.bolnave
- tricomoniaza
2.Boli determinate de cestode – cisticercoza –agentul etiologic este cisticercul teniei solium
- forma infecţioasă este embrioforul care rezistă în
mediul exterior 1-2luni
- echinococoza( chsitul hidatic)-rezervor câine
-forma infecţioasă este embrioforul
3.Boli determinate de trematode -fascioloza
4.Boli determinate de nematode – ascaridioza
-tricocefaloza , strongiloidoza , bilharioza

5.Boli determinate de filarii