1. Importanţa şi tipurile de alimentare cu apă. Componenţa chimică a apei.

Clasificarea
surselor de alimentare cu apă şi caracteristica lor igienică.
I. Tipurile de alimentare cu apa:
a) Decentralizata – fintini individuale sapate sau forate tubulare
-fintini publice
-apeduct local cu retele de distributie mica 1-2 robinete
b) Centralizata- importanta deosebita o are apeductul- un complex de instalatii si
masuri care include captarea apei pompe de ascensiune , instalatii de tratare a apei,
retele de apeduct si instalatii la retea.
Apeductele se impart in :
A) Dupa metoda transportarii apei populatiei – cu autoscurgere
-cu instalatii tehnice
B) In functie de sursa de apa –din surse de suprafata
- din surse de subterane
- cu alimentare mixta
Alimentarea centralizata influenteaza benefic asupra sanatatii populatiei si
salubritatii colectivitatii, adduce un beneficiu economic prin promovarea dezvoltarii
industriei si agriculturii si cresterea productivitatii lor.
Componenţa chimică a apei. Apele naturale sînt diferite după compoziţia chimică şi
gradul de mineralizare. La majoritatea apelor naturale cantitatea de săruri dizolvate
depăşeşte 1000 mg/l dar sînt regiuni apa cărora se caracterizează printr-o mineralizare
abundentă, de la 3000 pînă la 5000 mg/l.Apa conţine săruri din cationii de Ca, Mg, Na,
K.'.Fe, şi anioni de HCO3, CI, So4, No3, F.în decurs de o zi omul consumă circa 20 g.
de săruri minerale în fond cu produsele alirnentare. Din apă omul primeşte numai 2—
5% din cantitatea necesară de săruri, de aceea importanţa fiziologică a sărurilor
minerale, care se conţin în apă, nu e prea mare.în caz de folosire a apelor mineralizate în
organism nimereşte circa 10—30% din cantitatea totală de săruri.
Apa care conţine peste 1000 mg/l de săruri poate avea un gust sărat-amărui, sălciu,
sărat, poate înrăutăţi secreţia gastrică, spori motorica stomacului şi Intestinelor, deci
influenţează negativ asupra digestiei în genere, cauzînd diareei
Din toăte componentele naturale enumerate ale apei se deosebesc nitraţii care au o
acţiune toxică boala se manifesta prin dereglări intestinale dispeptice, dispnee
pronunţată, tahicardie- cianoză S-a constatat, că apa care conţine o cantitate mai mare
de 40 mg/l de . nitraţi provoacă la sugari methemoglobinemie
Actualmente prezintă interes studierea microelementelor, ce se conţin in apă :
fluorul, iodul, strontiul. seleniul, cobaltul, manganul, molibdenul ş. aSpre exemplu,
excesul unor animute mic- roelemente în apă poate provoca şndemn geochimice. Una
dintre cele mai frecvente endeminii geochimice acvatice de pe globul pămîntesc este
fluoroza (boală cauzată de cantitatea sporită de fluor din apă (mai mult de 1,0— 1,5
mg/l). în localităţi cu cantitatea de fluor din apă redusă (mai puţin de 0,5 mg/l) se
înregistrează o creştere a morbidităţii de carie dentară Sînt regiuni şi raioane cu carenţă
de iod. Insuficienţa de iod în organism provoacă guşa endemică (în cazul cînd
organismul nu e asigurat cu iod prin intermediul produselor alimentare). Folosirea
surselor de apă bogate în iod (30—100 mcm/1) reduce simţitor sau definitiv
morbiditatea de guşă endemică.
Au fost înregistrate endemii cauzate de cantităţi mari de mercur, arseniu, plumb, etc.
prezente în sol, deci, şi în apă.
Folosirea intensă a pesticidelor în lupta cu dăunătorii agricoli şi ai pădurilor poate
cauza poluarea apelor superficiale sau subterane cu substanţe chimice stabile în mediul
ambiant (hexacloranul, etc.). în ultimii ani se acordă o atenţie susţinută studierii
radioactivităţii apelor naturale şi importanţei ei igienice.

. Apa de râu
Cursurile de apă, (râuri şi afluenţi), sunt caracterizate, în general,
printr-o mineralizare mai scăzută, suma sărurilor minerale dizolvate fiind sub
400 mg/l. Aceasta este formată din dicarbonaţi, cloruri şi sulfaţi de sodiu,
potasiu, calciu şi magneziu. Duritatea totală este, în general, sub 15 grade, fiind
formată în cea mai mare parte din duritate dicarbonatată.
Concentraţia ionilor de hidrogen (pH-ul) se situează în jurul
valorii neutre, fiind cu un pH = 6,8 - 7,8. Dintre gazele dizolvate sunt prezente
oxigenul dizolvat, cu saturaţie între 65 - 95% şi bioxidul de carbon liber, în
general sub 10 mg/l. Caracteristica principală a cursurilor de apă o prezintă
încărcarea
variabilă cu materii în suspensie şi substanţe organice, încărcare legată direct
proporţional de condiţiile meteorologice şi climatice. Acestea cresc în perioada
ploilor, ajungând la un maxim în perioada viiturilor mari de apă şi la un minim
în perioadele de îngheţ.

. Apa subterană
Apele subterane sunt caracterizate, în general, printr-o
mineralizare mai ridicată, conţinutul în săruri minerale dizolvate fiind peste
400 mg/l şi format, în principal, din dicarbonaţi, cloruri şi sulfaţi de sodiu,
potasiu, calciu şi magneziu. Duritatea totală este cuprinsă între 10-20 grade
germane şi este formată, în cea mai mare parte, din duritate dicarbonatată.
Concentraţia ionilor de hidrogen se situează în jurul valorii
neutre, corespunzând unui pH = 6,5 - 7.
Dintre gazele dizolvate predomină dioxidul de carbon liber,
conţinutul în oxigen fiind foarte scăzut sub 3 mg O2/l.
În funcţie de compoziţia mineralogică a zonelor străbătute, unele
surse subterane conţin cantităţi însemnate de fier, mangan, hidrogen sulfurat şi
sulfuri, compuşi ai azotului etc.

Clasificarea surselor de alimentare cu apa si caracteristica lor igienica

Atmosferice – ploi ,zapada , gheata
Superficiale- riuri lacuri mari oceane bazine
După natura provenienţei acumulărilor de apă, sursele de suprafaţă se clasifică în:
 I. surse naturale:
- ape curgătoare;-
- ape stătătoare;
- ape stagnate;
II. surse artificiale:
- acumulările artificiale de apă;
- canalele artificiale.

Subterane - de sol : a) de profunzime

b)infiltrative
- freatice
- interstitiale : a) izvor - ascendente
- descendente
b)cu presiune
c) fara presiune
caracteristice surselor se face conform schemei:
1. Cunostinte atribuite creerii sursei
2. Debitul sursei
3. Compozitia apei din surse: chimica ,organoleptica, bacteriologica

2Factorii acvatici ai morbidităţii populaţiei (cu etiologie infecţioasă şi

neinfecţioasă
Sunt:
- De origine neinfectioasa : fluor ( 1,4-1,6 mg/l) in exces duce la fluoroza endemic
iar insuficienta la carie dentara,
Deficitul de iod provoaca gusa endemic a, continutul sporit de strontium duce la
dereglarea dezvoltarii tesutului osos care se manifesta prin retinerea dezvoltarii
dintilor , scaderea procesului de dezvoltare armonioasa morfofunctionala printer copii
de virsta scolara mica , duritatea marita duce la cresterea ratei de litiaze renale printer
populatie, concentratia crescuta de nitrati si nitriti provoaca methemoglobinemia la
copii, arseniu provoaca boala copitelor
- De origine infectioasa pentru raspindirea bolilor infectioase prin apa sa devina
reala sint necesare 3 conditii :
1 patrunderea agentilor patogeni in sursele de apa
2 pastrarea viabilitatii si virulentei agent pathogen
3 patrunderea agent pathogen cu apa consumata
Prin apa se poate transmite holera , febra tifoida ,salmonelozele, dizenteria,
tularemia, bruceloza , hepatitele virotice, enteritele virotice , virusurile polimielitei
adeno si enterovirusuri.
3. Exigenţe igienice faţă de calitatea apei din sursele folosite pentru
construcţia apeductului de
apă potabilă. Normele şi regimul consumului de apă, coeficienţii de
iregularitate.
4.Exigenţele igienice faţă de calitatea apei potabile conform normelor în
vigoare.
 5.Zonele de protecţie sanitară ale surselor de alimentare cu apă şi a
instalaţiilor de apeduct
(uzina de apă, conducte de aducţie, castele de apă. etc.).

Zps p/u sursele de suprafata folosite la alimentarea centralizata cu apa si p/u

instalatiile si dispozitivele de tratare a ei

Pentru delimitarea perimetrelor zonelor de protecţie sanitară vor fi luate în

considerare:
a) parametrii fizico-geografici, hidrogeologici şi hidrologici;
b) sursele existente/potenţiale de poluare şi diapazonul zonei de influenţă negativă
(contaminare) asupra surselor de apă;
c) clasa şi gradarea poluanţilor (chimică, biologică, îndeosebi microbiologică);
d) nivelul de protecţie naturală şi potenţialul de autoepurare a resurselor de apă (în
baza investigaţiilor).
La determinarea perimetrelor zonelor de protecţie sanitară trebuie să se ia în
considerare durata de supravieţuire a microorganismelor (pentru perimetrul II), iar
pentru contaminarea chimică distanţa de dispersare (pentru perimetrul III). Alţi factori
care limitează posibilitatea de răspîndire a microorganismelor (adsorbţia, temperatura
apei etc.), precum şi capacitatea poluanţilor de a se transforma sau pierderea
concentraţiei lor sub influenţa proceselor fizico-chimice care au loc în sursele de apă
(sorbţia, precipitaţiile etc.) pot fi luate în considerare dacă regularităţile acestor procese
sînt suficient studiate.

. Perimetrul I al zonei de protecţie sanitară a apeductelor din surse de suprafaţă este

stabilit în următoarele limite:
a) pentru cursurile de apă:
1) în amonte – cel puţin 200 m de la priza de apă;
2) în aval – cel puţin 100 m de la priza de apă;
3) pe malul din preajma prizei de apă – cel puţin 100 m de la oglinda apei în perioada
de vară-toamnă;
4) în direcţia opusă a malului faţă de priza de apă – la lăţimea unui rîu sau canal mic
de 100 de metri toată zona şi malul opus cu lăţimea de 50 m de la marginea apei, în
perioada de vară-toamnă cu volume reduse;
5) pentru rîurile sau canalele cu lăţimea mai mare de 100 de metri – în mărime
minimă de 100 m;
b) pentru lacuri şi alte acumulări de apă – în funcţie de nivelul local al stării sanitare
şi condiţiile hidrologice, dar cu diametrul de cel puţin 100 m de la priza de apă.

24. Perimetrul II al zonei de protecţie sanitară pe rîuri, canale, lacuri şi acumulări este
delimitat în funcţie de condiţiile naturale, climatice şi hidrologice. În amontele apelor
curgătoare distanţa de la priză trebuie să permită autopurificarea microbiană a apei, care
la valoarea debitului apei de 95% durează timp de 3-5 zile.
25. Viteza apei în m/zi este calculată, în medie pe lungimea şi lăţimea cursului de apă
sau a părţilor sale individuale, cu fluctuaţii bruşte ale vitezei de curgere. Limita
perimetrului II al cursului de apă în aval trebuie să fie determinată luînd în considerare
excepţiile influenţei vîntului cu fluxuri cu direcţie inversă, dar nu mai mică de 250 m de
la priză. Limitele laterale ale perimetrului II al zonei de protecţie sanitară de la oglinda
apei în perioada de vară-toamnă cu un nivel scăzut de apă trebuie să fie amplasate:
a) pe un teren plat – la cel puţin 500 m;
b) pe un teren deluros – pînă la înălţimea primei pante, situate în direcţia sursei de
apă, dar nu mai puţin de 750 m cu o pantă cu înclinaţie uşoară sau lentă şi nu mai puţin
de 1000 m cu pantă abruptă.
În unele cazuri, ţinînd seama de situaţia sanitară specifică, cu o justificare
corespunzătoare, limitele perimetrului II pot fi majorate.
28. Limitele perimetrului III al zonei de protecţie sanitară a prizelor de apă de
suprafaţă în fluxul de apă pînă şi în aval coincid cu hotarele perimetrului II. Limitele
laterale trebuie să treacă prin linia despărţiturii apei în limita de 3-5 km, inclusiv a
afluenţilor. Limitele perimetrului III al sursei de apă de suprafaţă pentru bazine cu apă
stătătoare coincid pe deplin cu cele ale perimetrului II.

6.Instalaţiile de captare a apei. Exigenţe igienice la alegerea locului de

amplasare a prizei de
apă şi a instalaţiilor de captare a apei.

7.Avizarea igienică a apeductului din surse de apă de suprafaţă. Schema

principială a
apeductului din sursa de apă de suprafaţă.
El include caracteristicile centrului populat si raionul unde se afla sursa;trebuie sa
cunoastem si apartenenta apeductului,nr.de intreprinderi si nr. de populatie deservit,daca
a fost reconstruit apeductul,anul constructiei si reconstructie.Obligator trebuie de facut
caracteristica sursei si riului in timp de vara sau iarna,stabilitatea apei din punct de
vedere organoleptic si compozitia minerala,caracteristica ZPS a apeductului si retelelor
lui.Se incheie programul cu datarea instalatiilor principale ,in final trebuie sa fie
prezenta semnatura medicului si data cercetarii.
Instalatiile de captare impreuna cu pompele de ascensiune primara alcatuiesc priza
de apa.Agitator-instalatia prin care are loc interactiunea apei cu reagentii utilizati la
tehnologia de tratare a apei.Instalatiile de dezinfectare primara(clorinarea),camera de
reactie(de formare a floculelor),decantoare.Instalatii de dezinfectie
secundara;filtre;rezervoare de inmagazinare a apei potabile;pompe de ascensiune
secundara;retele de aductie;retele de distributie;instalatii la retea;fintini de
observatie,hidrante pt pompieri,rezervoare de inmagazinare a apei potabile cu istalatii
de postdezinfectie,cismele de distributie.

8.Sedimentarea apei. Tipurile, construcţia şi principiile de funcţionare a

decantoarelor
 Decantarea apei este un proces de limpezire a apei care contine particule solide in
suspensie.
Tipuri de decantoare:
1.Decantor orizontal-este un rezervor dreptungiular de o forma alungita.Fundul este
dotat cu un sir de instalatii.El este inclinat cu adincire in directia partii de intrare si este
asigurat cu un santulet pt colectarea sedimentului,tot aici este un orificiu prin care
namolul depus se evacuiaza din decantor.Apa patrunde prin jgheabul de deversare si
iese printrun sept gaurit si apoi printrun jgheab.de obicei el se divide in citeva coridoare
paralele.
2.Decantorul vertical- rezervor de forma patrata sau circulara,sensul de trecere a
apei este din teava metalica spre centrul rezervorului.Apa patrunde in partea de sus
a tevii iar teava serveste drept camera de receptie(form floculilor).Apoi apa
patrunde in zona de sedimentare pe care o parcurge de jos in sus cu viteza
mica.Apa limpezita curge peste bordul decantorului intrun canal
circular.Sedimentul periodic este evacuat fara a intrerupe lucrul instalatiei prin
deschiderea dispozitivului de culisare din teava de evacuare

9.Exigenţe igienice la alegerea terenului, construcţia, echiparea şi dotarea

sondei arteziene.
Noţiune despre pâlnia de depresiune.
Notiunea de pilnie de depresiune

In timpul explorarii fintinilor arteziene ca rezultat al aspiratiei de catre instalatiile de

ridicare a apei intro parte anumita a orizontului acvatic se formeaza o zona cu presiune
scazuta a apei. Gradul scaderii presiunii depinde de capacitatea instalatiilor de ridicare
a apei de depresiune in orizont pina la exploatarea lor si de debitul orizontului .
volumul stratului purtator de apa asupra caruia influienteaza aspiratia instalatiilor de
ridicare a apei din cauza unei forme caracteristice a primit denumirea de “ pilnie de
depresie”.
9-15.Exigente ig.la alegerea terenului,constructia,echiparea si dotarea sondei
arteziene. Notiune despre pilnia de depresie.
Sonda arteziana prezinta o coloana constituita din tevi amplasate telescopic cu
dimensiuni inversate cu diametrul mai mare la suprafata terestra si pe masura
adincimii diametrul lor descreste.
Exigente ig,privind alegerea locului de amplasare a sondei :
1.Pe povirnis cu relief lipsit de posibilitatea inundatiei,indiferent de genul ei.
2.in vecinatatea consumatorului deservit.
3.obligatoriu cu posibilitatea de organizare a zonelor de protectie sanitara.
 4.cu posibilitatea obligatorie de stabilire a zps.
5.la distanta de 30 m de la magistralele circulatiei intensive a transportului.
.6.evitarea locurilor inundabile
7.evitarea locului de aglomerare de oameni
Exigente la constructia si darea in exploatare a sondei:
1.la fortificarea peretilor tevile coloanei obligatoriu vor fi supuse :
a)curatirii mecanice;
b)dezinfectiei cu sub.clorigene cu concentratia 5 %.
2. Spatiul intre tevi le coloanei la nivelul rocilor impermiabile va fi obligatoriu
cimentat.Dupa finalizarea fortificarii obligatoriu se va efectua pomparea de
proba pe parcurd de 10-13 zile cu recoltarea de probe a apei si investigatii
care onfirma compozitia apei pompate echivalenta cu compozitia apei din
pinza acvifera.Dupa efectuarea pomparii se efectuiaza dezinfectia sondei.
3. Partea de tevi aflata in pinza acvifera vor detine un set de orificii cu
diametrul de la 2-5 cm care evita patrunderea in sonda a rocilor.
4. Partea de sus (capul sondei) este amplasat cu proieminenta de 0,5 m de la
suprafata solului.
Pilnie de depresie-volumul stratului purtator de apa asupra caruia influenteaza
aspiratia instalatiilor de ridicare a apei din cauza unei forme caracteristice.

10.Metode speciale de îmbunătăţire a calităţii apei la apeductele din sursele

subterane de apă.
Metode speciale de tratare a apei sînt divizate în 2 grupe mari:
1)de ameliorare a compoziției minerale a apei
2) de ameliorare a conținutului de gaze în apă.

1)de adaus a sărurilor sau gazelor în cazul cerinței lor în apa brută
2)Eiminarea din apă a sărurilor sau gazelor aflate în exces în apa brută.
Către adausul de săruri și gaze preferă mai multe procedee atribuite către
îmbunătățirea propietăților organoleptice a apei și îmbunătățirea conținutului de
microelemente cele mai frecvente fiind procesele de filtrare a apei.
Către procesele de înlăturare din apă sunt atribuite:
1) Demineralizarea
2) Desalenizarea
3) Defluorizarea
4) Defierizarea
5) Înlăturarea acidului salicilic
6) Înlăturarea manganului
7) Dezactivarea
 8) Dezodorarea

11.Clasificarea apelor subterane şi caracteristica lor igienică. Căile de poluare

a pânzelor acvifere de profunzime.

Apele subterane se clasifica in:

I.De sol:
-Superficiale-se afla la o adincime mica si au caracter temporar(topitul zapezilor,ploile cu
durata lunga).Se folosesc rar pt aprovizionare deoarece rezervele lor variaza considerabil
si sunt rareori recomadabile din punct de vedere igienic deoarece sunt poluate cu mi/o.
-Infiltrative de mal-se form in apropierea bazinelor de apa (riuri,lacuri naturale,lacuri de
acumulare).Trecind prin sol apele se purifica si aproape in intregime corespund cerintelor
fata de calitatea apei potabile.De regula se folosesc ca sursa decentralizata cu apa a
centrelor populate situate pe malul riurilor si lacurilor de acumulare.
II.Freatice:se acumul in urma infiltrarii apelor meteorice si a apelor riurilor deasupra
primului strat impermiabil al pamintului.Ele sunt lipsite de presiune si au un nivel
hidrostatic liber.In legatura cu lipsa protectie din partea superioara poate avea loc un
schimb de ape intre stratul acvifer a apelor freatice si cele de suprafata.Regimul apelor
freatice este instabil si depinde de cantitatea depunerilor atmosferice scazute.Adincimea
apelor freatice variaza in functie de regimul hidrologic al regiunii,de la 2-3 pina la citeva
zeci de metri.Asupra componentei apei influent caracterul rocilor prin care are loc
filtrarea.Trecind prin sol apa se imbogteste cu CO2,produse de descompunere a
subst.organice,saruri,microelemente,mi/o.Componenta chimica a apei depinde de
componenta chimica a solului si a rocilor.Apele freatice sunt cele mai bogate in compusi
de azot-nitriti,nitrati.Ele se folosesc de obicei in localitatile rurale la organizarea
alimentarii cu apa din fintini.
III.Apele interstratale sau apele de profunzime,arteziene-sunt ape subterane amplasate
intre 2 straturi impermiabile pt apa:cel inferior reprez fundul ,iar cel superior
acoperisul.Orizontul apelor interstratale la o distnata mare este izolat de depunerile
atmosferice si de apele freatice amplasate mai sus prin stratul superior impermiabil.Ele pot
fi cu presiune si fara presiune.Cele cu presiune sunt inchise intre straturile impermiabile
iar presiune hidrostatica sub care se gasesc este proportionala cu diferenta de nivel dintre
regiunea de alimentare si cea de captare.Daca in sondele forate,apa se ridica mai sus de
nivelul terenului ele sunt numite ape arteziene,iar daca se ridica pina la un nivel mai jos de
cel al terenului,ele se numesc ape ascendente,cele fara presiune se num descendente.Apele
interstratale au un debit constant si nu sunt influentate de variatiile depunerilor
atmosferice.Ele au proprietati fizice si chimice ce variaza mult mai putin decit propriet
apelor freatice adica au compozitie minerala constanta.
. Caile de poluare a pinzelor acvifere subterane sunt :
 - apele meteorice si inundatiile
 - in treprinderi industriale closete grajduri ferme de animale aflate in
apropierea sursei de apa
  - devarsarea apelor reziduale in apropierea sursei
 -in apropiere sint automagistrale neoganizarea zonelor de protectie sanitară
 - accidente de scurgere a apelor reziduale
 - amplasarea sursei in apropiere retelei de canalizare
12.Zonele de protecţie sanitară a apelor subterane. Exigenţe igienice către teritoriile
lor.

ZPS se subintelege un teritoriile din jurul surselor de apa si a instalatiilor

apeductelor separate special pe care trebuie sa se respecte un regim determinat in scopul
protectiei sursei de apa.
I.ZPS(Perimetru cu regim sever) include sursele de apa si instalatiile de
captare,toate constructiile si instalatiile de tratare sau imbunatatire a calitatii
apei,instalatii de canalizare,statiile de pompare,rezervaorele de inmagazinare,rezervoare
de compensare.Scopul acestei zone este de protectie a teritoriului prizei de apa de
contaminarea accidentala sau intentionata.
II.si III.ZPS(perimetru de restrictie) teritoriu destinat pt protectia sursei de apa
contra poluarii.
Pt avizarea sanitara a terenului selectat,beneficiarul prezinta la CSP materialele ce
caracterizeaza sursa de alimentare cu apa,limitele ZPS si posibilele surse de
poluare.Aceste materiale trebuie sa include:posibilitatea organizarii ZPS la sursa de
alimentare cu apa;hotarele aproximative a ZPS si a fiecarui perimetru;necesitate de
tratare a apei din sursa(dezinfectare,limpezire,defierizare).Materiale pt surse
subterane:tipul pinzei acvifere selectate(arteziana-de presiune;fara
presiune,freatic);adincimea ei,rocie acvifere(nisip,pietris,calcare faramitate);conditiile si
locurile de alimentare si descarcare a stratului acvifer;caracteristica sanitara a zonei
imediat adiacenta la priza de apa,distanta de la priza de apa pina la sursele potentiale de
poluare:puturi abandonate,chiuvete de absorbtie,mine abandonate,rezervoare.

13.Tehnica dezinfecţiei fântânilor de mină şi cişmelelor şi a apei din ele.

Organizarea
controlului sanitar la alimentarea locală cu apă

14. Avizarea igienică a apeductului din surse subterane. Componenţa

instalaţiilor de tratare a apei la apeductul din surse subterane.

15. Exigenţe igienice la recepţionarea în exploatare a fântânii arteziene.

Exigenţe igienice către conservarea fântânilor arteziene.
9-15.Exigente ig.la alegerea terenului,constructia,echiparea si dotarea sondei
arteziene.
Exigente ig,privind alegerea locului de amplasare a sondei :
 1.Pe povirnis cu relief lipsit de posibilitatea inundatiei,indiferent de genul ei.
2.in vecinatatea consumatorului deservit.
3.obligatoriu cu posibilitatea de organizare a zonelor de protectie sanitara.
4.cu posibilitatea obligatorie de stabilire a zps.
5.la distanta de 30 m de la magistralele circulatiei intensive a transportului.
.6.evitarea locurilor inundabile
7.evitarea locului de aglomerare de oameni
Exigente la constructia si darea in exploatare a sondei:
1.la fortificarea peretilor tevile coloanei obligatoriu vor fi supuse :
a)curatirii mecanice;
b)dezinfectiei cu sub.clorigene cu concentratia 5 %.
2. Spatiul intre tevi le coloanei la nivelul rocilor impermiabile va fi obligatoriu
cimentat.Dupa finalizarea fortificarii obligatoriu se va efectua pomparea de
proba pe parcurd de 10-13 zile cu recoltarea de probe a apei si investigatii
care onfirma compozitia apei pompate echivalenta cu compozitia apei din
pinza acvifera.Dupa efectuarea pomparii se efectuiaza dezinfectia sondei.
3. Partea de tevi aflata in pinza acvifera vor detine un set de orificii cu
diametrul de la 2-5 cm care evita patrunderea in sonda a rocilor.
4. Partea de sus (capul sondei) este amplasat cu proieminenta de 0,5 m de la
suprafata solului.
Pilnie de depresie-volumul stratului purtator de apa asupra caruia influenteaza
aspiratia instalatiilor de ridicare a apei din cauza unei forme caracteristice.

- Tevile destinate pentru fortificarea peretilor obligatoriu vor fi supuse anticipat de

montare curatirii si dezinfectiei
- Dupa constructia sondei va fi efectuata pomparea de proba in decurs de 10-14 zile
pina la atingerea compozitiei apei stabilite prin investigatiilor de labotor
- Se efecteaza dezinfectia apei prin sonda si spatiului supraacvatic cu prepararea
substantelor clorigene concentratie de 100-150 mg/l de sol dezinfectanta.

16. Importanţa coagulării apei şi principiul coagulării. Factorii care

influenţează procesul de coagulare.
Coagularea este un proces de marire a agregarii a impuritatilor coloidale si
microdispersate ale apei care are loc in urma interaglutinarii lor sub actiunea atractiei
moleculare . Coagulare se termina cu formarea agregatelor vizibile- a flocoanelor.
Doza de coagulant se determina prin coagularea experimentală
 Automat se determina coloratia transparentă si alcalinitatea apei initiale. In scopul
determinarii dozei optimale de coagulat in 4 -6 pahare se iau cite 0, 5l apa pentru
cercetare si se adaugă cu pipeta sol 1 procente Al2(SO4) 3
1 pahar- 25mg/l 2 pahar- 50mg/ l
3 pahar- 75 mg /l 4 pahar- 100 mg/l
5 pahar- 125mg/l 6 pahar- 150 mg /l
Continutul Fiecărui pahar se agita si apa se lasa pe 30 min . Se observa si se
determina timpul de formarea a flocoanelor si volumul lor sedimentare si impezirea
completă a apei . Doza optimala de coagulat se considera in acea proba unde reactia a
trecut efectiv la o doza / cantitate minima de coagulant
Factori de inflenta a procesului de clorinare a apei.
-particularitatile biologice a mi/o adica de formare sporilo sau aflarea lor in stare
vegetativa(bacteriile sporulate necesita o doza de clor de 6 ori mai mare decit cele
nesporulate).
-proprietate bactericida a diferitor preparate ale clorului care depinde de capacitatea
lor de oxidare.
-compozitia mediului acvatic si proprietatile lui.
-odata cu cresterea ph-creste disocierea acidului hipocloros si scade puterea de
oxidoreducere.
-prezenta suspensiilor,cantitatea si dimensiunile particulilor din apa care impiedica
contactul cl cu celula bacteriana.
-temperatura apei(daca scade temp. scade si efectul clorinarii).
-timpul de interactiune cu apa.
-conditii de clorinare timpul de contact cu mi/o.

17. Mecanismul fizic şi biochimic de filtrare a apei. Exigenţe către exploatarea

filtrelor.Evaluarea eficacităţii funcţionării lor. Clasificarea filtrelor şi
caracteristica lor.
Tipurile de filtre:plasa(micro si macroplase);carcasa(sunt spalate prin
contraflux);granulare sau cu nisip.
Clasificarea filtrelor in functie de:
-viteza de filtrare(lente,rapide ,suprarapide);
-directia fluxului filtrant(monflux,biflux);
-nr.straturilor filtrante(unistratificat,bistratificat);
-presiunea de exploatare(fara presiune-deschise,cu presiune-inchise).
Filtrele contin un rezervor cu peretii impermiabili care pot fi din beton armat,la
partea inferioara rezervoarele cu tevi cu orificiu pt captarea apei ce la filtrat si pt
abductia apei contraflux la spalarea filtrului.Pe aceste tevi poate fi pus prundis cu
marimea de la 32-16,16-8,8-4 mm;grosimea stratuui de prundis 1,8-8m.Peste acest
prundis se aplica nisip de marimea 4-2,2-1.Peste nisip se asterne carbune activat,la filtru
apa vine prin uluce,stratul de apa care se supune filtrarii poate fi de 1,0-1,5m.Filtrele
rapide granulare se folosesc la apeduct,cele lente limpezesc apa pina la 97%.Filtrele
lente nu se folosesc des deoarece au o viteza mica 1m/h;cele rapide 5-15m/h.Cind se
filtreaza apa pe filtru se formeaza o pelicula biologica,care are proprietati
antibacteriene.Spalarea filtrelor se face prin contraflux.
18. Duritatea apei. Metodele şi principiile de dedurizare a apei.

Duritatea apei este un indicator indirect la 1gr de mineralizare a apei.Ea este

determinată de prezența tuturor cationilor din apă în afară de cationii metalelor
grele(alcaline). Duritatea este determinantă de bicarbonați, cloruri, azoți, sulfați.
În funcție de conținutul sărurilor de calciu și Mg la fierbere duritatea poate fi:
1) Temporară-(totalitatea sărurilor de Ca și Mg care se depun prin fierbere)
2) Permanentă (săruri de Ca și Mg care rămân în apă după fierbere.)
Suma durității temporare și permanentă formează duritatea totală.
În funcție de duritatea totală, apele se divid în :
-ape moi, duritatea totală <5°G
-ape cu duritatea moderată
-ape dure, duritatea >20°G
Metodele de ameliorare a compoziției chimice sunt:
1) Adaosul iodurilor și/sau gazelor, în cazul carenței lor(fluorare)
2) Eliminarea din apă a sărurilor și gazeor aflate în
exces( demineralizarea,desalinizare, dedurizare, defluorizare, defierizare, dezactivare,
dezodorare,înlăturarea Mg.
Dedurizarea apei se obține prin tratarea ei cu bicarbonați care formează Ca și Mg
din apa compuși indisolubili.

19. Scopul dezinfectării şi importanţa ei în schema epurării şi îmbunătăţirii

calităţii apei.Metodele de dezinfectare a apei. Principiul procesului de
dezinfectare a apei cu clor.
Dezinfectia apei cel mai des se face prin clorinare.Instalatiile pt clorinarea apei sunt:
-cu functie continua care aduc in apa o cantitate calculata de cl in unitate de timp.
-de fractionare,care aduc in apa cl de necesitate.
-automatizate care aduc in apa in mod automat cl la necesitate.
-fortate
-cu vid.
20. Metodele de clorinare a apei. Instalaţiile pentru clorinare. Indicii
eficacităţii clorinării apei.
Clorul se foloseşte în dezinfecţie fie ca atare, iie sub formă de compuşi (substanţe
clorigene), care, disociind în apă, pun în libertate clorul activ, elementul activ în
dezinfecţie
Mecanismul de acţiune a clorului asupra agenţilor patogeni constă în blocarea
enzimelor bacteriene indispensabile, în special cele oxidoreductoare (dehidrogenaza,
aldolaza), oxidarea grupării sulfhidrice a unor enzime, blocarea funcţiei SH2 a proteinei
bacteriene.
Acţiunea dezinfectantă a clorului este influenţată şi de temperatura apei, efectul
crescând cu creşterea acesteia, ph , conţinutul de materii organice ale apei,
In efectuarea dezinfecţiei, principalele condiţii vizate, cu scopul de a obţine un efect
satisfăcător, sunt asigurarea consumului de clor, a dozei de clor şi a timpului de contact
dintre substanţa dezinfectantă şi apă.
Clorul rezidual (rămas în apă după dezinfecţie) are două for¬me distincte: clorul
rezidual liber şi clorul rezidual legat.
Clorul rezidual liber este reprezentat de ionii de clor liberi din apă, care exercită
efectul bactericid imediat. Clorul rezidual legat este clorul combinat (legat) de materiile
organice din apă (de amine şi amoniac), cu care realizează compuşi denumiţi cloramine
(mono-, di-, tricloramine după numărul atomilor de hidrogen înlocuiţi) şi care, la rândul
lor, exercită şi ele acţiune dezinfectantă, dar mai lentă, pe măsură ce pun în libertate
clorul din combinaţii. Clorul rezidual liber şi legat din apă formează clorul rezidual
total.
Pentru securitatea dezinfecţiei un rol important revine clorului rezidual liber, a cărui
prezenţă arată că doza folosită a fost cores-punzătoare. Aceasta înseamnă că s-a aplicat
dezinfecţia la «punctul inflexiune», adică s-a adăugat o cantitate de clor ce a asigurat
consumul de clor (variabil după calitatea apei) şi a rămas şi o cantitate de olor în exces,
sub formă de clor rezidual liber.
Clorinarea se face pt dezinfectarea apei.Pt aceasta se folosesc diferiti compusi ai cl
si diverse metode de interactiune a lor cu apa.O raspindire larga o are folosirea cl lichid
mai eficient acum este cl gazos.Toate aparatele utilizate in procesul de clorinare se
impart in:
-cu act continua care aduc in apa o cantitate strict determinata intro unitate de timp;
-fractionare-aduc cantitatea fractionata;
-automatizate-aduc cantitatea necesara in functie de compozitia apei si vol ei;
Fortate(cu presiune)
-cu vid.
Cel mai rational este utilizarea metodelor de clorinare cu vid deoarece sunt mai
sigure si nu permit eliminarea cl in med inconjurat.Cl este o subs. Extrem de toxica
deaceea la constructia instalatiilor de tratare a apei sunt necesare de indeplinit
exigentele:
1.incaperile vor fi amplasate la primul nivel in preajma filtrelor;
2.incaperea trebuie sa fie dotata cu cel putin 2 usi si o fereastra;
3.incaperea data va fi dotata cu perdele de apa care vor fi utilizate la necesitate;
4.va fi asigurata ventilatia de refulare ;
5.trebuie sa fie instalatii de captare si inlaturare a apei din incaperile respective
conectate la sistemul de canalizare;
 6.sa fie trusa medicala pt acordarea primului ajutor;
7.sa fie un depozit special pt buteliile de cl cit si pt cele golite.
Procesul de clorinare include etapele:
-pregatirea sol de cl activ;-dozarea cl;-amestecarea apei de cl cu apa prelucrata.
Dozarea apei are loc cu ajutorul dispozitivelor,apoi parcurge procesul de amestecare
a apei de cl cu cea prelucrata.
21. Ozonarea apei. Mecanismul. Metodele. Dezinfectarea apei cu unde
ultrasonore şi ultraviolete.
Ozonarea este metoda de dezinfectare a apei,ozonul are act. bactericida de
decolorare si inlaturarea gusturilor si mirosurilor,iar molecula de ozon se descompune
usor.Descompunerea ozonului in apa urmeaza cu formarea unor produse intermediare-
radicali liberi cu viabilitate scurta de HO2 si OH,si mai form un atom si o molecula de
O2.Ozonarea are propriet:bactericide,nu depinde de temperat,imbunatateste propriet
organoleptice a apei dar are si neajunsuri:costisitor,dozarea mai dificila.etc.
Ozonarea poate fi :-Franceza(ozon solitar);-americana(dupa atingerea efectului
bactericid cu aplicarea ozonului se adauga doza de cl rezidual).Drept indice indirect al
eficientei ozonarii serveste prezenta cantitatilor reziduale ale ozonului dupa camera de
amestecare la nivelul de 0,1-0,3mg/l.
Ozonarea se considera ca una din cele mai bune metode de dezinfectare a apei.
Ozonul se dizolva bine in apa,la descompunere formeaza o molecula de oxigen si
un atom.Descompunerea ozonului in apa este insotita de formarea unor produse
intermediare -radicalii liberi HO2 SI OH.
Oxigenul molecular si radicalii liberi sunt oxidanti puternici si determina
proprietatile bactericide ale ozonului.important ca paralel cu actiunea bactericida
a ozonului ,se obtin si efecte de decolorare si inlaturarea a gusturilor si
mirosurilor din apa.
Avantajele folosirii ozonului:
1.timpul de contact necesar obtinerii unei ape lipsite de bacterii 2-3 min(la
clorizare 20-30 min)
2.are un efect puternic asupra virusurilor,inactivindule practic total in 3-4 min.
3.nu introduce in apa subs.cu efecte secundare neplacute
4.nu formeaza in apa compusi asemeni clororganici
5.imbunatateste proprietatile organoleptice ale apei.
Dezavantaje:
1.cost relativ inalt;2.amestecul si dozarea mai dificile.
 3.pastrarea unei cantitati de ozon rezidual in apa este destul de dificila ,ceea ce
mareste riscul unor infectari secundare.
Dezinfectarea cu raze ultraviolete.
Mecanismul actiunii bactericide a razelor UV se explica prin ruperea legaturilor
chimice in sistemele enzimatice ale celulei bacteriene sub actiunea energiei absorbite
si ca urmare prin dereglarea microstructurii si a metabolismului celului,ce duce la
pieirea ei.Efectul bactericid al iradierii depinde de dozele de iradiere si nr.initial de
bacterii.Cu cit apa contine mai putine microorganisme ,cu atit actiunea bactericida este
mai sigura.Pentru atingerea scopului,se folosesc mai multe lampi in serie(lampi de
cuart cu vapori de mercur si presiune inalta ).
22. Exigenţe igienice la construcţia şi exploatarea reţelei de apeduct. Instalaţii
la reţea.Dezinfectarea instalaţiilor apeductului. Rolul de barieră a instalaţiilor
apeductului.

23. Supravegherea igienică preventivă la alimentarea centralizată cu apă.

Legislaţia igienică în domeniul alimentaţiei cu apă.
Supravegherea igienică preventivă reprezintă un șir de măsuri îndreptate spre
respectarea cerințelor igienice și antiepidemice la alegerea locului destinat viitorului
obiectiv, la proiectare la reconstrucția sau darea în exploatare a obiectivului.
Conținutul:
 participarea serviciului sanitar-antiepidemic la alegerea sursei de apă, a
locului de captare a apei şi de amplasare a instalaţiilor de tratare a apei ce urmează a fi
utilizată în scop potabil;
 efectuarea expertizei igienice a proiectului de aprovizionare a centrului
populat cu apă;
 efectuarea supravegherii sanitare în procesul construcţiei apeductelor;
 participarea la recepţionarea în exploatare a instalaţiilor apeductului.

Pentru asigurarea centrelor poluate cu apa care constă în asigurarea cu o cantitate

suficientă de apă de calitate bună o mare importanță o are controlul sanitar organizat
corect și sistematic, controlul alimentaric cu apă este efectuat de către Serviciul
Sănătății Publice.
Scopul acestuia este -> respectarea deplină și strictă a regulilor și cerințelor descrise
în documentele negislative și normativo-tehnice, care reglează consumul apei, calitatea
sursei de apă și a apei potabile, cât și o soluționării inginerești referitoare la schemele de
pregătire a apei și a unor instalații p/u prelucrarea, păstrarea și transportarea ei.
În dependență de sursa, rolul supravegherii sanitare preventive este esențial,
deoarece de ea depinde calitatea, cantitatea, accesibilitatea la sursa de apă,dar și
sănătatea populației.
Acest control se efectuează la toate etapele,stadiile de creare a sistemelor de
alimentare cu apă.
1. Plan de incadrare in teritoriu
2. Autorizatie de constructive.
 24. Importanţa protecţiei sanitare a obiectivelor acvatice. Măsurile de
protecţie a lor. Legislaţia şi normativele igienice în domeniul protecţiei
sanitare a bazinelor de apă.

25. Autopurificarea bazinelor de apă. Mecanismul şi factorii participanţi la

proces. Rolul procesului de autoepurare naturală pentru susţinerea regimului
igienic al bazinelor de apă.
În cazul apelor, autoepurarea reprezintă totalitatea proceselor naturale
hidrodinamice, chimice, biochimice, ce au loc în apele naturale poluate și joacă rolul de
îmbunătățire a calității apei până la particularitățile și proprietățile unei ape naturale
nepoluate. Ca urmare a amestecării apelor reziduale deversate în mediul înconjurător cu
cele naturale se micșorează concentrația poluanților, sub acțiunea agenților chimici
(oxidanților, reducătorilor), a microorganismelor (oxidarea biochimică) și a proceselor
fotochimice are loc descompunerea substanțelor organice și anorganice.
Factorii care influenteaza procesul de autoepurare
Autoepurarea se realizeaza in esenta, prin indepartarea din masa apei a materiilor solide
in stare de suspensie si prin transformarea unor substante pe cale chimica sau
biochimica.
Aceste procese, in dinamica lor, sunt influentate de numerosi factori de mediu, fizici,
chimici si biologici.
Factorii fizici. Principalii factori fizici sunt : procesul de sedimentare a suspensiilor,
lumina, temperatura si miscarea apei..
Una din caracteristicile apelor impurificate este turbiditatea lor crescuta, datorita
substantelor coloidale si suspensiilor. Limpezirea costituie, deci, o parte esentiala a
procesului de autoepurare si se realizeaza prin depunerea materiilor in stare de suspensie
pe fundul apei. Procesul de sedimentare este conditionat de natura suspensiilor si de
anumite caracteristici ale apei : greutatea specifica, viteza de curgere, densitatea,
viscozitatea, temperatura etc.
Lumina influenteaza direct sau indirect reactiile chimice si procesele biologice care
intervin in autoepurare Lumina constituie sursa de energie pentru procesele
fotosintetice.
Temperatura influenteaza majoritatea proceselor fizice, chimice si biologice care
participa in cadrul autoepurarrii. Tot temperatura influenteaza regimul oxigenului din
apa, intensitatea proceselor de descompunere bacteriana, gradul de toxicitate a unor
substante etc.
Miscarea apei influenteaza procesul de amestec al apelor uzate cu cel al
receptorului, viteza de aerare, viteza de sedimentare a suspensiilor etc. si joaca un rol
important in poluarea cu organisme a bazinelor acvatice. La rauri, viteza de curgere a
apei si natura rocilor determina morfologia fundului, influentand asupra biocenozelor
acvatice.
Factorii chimici. Acesti factori joaca un rol foarte important in procesul d autoepurare a
apelor, contribuind direct si indirect la crearea conditiilor de viata ale organismelor.
Oxigenul este elementul cu cea mai mare importanta in procesul autoepurarii. De
concentratia acestuia depind intensitatea proceselor de descompunere biochimica a
materialelor organice, a oxidarii unor substante minerale si popularea cu organisme a
sistemelor acvatice.
Scaderea oxigenului dizolvat din apa poate avea loc ca urmare a proceselor de respiratie
a organismelor acvatice, a proceselor de descompunere bacteriana, a materialelor
organice si ca rezultat al oxidarii unor compusi chimici, ca : hidrogenul sulfurat, clorura
si sulfatul feros, sulfitii etc.
Bioxidul de carbon acest gaz se afla in apa in stare libera si combinat sub forma de
bicarbonat si carbonat de calciu. Apele bogate in bicarbonat de calciu formeaza sisteme
tampon cu o mare capacitate de neutralizare a acizilor si a bazelor aduse cu apele uzate.
26. Restricţii la deversarea apelor reziduale în obiectivele acvatice. Programul
investigaţiilor igienice la deversarea apelor reziduale în bazinele de apă
Se interzice de a deversa în obiectivele acvatice:
— apele reziduale, ce conţin substanţe sau produse ale trans-formărilor
substanţelor în apă pentru care nu sunt stabilite C.M.A. sau N.A.A., nivelurile
admisibile aproximative, cât şi substanţele pentru care lipsesc metodele de control
analitic;
— apele reziduale, care pot fi înlăturate pe calea organizării producerilor fără
reziduuri, tehnologiei raţionale, utilizării maximale în sistemele circulare şi repetate de
aprovizionare cu apă după epurarea şi dezinfectarea corespunzătoare în industrie,
gospodăria urbană şi la irigarea agricolă;
— apele reziduale neepurate sau epurate insuficient de provenienţă industriallă,
casnică, cât şi scurgerile de suprafaţă de pe teritoriile întreprinderilor industriale şi ale
centrelor populate;
— apele reziduale, care conţin substanţe radioactive, agenţi pa-togeni etc.
Apele reziduale periculoase din punct de vedere epidemiologie pot fi deversate în
bazinele de apă numai după epurarea şi dezinfectarea corespunzătoare, când indicele
coli nu depăşeşte 1 000, iar indicele colifagului nu depăşeşte 1 000 U.F.P. dm3.
PROGRAM:
Se deosebesc două scheme de investigaţii de laborator ale apelor reziduale: conform
unui program scurt şi unui program deplin.
Programul scurt de investigaţii include determinarea transparentei pH-ului,
volumului şi masei substanţelor şi pierderii lor la ardere, oxigenului dizolvat, C.B.O.5,
C.C.O., numărului de microbi, indicelui coli, ouălor de helminţi, prezenţei
microorganismelor patogene la necesităţile epidemiologice, substanţelor chimice
deversa¬te cu apele reziduale industriale. După această schemă se efectuează controlul
zilnic departamental asupra lucrului instalaţiilor de epurare şi controlul în afara planului
(la necesitate) de către serviciul sanitar-antiepidemic.
Programul deplin de investigaţii include determinarea tempera¬turii, intensităţii
mirosului, coloraţiei, pH-ului, transparenţei, volu¬mului şi masei de substanţe
sedimentate, suspensiilor, pierderii lor la ardere, azotului general, azotului amoniacal,
nitriţilor, nitraţilor, oxidabilităţii hipermanganice, C.B.O.5, C.B.O.20, C.C.O.,
stabilităţii relative, oxigenului dizolvat, clorurilor, fosfaţilor, fluorurilor, clorului liber,
componenţilor specifici, care caracterizează apele reziduale in¬dustriale— fier, cupru,
crom, zinc, plumb, substanţelor sintetice ten- sioactive (S.S.T.A.) etc., numărului de
microbi, indicelui coli. Se efectuează analize radiologice, helmintologice şi
hidrobioiogice, din necesităţile epidemiologice — prezenţa microbilor patogeni.
 Investigațiile igienice includ:
1) Calcularea duratei de timp în care apele reziduale se deplasează de la locul
de deplasare la punctele de reutilizare a apei
2) Calcului condițiilor de deversare a apelor reiduale în raport cu indicii
limitanți de nocivitate
a.calculul condițiilor de deversare a apelor reziduale în raport cu consumul de O2.

b.calculul condițiilor de deversare în funcție de t° sanitar generală în f-ție de subst.

în suspensie

27. Principiile de stabilire a CMA substanţelor chimice, care impurifică

obiectivele acvatice.Noţiune de indice limitant al nocivităţii substanţelor
chimice normate în apa bazinelor.
CMA a subst. toxice din apă obiectivelor acvatice folosită în scopurile notabile și
cultural-social. Se bazează pe determinarea concentrației sub pragale a subst. a care nu
se observă modificări cât de mici ale stării funcționale a organismului, determinate prin
metode fiziologice, biochimice,patohistologice.
CMA- este cea mai maximală concentrație care nu exercită influență directă sau
indirectă asupra stării de sănătate a generației actuale și a celei viitoare, depistate prin
metode contemporane de investigație la influența ei asupra organismului pe parcursul
vieții.
C1 C2 Cn
+ +… =1 Formula lui Averianov
CMA 1 CMA 2 CMAn
Indicatorii de poluare a apelor reziduale sunt:
-organoleptici
-sanitari generali
-sanitari toxicologici
Ingredienți caracteristici de poluare a apei fiind zinc nitrați sulfați(H2S) etc.

Notiune de indice limit al nocivit subst chim normate in apa bazinelor

Indicele nocivitatii ddetermina caracterul celei mai posibile influiente
nefavorabile a acelei mai mici concentratii ale subs studiate . Se numeste indice limitant
al nocivitatii subst care sunt normate in apa bazinelor : oxigenul dizolvat, ferul,
magneziul, componenta minerala, oxidabilitatwa permanganica, idrogen sulfurat, zinc,
CBO .
28. Clasificarea şi caracteristica igienică a apelor reziduale
Clasificarea apelor reziduale
Ape reziduale urbane:
-ape uzate menagere- Provenite din gospodării și servicii care rezultă din
metabolismul uman și din activitățile menagere
 - ape uzate industriale - se formiaza in procesele tehnologice de producere sau la
extragerea zacamintelor minerale( carbune , minereuri )
- ape meteorice- se formiaza in urma ploilor si de la topirea zapezilor

Apele reziduale industriale propriu-zise – 1. Poluate - cu predominarea

impuritatilor minerale
- cu predominarea impuritatilor organice
- mixta
2. nepoluate

Caracteristica generala a apelor reziduale are la baza criteriile:

-proprietati organoleptice,caracteristici fizice,copozitia chimica,compozitia
bacteriologica,microbiologica.
Dupa natura chimica a impuritatilor poate fi :minerale,organice,vegetale.
Dupa aspectul organoleptic:culoarea cenusie-murdara,miros specific
neplacut,continut avansat de subst. in suspensie(de producere,de racire,de deservire);
Apele rezid au un indice bacterian marit si o varietate mare de bacterii.
29. Noţiune de canalizaţie Formele, tipurile, sistemele, schemele şi elementele de
canalizare.

Canalizarea-sistem desavirsit sanitaro-tehnic care are scopul de a acumula,epura

transporta si deversa apele reziduale.
Reţeaua de canalizare este alcătuită din totalitatea canalelor şi construcţiilor accesorii care asigură
colectarea şitransportul apelor de canalizare spre staţia de epurare sau direct în receptorul natural
(cazul apelor de ploaie, îngeneral). Construcţiile accesorii constau din: cămine de vizitare (în
aliniament, de racord, de intersecţie, de schimbare depantă, de secţiune sau de direcţie în plan), guri
de scurgere, guri de vărsare în receptorul natural, deversoare, staţii depompare, bazine de retenţie, sub
şi supratraversări de râuri şi căi de comunicaţie, cămine de spălare, de rupere depantă, ş.a.
Sistemele de canalizare cuprind, de regula, urmatoarele
componente:
- racorduri de canalizare, de la punctul de delimitare si preluare; - retele de
canalizare;
- statii de pompare;
- statii de epurare;
- colectoare de evacuare spre emisar;
- guri de varsare in emisar;
- depozite de namol deshidratat;
* sistem de canalizare divizor - sistemul public de canalizare care asigura
colectarea, transportul, epurarea si evacuarea in emisar, separata, a apelor uzate si a
apelor meteorice;
 * emisar - colector pentru descarcarea apelor uzate reziduale, a celor in exces de pe
terenuri desecate sau irigate;
30. Caracteristica şi principiul de funcţionare a instalaţiilor şi dispozitivelor de
epurare mecanică .
Epurarea mecanica se efectuiaza cu ajutorul unei grile pt retinerea obiectelor mai
mari.Obiectele retinute sunt transportate la o moara de maruntire dupa care se readuc in
apa sau se transporta pe cimpurile de neutralizare a deseurilor.Apele de la grile prin
intermediul pompelor de ascensiune sunt aduse la cel mai inalt punct al statiei unde se
afla desnesipatoarele-are loc inlaturarea amestecurilor minerale grele in special
nisipul.Dupa desnisipatoare in apele reziduale ramin subst.in suspensie nedizolvate in
special cele de provinienta organica pt inlaturarea carora se folosesc decantoarele
primare.
31. Scopul, esenţa şi mecanismul epurării biologice a apelor reziduale.
Metodele şi condiţiile de dezinfectare a apelor reziduale menagere.
Epurarea biologica are ca scop de dezintegrare si mineralizare a subst.organice
aflate in stare dizolvata sau coloidala.
Esenta epurarii biologice este in a atinge pragul de mineralizare a subst. organice
care pot fi evacuate in obiecte acvatice.Descompunerea si mineralizarea apelor rezid are
loc prin 2 faze:
-de sorbtie-proces fizico-chimic de absorbtie a subst. organice si a coloizilor la
suprafata cel. Microbiene;
-de oxidare-a subst.organice dizolvate si absorbite(asimilarea de catre microbi a
subst.organice in calitate de material plastic si energie).
Instalatiile de epurare biologica pot fi:cimpuri de filtrare,cimpuri comunale de
irigare,cimpuri de irigare agricola.
Se folosesc:filtrele biologice,lacurile biologice(bazine de apa construite
artificial),aerotancurile(bazine in care apa este amestecata cu namol activ ce contin mi/o
ce descompun subst.)

32. Rolul şi componenţa nămolului activ. Noţiuni de stabilizare a lui. Instalaţiile

şi mecanismul de neutralizare a nămolului.
Namolul activ este constituit din mi/o mineralizatoare,capabile sa adune la suprafata
lor subst. organice din apele reziduale si sa le oxideze cu ajutorul oxigenului din aer.Pt
asigurarea activitatii vitale normale a microflorei namolului activ in aerotanc se adm.
Neintrupt aer comprimat care contrbuie la amestecarea continutului.Namolul este
inlaturat si divizat,are loc neutralizarea lui in metatncuri sau septicuri.O parte din el este
transportat in instalatiile speciale constructiv identice,cu aerotancuri numite
stabilizatoare de namol.
În mod obişnuit, nămolurile trebuie transportate cu vehicule la locul de valorificare
sau de depozitare finală, această operatie nu este însă posibilă, deoarece nămolurile
fermentate contin mari cantităti de apă, umiditatea lor ajungând la 95 - 97%. Această
situatie impune aplicarea unui proces de deshidratare chiar în statia de epurare; prin
aceasta volumul lor se reduce considerabil şi devin transportabile la uscat. În cazuri
izolate se
pot folosi iazuri de nămol, unde nămolul rămâne uneori pe loc, fără a mai fi necesar
să fie transportat. Mediul uscat al namolului constitue circa 70-80% din
subst.organice,contine multe bacterii,microflora patogena.Surplusul de namol activ care
se aduna in decantoarele secundare se transporta in condensatorul de namol unde
unitatea lui scade pina la 97%.Namolul activ trece prin condensatorul respectiv si
poseda aceleasi proprietati ca si in decantoarele primare.Dezinfectarea namolului este
elementul obligator de epurare a apelor rezidale.Metoda aceasta reprez fermentarea lui
in metatancuri care prezinta un rezervor din beton de forma cilindrica. Fermentarea
nămolului. Nămolul putrescibil colectat trebuie să fie îndepărtat ieftin şi eficient.
Separarea lui se face cu filtre rotative . Deoarece este putrescibil, el poate fi stabilizat
prin mijloace biologice, servind ca sursă de alimente şi energie microorganismelor
anaerobe care se găsesc în nămol. Nămolul brut conţine 95% apă, dar această apă este
greu de îndepărtat. Fermentarea nămolului este efectuată în scopul reducerii volumului
şi a numărului de patogeni. Nămolul proaspăt este de culoare gris, cu miros dezagreabil
datorită tiolilor şi poate fi uşor pompat. Nămolul fermentat este de culoare neagră,
granular. Fermentarea nămolului este un proces realizat de microorganisme, cinetica şi
timpul de realizare a procesului fiind dependente de temperatură.

33. Caracteristica şi evaluarea dispozitivelor de epurare biologică a apelor

reziduale în mediu acvatic. Evaluarea epurării biologice a apelor reziduale în
mediu de sol.
.Evaluarea epurarii biologice a apelor reziduale in mediul de sol.
De la etapele de epurare din decantoarele primare apa patrunde la epurarea biologica
prin intremediul aerotancurilor.De aici apa este imbogatita cu namol activ dupa care
trece in decantoarele secundare.Apoi are loc reactii biochimice intre subst.si
hidrobionti.In decantoare are loc sedimentarea floculilor.La etapa data se form namol
activ,neutralizarea lui se face in metatanc si septtanc.

34. Schema principială a staţiei de epurare biologică a apelor reziduale

urbane.
Epurarea biologica se efectueaza prin:
 Modelarea proceselor naturale in conditii de sol : 1- cimpuri de irigare ,
2- cimpuri de filtrare ,
3- biofiltre
,4- aerofiltre
 Modelarea proceselor natural in mediul acvatic : 1- lacuri biogene ,
2- aerotancuri ,
3- canale circulare
La statia de epurare biologica a apelor reziduale sint construite aerotancuri in care
patrunde apa din decantoarele radiale primare dupa epurarea mecanica . iar pentru a
intensifica procesul se adduce namol active . apa este aerate pentru a intensifica
procesul de oxidare cu ajutorul conductelor amplasate la fundul aerotancului acestea
sint inzestrate cu orificii care asigura barbotajul apei si impiedicarea sedimentarii
subst in suspensie . apoi apele sint amplasate in decantoare secundare cu scopul de
precipitare a incluziunilor din apa . namolul active prezinta legaturi dintre fractiile de
subst organice dizolvate in apa si o multime de hidrobionti mono si pluricelulari care au
capacitatea de a utiliza in metoda lor subst si incluziuni din apele reziduale .
Instalatiile de neutralizare a namolului active sunt :- metatancurile septic sau
septtanc.

35. Caracteristica şi evaluarea dispozitivelor de epurare biologică a apelor

reziduale în mediu acvatic. Evaluarea epurării biologice a apelor reziduale în
mediu de sol.
De la etapele de epurare din decantoarele primare apa patrunde la epurarea biologica
prin intremediul aerotancurilor.De aici apa este imbogatita cu namol activ dupa care
trece in decantoarele secundare.Apoi are loc reactii biochimice intre subst.si
hidrobionti.In decantoare are loc sedimentarea floculilor.La etapa data se form namol
activ,neutralizarea lui se face in metatanc si septtanc.

36. Managementul supravegherii efectuată de laboratorul de producere

asupra eficacităţii funcţionării instalaţiilor şi a gradului de epurare a apelor
reziduale.
Personalul responsabil de instalaţiile de epurare este obligat să efectueze
controlul asupra eficacităţii epurării apelor reziduale. In acest scop se fac
investigaţii de laborator după un plan coordonat cu serviciul sanitaro-
antiepidernic. Probele se recoltează în locul de pătrundere a apelor reziduale la
instalaţiile de epurare, după fiecare etapă intermediară de epurare, în scopul
controlului eficacităţii instalaţiilor aparte şi la etapa finală de epurare în scopul
determinării eficacităţii ciclului întreg de curăţire a apelor reziduale.
Probe de ape reziduale comunale se recoltează, de regulă, medii în 24 ore sau
medii în schimbul de lucru. Dacă în procesul tehnologic compoziţia apelor
reziduale suferă modificări esenţiale (de exemplu, la conţinerea ingredienţilor
specifici), este raţional de efectuat investigaţii de laborator în dinamică, adică de
câteva ori pe parcursul schimbului de lucru recoltând probe fiecare 1/2—1 oră.
37. Clasificarea şi caracteristica apelor reziduale industriale.
Apele reziduale industriale se caracterizează printr-o compoziție extrem de variată și
o concentrație mare de ingredienți.
Toate apele uzate (reziduale) pot fi clasif.:
-ape menajere
-ape industriale
-ape meteorice
Apele uzate urbane sunt acele ape menajere sau un amestec de ape uzate menajere
cu ape industriale și meteorice.
Apele uzate industriale- orice fel de ape uzate ce se evacuează din incintele din care se
desfășoară activități industriale și/sau comerciale, altele decât apele uzate menajere și
cele meteorice.
Apele uzate menajere – ape uzate provenite din gospodării și servicii care rezultă de
regulă din metabolismul uman și din activități menajere.
Caracterizarea apelor uzate se face în baza indicatorilor:
-organoleptici
-fizici
-chimici
-bacteriologici
-helmintologici
Apa menajeră are o culoare surie murdară, miros neplăcut , turbiditate înaltă,
transparentă scăzută, conținut mare de subst. în suspensie, incluziuni plutitoare de
grăsimi. Temperatura acestor ape este pozitivă și constantă.
Au un conținut mare de subst, organice de origine vegetală și animală, iar apele ce
rezultă din metabolism conțin metale grele: subst tensiocative, se poate determina
prezența E.Coli, a helminților și altă floră patogenă.

38. Particularităţile canalizării întreprinderilor industriale. Condiţiile de

canalizare comună a obiectivelor industriale şi celor locative, sociale.

La alegerea sistemului si a schemei de canalizare a intreprinderilor industrial trebuie

sa se ia in consideratie :

Cantitatea , compozitia si proprietatile apeler reziduale ale fiecare sectii in parte si

ale intreprinderii in intregime

- Posibilitatea micsorarii cantitatii de ape reziduale industrial prin refolosirea lor

- Rationalizarea proceselor tehnologice
- Justificarea retinerii si utilizarii subst pretioase din apele reziduale
- Dirijarea apelor rezid in 2 directii: 1. Folosirea repetata 2. Prelucrarea celor poluate
- Folosirea in procesul tehnologic a aplelor epurate
- Folosirea apelor reziduale in agricultura
- Conditiile de deversare alor conform indicelui limitant al nocivitatii
Canalizarea intreprinderilor industrial se face de regula dupa sistemul separate
complet ( unitar)
39. Metodele generale şi speciale de epurare a apelor reziduale industriale.
Supravegherea igienică curentă asupra epurării apelor reziduale industriale.

40. Exigenţe igienice la alegerea locului de amplasare a staţiei de epurare a

apelor reziduale.Documentaţia oficială
Responsabilitatea de alegere a terenului pt amplasarea statiilor de epurare a apelor
reziduale o poarta igienistul care apreciaza marimea ZPS si gradul de inclinare a
terenului.Terenul destinat pt statiile epurare are 2 parti:1)utila(statia de epurare,ateliere);
2)de rezerva(pt amplasarea instalatiilor suplimentare);ZPS se apreciaza daca au o
suficienta zona locativa si latimea lor.Terenul se alege din partea opusa a bataii
vintului,fata de centrele populate mai jos de scurgerea riului.Concluzia pe alegerea
lorului se fixeaza in formularul special al MS.

41. Metoda expertizei igienice a proiectelor de canalizare. Oficializarea

avizelor la proiect.Actele normative aplicate la expertiza proiectelor de
canalizare.
1.familiarizarea cu datele de pasaport ale proictului(denumirea,etapa de
proictare,denumirea institutiei de proicetare,autorii anul elaborari);
2.controlulu plenititudinii documentelor prezentate:-fisa explicativa(locul amplasarii
centrului populat si caracteristica climatica,calcule despre cantitatea apelor
reziduale,caracteristica de laborator a apelor reziduale,schema canalizarii,caract
hidrologica si fizico-chimica a bazinului de apa);-materialul grafic(planul general al
teritoriului,al instalatiilor de canalizare,a retelei si instalatiilor de alimentare cu apa,a
statiilor de epurare biologica)
3.examinarea schemelo si sistemelor de canalizare.Medicul igienist apreciaza
schema de canalizare:centralizata,decentarlizata,mixta,partiala.Sistemele de
canalizare:unitar,diferentiat,mixt,semidiferentiat.Se apreciaza gradul de canalizare a
centrului populat prin calcularea raportului dintre lungimea retelei canalizatiei fata de
lungimea retelei apeductului sau raportul dinte capacitatea apeductului si vol. apelor
reziduale evacuate prin sist de canalizare.Este suficient raportul egal inte 0,6 si 1,0.

42. Proprietăţile fizice şi chimice a solului, caracteristica lui igienică. Sursele şi

căile de poluare a solului.
Poluare endogena-fenomenul in care constituentii normali ai solului se
prezinta intr-o forma neobisnuita sau in concentratii anormal de ridicate;sau
se manifesta prin fenomene si procese poluante care se desfasoara in
interiorul solului(eroziuni,alunecari,refulari,sufuzii s.a.)
Poluare exogena-Poluare exogenă: prin aducerea din exterior în sol a unor
substanţe poluante, cea mai frecventă fiind legată de urmatoarele:
• poluarea cu substanţe fertilizante: îngrăşăminte chimice,
dejecţiile animalelor, nămoluri de la staţiile de epurare ale apelor uzate tip
menajer;
• poluarea prin reziduuri solide sau semisolide;
• poluarea cu substanţe din atmosferă;
• poluarea cu pesticide;
• poluarea cu metale grele: plumb, zinc, cadmiu, mercur, nichel, arsen,,
crom, cobalt, molibden;
• poluarea cu hidrocarburi;
• poluarea biologică;
• poluarea fizică (cu apele cu temperaturi ridicate, cu substanţe
radioactive).
 Surse si cai de poluare:activitatile casnice,industria,transportul auto si
aerian,agricultura s.a.

Proprietatile fizice ale solului:

1.Porozitatea solului-volumlul sumar al prilor de aer din sol la o unitate de
volum,exprimat in %.Cu cit e mai mare porozitatea cu atit e mai mica
capacitatea solului de filtratie.Porozitatea in norma=60-65%.
2.Permeabilitatea pt aer a solului-Capacitatea solului de a permite trecerea
aerului prin grosimea sa.
3.Capacitatea de filtrare a solului-capacitatea solului de a absorbi si de a
permite trecerea apei care patrunde de la suprafata.
4.Higroscopicitatea solului -cantitatea de umeditate pe care solul e capabil sa
o mentina datorita fortelor de sorbtie si capilare.
5.Capilaritatea solului-capacitatea solului de a ridica apa din orizonturile
inferioarein cele superioare,prin capilare.
6.Temperatura.
Solul primeşte căldură din mai multe surse: prin radiaţia calorică,de la masa
incandescentă din centrul pamîntului şi de la procesele biochimice care se
petrec în interiorul său. Temperatura solului are importanţă sanitară, întrucît
influenţează în mare măsură clima regiunii respective, viaţa plantelor,
procesele biochimice şi biologicecare au loc în sol, permite reţinerea relativ
constantă a apelor subterane, protejeazăconductele de apă şi canalizare.
Proprietăţile chimice
Solul cuprinde în structura sa aproape toate substanţele chimice
cunoscute(organice şi minerale) în cantităţi variabile. În cantităţi mai mari în sol se
găsesc următoarele elemente: Si, Ca, Al, Fe, Mg, K etc. Si în cantităţi mai mici: I,
F, Br, Co,Mn, Cr etc. În cantităţi si mai mici în sol se găsesc şi elemente
radioactive: Ra, U, To,Cs etc.

43. Importanţa igienică şi epidemiologică a deşeurilor de producţie şi

reziduurilor menagere.
Clasificarea reziduurilor şi deşeurilor şi a normelor de acumulare a lor.
Prin deseuri menagere se subinteleg resturile de substante si obiecte,ce se formeaza in urma activitatii
casnice,gospodaresti si industriale a omului,care nu pot fi folosite pe loc,iar acumularea si pastrarea lor
deregleaza starea sanitara a mediului ambiant.In procesul de spalare a deseurilor industriale solide in sol
pot patrunde un sir de subst. toxice,capabile spre concentrarea in lanturile alimentare si,prin urmare,care
reprezinta un anumit pericol pentru om.
Impreuna cu reziduurile atmosferice industriale,mai ales la distante apropiate de sursa lor,ca rezultat al
sedimentarii,in sol patrund substantele ce se contin in ele.Cantitatea excesiva a acestor subst. in sol se
reflecta asupra compozitiei chimice a plantelor,ceea ce nu este indiferent pentru sanatatea oamenilor si a
animalelor.
Din punct de vedere epidemiologic,deseurile sunt o sursa importanta de microorganisme care pot duce la
diferite boli infectioase.
Clasificarea deseurilor:1)solide:-gunoi menager;-deseuri industrial;-reziduuri toxice;
2)lichide:din latrine,ape reziduale casnice,industriale,atmosferice etc.
*LEGE “Cu privire la salubrizarea localităţilor” Capitolul 6.Articolul 20. Stocarea şi evacuarea deşeurilor.
(1) Deşeurile vor fi stocate în recipiente speciale, adecvate unităţilor de transport. Pentru recipiente se
amenajează puncte de colectare. Suprafaţa punctului de colectare trebuie să corespundă numărului de
recipiente şi să depăşească radial suprafaţa lor cu 1 m.
(2) În cazul stocării deşeurilor în recipiente din curte, serviciul salubrizare din localitate va lua
măsuri de prevenire a putrefacţiei şi de descompunere a lor, prin evacuarea deşeurilor la timp, în
conformitate cu Regulamentul sanitar privind salubrizarea teritoriilor localităţilor

44. Principiul procesului de autoepurare a solului. Rolul microorganismelor

telurice. Indicatorii sanitari ai calităţii solului.
Autoepurarea solului-este un proces biologic complicat si de lunga durata pe parcursul careia substantele
organice se transforma in apa,bioxid de carbon,saruri minerale si humus,iar agentii patogeni se distrug.
Include doua procese biochimice :mineralizarea si humificarea,indreptate la restabilirea starii initiale a
solului.
Procesul de mineralizare-Substantele organice,care au nimerit in sol sub forma de proteine,lipide,glucide
si produse ale metabolismului lor se supun dezintegrarii pina la formarea substantelor neorganice.
Procesul de humificare-Paralel cu procesul de mineralizare in sol are loc sinteza din substantele organice
a deseurilor unei substante organice noi compuse,care poarta denumirea de humus.
Indicatorii sanitari ai calitatii solului: Grupa azotatilor mg/kg sol-sanitaro-chimice
1. Cloruri mg/kg sol-sanitaro-chimice
2. pH(unitati relative)
3. Pesticide(cantitatea reziduala)mg/kg sol
4. Metale grele mg/kg sol
5. Petrol si produse petroliere mg/kg sol
6. Fenoli volatili mg/kg sol
7. Compusii sulfurici mg/kg sol
8. Substante cancerogene mg/kg sol
10.Substante radioactive Ci/kg sol
11.Bacterii termofile indexul-sanitaro-bacteriolgice
12.Bacterii nitrificante indexul-sanitaro-bacteriologice
13.Clostridium perfringens indexul-sanitaro-bacteriologice
14.Microorganisme patogene indexul-sanitaro-bacteriologice
15.Virusi roto-,entero-
16.Virusii hepatitei virale A
17.Colifagii indexul-sanitaro-bacteriologice
18.Oua de helminti numarul/kg sol-sanitaro-helmintologice
19.Muste sinantropice numarul de larve si pupe-sanitaro-entomologice

45. Definiţie, etapele şi importanţa salubrizării centrului populat. Sistemele de

salubrizare.Formele de gestionare a reziduurilor şi deşeurilor solide.
Prin protectia sanitara a solului se subintelege complexul de masuri, indreptat spre limitarea patrunderii in
sol a diferitelor impuritati pina la marimi, care nu deregleaza procesele de autoepurare in sol, nu
contribuie la acumularea substantelor nocive in plantele cultivate, in cantitati periculoase pentru sanatatea
oamenilor si a animalelor, nu limiteaza folosirea solului in scopuri agricole.
 Masurile de protectie sanitara a solului pot fi impartite in 4 grupuri: 1) Masuri sanitaro-tehnice
(salubrizarea centrelor populate), 2) masuri tehnologice, 3) masuri de planificare, 4) masuri legislative,
organizatorice si administrative.
Masuri sanitaro-tehnice (salubrizarea centrelor populate). Acest grup de masuri conditioneaza
indeplinirea cerintelor igienice, inaintate fata de constructia si exploatarea corecta a aparatelor si
instalatiilor, destinate pentru colectarea, pastrarea temporara, transportarea, epurarea si utilizarea
reziduurilor lichide si solide menajere si a deseurilor industriale.
Colectarea reziduurilor solide poate fi efectuata cu ajutorul conductei de gunoi, colectoarelor de gunoi din
apartamente, curti si strazi, conteinere.
Evacuarea si transportarea reziduurilor solide. Pentru evacuarea gunoiului si altor reziduuri solide se
folosesc camione speciale – autogunoiere.
Epurarea reziduurilor solide. Epurarea reziduurilor solide este element cel mai principal a salubrizarii.
Toate metodele de epurare trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte principale:
1 Inofensivitatea
2 Epurarea rapida a reziduurilor
3 Evitarea dezvoltatii mustelor de casa si crearii mediului favorabil pentru sobolani.
4 Transformarea sigura si rapida a subst organice in compusi, care nu putrezesc si nu polueaza aerul
5 Lipsa poluarii apelor subterane si de suprafata
6 Utilizarea maximala si inofensiva pentru sanatatea oamenilor a calitatilor folositoare ale reziduurilor,
care contin pina la 6 % de deseuti utilizate.
Sub notiunea de salubrizare a teritoriilor centrelor populate se subintelege un sistem de masuri planice,
organizatorice, igienice,tehnice, gospodaresti ce include colectarea,pastrarea temporara,indepartarea
rapida,neutralizarea sigura,utilizarea unor reziduuri menajere cu scopul ocrotirii sanatatii populatiei.
Etapele salubrizarii centrului populat:
1.Alegerea tipului de colectare si depozitare temporara a reziduurilor
2.Alegerea caii de evacuare a reziduurilor
3.Efectuarea neutralizarii reziduurilor
Sistemul de salubrizare include construcţii, instalaţii şi echipamente specifice, inclusiv:
a) depozite de colectare şi preselectare a deşeurilor;
b) construcţii şi instalaţii destinate sortării, colectării, evacuării, valorificării şi depozitării deşeurilor;
c) baze de întreţinere a autovehiculelor de salubritate;
d) centre de colectare şi reciclare a materialelor (recipiente de preselectare şi colectare, urne, pubele);
e) puncte pentru activitatea de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare;
f) fabrici, uzine de prelucrare complexă a deşeurilor
Forme de gestionare a reziduurilor si deseurilor solide:

Sortarea deseurilor
 Reciclabile
 Organice
 Inerte
 Toxice nereciclabile
1. Colectarea si pastrarea temporara a deseurilor
 Prin conducte de gunoi,cu camera de depozitare temporara
 Colectoare de gunoi din apartamente,curti si strazi(pubele)
 Containere
2. Evacuarea si transportarea reziduurilor
 Cu ajutorul autovehiculelor compactoare
 Autocamioane pe care se incarca pubele si
containere pline si se lasa altele curate
 Prin intermediul retelei de canalizare
 Instalatii pneumatice(tuburi etanse)
3. Neutralizarea reziduurilor
 Compostarea pe cimpuri speciale
 Camere biotermice
 Incinerarea in crematorii speciale
 Fabrici de prelucrare a gunoiului.

46.Exigenţe igienice către instalaţiile de acumulare a reziduurilor menagere

solide. Sistemul de îndepărtare (transportare, evacuare) a reziduurilor
menagere solide
Metode biotermice:
Cimpurile de compostare. Distanta de la cladirile de locuit nu mai mica de cait 300 m. Stivele reziduurilor
solide cu lungimea de 10-25 m si inaltimea 1,5-2m sint amplasate in rinduri paralele la distanta de 3 m
unul de la altul. La baza stivelor de reziduuri menajere se pun materiale hidroscopice (turba, paie,
rumegus de lemn, compost).
Camerele biotermice. Camere se fac cu pereti ingraditori din caramida, beton sau constructii armate
montabile cu capacitatea de 2-20 m ³. Temperatura maximala in camera atinge 65-70 C si se pastreaza
timp de 24-30 de zile. Termenul de compostare : vara – 40 zile, iarna – 60 zile.
Ingroparea reziduurilor pe poligonuri (gunoistile perfectionate). Distanta pin la cladirele de locuit nu mai
mica de cit 1000 m. Temperatura 60 -70 C.
Pentru colectarea si depozitarea temporara a reziduurilor solide se folosesc :conducta de gunoi cu camera
de depozitare temporara,pubele,containere
Exigente igienice:
 Se vor amenaja sectoare special pentru containere,avind cai comode de acces pentru transportul de
salubritate
 Terenul trebuie sa fie copertat,impermeabil pentru apa(betonat sau asfaltat)si izolat cu perdele verzi
 Se vor lua masuri de prevenire a putrefactiei si de descompunere,in timpul rece al anului termenul de
stocare sa nu depaseasca mai mult de 3 zile,iar in perioada calda a anului-nu mai mult de 24 ore
 Reziduurile menajere solide in zonele amenajate urbanistic vor fi stocate in containere metalice standarde
returnabile(0,73m3),in zonele rezidentiale necanalizate se admite utilizarea recipientelor din lemn sau
metal nestandarde
 Terenul pentru instalarea containerelor se va plasa fata de casele de locuit,institutii prescolare,terenuri
sportive etc la o distanta nu mai mica de 20 m si nu mai mare de 100 m.Suprafata terenului va corespunde
numarului de containere necesare,dar nu mai multe de 5
 Containerele din metal in perioada calda a anului,se vor spala nu mai rar de o data in 10 zile daca nu sint
inlocuite cu containere curate si imediat dupa golire daca se schimba
 Blocurile de locuit cu 6 si mai multe etaje se vor inzestra cu conducte de evacuare a gunoiului
 Accesul in camera de acumulare a gunoiului se va izola de intrarea in blocul de locuit.Containerele cu
reziduuri nu se vor scoate in afara camerei mai devreme de o ora pina la venirea camionului de evacuare
 Conducta si camera de acumulare trebuie sa fie permanent in functie.Capacele conductei la etaje trebuie
sa se inchida etans si antifonate.Se vor ceea conditii de curatire,dezinfectie,dezinsectie a lor Se vor folosi
dezinfectantii:Lizol,Crealin,Naftalizol,Fenol,Metasilicat de sodiu etc,timpul de interactiune nu mai putin
de 30 min.
 Se deosebesc 3 sisteme de evacuare a reziduurilor,care se acumuleaza in centrele populate
1. Evacuarea flotabila(prin reteaua de canalizatie)
2. Prin exportare
3. Mixta
Sistemul unitar(evacuarea flotabila) se foloseste in centrele populate canalizate complet,in care toate
reziduurile lichide si partial solide se transporta printr-o retea de tevi,aceasta metoda de evacuare a
reziduurilor lichide a fost numita canalizatie.
Sistemul de export se foloseste in centrele populate necanalizate.In acest caz evacuarea reziduurilor
lichide si solide se efectueaza cu un transport auto special.Aceasta metoda de evacuare(exportul
reziduurilor solide)a capatat denumirea de asanare,iar a reziduurilor lichide(dejectii)-de asenizare.
Sistemul mixt de evacuare a reziduurilor se foloseste in centrele populate canalizate partial.La acest sistem
reziduurile lichide din partea canalizata a centrului populat se evacueaza prin reteaua de canalizare,
reziduurile solide-cu transportul de asanare,iar reziduurile lichide din partea necanalizata-cu transportul
de asenizare.
In cazul inlaturii gunoiului cu autovehiculele se folosesc metodele:de plan-curte,si plan-apartament
Reziduurile solide se inlatura cu ajutorul:
 Autovehiculelor compactoare,care realizeaza conditii etanse de comprimare si de transport
 Autocamioanelor pe care se incarca pubelele sau containerele pline,iar in locul acestora se lasa altele
curate si dezinfectate
 Prin intermediul retelei de canalizare impreuna cu apele reziduale dupa o macinare fina a reziduurilor
solide(sistemul Garcheu)
 Prin instalatii pneumatice(tuburi etanse)

47. Metodele de neutralizare, prelucrare şi utilizare a reziduurilor şi

deşeurilor
Metode biotermice:
Cimpurile de compostare. Distanta de la cladirile de locuit nu mai mica de cait 300 m. Stivele
reziduurilor solide cu lungimea de 10-25 m si inaltimea 1,5-2m sint amplasate in rinduri paralele la
distanta de 3 m unul de la altul. La baza stivelor de reziduuri menajere se pun materiale hidroscopice
(turba, paie, rumegus de lemn, compost).
Camerele biotermice. Camere se fac cu pereti ingraditori din caramida, beton sau constructii armate
montabile cu capacitatea de 2-20 m ³. Temperatura maximala in camera atinge 65-70 C si se pastreaza
timp de 24-30 de zile. Termenul de compostare : vara – 40 zile, iarna – 60 zile.
Ingroparea reziduurilor pe poligonuri (gunoistile perfectionate). Distanta pin la cladirele de locuit nu
mai mica de cit 1000 m. Temperatura 60 -70 C.
Pentru colectarea si depozitarea temporara a reziduurilor solide se folosesc :conducta de gunoi cu camera de
depozitare temporara,pubele,containere
Fabrici de prelucrare a gunoiului

48. Exigenţe igienice către construcţia şi salubritatea câmpurilor de

compostare. Mecanismul de neutralizare a reziduurilor în compost.
Cimpurile de compostare se situeaza pe sectoare de pamint special la o distanta nu mai < 300 m de la
cladirile de locuit.Stivele reziduurilor solide cu L=10-25 cm si inaltimea=1,5-2 m sunt amplasate in
rinduri paralele la distanta de 3m de la altul.la baza stivelor de reziduuri menajere se pun material
 higroscopice (turba, paie, rumegus de lemn )pt retinerea lichidului care se formeaza la compostare. In
dependenta de conditiile climaterice maturarea compostului dureaza de la 5 pin la 12 luni.
Depozitare care daca este insotita de remanieri periodice (2-3 saptamani) si de corectarea raportului C:N
prin introducerea de resturi vegetale tocate (paie de la culturile cerealiere, coceni de porumb tocati, etc),
duce in final (dupa 3-4 luni)la obtinerea unui produs nou mai putin poluant si mai usor de bidegradat de
catre sol - compost. Prin autoliza celulozelor microbiene aerobe care s-au inmultit, se asigura o cantitate
insemnata de enzime care vor actiona si in conditii de anaerobioza asupra celulozei, hemicelulozelor,
proteinelor, grasimilor si altor compusi astfel descompunerea acestora se va afla intr-un stadiu mult mai
avansat asa-zisa forma de humus.
Mecanism de neutralizare:
Substante organice (proteine, lipide, glucide si produsele lor metabolice) +
Mcroorganisme (bacterii, ciupercii, actinomicete, alge) + O2 din aer =>
Humus (microorganisme sintetizate din nou ale substantelor organice) + carbonati, sulfati, fosfati, nitrati +
energie.

49.Managementul supravegherii igienice asupra salubrizării centrelor

populate. Legislaţia în domeniul protecţiei sanitare a solului. Particularităţile
salubrizării comunităţilor rurale.
Controlul sanitar curent se efectuiază în corespundere cu planul anual de lucru,adoptat de medicul
șef.Înfăptuirea la nivel înalt a controlului curent asupra salubrizării sanitare a centrelor populate
presupune:
 Controlul asupra efectuării măsurilor de perfecționare a salubrizării sanitare a centrelor
populate(organizarea sau lărgirea cuprinderii centrului populat cu sistemul planificat-regulat de
salubrizare,îmbunătățire îndestulării cu colectoarele de gunoi și cu transport,traducerea în practică a
metodelor eficiente de neutralizare și utilizare a rezidurilor,organizarea observărilor asupra măsurilor de
salibrizare a centrelor populate și efectuarea lucrului de educație sanitară)
 Punerea la timp în fața comitetelor executive a problemelor de planificare curentă și de perspectivă a
măsurilor de ameliorare a salubrizării centrelor populate
 Acțiunea administrativă asupra persoanelor de serviciu și a proprietarilor de case.
Legislația în domeniul protecției solului:
 LEGE Nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător
 Legea Nr. X din 03,02,09 cu privire la suprevegherea de stat a SP(art.34-Solul și menținerea teritoriului)
 Legea Nr.1236-XIII cu privire la regimul produselor și substanțele nocive
 Legea Nr.119-XV cu privire la produsele de uz fitosanitar și la fertilizanți.
 Hotărîrea de Guvern Nr.599 despre aprobarea regulamentului cu privire la
importul,comercializarea,stocarea și utilizarea produselor de uz fitosaitar și a fertilizanților.
1.Trebuie sa se respecte marimile minimale ale ZPS in jurul instalatiilor de salubrizare
 Cimpuri de compostare(500)
 Poligoane pentru reziduurile comunale solide(500)
 Cimpuri de ingropare sub brazda(1000)
 Cimitire de animale(500)
 Cimitire(300)
 Depozite de ingrasaminte minerale(200)
 Pentru pesticide in dependent de tone(200-1000)
2.In centrele populate necanalizate reziduurile solide si lichide se inlatura cu ajutorul transportului auto
3.Lipsa canalizarii impune transportarea reziduurilor lichide la statiile de deversare ale retelei de
canalizare sau sint neutralizate la cimpurile de asenizare sau la cimpurile de ingropare sub brazda
4.Cea mai simpla metoda de transportare a reziduurilor solide consta in transportarea gunoiului pe
terenurile agricole,unde sunt incorporate printr-o aratura adinca
5.O metoda mai buna pentru transformarea gunoiului in ingrasamint agricol este compstarea pe cimpuri
speciale sau pe lotul de linga casa
6.In cazurile necesare sunt recomandabile gunoistele amenajate

50. Noţiuni privind poluarea exogenă şi endogenă a solului. Principiile de

normare igienică a substanţelor chimice exogene în sol.
Poluarea exogena-aducerea din exterior,in sol a unor substante poluante in asa continut care devine
periculos pentru sanatatea omului in cazul contactului direct cu solul poluat sau prin mediile ce
contacteaza cu solul(prin lanturile ecologice:sol-apa-om; sol-plante-om; sol-plante-animale-om; sol-aer
atmosferic-om;)
Poluare endogena-Se manifesta prin procese poluante,care se desfasoara in interiorul
solului(eroziuni,alunecari de teren,refulari,sufozii) sau cresterea unor componenti normali ai solului.
1. Criteriu de normare – posibilitatea patrunderii unei cantitati suplimentare de substante chimice in
forma de amestecuri la compozitia naturala a solului, in cantitati inoffensive pentru sanatataea oamenilor
si mediului inconjurator
2. Criteriueste bazat pe faptul ca securitatea patrunderii unei anumite cantitati de substante chimice in
sol este cnditionata de inadmisibilitatea maririi actiunii ei mai sus de posibilitatile adaptive ale celor
mai sensibile grupe de populatie sau sau a capacitatii adaptive a solului la actiunea izolata, complexa,
combinata sau asociata a substantelor chimice asupra organismului uman.
3. Criteriu ca cercetarie trebuie sa se efectueze in conditii pedo-climaterice extremale, care contribuie la
migrarea maximal a substantelor chimice exogene asupra proceselor de autoepurare si asupra
microbiocenozei din sol.
4. prevede in scopul securitatii sanatatii oamenilor efectuarea cercetarilor pe modele biologice, de
laborator
5. Aceatsa pozitie a teoriei de normare prevede ca pe parcursul experimentuluisa fie evidentiate cele mai
inguste locuri la compararea cantitatilor pragale a substantei chimice in functie de indicia sanitari ai
nocivitatii, ai migratiei acvatice, ai migratiei aeriene, organoleptici, fitoacumulatori…
6. CMA a substantelor chimice este o marime unica pentru orice conditie pedo-climaterica cu
coeficientul de rezerva
7. determinara CMA unice a substantelor chimice pentru o anumita zona pedoclimaterica a tarii.

51. Exigenţe igienice la dezinfectarea şi utilizarea cadavrelor animalelor şi

confiscatelor.Exigenţe igienice la planificarea şi amenajarea cimitirelor şi
crematoriilor.
Locul pentru platforma specializată de înhumare a cadavrelor animalelor se alege conform ordinii
de reglementarea regimului proprietăţii funciare şi se amplasează pe terenuri izo late, libere de
construcţii, bine aerisite, neinundabile, care exclud posibilitatea de poluare a centrelor populate,
a zonelor de agrement, a surselor de aprovizionare cu apă potabilă, a surselor de ape minerale,
a apelor de suprafaţă şi subterane.
Platforma specializată trebuie să fie amplasată în partea fe rită de vânt a centrelor populate,
Luând în consideraţie direcţia predominantă a vânturilor. Dimensiunea ZPS nu trebuie să fie mai mică
de 3000 m. Platforma specializată trebuie amplasată la o distanţă de cel puţin 200 m de la câmpurile
agricole şi şosele, şi de cel puţin 50 m de la păduri şi plantaţiile ce nu sunt destinate pentru odihnă.
Platforma specializată trebuie amplasată pe terenuri cu ape subterane la o adâncime mai mare de 20 m şi
care sunt acoperite de roci cu o permiabilitate mică. Temelia fundaţiei locului de înhumare trebuie să
fie de cel puţin 4 m faţă de nivelul maxim-sezonier al apelor subterane. Trebuie exclusă posibilitatea de
pătrundere a precipitaţiilor atmosferice.
Se interzice amplasarea platformei specializate de înhumare în albiile râurilor, în râpi, pe sectoarele cu
soluri nisipoase şi nestabile, precum şi în locurile predispuse la crearea golurilor subterane.
Fosele umplute se dezinfecteaza cu sol. de clorura de var,apoi se izolează cu un strat de sol tasat cu
grosimea de 2 m.
Exigente ig la planificarea si amenajarea cimitirelor si crematoriilor:
Lotul de pămînt pentru cimitire de înmormîntare tradiţională se repartizează în conformitate cu
planurile urbanistice generale, aprobate conform Normelor şi regulamentelor de construcţie, reieşind din
calculul 0,24 ha pentru 1000 locuitori.
Fiecare cimitir permanent trebuie să dispună de un teren liber destinat înmormîntărilor, reieşind din
calculul 0,06 ha pentru 1000 locuitori.
Zona de protecţie sanitară de la cimitir pînă la marginea zonei populate trebuie să fie determinată
conform normativelor tehnice de planificare urbanistică.
După închiderea cimitirului, la expirarea a 15 ani de la ultima înmormîntare, lăţimea zonei de protecţie
sanitară poate fi redusă pînă la 100 m.
În cazul în care cimitirul este situat mai sus de cursul apelor subterane, de unde îşi au izvorul fîntînile,
rezervoarele şi alte instalaţii de alimentare descentralizată cu apă a localităţilor rurale, zona de
protecţie sanitară poate fi majorată pînă la 500 m, iar în cazul în care cimitirul este situat mai jos de
cursul apelor subterane - redusă pînă la 100 m.
Pe terenul zonei de protecţie sanitară se interzice construcţia a orice obiecte.
Pe terenul cimitirului nu se permite construcţia apeductului pentru apă potabilă. Cimitirul trebuie să
dispună de apeduct numai pentru scopurile de stropire.
Nu se permite consturcţia cimitirelor pe terenurile:
-zonei de protecţie sanitară a izvoarelor de aprovizionare cu apă, izvoarelor
minerale şi zonei de protecţie sanitară a staţiunii climaterice:
-cu roci, la suprafaţa cărora există multe crăpături mari şi pe locuri unde există roci acvifere;
-pe malurile rîurilor, care sînt utilizate de către populaţie pentru diferite scopuri.
Lotul de pămînt pentru cimitire trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
-să aibă înclinare în partea opusă localităţii, bazinelor deschise de apă, utilizate în scopuri de gospodărire;
-să nu fie supusă alunecărilor şi prăbuşirii;
-să nu fie inundate în caz de revărsări;
-nivelul maxim al apelor subterane trebuie să fie la o adîncime nu mai puţin de 2 m de la suprafaţă;
-să dispună de sol uscat poros, care asigură pătrunderea suficientă a aerului şi uscare rapidă;
-să dispună de accese cuvenite amenajate şi înverzite.

52. Metoda alegerii lotului de pământ pentru neutralizarea deşeurilor.

Metoda alegerii şi argumentării schemei generale de salubrizare a
comunităţii.
In cadrul acestei etape de lucru medicul igienist acorda atentie urmatoarelor probleme:suficienta suprafetei
terenului pentru amplasarea instalatiilor proiectate,posibilitatea stabilirii ZPS,valabilitatea terenului
conform indicatorilor de caracterizare a solului si a starii hidrogeologice pentru amplasarea instalatiilor de
colectare,depozitare si neutralizare a reziduurilor.
In scopul determinarii nivelului apelor freatice,beneficiarul sau proiectantul trebuie sa sape o sonda pina la
stratul de apa.Daca pina la adincimea de 5m nu s-a gasit stratul de apa,saparea mai departe este
inutila,deoarece in acest caz practic lipseste posibilitatea poluarii bacteriologice a apelor freatice.Este
necesara insa cunoasterea directiei miscarii apelor freatice(de regula,ele se misca in directia inclinarii
reliefului,adica a curgerii riului etc.),cit si a vitezei miscarii lor.Se va lua in consideratie ca normativele
igienice prevad urmatoarele marimi minimale ale ZPS in jurul instalatiilor de salubrizare(m):
-terenul pentru pubele(containerele)de gunoi 20 m
-pavilionul pentru lazile(containerele) de gunoi 20 m
-camera biotermica 300 m
-cimpuri de compostare 500 m
-poligoane pentru reziduurile comunale solide 500 m
-fabrici de prelucrare a gunoiului 500 m
-instalatii de incinerare a reziduurilor 500 m
-statii de deversare 300 m
-cimpuri de ingropare sub brazda 1000 m
-parcuri auto 100 m
-cimitire de animale 500 m
-cimitire 300 m
-depozite pentru inmagazinarea ingrasamintelor minerale 200 m
-depozite pentru inmagazinarea pesticidelor,tone:
Pina la 20 t -200m; 20-50t 300m; 50-100t 400m; 100-300t 500m; 300-500t 700m
Peste 500t 1000m

1.controlul plenitudinii materialelor prezentate.Proiectul schemei generale de salubrizare consta din fisa
explicativa,materialul grafic,si anexe.
2.Alegerea si studierea documentelor de normare,care functioneaza oficial,pe baza carora se efectuiaza
expertiza sanitara;
3.Studierea datelor de pasaport a proiectului;
4Studierea caracteristicilor centrului populat,a factorilor naturali si climaterici,a morbiditatii populatiei
de infectii intestinale si helmintoze.
5.Argumentarea sistemului de evacuare a reziduurilor solide si lichide din centrul populat.
6.Aprecierea ordinei de aplicare a sistemului planificat-regulat al salubrizarii.
7.Controlul calculului cantitatii de reziduuri solide ,care sau format pe teritoriul inclus in sistemul
planificat-regulat al salubrizarii.P-u aceasta se folosesc :normativele medii-care reprezinta cantitatea
medie de reziduuri menajere care se acumuleaza in centrul populat dat la un locuitor intr-un an
indiferent de conditiile de formare a lot;si norma diferentiata-care ia in consideratie conditiile de
acumulare a reziduurilor solide menajere si reprezinta acea cantitate a lar,care se acumuleaza intr-un an
la obiectul dat la o unitate de calcul:1 om p-u cladirile de locuit,1 pat p-u spital.
8.Metoda alegerii cailor de neutralizare,evacuare si utilizare a reziduurilor solide.
9.Evaluarea igienica a instalatiilor si a utilajului p-u neutralizarea,si lichidarea reziduurilor solide.

53. Salubrizarea străzilor, pieţelor şi terenurilor din cartier,

microraion. Exigenţe igienice la proiectarea, amenajarea şi
exploatarea “Regiei autosalubritate”

In cadrul centrului populat este obligatoriu instalarea recipientelor pentru a acumularea rezidurilor
olide.Numarul si dinstanta intre ele trebue sa fie nu mai mare de 40 m in locurile aglomerate si 100 m in
cele putin aglomerate .
Amenajare pe strada a corturilor,taberelor de vinzare a frunctelor si legumelor trebue sa fie coordonata cu
SSSE .Deriticarea teritoriului in raza de 5m se efectueaza de structura comerciala autorizata .Salubrizare
mecanizata umeda si uscata a strazilor si pietelor in perioada de vara se face in mod planificat .Stazile cu
trafic intens in scopul imbunatatiri microclimatului in timpul arsetei de vara se vor stopi cu apa .Toamna
in perioada caredrii frunzelor salubrizare teritorilor se va face minutios ,iar frunzele cazute vor fi colectate
pe sectoare speciala .In perioada de iarna ,la prelucrarea cailor de circulatie auto cu reagenti chimici si
pentru prevenirea formarii solutilor lor ,vor fi respectate in tocmai normele de utilizare ;se interzice
folosirea sarii de bucatarie .
Terenul pietii trebue sa fie asfaltat sau cu un alt invelis dur recomandat si cu inclinatie ce ar permite
scurgerea apelor meteorice .Piata trebue sa fie asigurata cu un sistem de apeduct si canalizatie .Sectorul
gospodaresc se va amplasa la distanta nu mai mare de 30m fata de locurile de comert .Numaraul de urne
se determina avind invedere ca la fiecare 50 m suprafata se instaleaza o urna iar disanta intre ele nu va
depasi 10m.Programul de lucru al pietii se stabileste de catre primarie ,o zi din saptamina se va rezerva
pentru salubrizarea pieti.Dupa inchidere pietei personalul tehnic se va ocupa cu deridicarea de baza a
pietii .Ziua se executa deridicarea de patrulare ,golirea urnelor de rezidurii . In perioada calda a anului
teritoriul pieti se va matura si spala zilnic.

54. Sursele de poluare a aerului atmosferic şi caracteristica lor igienică.

Substanţele principale de poluare a aerului atmosferic
Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de compoziţia normală a
acestuia, care în funcţie de concentraţie şi timpul de acţiune provoacă tulburări în echilibrul natural,
afectând sănătatea şi comfortul omului sau mediul de viaţǎ al florei şi faunei.
Sursele de poluare se clasifica in 2 grupe:
1.naturale,din ele fac parte:
~Vulcanii pot polua atmosfera cu pulberi solide, gaze şi vapori, substanţe toxice datoritǎ conţinutul lor
mare de compuşi ai sulfului, ce rezultǎ în urma erupţiei şi a pulverizǎrii lavei vulcanice în aer.
~Furtunile de praf provocate de uragane, cicloane etc. asociate cu eroziunea solului produc poluare
atmosferică pe mari întinderi, ce pot cuprinde mai multe ţǎri sau pot chiar trece de pe un continent pe
altul.
~pulberi meteorice
~incendiile din paduri,cele mai periculoase sunt incendiile pǎdurilor de conifere din regiunile temperate,
care, datoritǎrǎşinii şi terebentinei, accelereazǎ propagarea focului.
~Descompunerea reziduurilor organice. Poluarea atmosferei cu NH 3, H2S, CO2 poate fi produsǎ şi de o
serie de gaze rezultate din descompunerea anaerobǎ sau aerobǎ, enzimaticǎ sau bacterianǎ a reziduurilor
precum: deşeuri organice industriale sau alimentare, cadavre, dejecţii umane şi animale, frunze.
~Particulele vegetale precum polenurile, sporii, mucegaiurile, algele, ciupercile şi fermenţii.
~Ceaţa - frecventǎ în zonele situate în vecinǎtatea oceanelor şi a mǎrilor, care aduc în atmosfera
continentalǎ cristale de sare ce constituie nuclee de condensare a vaporilor de apǎ.

2.artificiale
~Industria termoenergeticǎ eliminǎ în atmosferǎ poluanţi cum ar fi: praful (cenuşǎ, particule de cǎrbune
nears, zgurǎ), oxizii de sulf şi de azot, iar în cantitǎţi mai mici: hidrocarburi, funingine, sulfaţi şi acizi
organici.
~Industria siderurgicǎ -. În aceastǎ industrie, minereul de fier şi cǎrbunele sunt materiile prime care
degajǎ în atmosferǎ atât poluanţi solizi (praf de minereu, cenuşǎ şi praf de cǎrbune), cât şi poluanţi
gazoşi (compuşi ai sulfului şi carbonului).
~Industria metalelor neferoase -Metalele neferoase utilizate în industrie se împart în douǎ mari grupe:
grele (cupru, zinc, plumb, cositor, nichel, mercur) şi uşoare (litiu, magneziu, titan, aluminiu, bariu). În
afarǎ de particulele solide, metalurgia neferoasǎ produce şi importante emisii de gaze toxice, în special
vapori de mercur şi compuşi de sulf.
~Industria materialelor de construcţie are la bazǎ prelucrarea, fie la cald, fie la rece, a unor roci naturale
(silicaţi, argile, magnezit, calcar, ghips etc.) cele mai poluante fiind industria cimentului, azbestului,
magneziului şi gipsului.
~Industria chimicǎ -oxizii sulfului şi ai carbonului, sulfurǎ de carbon, hidrogen sulfurat, acetonǎ,
formaldehide, cloropren, dicloretan, tetraetil de plumb etc.
~Industria petrolului-În funcţie de compoziţia petrolului, rafinarea este un procedeu complex ce constǎ
din separǎri, distilǎri, desulfurǎri, procese în urma cǎrora se emit numeroşi poluanţi (hidrocarburi, oxizi
de sulf şi de carbon, aldehide, acizi organici, amoniac etc.).
~mijloacele de transport,in aceastǎ categorie intrǎ: autovehiculele, locomotivele, vapoarele, avioanele
etc.. Indiferent de tipul motorului autovehiculele polueazǎ aerul cu oxizi de carbon şi de azot,
hidrocarburi nearse, oxizi de sulf, aldehide, plumb, azbest, funingine.

3.alte tipuri:incinerarea deseurilor,fumul de tigara(cu eliberarea de nicotina, oxidul de carbon,

benzopirenul, acroleina, hidrocarburi, compuşi ai HCN şi ai acizilor organici, alcoolul metilic, fenolul,
 piridina, plumbul, plutoniul radioactiv etc.),poluarea radioactiva(Principalele surse de poluare
radioactivǎ sunt: mineritul uraniului şi plutoniului, uzinele de preparare a combustibilului nuclear,
deşeurile centralelor nucleare, experienţele nucleare, avariile şi accidentele nucleare. )

1. Substantele principale de poluare a aerului atmosferic.

1.bioxidul de carbon-intalnit in atmosfera in proportie de 0,03%;Primele tulburari apar in jurul

concentratiei de 3% manifestata prin tulburari respiratorii (accelerarea respiratiei), apare apoi cianoza,
urmata de tulburari respiratorii si circulatorii insotite de fenomene legate de dezechilibrul acido-bazic.
2.Fumul constituie partea invizibila a substantelor ce se elimina prin cosurile intreprinderilor industriale
si este constituit din vapori de apa, gaze, produsi incomplet arsi (carbune, hidrocarburi, gudroane etc.) si
alte impuritati inglobate si eliberate cu ocazia arderii.
3.cenusa-se compune din compusi minerali puternic inglobati in masa carbunelui. In aceasta categorie
sunt cuprinsi compusii de Si, Al, Fe, Ca, Mg si/sau S impuritati (cenusa mecanica) provenite din roca in
care se afla inglobat zacamantul.
4.Monoxidul de carbon(CO)este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce in ce mai mare printre
poluantii devastatori. Toate materiile primare energetice folosite pentru combustie contin carbon sub
forma de combinatii chimice, care se oxideaza, transformandu-se in gaz carbonic (CO 2 ) sau in oxid de
carbon (CO) daca combustia este incompleta.
Monoxidul de carbon se mai formeaza in mod natural in metabolismul microorganismelor si in cel al
anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se raspandeste in atmosfera sau se formeaza in
stratosfera sub efectul razelor UV.
CO este un gaz toxic pentru oameni si animale. El patrunde in organism prin plamani si blocheaza
fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa de fixare este de 240
de ori mai important decat cel al oxigenului. Nivelul de otravire depinde de saturatia sanguina, de
cantitatea de CO din aer si volumul respirat.
5.Dioxidul de sulf (SO2), produs in principal de arderea carbunelui dar prezent si in emisiile motoarelor
diesel, se combina cu apa din atmosfera si provoaca ploile acide care distrug vegetatia si cladirile.
6.Compusii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei, bioxidul de azot NO 2 este unul din cei
mai periculosi poluanti.Sursa principala a acestui gaz o reprezinta motoarele cu ardere interna, in special
a automobilelor. NO2 se formeaza la temperatura ridicata din tevile de esapament. Cantitati importante
de NO2 dau nastere si la arderea carbunilor.In afara de faptul ca NO 2 este toxic ca atare la anumite
concentratii, el contribuie nemijlocit la formarea smogului - fotochimic, un produs complex alcatuit din
diversi compusi chimici si avand ca substrat fizic particule de aerosoli (suspensii solide sau lichide din
atmosfera).
7.Praful provine din diviziunea materiei fine in particule aproape coloidale de 10-100 nm.

55. Principiul proceselor de autopurificare a aerului atmosferic.

Particularităţile de comportare şi transformare a poluanţilor în stratul
terestru al atmosferei.
Poluantii emisi in atmosfera, aflati in concentratii mari la emisie, sunt antrenati de curentii de aer,
indepartati de sursa, diluati si supusi unor fenomene fizico-chimice – sedimentare pentru particule si
aerosoli, absorbtie pe particulele in suspensie, sau transformari chimice pentru gaze si vapori – care duc
la scaderea concentratiei lor, realizandu-se intr-o anumita masura, autopurificarea atmosferei. In aceste
conditii persistenta in atmosfera a unor poluanti este relativ mica. De exempliu, monoxidul de carbon,
avand densitatea mica, va difuza mai usor, pe cand clorul (densitatea fata de aer la 0 0C = 3,22), fiind
mult mai greu decat aerul, se va acumula la nivelul solului.Volumul emisiilor joaca de asemenea un rol
important, deoarece emisii masive de poluanti ingreuneaza capacitatea de difuziune si duc la cresterea
concentratiei lor sau daca temperatura poluantului la emisie este apropiata sau egala cu temperatura
aerului ambiant, acesta va stagna si se va acumula in jurul sursei, in schimb daca t 0 poluantului la emisie
este mai mare decat temperatura mediului ambiant, viteza ascensionala a acestuia va creste.
.Particularitatie de comportare si transformare a poluantilor in stratul terestrul al
atmosferei.
1.Valoarea evacuarii este factorul principal care determina nivelul concentratiilor de poulare a suprafata
solului.Cu cit e mai mare cantitatea evacuarilor intr-o unitate de timp,cu atit mai mult In curentul de aer
patrund poluanti cu o concentratie mai mare.
2.Nivelul concentratiei de la suprafata solului este influentat si de inaltimea evacuarii.Cu cit mai sus de
suprafata solului se efectuiaza evacuarile poluantilor,cu atit mai joase sunt concentratiile lor in stratul
superficial al soluui.
3.Nivelul poluarii se schimba odata cu schimbarea directiei vintului.In urma schimbarilor neintrerupte ale
directiei vinturilor punctul de observatie ba cade in faclia de evacuare a sursei de impurificare din
apropiere,ba iese.
4.Stratificarea de temperature-Cind,odata cu cresterea inaltimii,temperature scade mai repede decit cu un
grad are loc o amestecare puternica a aerului,respective o poulare mai puternica.
Inversatia temperaturii(temperature creste odata cu inaltimea,straturile de jos avind temperature mai
joasa)face ca sa slabeasca schimbul de turbulenta(amesticul diferitor paturi de aer) ceea ce duce la
inrautatirea conditiior de raspindire a evacuarilor industriale,la acumularea subst.daunatoare in aerul
atmosferic .Sunt urmate astfel de o sporire considerabila a concentratiilor poluantilor in stratul epigeu.
5.Umeditatea aerului-Odata cu cresterea umeditatii aerului,cresc si concentratiile poluantilor.Concentratia
crescuta de poluanti atmosferici se observa mai ales in perioada de ceata.
6.Neregularitatea localitatilor –In depresiune are loc stagnarea aerului care mareste pericolul de
acumulare a impurificarii.
7.Concentratia pouantilor scade odata cu indepartarea de la sursa.
8.Autopurificarea atmosferei.
Daca autopurificarea ar decurge rapid,nu ar avea loc acumularea unor cantitati mari de pouanti in
perioada anticicoanelor si inversiei de temperature,pouantii nu ar fi dusi la distante mari nu ar exista
cazuri de intoxicatii in masa.

56. Noţiune despre „roza vântului” şi „roza de poluare” a aerului atmosferic,

principiul de alcătuire a lor, aplicarea în practica supravegherii igienice.
Roza vânturilor este reprezentarea grafică a frecvenței vântului pe cele opt direcții
cardinale și intercardinale, într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un
teritoriu.
La sistematizarea și construirea centrelor populate se ține cont de direcția vântului.
Deoarece direcția vântului se schimbă des, este important să se cunoască direcția
ce predomină într-o localitate. Cu acest scop se fac observări asupra direcției
tuturor vânturilor, în cursul anului și pe baza datelor obișnuite se construiește
graficul denumit Roza vânturilor. Roza frecvenței vânturilor e o reprezentare
grafică a repetării predominante a direcției vânturilor după carturi (părțile lumii),
într-o perioadă concretă de timp (de regulă, o lună, un sezon, un an) sau pentru
câțiva ani. Pentru formarea rozei frecvenței vânturilor trebuie însumat numărul
tuturor cazurilor de vânt și timp liniștit în decursul unei perioade. Suma obținută se
ia ca 100%, iar numărul de cazuri de vânt din fiecare cart și timp liniștit se
calculează în procente, după care se construiește o diagramă. Pentru aceasta din
centru se trag 8 linii care înseamnă 8 carturi. (S, N, NE, NV, E, V,-S, SE).
 Al doilea sens al termenului roza vânturilor, este cel de reprezentare grafică, în
formă de stea, a direcțiilor punctelor cardinale, folosită în cutia unei busole pentru a
repera direcția către care se îndreaptă acul magnetic al busolei. [2] În navigație,
indicatoarele busolei cresc însens orar în jurul rozei vânturilor, pornind cu 0° în partea
de sus a rozei. Direcția predominantă a vântului se exprimă în grade ale rozei
vânturilor (Nord = 0°, Est = 90°, Sud = 180° și Vest = 270°).A 32-a parte din roza
vânturilor, adică 11¼ grade, reprezentând unghiul dintre direcțiile intercardinale,
se numește cartul. Cartul, ca diviziune unghiulară egală cu 11°15', care reprezintă
a 32 parte din cerc, se utilizează în navigație pentru a defini cu aproximație direcția
spre care se află un obiect, direcția din care bate vîntul etc, față de prova sau
traversul navei. La navele cu vele, navigația se efectua pe baza carturilor, în care
scop ele erau indicate pe roza compasului și aveau ca origine de contare direcția
nord.Roza vânturilor, constând din două cercuri concentrice gradate de la 0° la
360°, este imprimată din loc în loc pe hărțile marine de navigație (încă din
vremea portulanelor), cu ajutorul cărora se trasează pe hartă drumurile și
relevmentele adevărate, în lipsa echerelor gradate.Deoarece pe direcția de mișcare
a vântului se produce poluarea cea mai intensă, unii autori au conceput o "roză a
poluanților", derivată din roza vânturilor, care are brațele cele mai mari pe direcția
opusă direcției dominante a vânturilor, pentru că poluanții se deplasează cu o
frecvență corespunzătoare acestei roze. Concentrațiile medii de poluanți se vor
calcula utilizând modelul climatologic de dispersie. Ele vor avea valorile cele mai
mari în direcția opusă celei dominante de la roza vânturilor, adică în direcția unde
vor bate vânturile cu frecventele cele mai mari de apariției.

57. Măsurile de protecţie sanitară a aerului atmospheric.

tehnologice – pe prim plan!
 reducerea sau excluderea evacuarii subst nocive in atmosfera.
 Trecerea la procese tehnologice inchise, continue.
 Recuperarea si utilizarea reziduurilor industriale.
 Inlocuirea subst toice cu cele inofensive.
 Epurarea materiei prime de compusi nocivi.
 Inlocuirea proceselor de prelucrare, care genereaza pulberi.
 Perfecionarea proceselor de ardere
 Ermetizarea proceselor tehnologice.
de planificare
 planificarea corecta a centrelor populate
 stailire zonelor de protectie sanitara
 plantarea zonelor verzi in centrele populate

sanitar-tehnice
 Epurarea reziduurilor (folosirea filtrelor, camerelor de sedimentare, de captare a pulberilor,
 Folosirea dispozitivelor de prelucrare termica a reziduurilor si anume)
 Epurarea catalitca a gazelor
 Ozonarea gazelor formate
 Construirea cosurilor de evacuare inalte (masuri poliactive)
legislative
  elaborarea CMA pentru substanetel evacuate in aerul atmosferic
 elaborarea masurilor de atingere a emanarilor maxime admisibile
 elaborarea standartelor pentru materia prima

58. Influenţa poluanţilor atmosferici asupra stării funcţionale a organismului

uman şi sănătăţii populaţiei. Influenţa poluanţilor atmosferici asupra florei,
faunei şi condiţiilor social-sanitare de trai ale populaţiei.
2. Cei mai reprezentativi poluanti din atmosfera sunt:

a) Poluanti cu actiune iritanta:

-Pulberi - ce actioneaza la nivelul cailor respiratorii care, desi prezinta mecanisme de protectie fata de
efectele nocive ale poluantilor (mucus, epitelii ciliate, etc), pot fi afectate de inflamatii, rinite, faringite,
laringite, bronsite sau alveolite. Daca actiunea poluantului este de lunga durata pot aparea afectiuni
cronice ca broho-pneumopatia cronica nespecifica.
-Oxizii sulfului- ce apar in aer prin arderea combustibililor fosili sau din diferite procese industriale, au
un grad mare de solubilitate, produc iritatii ale cailor respiratorii ce se traduc prin salivatie, expectoratie,
spasme si dificultati in respiratie, care permanentizate duc la aparitia bronsitei cronice.
-Oxizii azotului- rezulta la fel ca cel ai sulfului, produc la niveleul cailor respiratorii blocarea miscarilor
cililor epiteliilor brohice si traheale. La nivel sangvin, se combina cu hemoglobina rezultand
methemoglobina care impiedica transportului gazelor respiratorii (oxigenului) catre tesuturi.
-Substantele oxidante (ozonide)- generati prin actiunea radiatiilor ultraviolete asupra unor produsi de
ardere ai hidrocarburilor, au efect iritant pentru caile respiratorii, ceea ce faciliteaza suprainfectiile cu
germeni oportunisti.

b)Poluanti cu actiune asfixianta:

-oxidul de carbon- rezultat din arderi incomplete, se combina cu hemoglobina dand carboxi
hemoglobina, generand fenomene de lipsa de oxigen cu consecinte dintre cele mai grave asupra
respiratiei diferitelor tesuturi si celule, ce se manifesta clinic prin dureri de cap, ameteli, somnolenta,
greata, aritmii, etc.

c)Poluanti cu actiune toxica sistemica:

-plumbul- eliminat in atmosfera sub forma de vapori care se condeanseaza relativ reprede, poate
patrunde in organismul uman atat pe cale respiratorie cat si pe cale. Actiunea nociva a plumbului se
exercita la nivelul sangelului determinanad aparitia de anemii, si lanivelul sistemului nervos, provocand
ramanerea in urma a dezvoltarii inteclectuale la copii.

d)Poluanti cu actiune fibrozanta:

-pulberile- mai ales cele cu densiate mare, persista in plaman, determinanad o scadere a elasticitatii
pulmonare ca si o reactie la corp strain, cu formare de tesut nou in jur, ce sta la abza aparitiei fibrozei.

e)Poluanti cu actiune cancerigena:

-hidrocarburile policiclice aromatice- sunt poluanti organici ce rezulta din arderea incompleta a
combustibililor solizi si lichizi. Se concentreaza in organism in conditiile unei expuneri prelungite.
-Arsenul, cromul, beriliul, cobaltul, seleniul, azbestul -sunt poluanti anorganici, prezenti mai ale in
mediile industriale.

f)Poluanti cu actiune alergizanta:

-pulberile minerale sau organice ca si gazele (oxizi de azot, sulf, carbon) sau sunstantele volatile din
insecticide, detergenti, mase plastice, medicamente produc rinite acute, traheite, astm sau manifestari
oculare (conjunctivite si blefarite) sau cutanate (exeme, urticarii, etc)
 g)Poluanti cu actiune infectanta:
-sunt reprezenti de diversi germeni patogeni din atmosfera. Desi majoritatea germenilor ce cauzeaza
boli infectioase cu poarta de intrare respiratorie, ca: difteria, scarlatina, tusea convulsiva, rujeola,
rubeola, varicela, variola, gripa, guturaiul, etc, au o rezistenta scazuta in aer datorita unor factori ca:
uscaciunea, temperatura scazuta, radiatiile ultraviolete, contaminarea produsa prin aer este responsabila
pentru un numar mare de boli.

Influenta poluantilor atmosferici asupra florei,faunei si conditiilor social-sanitare

de trai ale populatiei.

Plantele sunt foarte sensibile, în special coniferele, arborii fructiferi, vita de vie si florile (mai ales
trandafirii); lichenii, datorita sensibilitatii lor deosebite, dau primele semne de degradare. Lezarea
plantelor este dependenta de natura poluantilor si de concentratia lor, dar ele sufera fenomene de
distrugere uneori pâna la disparitie.
Efectele poluării atmosferice asupra plantelor au fost clasificate ca simptome vizibile şi efecte
nesemnificative, nonvizibile.
Simptomele vizibile reprezintă deviaţii de la starea de sănătate, aşa cum poate fi percepută prin
vizualizare directă. Pentru plantele cu frunze mari o frunzăsănătoasă are o culoare frumoasă, cu o
structură celulară normală în diferite straturi. Deviaţiile de la această aparenţă sănătoasă includ moartea
ţesutului şi grade diferite de pierdere a culorii. Decolorările mai puţin dramatice sunt cauzate de o
reducere a numărului de cloroplaste, un simptom care poartă numele de cloroză. Prejudiciul cauzat
frunzei de poluarea atmosferică poate duce la îmbătrînirea prematură sau la căderea acesteia. Tulpina sau
structura frunzei pot suferi o elongare sau o deformare. La copacii şi fructele ornamentale pot fi
deasemenea vizibile prejudicii aduse florilor, care pot avea ca rezultat o scădere a producţiei.
Efectele subtibile, nonvizibile, ale poluanţilor din aer implică reducerea creşterii plantelor şi alterarea
proceselor fiziologice şi biochimice, precum şi schimbări în ciclul reproductiv. Poluanţii majoritari din
aer, fitotoxici plantelor sunt: ozonul, dioxidul de sulf, dioxidul azotic, fluridele, şi nitratul peroxiacetilic.
Animalele din zonele poluate resimt efectele poluarii atmosferice: cele mai afectate sunt animalele
domestice, cele mai sensibile sunt insectele (în special albinele si viermii de matase). Erbivorele sunt
animalele cele mai grav lezate datorita inhalarii de poluanti din aer, dar mai ales ingestiei poluantilor o
data cu hrana pe care o consuma. Poluantii cei mai agresivi pentru animale sunt: fluorul, plumbul,
arsenul, cadmiul si oxizii de azot si sulf.
Unele animale sensibile,in special albinele,pot constitui indicatori utili asupra gradului de poluare a
aerului in jurul unei surse,cum si asupra intinderii teritoriului supus impurificarii.
Influenta asupra conditiilor de viata reprezinta un alt efect al poluarii atmosferice care creeaza
disconfort si împiedica desfasurarea unei activitati normale, în zonele supuse poluarii se constata
imposibilitatea deschiderii ferestrelor si aerisirii încaperilor, uscarii rufelor în curte sau pe balcon,
servirii mesei în afara locuintei, plimbarilor în aer liber, jocului copiilor etc.

59. Condiţiile care influenţează poluarea aerului şi răspândirea poluanţilor în stratul

terestru al atmosferei (importanţa regimului de vânt; înălţimii de emisie a noxelor;
temperaturii şi umidităţii aerului atmosferic).
Se descriu 3 grupe de factori care influenţează poluarea aerului atmosferic:
1. Factori fizici acestia detin un rol determinant în mentinerea sau îndepărtarea substanţelor poluante din
aer, la ei se referă:
a) Curenţii de aer-care sunt orizontali şi verticali
b) Temperatura-importanţă majoră se atribuie gradientului de temperatură,în mod natural cu creşterea
altitudinii temperatura scade cu 0.7-1 grad la 100 m
c) Toate reacţiile de descompunere şi putrefacţie din sol
d) Umiditatea
e) Radiaţia solară-în special spectrul ultra violet contribuie la intensificarea reacţiilor chimice unele din
ele avînd ca consecinţă de poluanţi sau emisii cu mult mai toxice c substanţa iniţială.Substaţele supuse
proceselor chimice sub influenţa radiaţiilor UV se numesc fotooxidanţi. Către oxidanţi sunt aduse
substanţele în componenţa cărora persistă oxigenul ca: oxizii azotului,sulfului s,a. În urma acestor reacţii
rezultă formarea a azotului care este un oxidant puternic cu acţiune şi consecinţe malefice asupr
biosubstratului.
2. Factori geografici:
a) Relieful-Acționeazã în strânsã legãturã cu factorii meteorologici și poate influența procesul de autoepurare
b) Suprafeţele apei-Contribuie la reducerea poluãrii aerului prin fixarea particulelor sedimentabile.
c) Vegetaţia
3. Factori urbanistici:
a) Sistematizarea
 Amplasarea coreactă a zonelor industriale
 Amplasarea corectă a zonei locative
 Orientarea străzilor
 Instituirea ZPS
b) Asigurarea cu spaţii verzi
c) Salubrizarea
Salubritatea

60. Noţiune despre CMA şi emisii limitat admisibile (ELA) de noxe în aerul
atmospheric.
CMA, permisa de reglimentarile in vigoare, pentru anumite zone si intervale de timp, care nu are actiune
negativa asupra mediului, normative de calitatea aerului, localitatilor, criteriu de calitatea de aer.
ELA a poluantelor evacuata, stabilita prin calcul dispersiei in aerul atmosferic de la suprafata solului de o
sursa sau de un grup de surse de emisie, care nu depasesc limitele calitatii aerului prevazute pentru
populatie.

61. Managementul supravegherii igienice asupra calităţii aerului atmosferic

din comunitate.Alegerea şi repartizarea punctelor de recoltare a probelor de
aer atmosferic în centrele populate.
Locurile alese ale posturilor de observatie trebuie sa fie situate pe terenuri deschise, ventilate din toate
partile cu invelis lipsit de praf, in diverse zone de functionare ale urbei.
Amplasarea in partea central a urbei, in sectoarele locative cu tip de constructive, si in zonele de odihna,
precum si la autostrazile mari.
Atentie deosebita se acorda raioanelor cu perspective de constructie a spatiilor locative.
Nr. Posturilor stationare si de traseu se determina conform nr de populatie, suprafata si relieful localitatii,
dezvoltarea industriei, amplasarea locurilor de odihna, si a zonelor balneare. 1post-pina la 50mii locuitori

62. Metoda şi programul avizării igienice a întreprinderii industriale ca sursă de

poluare a aerului atmospheric
. In procesul de examinare a surselor de poluare a aerului atm t/e: apreciata amplasarea lor in planul
centrului populat(examinare sanitaro-topografica) , stabilite caile de patrundere a subst poluanta in aer ,
alcatuita lista surselor de poluare si constatat gradul eficacitatii de realizare a masurilor tehnologice,
igienice si sanitaro-tehnice p/ureducerea poluarii bazinului aerian. Un cimp larg de examinare prezinta
comparatia gradului de poluare a aerului atm cu starea sanatatii populatiei(examinare sanitaro-epidemio-
logica). Pentru a realiza programul expus mai sus ,medicul igienist trebuie sa studieze legislatia igienica
in vigoare si sa alcatuiasca schema de avizare:
1. Denumirea obiectivului,adresa,subordonare departamentala.
2. Caracterul obiectivului,capacit lui dupa cantitatea de materie prima prelucrata si fabricarea productiei
gata.
3. Anul de punere in exploatare a obiectivelor de producere principale si auxiliare.
4. Locul de amplasare a obiectivului in planul centrului populat.
5. Existenta si latimea ZPS, corespunderea ei cu clasa de producere; efectuarea corectiei ZPS in
corespundere cu vinturile dominante.
6. Dimensiunea sectorului, zonarea lui functionala, % de construire si inverzire, amplasarea surselor de
eliminari organizate.
7. Descrierea procesului tehnologic cu indicarea componentei si proprietatiilor tuturor felurilor de
materie prima prelucrata, a utilajului folosit si listei de substante care patrund in AA.
8. Lista sectiilor care sunt surse de poluare a AA, cu indicarea cantitatii si componentei eliminarilor de
gazoase si pulberilor de la eliminarile organizate si neorganizate
9. Inaltimea eliminarilor fumigene si de ventilare, amplasarea zonelor de Concentratii maxime la supraf
solului p/u eliminarile reci si calde, posibilitatea lor de suprapunere.
10. Schemele acceptate de epurare a eliminarilor organizate pentru fiecare substanta, sectie de productie.
11. Epurarea eliminarilor de pulberi:a) camerele de sedimentare a pulberilor; b)captatoarele de pulberi si
cenusa cu jaluzele; c)cicloanele; d)filtrele; e)electrofiltrele.
12. Epurarea eliminarilor gazoase: a) epuratoarele tubulare de gaze; b) aparatele de epurare cu barbotare
si cu spuma; c)epuratoarele rapide de gaze.
13. Controlul asupra lucrului instalatiilor de epurare a pulberilor: a); b); c); d);e).
14. Gradul de poluare a AA in functie de concentratii unitare, medii de zi , medii lunare si medii anuale
cu diverse substante.
15. Distanta de raspindire a poluantilor de la sursa de eliminare.
Actiunea nociva a eliminarilor asupra cond de trai si san-tii populatiei. Plingerile populatiei,
caracterul lor. Datele despre san-tea populatiei care locuieste in zonele poluante cu gaze si
pulberi.

63. Tipurile de clădiri locative. Exigenţe igienice privind orientarea clădirilor

şi încăperilor locative.
Dupa destinaţie:
■ tip "cu apartamente", destinate pentru locuirea populaţiei (grupurile principale);
■ specializate, cu sistem închis de deservire a populaţiei şi încăpere (odaie) în calitate de
celulă locativă, destinate pentru grupurile sociale cu deosebire expresivăîn modul de vie - turişti,
persoane în etate, studenţi, elevi, etc
■ de recreare, fără sistem de deservire pentru odihna de sezon a orăşenilor cu celula locativă în formă de
casă de locuit.
După numărul de niveluri:
■ cu puţine niveluri, 1 — 2 etaje;
■ cu număr mediu de niveluri, 3 — 5 etaje;
■ cu multe niveluri, 6 etaje şi mai mult.Cele din urmă, la rândul său se împart în:
■ clădiri cu număr sporit de niveluri 10 — 29 etaje;
■ Clădiri cu înălţimi mari — mai mult de 30 etaje.
După durata locuirii :
pentru locuire permanentă, la ele se atribuie:
■ individuale;
■ cu apartamente;
■ pentru locuire temporară — cămine;
■ pentru locuire de scurtă durată — hoteluri;
■ pentru locuire îndelungată — internate.
După numărul de apartamente:
■ cu un apartament (unifamiliare, individuale);
■ cuplate sau cu două apartamente, pentru două familii;
■ cu număr redus de apartamente, de la 3 până la 8 apartamente;
■ cu multe apartamente, mai mult de.......... apartamente
După structura sistematizatoare :
■ Individuale; ■ blocate; ■ cu atrium; ■ cu câteva tronsoane; ■ tronson (turnuri, punctiforme); ■ cu
coridor; ■ cu galerie; ■ tronson cu coridor; ■ tronson cu galerie; ■ structura mixtă
După structura arhitectural-sistematizatoare :
■ cu grădină (pe lângă casa individuală);
■ cu curte (pe lângă apartament, case blocate);
■ cu teren-terasă (pe lângă apartament, case blocate);
■ cu încăperi de vară;
■ fără încăperi de vară.
După modul de aşezare:
■ rurale;
■ urbane.
După situaţia urbanistică :
■ de rând;
■ de colţ;
■ clădiri-încadrări (tip "calcan");
■ clădiri-accente
După gradul de confortabilitate :
■ de calitate înaltă, cu unitate locativă în formă de clădire (casă de locuit);destinate pentru păturile
sociale înstărite;
■ confortabile, cu unitate locativă în formă de nivel (parte) a clădirii de locuit; destinate
pentru familii cu bunăstare medie;
■ municipale, cu unitate locativă în formă de apartament - pentru familii puţin asigurate.
După prezenţa activităţii de muncă In locuinţă :
■ fără zonă productivă, activitatea de muncă se realizează numai în afara locuinţei;
■ cu zonă de muncă în apartament, activitatea de muncă a populaţiei se desfăşoară în afară
fi în locuinţă;
■ cu zona de muncă şi producere, pentru grupurile de populaţia la care activitatea are loc
numai în locuinţă.
După numărul de ascensoare :
■ fără ascensor — până la 5 etaje,
■ cu ascensor, începând cu 6 etaje:1 ascensor - 6-9 niveluri;2 ascensoare - începând cu 10 niveluri.
După criteriile suplimentare :
■ pentru construcţia în raioane natural-climaterice deosebite (de sud, de nord, etc);- pentru
construcţia pe relief (tip "terasă", "cascadă", cu numărul de nivelurivariabil, etc);
■ după structura funcţională (case-ateliere, complexe locative specializate,complexe
locative polifuncţionale);
■ cu funcţie de protecţie dezvoltată (fonoprotectoare, aziluri subterane).
Sunt 3 tipuri de orientarea cladirii: meridionala, ecvatoriala si dupa axul heliotermic.
Orientarea meridionala. La asa orientarea o fatada o sa fie orientata spre vest, iar alta – spre est. Asa
orientare se alege pentru cladiri in zona temperata (II zona).
Orientarea ecvatoriala. La asa orientarea o fatada o sa fie orientata spre nord, iar alta – spre sud. De
obicei, asa orientarea se alege la nord sau la sud.
Oriantarea diagonala. Una din variante este – orientarea dupa axul heliotermic – 18-22,5 grade la vest.
Asa orientarea de obicei este folosita in zona calda.
Referitor la insolare, este o regula: toate cladirile de locuit trebuie sa fiu orientate spre rumbe de sud, dar
auxiliare – spre nord.

64. Noţiune de secţie locativă. Clasificarea secţiilor. Componenţa

apartamentului. Exigenţe igienice către încăperile principale şi auxiliare.
Celula planificata de baza in blocul locativ cu apartamente in sectii este sectia locativa. Sectia
include un grup de apartamente untie printr-o casa a scarii. Dupa locul de situare in planul casei
sectia poate fi obisnuita si laterala. Dupa numar de apartamente care intra in sectie locativa sunt
urmatoare variante: cu 2 apartamente, cu 3-5 apartamente si de tip claster – 5-6 (care acum
folosesc mai des). Suprafata totala apartamentelor care intra in sectia locativa nu trebuie sa fie
mai mult de cat 500 m². Din punct de vedere igienic, cel mai bun variant este – cu 2 apartamente.
Apartamentul-celula de baza a blocului locative. In el omul petrece o mare parte a vietii, deaceea
conditiile locative joaca un rol important in pastrarea si intarirea sanatatii lui. Locuinta t/e sa fie
spatioasa ,sa aiba o microclima favorabila, sa fie uscata, sa excluda igrasia si umeditatea, sa fie bine
iluminata de lumina solara difuza si directa, sa fie aerisita, sa asigure linistea, pacea si odihna oamenilor
sis a aiba o arhitectura astetica. El include incaperile locative(principale) , auxiliare si deschise.
Dintre incaperile locative fac parte:
1) Dormitoarele-are insemnatate deosebita deoarece oamenii isi petrec cel putin o treime din zi.
Numarul dormitoarelor intr-un apartament se ia in consideratie component de virsta si sex a familiei.
In corespundere cu cerintele ig si fiziologice este necesar ca : a) intr-o odaie(dormitor) sa fie nu
m/mult de 2 oameni; b) in perioada maturizarii copii t/e sa aiba dormitoare separate; c) p/u
baieti( m/mari de 14 ani) si p/u fetite ( m/mari de 12) sint necesare dormitoare separate. Suprafata
minima a dormitorului 9-10m2 ; dormitorul p/u 2 oameni t/e sa aiba suprafata de 12-15m2 .Trebuie
sa fie izolate bine de alte incaperi functionale p/u a pastra linistea si odihna. Nu se admite de a
repartiza p/u dormitoare odaile trecatoare. Ele t/e sa aiba orientare optimal si conditii bune p/u
aerisire.
2) Salonul( odaia comuna, sufrageria)-cea m/mare odaie in apartament, dimensiunea ei medie 15-
22m2. Poate avea orientare libera , dar este preferabila spre sud; asa odaie poate fi trecatoare.
 3) Biroul(odaia de lucru)- se repartizeaza in ap cu m/multe odai(4-5), destinat pentru munca
intelectuala. Este rational ca sa fie aplasata in apropiere de antreu. Dimensiunea 10-15 m 2; orientare
libera.
Din incaperile auxiliare fac parte:
1) Antreul(tinda)-desparte incaperile locative ale apartamentului de strada si casa scarii; serveste ca ca
un vestibule specific care uneste incaperile separate. Antreul e/e un loc comun p/u plasarea
dulapurilor incorporate, el poate fi locul facerii focului in sobe la incalzirea locala, in el se pastreaza
hainele si incaltamintea. Suprafata 4,5-6m2 .
2) Bucataria-cea m/importanta din incaperile auxiliare si care are insemnatate igienica si sociala mare.
Destinatia principal-pregatirea bucatelor. Suprafata 8-10m2 . Uneori in planul constructiei se
proiecteaza bucatarii-sufragerii, in cazul dat va avea o suprafata m/mare 12-14 m 2.
3) Weceul- la fel are o importanta igienica insemnata. Trebuie sa fie unite la sist de canalizare.
Suprafata-1,5m2.
4) Camera de baie sau dusul- se instaleaza neaparat la sist de canalizare. Supraf camerei de baie sau
dusului este limitata de dimensiunile utilajului instalat in ea(lavoarul, cuveta sau baia p/u piciaore) .
Dar cea mai mare parte a camerei este necesara p/u camera de baie. Supraf-3m 2 .
5) Magaziile-permit de a mentine ordinea sanitara. Ele sint destinate p/u pastrarea lucrurilor casnice si
a produselor alimentare.Supraf-1,5-4m2
Incaperile deschise sunt: balcoanele, loggiile(4,5-4.8m2), verandele(9-10m2).

65. Hotelurile. Caracteristica şi exigenţele igienice.

Hotelurile sau blocurile locative pentru traiul de scurta durata, dupa planificare, constructive, amenajare si
regim au mult comun cu caminul. Camerele-numere de locuit sint unite printr-un coridor central.Dupa
capacitate si dimensiuni camerele-numere pot fi: a) p/u un loc; b) 2 locuri; c)3-5 locuri; d)numere-lux.
Fiecare numar se amenajeaza cu WC, dur, baie, lavoar. In hotel sint incaperi p/u deservire specifica si
auxiliare: a) restaurant,ospatarie, bufete; b)frizerie; c)punct sanitar de dezinfectie; d)camera p/u personal
de serviciu; e)punct de deservire comunala; f)oficii postale; g)incaperi p/u curatirea hainelor si a
incaltaminte, etc.

66. Căminele. Caracteristica şi exigenţele igienice.

Caminele, spre deosebire de cladirile cu apartamente pentru familiari,sint predestinate necasatoritilor.
Se pot evidentia unele particularitati ale caminelor:
-locuirea in contact strins a unui numar considerabil de oameni (zeci si sute);
-existenta posibilitatii infectarii si transmiterii bolilor infectioase;
-lipsa la multi locatari a gospodariei casnice,de aceea necesitatea in deservire determina unele solutionari
specific de planificare.
In camine se prevede un numar mare de camera locative separate,unite printr-un coridor comun in blocuri.
Fiecare camera este destinata pentru locuirea a 2-3 oameni si numai in cladirile caminelor de clasa 4, care
sunt destinate pentru traiul de scurta durata a muncitorilor si slujbasilor,-pentru 4 oameni.
Camerele de trai in camin nu trebuie sa fie trecatoare,ci sa aiba iesire direct in coridor sau prin ecluza-
antreu. In ecluze se instaleaza dulapuri pentru pastrarea imbracamintei casnice,lenjeriei,incaltamintei si, de
asemenea,cuierul pentru haine.In bloc, in corespundere cu cerintele sanitare,in afara de camerele de trai, se
amplaseaza nodul sanitar(veceul,dusul,lavoarul),bucataria,camera pentru lectii si camera de odihna.
In camin sint necesare incaperi auxiliare,precum si incaperi pentru deservirea cultural-sociala si medicala.
Componenta si suprafata incaperilor,care asigura conditiile igienice bune,in dependenta de capacitatea
caminului sint diferentiate.Pentru caminul cu capacitatea mai mare de 400 locuri este necesara prezenta
holului cu salon si a locului pentru persoana de garda in camin,a bucatariei, incaperi pentru pregatirea
lectiilor,camerei de odihna,spalatoriei cu uscatorie si calcatorie,magaziei(pentru pastrarea lucrurilor
personale,inventarului sportive,lenjeriei,inventarului de deriticare);incaperii pentru administrator si a
camerei pentru personalul de deservire,camerei educatorilor;camerei pentru curatirea si calcarea
imbracamintei,incaperilor sanitaro-tehnice,incaperilor pentru uscarea imbracamintei si incaltamintei;
incaperii pentru masurile cultural de masa;bufetului cu incaperi auxiliare;incaperilor de deservire comunala
si izolatorului.Pentru caminul cu capacitate mai mica nu sunt absolute necesare toate incaperile
enumerate;nu sunt necesare, de exemplu,bufetul,incaperile de deservire comunala.
Suprafata izolatorului pentru caminele mari se determina din calculul 7m2 la un pat.In salon trebuie sa fie
nu mai mult de 2 paturi,el se amenajeaza cu nod sanitar. Izolatorul trebuie sa aiba intrare separate.
La proiectarea caminelor-complexe de 1500 locuri,in loc de isolator se organizeaza punctul medical.
In caminele pentru elevii scolilor profesionale-tehnice,cu aigurarea elevilor cu hrana,in loc de bucatarii si
bufete se instaleaza camera cu cazane de fiert(0.15m2 la un om).
In caminul pentru mai mult de 300 de oameni sint prevazute ospataria din sistemul de alimentative
publica,spalatoria.In unele cazuri apare necesitatea de a construi in caminul cu capacitatea mai mare de 100
de oameni o baie sau un dus –filtru inzestrat cu camera de dezinsectie.

67. Locuinţele rurale. Caracteristica şi exigenţele igienice către curtea

gospodărească.

Aceste locuinte construite in conditiile contemporane dupa proiecte-tip trebuie sa corespunda acelorasi
normative igienice,ca si cele urbane,insa,conform planificarii,construirii si amenajarii sa corespunda
particularitatilor economice si sociale ale vietii de la sate.
In prezent la sate cel mai frecvent se practica constructia de tipul gospodariilor cu case cu un etaj sau
doua pentru o familie,adica alcatuite dintr-un apartament.Casa de locuit cu ograda,gradina,livada se
amplaseaza izolat pe terenul gospodariei.Asemenea tip de constructie permite de a amplasa casa astfel incit
iluminarea, insolatia si aerisirea sa fie normale.
Cerintele igienice generale fata de calitatea mediului intern al locuintei rurale sint identice cu cele fata de
apartamentul urban.Una din cerintele principale de organizare a casei la sate este cerinta zonarii functionale
a suprafetei.
In dependenta de componenta si marimea familiei,in casa trebuie sa fie urmatorul numar minimal de
camere de locuit:a) 2(odaie comuna-sufragerie si dormitor separat); b)3 (camera comuna si 2 dormitoare).
Casa trebuie sa aiba bucatarie separate,care nu foloseste ca dormitor sau antreu.Impreunarea bucatariei cu
sufrageria se admite, cind suprafata bucatariei este putin mai mare(10-11m 2).
In casa-apartament din localitatea necanalizata se prevede o incapere mica(5-6m 2) numita camera de
igiena, folosita pentru scaldatul copiilor,spalatul fetei,spalatul rufelor etc.Aceasta camera trebuie sa se afle
intre bucatarie si veceu.Casele din localitatile rurale trebuie sa aiba incaperi auxiliare cu suprafete mari.In
special,in locuintele rurale sint necesare depozite(camari) pentru pastrarea hainelor de iarna: cojoacelor,
hainelor vatuite, pislelor) si a echipamentului de protectie.
In casa din localitatea rurala o mare insemnatate are veranda cu geam.Terasa si alte incaperi deschise
permit marirea suprafetei locative.
Casele de acest tip pot avea una,dar mai bine 2 iesiri:una din strada in holul casei,alta-din curtea
gospodariei prin tinda in bucatarie.
In locuinta rurala contemporana se aplica pe larg elementele salubrizarii (apeductul,canalizarea,incalzirea
centrala sau de apartament,gazificarea s.a.).In legatura cu aceasta necesitatea in sobe pentru incalzirea
locala si luftclosete calde scade considerabil.
Din punct de vedere al asigurarii conditiilor bune in apartament este inadmisibila asocierea sub un acoperis
a locuintei si a ocolului pentru animale(exceptie fac raioanele cu conditii climaterice extreme de aspre),
constructia beciului-subsol pentru pastrarea legumelor in timp de iarna cu intrarea din bucatarie.

68. Construcţiile locative provizorii şi speciale. Caracteristica şi exigenţele

igienice.
 Se construiesc in raioanele constructiilor noi,extragerii resurselor minerale,in raioanele nevalorificate.In
perioada initiala ele servesc drept camine pentru cazarea primelor grupe de muncitori.Aceste locuinte
temporare stationare sau mobile sint prevazute de obicei in cladirile cu putine etaje,de o constructive
simplificata,care se construiesc din material local sau se monteaza din elemente pregatite din timp.
 In asemenea locuinte se organizeaza incaperi mari pentru dormitoare(pentru 15-30 oameni),insa in ele
trebuie sa se asigure minimul de spatiu locative,sa se mentina volumul aerian normal, pentru acest mod de
existent cladirile nu trebuie sa fie adincite in pamint.
 In ele trebuie sa existe o microclima corespunzatoare si sa creeze comoditatile necesare:cladirile
temporare trebuie sa fie asigurate cu lavoare si toalete in curte,camera pentru incalzirea apei,iar in caz de
necessitate-cu uscatorii.
 Daca se unesc in orasele,in acestea din urma trebuie sa fie organizata baia,punctul medical, ospataria,
spalatoria etc

69. Exigenţe igienice către materialele şi elementele de construcţie locativă.

-Sa posede o conductibilitate joasa de caldura sis a asigure o rezistenta termica suficienta;
-sa dispuna de o buna conductibilitate aeriana si porozitate;
-sa nu fie higroscopice si sa nu elimine in mediul ambient subst volatile ,care pot provoca miros;
-sa fie dure si neinflamabile;
-sa nu stimuleze dezvoltarea microflorei , si cresterea ciupercilor;
-sa fie accesibile pt prelucrare si dezinfectie;
-sa aiba culoare si facture corespunzatoare cerintelor fiziologice si estetice ale omului.

70. Conţinutul supravegherii igienice preventive şi curente asupra blocurilor

locative. Legislaţia în domeniul proiectării, construcţiei şi exploatării
clădirilor de trai.
Controlul sanitar preventiv
Efectuând această etapă a controlului sanitar, medicii igienişti elaborează sarcinile
sanitare pentru proiectul (schema) de sistema tizare şi construire a aşezării umane,
participă la alegerea terenu lui pentru construcţie, fac expertiza sanitară a proiectelor,
controlează realizarea proiectelor de sistematizare, participă la recepţionarea în
exploatare a obiectivelor construite, efectuează evaluarea igienică a gradului de
insolaţie a construcţiilor locative.
Sarcina de proiect reflectă conţinutul problemelor puse în faţa instituţiei de proiectare.
Ea include formularea argumentării igie nice a rezolvării de către instituţia de proiectare
a problemelor de asigurare a condiţiilor optimale de protecţie a sănătăţii, muncii şi
odihnei populaţiei.
Proiectarea urbelor constă din 3 etape: 1) planul general al ur bei cu proiectul
amplasării construcţiilor primare; 2) proiectul pla nificării detaliate şi schiţa
construcţiei; 3) pregătirea proiectului de construcţie.
Prima etapă — elaborarea planului general, prezintă principalul document urbanistic.
Pentru urbele prevăzute cu o populaţie de pes te 500 000 oameni proiectarea se face în 2
stadii: a) argumentarea tehnico-economică a dezvoltării urbei cu schiţa planului
general;
b) planul general propriu-zis al urbei.
La etapa elaborării planului general al urbei serviciul sanepi dului participă la
alegerea teritoriului pentru construcţie sau pen tru lărgirea centrului populat; la
alcătuirea descrierii sanitare a te ritoriului pe baza materialelor avizării speciale, cât şi
a materialelor prezente în C.I.E. sau prezentate de instituţia de proiectare sau alte
instituţii; la elaborarea condiţiilor speciale, în care se prezintă argumentele igienice ale
măsurilor recomandate cu privire la pla nificarea, construcţia şi salubritatea centrului
populat; la perfec tarea concluziei în scris referitoare la planul general al urbei şi la
proiectul de construcţie primară.
 Etapa secundă prevede elaborarea proiectelor de planificare de taliată şi a schitelor de
construcţie a unor sectoare de trai şi indus triale, a centrelor urbane etc. La această
etapă colaboratorii sane pidului efectuează expertiza igienică a proiectelor de
planificare detaliată a zonei suburbane, a salubrităţii străzilor, a în.verzirii, a
problemelor de transport interurban, de instalare a reţelelor ingi nereşti.
Etapa a treia prevede elaborarea proiectelor de construcţie a fiecărui microraion, a
grupelor de case de locuit, a complexelor obş teşti pe baza proiectului de planificare
detaliată şi a sarcinii arhi tecturale şi de planificare.
Alegerea terenului pentru construcţia aşezărilor umane. Evaluarea igienică a teritoriului pentru
construcţie se efectuează pe baza studierii datelor obiectivului de construcţie, materialelor cartografice şi
explicative, planurilor situationale şi generale. In mod obligatoriu se ia cunoştinţă de localitate la fata
locului şi de datele, inclusiv de laborator, care caracterizează situaţia sanitară a sectorului.
La repartizarea terenului pentru construcţia caselor de locuit, instituţiilor pentru copii, curative şi cultural-
sociale se studiază posibilitatea creării zonelor de protecţie sanitară, aprovizionării raţionale cu apă, a
canalizării, posibilităţile legăturilor de transport dintre diferite zone, prezenţa bazinelor de apă şi a
spaţiilor verzi, caracterul folosirii lor în prezent şi în viitor. Este de dorit ca spaţiile verzi mari să se
mărginească nemijlocit cu zona de locuit, iar cele mici să fie incluse în raza oraşului: sunt valabile pentru
construcţie sectoarele care pot fi inundate nu mai frecvent de o dată în 100 ani.
In cele din urmă medicul igienist formulează o concluzie în care indică hotărârea sa: terenul este valabil
pentru construcţie, este convenţional valabil, indicând măsurile concrete de asanare a lui; este nevalabil,
indicând cauza.
Cei mai importanţi indici igienici ai sistematizării şi construc ţiei sunt: densitatea
construcţiei locative, densitatea fondului loca tiv şi densitatea populaţiei.
Densitatea construcţiei locative bruto prezintă raportul teritoriu lui ocupat de construcţii
faţă de teritoriul total al microraionului, exprimat în %• Densitatea construcţiei locative neto este
raportul teritoriului ocupat de construcţii faţă de partea locativă a teritoriu lui
microraionului (adică faţă de teritoriul microraionului, exclusiv terenurile sportive,
sectoarele instituţiilor pentru copii, clădirilor comunale, culturale etc.) exprimat în %.
Densitatea fondului locativ bruto prezintă nr. de metri pătraţi ai suprafeţei locative, care revin
la 1 ha al teritoriului microraionului. Densitatea fondului locativ neto este nr. de metri pătraţi
ai suprafeţei locative care revin la 1 ha al părţii locative din teritoriul mic roraionului.
Densitatea maximală a fondului locativ bruto pentru microraioane variază între 3300—
7600 m 2 de suprafaţă totală la 1 ha de teritoriu al microraionului în dependenţă de nr.
de etaje, iar pentru raionul locativ între 2400—4700 m 2 , la fel în funcţie de nr. de
etaje.
Densitatea populaţiei bruto este nr. de locatari la 1 ha de terito riu al microraionului.
Densitatea populaţiei neto este nr. de locatari la 1 ha al părţii locative din teritoriul
microraionului.
Densitatea calculată a populaţiei (nr. de oameni/ha) pe teritoriul raionului locativ se
recomandă să fie egală cu cea prezentată în tabelul 64 (N.R.C. 2.07.01—89).
Efectuarea expertizei sistematizării raionului de locuit în în tregime: In acest scop se
stabileşte nr. de locatari, se estimează lo cul amplasării raionului locativ în oraş,
legătura lui cu locurile de muncă, cu centrul urbei, cu zona suburbană, transportul
exterior. Apoi se examinează relaţiile dintre microraioane şi centrul urban, raza de
deservire a instituţiilor sociale şi culturale, prezenţa cen trului comercial cu
întreprinderi de alimentaţie publică de însem nătate raională, cu magazine alimentare şi
de mărfuri industriale, cu combinatul de deservire socială etc., prezenţa spitalului şi a
policlinicii.
Se controlează dacă în proiect s-a prevăzut un teritoriu special pentru grădină, pentru
centrul de cultură fizică cu stadion şi ba zin de înot.
Se examinează minuţios proiectul zonei comunal-depozitare a raionului de locuit, în
care trebuie să fie prevăzute terenuri pentru garaje, o staţie de deservire tehnică a 250
—1000 autovehicule, te renuri pentru baie şi spălătorie, cazangerii cu zone de protecţie
sanitară.
Examinarea compartimentului de proiect al centrului aşeză rii umane, controlul
prezenţei tuturor instituţiilor de deservire pe riodică a populaţiei, cât şi comoditatea şi
inofensivitatea legăturilor de transport şi pietonale între raioanele de locuit. Se
compară numărul, compoziţia şi amplasarea centrelor obşteşti cu mărimea ora şului şi cu
însemnătatea lui. Se controlează prezenţa filialelor cen trelor obşteşti, zonelor de
protecţie sanitară, raza de deservire a instituţiilor de deservire periodică.
Controlul sanitar curent
La această etapă se efectuează:
a)avizarea sanitară complexă a centrelor populate în scopul evidenţierii influenţei
exercitate de modul de sistematizare, con strucţie şi salubritate asupra stării sănătăţii şi
condiţiilor de viaţă a populaţiei;
a) cercetarea igienică profundă a salubrităţii centrelor popula te: studierea stării
atmosferei, a nivelului de zgomot, a intensităţii transportului, stresului rutier,
aprovizionării cu apă, canalizării, sa lubrizării, stării sanitare a solului, bazinelor de
apă, a surselor de emisie a undelor de radio, intensităţii câmpului electromagnetic

Legislatia in domeniul proiectarii si constructiei, exploatarii cladirilor de trai:

N.R.C. 2.07.01 — 89 «Urbanistica. Sistematizarea şi construcţia aşezărilor umane urbane şi rurale»
«Recomandările metodice la efectuarea controlului sanitar de stat asupra sistematizării şi construirii
centrelor populate rurale din Republica Moldova» nr. 06—1/3 din 26 decembrie 1978

Legea 50 1991 privind autorizarea lucrarilor de constructii

Legea 10 1995 privind calitatea în construcţii

Legea 255 2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective
de interes naţional, judeţean şi local

Legea 205 2011 pentru modificarea şi completarea Legii 255 2010 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local

71. Importanţa igienică a luminii şi iluminatului. Noţiuni de: lumină, iluminat

natural, însorire.Clima de lumină, factorii determinatori.
Lumina soarelui care pătrunde în locuinţă asigură funcţionarea normală a ochiului, dar contribuie şi la
distrugerea microorganismelor. O încăpere în care există o cantitate insuficientă de lumină care să provină
de la soare poate fi cauză a apariţiei de tulburări de vedere (la copiii de vârstă şcolară sau la alte persoane
care au de studiat) sau cauză a apariţiei unor infecţii prin favorizarea dezvoltării microorganismelor. Se
ştie că radiaţiile ultraviolete au rol în formarea vitaminei D.

Notiune de lumina, iluminat natural si insorire.

Lumina- stimul care acționînd asupra retinei din ochi produce la omul sănătos senzația vizuală. Din punct
de vedere fizic, lumina este o radiație electromagnetică; pentru a fi percepută de om ea trebuie să aibă
anumite caracteristici: frecvența trebuie să fie cuprinsă între limitele sensibilității vizuale ale receptorilor
fotosensibili din retină, iar intensitatea trebuie să depășească pragul de sensibilitate al acestora.
Iluminat natural-iluminat produs de lumina zilei, datorită luminii solare directe și a celei difuze.
 Insorire- nr de raze care patrund/zi ,trebuie sa fie > 3 h.

Clima de lumina,factori determinatori.

Iluminarea naturala depinde de clima de lumina a regiunii-complexul indicilor resurselor energiei de
lumina naturala si de solaritatea climatului-de caracteristica,care tine cont de fluxul suplimentar de
lumina,ce patrunde prin goluri in incapere in decursul anului datorita luminii solare directe,si de care
depinde de probabilitatea aurorei solare,longitudinea geografica a localitatii,orientarea golurilor de lumina
potrivit punctelor orizontului si solutionarea lor arhitectural-constructiva.
Clima de lumina-totalitatea coditilor de iluminat natural intro anumita localitate (iluminare si cantitate de
iluminat pe suprafata orizontala si verticala,orientate dupa punctele cardinale create de lumina difuza de
la cer de la lumina directa de la soare ,durata stralucirii solare si albidoul suprafetei adiacente ),intro
perioada de peste 10 ani.

72. Factorii, care determină iluminatul natural din exterior şi în încăperi.

Argumentarea igienică a normării iluminatului natural în blocurile locative şi
clădirile publice.
-clima de lumina
-orientarea geamurilor
-calitatea si exploatarea sticlelor geamurilor
-culoarea peretilor din incapere
-obiectele ce impiedica patrunderea luminii
-adincimea incaperii
-suprafata sticlita a geamurilor
-tipul ciridoarelor si lungimea lor
-aglomerarea incaperilor cu mobilier,modul de amenajare
-mijloace de ecranare a geamurilor.

Argumentarea igienică a normării iluminatului natural în blocurile locative și cladirile

publice.
Normarea igienică este rațională de a o specifica deoarece iluminatul natural trebuie sa asigure:
a) Valori optime ale iluminării pe suprafețele din jur;
b) Uniformitatea iluminării în timp și spațiu;
c) Limitarea lucidității directe;
d) Limitarea lucidității reflectate;
e) Slăbirea umbrelor stridente și profunde;
f) Mărimea contrastului dintre detaliu și fond, intensitatea contrastelor de luminozitate și culoare;
g) Activitaea optimală biologică a fluxului de lumină;
h) Securitatea și suguranța iluminării.

73. Iluminatul artificial. Evaluarea igienică a surselor de lumină. Normarea igienică

a iluminatului artificial
Exista 2 sisteme de iluminare artificial: generala; combinata(artificial+naturala, care se subimparte in
uniforma si localizata)
In calitate de surse de iluminare artificiala se folosesc lampile incandescente si lampile fluorescente.
Lampile incandescente sunt surse cu radiati peponderent termica. Energia maxima a acestor lampi se
afla in diapazonul radiatiilor infrarosii. Pentru a evita actiunea orbitoare a firului incandescent, lampile
se vor folosi in corpurile de iluminat. Deosebim corpuri de iluminat cu lumina difuza, ce emana lumina
reflectat si directa.
Lampile fluorescente, in dependenta de componenta luminoforului:
 cu lumina de zi (LZ)
 cu lumina alba (LA)
  cu lumina alba rece (LAR)
 cu lumina alba calda (LAC)
Avantajele lampilor fluorescente:
 dupa spectrul de radiate lumina se apropie de lumina naturala
 au o stralucire neinsemnata
 asigura o lumina difuza, ce nu asigura umbre pronuntate
 asigura o transmitere mai corecta a culorilor
 sunt mai econome.
Dezavantajele:
 efectul stroboscopic – in lampi fluxul de energie se schimba in conformitate cu oscilatiile
curentului alternativ din retea. In cazul efectului stroboscopic are loc denaturarea perceperii vizuale a
obiectelor care se misca se rotesc sau isi schimba directia miscarii
 senzatie de semiintuneric
 regulatorul de pornire poate sa creeze un sunet monoton

Normarea igienica a iluminatului artificial.

Normarea iluminarii artificialese efectueaza diferentiat. Normele se stabilesc in dependenta de conditiile
de lucru vizual, sistemul de iluminare, tipul sursei de lumina.
Pentru asigurarea calitatii necesare a iluminarii artificial in afara de nivelul luminozitatii se
reglementeaza si unii indici calculate suplimentar:
- indicele disconfortului-apreciaza luciditatea de discomfort
- coeficientul pulsarii luminozitatii- coef de oscilatie a iluminarii in urma schimbarii in timp a fluxului de
lumina
- indicele orbirii- care exprim aprin raport vizibilitatea in cazul ecranarii cu vizibilitatea cu existent
luciditatii
74. Managementul supravegherii igienice asupra iluminării blocurilor locative şi
clădirilor publice. Legislaţia în probleme de iluminat natural şi artificial.
Iluminatul reprezinta un element fundamental in asigurarea conditiilor optime de igiena locuintei, de
aceea are o mare importanta managementul supravegherii igienice asupra iluminarii blocurilor locative
si cladirilor publice. Orice locuinta trebuie sa asigure un iluminat corespunzator activitatii desfasurate.
Insuficienta iluminatului creaza o serie de consecinte ca oboseala, scaderea capacitatii de munca,
aparitia unor tulburrari de vedere sau chiar miopia etc. Dar si un iluminat excesiv poate produce o serie
de probleme ca fotofobia, lacrimarea ,dureri oculare, cefalee etc.
Toate incaperile de studii, locative, laboratoare trebuie sa dispuna de iluminat natural direct, lateral.
Daca incaperile au profunzimea mai mare de 6m este necesar ca iluminatul natural sa fie din ambele
parti. In laboratoare, Sali sportive si festive se admite iluminatul combinat (de sus si lateral); In incaperi
p/u inventor, WC, dusuri se admite ca lumina sa fie artificiala.
Valorile CIN in clase si cabinete trebuie sa fie nu mai mic de 1,5%;
P/u vopsirea suprafetelor meselor sunt folosite o gama de culori deschise: verde deschis si cea a
lemnului nu mai mic de 0,5%. Tabla trebuie sa aiba o suprafata mata de culoare verzuie sau cafenie
intunecata cu coeficientul de luciu 0,2. Suprafetele tavanului, peretilor, cerceveaua usilor si ferestrelor
se vopsesc in culori albe. Materialele sintetice folosite la vopsire trebuie coordinate cu S.S.S.S.P.
Dispozitivele de protectie solara trebuie sa fie instalate in incaperile de studii si in dormitoare. P/u
prevenirea micsorarii gradului de iluminare in incaperile de instruiere, locative, laboratoare, copacii se
vor afla la o distanta nu mi mica de 15 m de la ferestrele cladirii ,iar tufarii de 5 m; Daca nu se asigura in
incaperi un iluminat natural sufficient se admite folosirea concomitenta a iluminatului artificial.
Iluminatul artificial si utilajul electrotehnictrebuie sa corespunda cerintelor normative in vigoare.
Valorile iluminarii depind de caracterul lucrului vizual, de marimea detaliilor examinate si contrastul lor
 cu fondul. Numarul necesar de lampi se instaleaza in corespundere cu calculele corespunzatoare, luind
in considerare marimea coeficientului de rezerva;
Sistemul de iluminat la finele constructiei sau reconstructiei, trebuie sa fie receptionat in exploatare de o
comisie in component careia sint inclusi: reprezentanti ai beneficiarului, organizatiei de montare si
proiectare, Centrelor de Sanatate Publica, inspectoratului tehnic, organelor de stat de supraveghere
antiincendiara si dupa necessitate de alte organe cointeresate.

Legislatia in probleme de iluminat natural si artificial.

STAS 24940-96
1.“Normativ in constructii. Exigente functionale. Instalatii electrice. Iluminatul natural si artificial
NCM. 04-02-2005”.
2.N.R.C. 11-4-79 “ Iluminatul natural si artificial”
3.N.R.C. 2.08-01-89 “ Blocurile locative

75. Exigenţe igienice către încălzire. Sistemele de încălzire (locală,

centralizată). Caracteristica igienică. Tipurile de încălzire.
Sistemele de incalzire (locala si centralizata). Caracteristica ig.Tipurile de incalzire.
Incalzirea locuintei se poate realiza prin doua sisteme: local si central.
Sistemul local este numit sistemul unde se produce si se intrebuinteaza caldura. Sistemul local consta din
utilizarea diferitor tipuri de instalatii (sobe, curenti, gaz), care incalzite la rindul lor emana caldura in
mediul interior. In sistemele de incalzire locala generatorul caldurii se uneste intr-un singur agregat cu
conductele de caldura si dispozitivele de incalzire.
Sistemele de incalzire locala au un sir de neajunsuri si anume:
 Neregularitatea temperaturii aerului in decurs de 24h;
 Prezenta in incapere a radiatiei negative ( mai ales de la peretii si geamurile exterioare);
 Temperatura relativ inalta pe suprafetele dispozitivelor de incalzire care provoaca arderea prafului si
inrautatirea compozitiei aerului in incaperi;
 Impurificarea incaperilor cu combustibili, cenusa, fum,CO etc;
 Greutatea reglarii transmiterii caldurii de suprafetele incalzite;
 Pericolul emanarii gazelor daunatoare;
 Favorizarea incendiilor,murdarirea locuintei;
Sistemele de incalzire , la care incaperile se incalzesc de la generatorul central, indepartat de ele
(cazangerii, termocentrale) se numesc centrale. Apa, aburii sau aerul incalzindu-se in cazangerii se
transmit apoi prin instalatii de incalzire in case si apartamente;
Sistemul de incalzire central are un sir de avantaje:
 Asigura in incapere un regim mai uniform de caldura;
 Lipsa poluarii aerului cu combustibil si produse de ardere;
 Dirijarea mai sigura si comoda;
 Nu prezinta sursa de incendii;
In dependenta de agentii termici deosebim urmatoarele tipuri de incalzire: cu apa, aburi, aer;

Sistemul de incalzire cu apa este cel mai raspindit, deoarece temperatura agentului termic – al apei care
circula in aceste sisteme nu depaseste pe cea reglementata in N.R.C. si permite de a evita suprainclazirea
suprafetelor dispozitivelor de incalzire. Sistemul de incalzire cu apa este binevenit pentru casele de locuit,
scoli, spitale, majoritatea cladirilor publice, deoarece asigura o incalzire uniforma usor reglabila a
incaperilor. Deoarece temperatura caloriferelor incalzite cu apa nu depaseste 85 0C , praful care se depune
pe el nu arde. Caldura de la calorifere se emana prin convective.
Incalzirea cu vapori nu se foloseste p-u incalzirea locuintelor si cladirilor publice, deoarece temperatura
caloriferelor atinge 1000C ceea ce nu permite reglarea lor.
Se folosesc deasemenea sistemele combinate cu apa si aburi, unde agentul termic initial, care patrunde in
punctul central de incalzire al cladirii este apa supraincalzita( cu temperature de pina la +150 0C), sau
aburii de presiune joasa sau inalta, iar agentul termic secundar – apa patrunde in dispozitivele de
incalzire;
Sistemele de incalzire cu aer are ca agent termic aerul atmonsferic incalzit si umectat in
calorifere.Sistemele de incalzire cu aer cumuleaza concomitent doua functii: cea de incalzire si cea de
ventilare. Acest fel de incalzire are din punct de vedere igienic unele dezavantaje, de aceea incalzirea cu
aer se foloseste numai in unele locuri publice cu incaperi mari (teatre, cinematografe, intreprinderi
industriale etc.)
Dupa modul cedarii de caldura deosebim dispositive: convective si cu iradiere.
Drept exemple ale dispozitevelor de incalzire de tip convectiv servesc caloriferul si convectorul folosite la
incalzirea cu apa si cu abur; La incalzirea radiant ca dispozitiv de incalzire serveste panoul - o suprafata
de dimensiuni mari sau caloriferul de perete, de constructive speciala.
Din p.d v. igienic caldura radianta exercita o actiune mai favorabila asupra organismului uman. La
sistemul de incalzire in care predomina cedarea termica prin iradiere, in incaperi se micsoreaza radiatia
negative de la parapetele exterioare de protective, ceea ce permite de a asigura conditii de confort la o
temperature mai joasa a aerului.

Incalzirea radianta si caracteristica igienica a ei.

Poate fi:
-din tavan(28-30 grade C)
-din pereti(40-45 grade C)
-din dusumea(25-27 grade C)
Avantaje:
-micsoreaza pierderile de caldura de pe suprafata corpului uman prin iradiere;
-aerul incaperilor se incalzeste mai treptat,sint mai mici variatiile temperaturii pe orizontala si
verticala;
-la incalzirea prin tavan mai bine se incalzeste dusumeaua decit la incalzirea prin calorifere;
-sint mai putin exprimate variatiile temperaturii suprafetelor externe;
-se formeaza mai putin praf in aer;
-lipsesc aparate de incalzit care ocupa o parte de loc din incapere;
-in anotimpurile calde aceste sisteme pot fi folosite pentru racire.

76. Evaloarea comparativă a încălzirii cu apă, vapori, aer. Încălzirea radiantă

şi caracteristica igienică a ei.
Sistemul de incalzire cu apa este cel mai raspindit, deoarece temperatura agentului termic – al apei care
circula in aceste sisteme nu depaseste pe cea reglementata in N.R.C. si permite de a evita suprainclazirea
suprafetelor dispozitivelor de incalzire. Sistemul de incalzire cu apa este binevenit pentru casele de locuit,
scoli, spitale, majoritatea cladirilor publice, deoarece asigura o incalzire uniforma usor reglabila a
incaperilor. Deoarece temperatura caloriferelor incalzite cu apa nu depaseste 85 0C , praful care se depune
pe el nu arde. Caldura de la calorifere se emana prin convective.
Incalzirea cu vapori nu se foloseste p-u incalzirea locuintelor si cladirilor publice, deoarece temperatura
caloriferelor atinge 1000C ceea ce nu permite reglarea lor.
Se folosesc deasemenea sistemele combinate cu apa si aburi, unde agentul termic initial, care patrunde in
punctul central de incalzire al cladirii este apa supraincalzita( cu temperature de pina la +150 0C), sau
aburii de presiune joasa sau inalta, iar agentul termic secundar – apa patrunde in dispozitivele de
incalzire;
Sistemele de incalzire cu aer are ca agent termic aerul atmonsferic incalzit si umectat in
calorifere.Sistemele de incalzire cu aer cumuleaza concomitent doua functii: cea de incalzire si cea de
ventilare. Acest fel de incalzire are din punct de vedere igienic unele dezavantaje, de aceea incalzirea cu
aer se foloseste numai in unele locuri publice cu incaperi mari (teatre, cinematografe, intreprinderi
industriale etc.)
Dupa modul cedarii de caldura deosebim dispositive: convective si cu iradiere.
Drept exemple ale dispozitevelor de incalzire de tip convectiv servesc caloriferul si convectorul folosite la
incalzirea cu apa si cu abur; La incalzirea radiant ca dispozitiv de incalzire serveste panoul - o suprafata
de dimensiuni mari sau caloriferul de perete, de constructive speciala.
Din p.d v. igienic caldura radianta exercita o actiune mai favorabila asupra organismului uman. La
sistemul de incalzire in care predomina cedarea termica prin iradiere, in incaperi se micsoreaza radiatia
negative de la parapetele exterioare de protective, ceea ce permite de a asigura conditii de confort la o
temperature mai joasa a aerului.
77. Importanţa igienică a ventilaţiei, criteriile de apreciere a eficacităţii ei.
Cerinţele principale către ventilaţie.
Schimbul de aer organizat corect in cladiri este una din conditiile principale de prevenire a poluarii
aerului in incaperi. In pofilaxia infectiilor aerogene schimbul de aer este mai eficient decit alicarea
mijloacelor fizice si chimice de dezinfectare
Principalele cerinte igienice fata de instalatiile de ventilare, inclusiv instalatiile de conditionare ale
aerului, constau in urmatoarele. Instalatiile trebuie sa asigure si sa sustina impreuna cu sistemele de
incalzire umiditetea si temperatura de comfort, sa infaptuiasca, pe cit e posibil, intreaga circulatie a
aerului in spatiul incaperii, neadmitind cresterea vitezei de miscare a aerului, sa evite acumularea
mirosurilor straine si a diferitelor amestecuri sub forma gazoasa si de abur in aer, sa functioneze fara
intreruperi in decursul anului, sa aiba dimensiuni mici, sa fie lipsite de zgomot, usoare la deservire,
neprimejdioase.
Eficienta ventilatiei este conditionata de organizarea corecta a schimbului de aer in incaperi, adica de
organozarea corecta a afluxului si a inlaturarii aerului, tinind cont de specidicul destinatiei incaperii.

78. Ventilaţia naturală, metodele şi instalaţiile de organizare şi intensificare a

ei în încăperile de locuit şi publice.
Schimbul natural de aer nu intotdeauna este asigurat din contul inflitrarii aerului prin porii materialelor de
constructie ai peretilor aerului interior si exterior. De aceea in geamuri se instaleaza feresruici si oberlih-
turi, care contribuie la intensificarea aeratiei. Deficienta ferestruicilor constituie necesitatea aerisirii
indelungare si crearea unui curent de aer rece.
O instalatie mai desavirsita este oberlihtul, care se deschide sub un unghi de 45 grade fata de suprafata
geamului si care se afla in partea lui superioara. Aerul, ce patrunde prin oberliht in sus si se amesteca cu
aerul cald din incapere, ceea ce micsoreaza posibilitatea racirii oamenilor si permite de a tinea oberlihtul
deschis un timp indelungat.

79. Ventilaţia mecanică, folosirea ei în clădirile de locuit şi publice.

Condiţionarea aerului,principiul construcţiei şi folosirea ei.
Pentru mentinerea parametrilor optimi ai mediului aerian in incaperi, este necesara debitarea aerului curat
si inlaturarea celui poluat. In acest scop sunt folosite diferite sisteme de ventilati, la proiectarea carora se
tine cont de cantitatea poluantilor. La ventilatia mecanica(artificial) aerul este miscat cu ajutorul
ventilatoarelor. Dupa felul de debitare a si inlaturare a aerului avem: ventilatie de aspiratie, de refulare,
refulare-aspiratie, in afara de aceste sunt ventilatii generala, locala, mixta si de securitate.
Ventilatia de refulare-e folosita in incaperile care t/e protejate de patrunderea aerului poluat din incaperile
alaturate sau a aerului rece din afara(blocul septic).
 Ventilatia de aspiratie- e destinata p/u evacuarea aerului din incaperi. Aceasta ventilatie se foloseste in
cazurile ce necesita preintimpinarea raspindirii subst nocive dintr-o incapere in celelalte(camera de
spalare, din cabinetul chimic analitic).
Sistemele de ventilatie locala de aspiratie se folosesc p/u a preintimpina raspindirea in toata incapere a
subst nocive ce se degaja la efectuarea diferitor operatii(dozare, cintarire) . Acest Sistem de aspiratie se va
amenaja in forma de nisa, umbrela. Sistemele de ventilatie locala sunt si dusurile locale de aer, perdelele de
aer.
Ventilatia generala e/e destinata p/u crearea conditiilor optime si admisibile in toata incaperea. De regula e
folosita in cazurile daca subst nocive sunt eliminate direct in aer si locurile de munca sunt plasate pe
inreaga suprafata a incaperii.Sitemele de ventil generala se instaleaza in spitale,scoli, intreprinderi
industrial, teatre, cinematografe
Organizarea sist de ventilatie depinde de repartizarea utilajului de lucru in incaperi, de sistematizarea
incaperii. Daca aerul aspirat nu diminuiaza subst nocive pina la valori admisibile, atunci ele se acumuleaza
si depasesc CMA.

Conditionarea aerului, priincipiul constructiei si folosirea ei.

In cazul cind in incaperile de locuit si cele publice nu poate fi mentinuta o microclimaa constanta prin
ventilarea mecanica obisnuita se folosesc conditionatoarele. Prin conditionare se obtin in mod automatizat
parametrii de incalzire , filtrare, purificare, umeditate si viteza curentilor de aer, de ionizare a aerului
necesari (programate) . Conditionatoarele pot fi centrale si locale. Cele centrale regleaza aerul pentru o
cladire aparte sau pentru anumite incaperi. Ele sint alcatuite dintr-un sir de instalatii care racesc sau
incalzesc aerul, il usuca , il curate de praf, il ionizeaza. Conditionatoarele locale( climatizatoare) sint
destinate numai racirii aerului insuflat in incaperi. Prin conditionarea aerului in Sali, cinematografe la
nivelul capului se mentine t0 20-220C, umeditatea 40-60%, viteza curentilor de aer e de 0,15m/s .

80. Exigenţe privind locul de amplasare a spitalului în planul comunităţii.

Exigenţe igienice către lotul spitalului. Zonarea teritoriului şi construcţiilor.

Lista cerintelor privind locul de amplasare a spitalului:

1) Nu trebuie sa fie amplasat pe teritoriu, care a fost folosit pentru: acumularea si pastrarea reziduurilor,
cimitir, cimpuri de asenizare.
2) Configurarea terenului trebuie sa corespunda de cerintele igigenice si medico-tehnice. (Varianta cea
mai buna – teren dreptunghi cu raport de part 1:2- 2:3, cu orientarea spre axul heliotermic).
3) Dimensiunea terenului trebuie sa fie suficienta pentru construirea, inlargirea si pentru reconstruirea in
viitor. Dimensiunea se calculeaza in raport cu tip de spital, puterea spitalului si sistem de dezvoltare.
4) Locul de amplasare trebuie sa fie linga raionul de deservire (30 min cu masina)
5) Locul de amplasare trebuie sa are o buna insolare, sa fie uscat, sa are o zona de inverzire masiva, sa fie
amplasate pe un teritoriu sub unghi natural 1-6 grade.
6) Teren trebuie sa fie la o distanta suficienta de la drumuri magistrale, aeroport, cale feroviara, uzine.
7) Nivel de apele subterane trebuie sa fie nu mai putin de 1,5 m de la suprafata solului.
8) Este amplasat in zona unde vintul batecel mai puternic (dupa roza vintului).
9) Zona de inverzire nu mai putin de 60% si zona cu parc si gradina – 25 m² pe un pat.

Exigente igienice catre lotul spitalului. Zonarea teritoriului si constructiilor.

Sunt 3 sisteme de spital: centralizat, decentralizat si mixt. Sistemul mixt de spital ajuta in zonarea
teritoriului, micsoreaza distenta pentru transportarea bolnavilor, transportarea produselor, pastrarea
regimului spitalicesc, folosirea cu eficacitate instumentelor si aparatelor.
Spital este divizat in urmatoare zone: 1) blocul pentru bolnavi neinfectiosi, 2) blocul pentru bolnavi
infectiosi, 3) policlinica, 4) zona de parc, 5) blocul patalogoanatomic, 6) blocul administrativ.
Blocul pentru gatirea se amplaseaza in zona blocului pentru bolnavi neinfectiosi.O mare importanta este
pastrarea drumurilor separate pentru: blocul infectios, neinfectios si administrativ. Distanta intre zone
trebuie sa fie ~30 m.

81. Sistemele de construcţie a spitalului. Evaluarea lor igienică.

82. Planificarea încăperilor de spital. Noţiune de secţie de salon şi secţie

spitalicească.Componenţa şi caracteristica încăperilor. Partcicularităţile
planificării secţiei de internare şi blocului operator.
La sistematizarea si salubrizarea spitalului in scopul asigurarii confortului deplin trebuie sa fie luate in
consideratie si cerintele psihoigienice. Bolnavul este sensibil la factorii mediului i/spitalicesc ca: volumul,
suprafata incaperilor, inaltimea cladirii, culoarea, decorul interiorului, etc. Inaltimea incaperilor va fi -3m.
Sectia de internare este o subdiviziune de structura a spitalului. Internarea poate fi efectuata centralizat
sau decentralizat. La nternarea decentralizata fiecrae sectie isi are ncaperile sale separate de primire si
externare a bolnavilor.
Internarea centralizata presupune incaperi comune pentru internare si externare la toate sectiile cu
exceptia celor de boli contagioase, pediatrice, obstetrica, care au fiecrae separat serviciile sale. Serviciul
de internare va avea o planificare care asigura principiul de flux in functionare (minimum de incaperi si
amplasare lor una fata de alta).
Pentru asigurarea acestui principiu, in componenta serciciului de internare trebuie sa fie incaperile:
-sala de asteptare cu registratura, vestiar si birou de informatii
- cabinetul medicului
- grupul sanitar unde bolnavul este supus unei prelucrari in sensul igienei corporale
- sala de procedure
- boxa si saloane de diagnostic pentru bolnavi cu diagnoza nestabilita
- blocul sanitar
- sala de externare, care va fi pe linga fiecare sectie
In spitalele mari, de profil larg mai sunt:
1. Sala de operatii urgent
2. Laborator de urgent
3. Cabinet radiodiagnostic
Functiile sectiilor de internare: inregistrarea, examenul medical, prelucrarea sanitara, acordarea primului
ajutor medical.
Principala unitate de structura a spitalului este sectia spitaliceasca(SS). Definitie: prezinta un nr de paturi
care depend de o echipa de lucru si presupun o autonomie in deservire. Este o subdiviziune functional de
planificarea careia depinde planificarea interna a intregului bloc.
Sectia medicala este o unitate administrativa care poate include citeva unitati de ingrijire medicala. Sunt
cazuri cind acestrea coincide.
Planificarea SS va corespunde urmatoarelor cerinte:
1. componenţa încăperii va fi după specificul bolnavului
2. asigurarea unei sfere de circuite salubre. Prin ele înţelegem traseul pe care îl parcurge un obiect,
persoană sau elementul în spital urmărind interferenţa cu sursa de contaminare
3. planificarea uşor mobilă care ar permite o modernizare datorită ajunsurilor ştiinţifice şi tehnice.

Fiecare SS va include
1. zona cu saloane
a) saloane
b) Sali de tratament
c) Cabinetele medicilor
d) Camera de garda
e) Incapere de zi
2. Zona incaperilor auxiliare (bloc sanitar)
3. Zona incaperilor comune

SS poate fi de 2 tipuri
 Inguste, cu coridor uni sau bilateral
 Extinse, cu 2 coridoare in forma rotunda, patrata sau alte modificari
BLOCUL OPERATOR .Drept o particularitate a sectiilor de chirurgie se considera blocul chirurgical,
in spitalele moderne- sectia de operatii care este cel mai complicat eliment functional a
spitalului. Sunt doua variante de organizare a sectiilor de chirurgie. In prima variant fiecare
sectie isi are blocul sau operator. Acestea se amplaseaza intr-o aripa sau bont al cladirii pentru a
preveni raspandirea infectiilor intraspitalicesti. O sala de operatii v-a fi pentru 30-40 de bolnavi.
Complexul operator v-a avea o comunicare comoda cu sectiile de chirurgie, reanimatologie-
anesteziologie, roenghenologie si de sterelizare. Aparatura complicate si scumpa poate fi folosita
mai eficace in cadrul acestui comlex, incaperile auxiliare pot fi aranjate mai bine si munca
personalului poate fi organizata mai rational. In complexul operator incaperile destinate pentru
operatii ―curate si ―murdare vor fi aparte, isolate intre ele. Din punct de vedere igienic
incaperile pot fi grupate in sterile, curate si deosebit de curate. La primul grup se refera salile de
operatie, de sterilizare a instrumentelor, fata de care se innainteaza exigent aseptic deosebit de
riguroase. La grupul al doilea se refera incaperile legate nemijlocit de salile de operatie-
camerele preoperatorii, de narcoza. La grupul al patrulea se refera incaperile pentru pastrarea
singelui si a aparaturii mobile, de intregistrare a operatiilor, camerele pentru chirurg, surorile
medicale, laboratorul, zona ―curate a filtrului sanitar.
Ferestrele salilor de operatii se recomanda amplasarea lor spre: N,NE,NV,E. In salile de operatii aerul
trebuie sa fie conditionat. Umeditatea relative a aerului 55-60% si viteza de misc a aerului nu m/mare de
0,15m/s. Mai sunt prevazute sisteme de sinestatatoare de ventilatie de aflux si extractie. In calitate de
dispozitive de incalzire in sistemele incalzirii centralizate cu apa se folosesc calorifere din fonta cu
suprafata neteda, care permit o curatare usoara.
 83. Particularităţile planificării spitalelor de boli infecţioase. Exigenţe igienice
către boxe,semiboxe, boxe pentru examenul medical şi de internare.
Secţia de boli contagioase va fi aparte, la distanţa de 30—50 m de celelalte secţii. Intrarea va îi izolată de
celelalte zone ale spitalului.
Persoanele afectate de boli cantagioase sunt internati in sectiile respective nu numai pentru a fi vindecati,
dar si pentru a fi izolati de cei necontajiosi. De aceea in aceste sectii regimul sanitar are anumite
particularitati, scopul carora este de apreveni paritia infectiilor intraspitalicesti. Aceste particularitati se
reflecta in primul rind asupra modului de internare a bolnavilor. Bolnavii de boli contajioase evita sectiile
de internare central, ei sunt spitalizati in boxa de examinare a sectiei respective. Dupa termometrie si
examen medical, bolnavilor li se face prelucrarea sanitara, iar hainele se expediaza in sectia de
dezinfectie. Boxa de examenare dupa fiecare bolnav se deretica, se aeriseste si se dezinfecteaza. Cu acest
scop sunt recomandate lampile bactericide.
Aceasta sectie v-a avea doua intrari- una pentru bolnvi, alta pentru lucratorii medicali si pentru
substantele curate.
Sectiile de boli contajioase, chiar si cele mici se sistematizeaza asa ca sa poata fi repartizate in
subdeviziuni, destinate internarii bolnavilor cu infectii de acelasi gen. fiecare subdiveziune v-a avea
ecluza sa, ele prezindindu-su ca ―lacat bacterecid‖ in sectiile de boli infectioase chirurjie, pediatrie s.a.
ecluza are doua usi.Cind se deschide una din ele cealalta v-a fi inchisa. Pentru o siguranta mai mare
ecluza poate avea o lampa bacterecida. Subdeviziunea v-a avea blocul sanitar. O alta particularitate a
sectiilor de boli contajioase consta in faptul ca in saloane se aranjeaza 1-2 paturi. In toate saloanele sunt
lavoare. In sectile de boli infectioase sunt saloane de un loc cu ecluza, saloane-semiboxe si saloane boxe.
Salonul semiboxa consta din salon, ecluza si loc sanitar. Neajunsul acestor saloane semiboxe consta in
faptul ca bolnavii sunt internati aici prin coridurul central, prezentind un pericol insamintarii coridorului
cu microflora patogena. De aceea saloanele-boxa sunt mai favorabile deoarece garanteaza profilaxia
infectiilor aeriene. Ea consta din tambur exterior, bloc sanitar, salon si ecluza. In peretele dinspre sectie se
face o fereastra pentru observatie care v-a avea sticla. Suprafata boxei complte este de 22 m 2. In aceste
boxe se interneaza pacientii cu diagnoza neprecizata sau cu infectii intercurente. In ultimul timp se
construesc semiboxe sau saloane boxate cu unu, doua locuri. Aceste au avantajele lor, in primul rind se
creeaza conditii pentru izolarea bolnavilor cu diferite infectii. In afara de aceasta bolnavii pot fi internati
si externati in acelasi timp, fapt care previne aparitia infectiilor intraspitalicesti sau intercurente.
In incaperile stationarelor p/u aflarea indelungata a bolnavilor contagiosi geamurile se recomanda sa fie
orientate spre S,SE,E,SV. V entilatia va fi de extractive si va fi organizata autonom, din fiecare boxa,
semiboxa si de la fiecare sectie cu salon. Nr de paturi in aceste sectii se determina la etapa de intocmire a
comenzii de proiectere.
Inainte de evacuare in canalizatie exterioara apele reziduale din sectiile de boli infectioase trebuie sa fie
dezinfectate.

Exigente igienice catre boxe, semiboxe, boxe p/u examenul medical.

Boxa este o incapere pentru spitalizarea individuala a bolnavului. Componenta boxelor prevede nodul
sanitar, alcatuit din closet, baie, salon si ecluza intre salon si coridor. In afara de aceasta , boxa are
marchiză cu iesire afara.
saloanele-boxa sunt mai favorabile deoarece garanteaza profilaxia infectiilor aeriene. Ea consta din
tambur exterior, bloc sanitar, salon si ecluza. In peretele dinspre sectie se face o fereastra pentru
observatie care v-a avea sticla. Suprafata boxei complte este de 22 m2. In aceste boxe se interneaza
pacientii cu diagnoza neprecizata sau cu infectii intercurente.
Semiboxa e predestinata , de asemenea, spitalizarii individuale a bolnavului, insa, spre deosebire de boxa,
nu are iesire afara. Salonul semiboxa consta din salon, ecluza si loc sanitar. Neajunsul acestor saloane
semiboxe consta in faptul ca bolnavii sunt internati aici prin coridurul central, prezentind un pericol
insamintarii coridorului cu microflora patogena.
 84. Particularităţile planificării instituţiilor de protecţie a mamei şi copilului
(maternităţii),spitalelor de copii şi policlinicilor.
Exploatarea instituţiilor, inclusiv a celor construite sau reconstruite, supuse replanificării, reprofilării,
reutilării, precum şi folosirea temporară a clădirilor şi încăperilor pentru amplasarea instituţiilor se
efectuează în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare adresă de desfăşurare a activităţii,
eliberate de Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice (în continuare – Serviciul) din teritoriile
deservite, în conformitate cu art. 21 din Legea nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de
stat a sănătăţii publice, şi licenţei pe profilul de activitate planificat, eliberate de Camera de Licenţiere
(pentru instituţiile private).
Orice modificare de ordin tehnologic, de reprofilare ori de schimbare a destinaţiei pentru spaţiul
edificiilor se coordonează, în baza proiectului, cu Serviciul.
Instituţiile se amplasează în zonele: locativă, verde sau suburbană.
Distanţa de la hotarul (gardul) instituţiei pînă la alte obiecte, inclusiv industriale de categoria a V-a, va fi
de minimum 30 m.
Supraf teritoriului înverzit şi a aleilor va constitui cel puţin 60% din supraf totală a terenului instituţiilor.
Arborii vor fi plantaţi la o distanţă de cel puţin 15 m de clădire, iar arbuştii – de cel puţin 5 m.
Instituţiile amplasate în clădiri publice şi cu menire locativă vor fi separate de edificiul principal printr-
un perete capital şi vor fi asigurate cu sisteme proprii de ventilare, canalizare şi intrare separată pentru
pacienţi.
Nu se admite amplasarea în vecinătatea (pe orizontală şi verticală) saloanelor pentru copii şi gravide a
sălilor de proceduri ale cabinetelor de radiodiagnostic, cabinetele şi încăperile de radioterapie în care se
află surse de radiaţie ionizantă, încăperile laboratorului de diagnostic radioizotopic, unde se efectuează
lucrări cu gradul I şi II de pericol.
Instituţiile obstetricale separate ori în componenţa spitalelor poliprofilate trebuie să asigure: zonarea
strictă a secţiilor, ciclicitatea încărcării şi prelucrării sanitare, dirijarea fluxului intraspitalicesc la internare
-externare şi condiţii optime de muncă pentru personal.
În instituţiile de obstetrică toate încăperile (cu excepţia vestibulului) trebuie să fie separate: pentru secţia
fiziologică (“flux curat”) şi pentru secţia de observare (“flux murdar”).
Secţiile de observare trebuie să fie amplasate izolat la primul etaj al clădirii principale sau la ultimul etaj,
deasupra secţiilor de patologie a gravidelor, fiziologice sau ginecologice.
Capacitatea saloanelor pentru observaţie în secţiile obstetricale nu va depăşi 2 paturi.
Pentru secţiile curative şi de obstetrică se va prevedea o sală de tratare pentru oalele de noapte, cu o
suprafaţă de cel puţin 4,0 m2.
În sălile preoperatorii, de pansament, de naşteri, reanimare, proceduri, în camera de gardă a asistentelor
de pe lîngă saloanele nou-născuţilor, se vor prevedea lavoare cu robinete ce pot fi deschise cu piciorul,
cotul mîinii sau cu fotoelement, echipate cu dozatoare de săpun lichid, soluţii antiseptice şi şerveţele de
unică folosinţă.
Blocurile sanitare se vor asigura cu şervete electrice sau şerveţele din hîrtie de unică folosinţă.
În saloanele pentru nou-născuţi se utilizează lavoare cu cupă largă şi malaxor.
Particularitatile planificarii spitalelor de copii

Exploatarea instituţiilor, inclusiv a celor construite sau reconstruite, supuse replanificării,

reprofilării,reutilării, precum şi folosirea temporară a clădirilor şi încăperilor pentru amplasarea
instituţiilor se efectuează în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare adresă de desfăşurare a
activităţii,eliberate de Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice (în continuare – Serviciul) din
teritoriile deservite, în conformitate cu art. 21 din Legea nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind
supravegherea de stat a sănătăţii publice, şi licenţei pe profilul de activitate planificat, eliberate de Camera
de Licenţiere(pentru instituţiile private).
Orice modificare de ordin tehnologic, de reprofilare ori de schimbare a destinaţiei pentru spaţiul
edificiilor se coordonează, în baza proiectului, cu Serviciul.
Instituţiile se amplasează în zonele: locativă, verde sau suburbană.
Distanţa de la hotarul (gardul) instituţiei pînă la alte obiecte, inclusiv industriale de categoria a V-a, va fi
de minimum 30 m
Suprafaţa teritoriului înverzit şi a aleilor va constitui cel puţin 60% din suprafaţa totală a terenului
instituţiilor.
Arborii vor fi plantaţi la o distanţă de cel puţin 15 m de clădire, iar arbuştii – de cel puţin 5 m.
Instituţiile amplasate în clădiri publice şi cu menire locativă vor fi separate de edificiul principal printr-
un perete capital şi vor fi asigurate cu sisteme proprii de ventilare, canalizare şi intrare separată pentru
pacienţi.
Secţiile pentru copiii pînă la 3 ani, încăperi de menaj în secţiile de copii nu se admit spre vest.
Nu se admite amplasarea în vecinătatea (pe orizontală şi verticală) saloanelor pentru copii a sălilor de
proceduri ale cabinetelor de radiodiagnostic, cabinetele şi încăperile de radioterapie în care se află surse
de radiaţie ionizantă, încăperile laboratorului de diagnostic radioizotopic, unde se efectuează lucrări cu
gradul I şi II de pericol.
Capacitatea saloanelor pentru copiii de pînă la un an nu va depăşi 2 paturi. În secţiile pentru copiii de
pînă la un an se vor prevedea diviziuni cu 8 paturi.
În secţiile pediatrice se amenajează sufragerie pentru copiii în vîrstă de peste 3 ani.
În secţiile curative pediatrice, pentru copiii în vîrstă de peste un an în camera de baie se vor instala două
căzi, iar pentru copiii pînă la un an se va prevedea cadă în salon sau în încăperea asistentei de gardă.
Încăperile sanitare vor fi dotate cu instalaţii pentru prelucrarea şi uscarea oliţelor şi muşamalelor.
In secţiile pentru copii lămpile de iluminare nocturnă a saloanelor se instalează deasupra uşii la înălţimea
de 2,2 m de la nivelul duşumelei.

Particularitatile planificarii policlinicelor

Exploatarea instituţiilor, inclusiv a celor construite sau reconstruite, supuse replanificării,
reprofilării,reutilării, precum şi folosirea temporară a clădirilor şi încăperilor pentru amplasarea
instituţiilor se efectuează în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare adresă de desfăşurare a
activităţii,eliberate de Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice (în continuare – Serviciul) din
teritoriile deservite, în conformitate cu art. 21 din Legea nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind
supravegherea de stat a sănătăţii publice, şi licenţei pe profilul de activitate planificat, eliberate de Camera
de Licenţiere(pentru instituţiile private).
Orice modificare de ordin tehnologic, de reprofilare ori de schimbare a destinaţiei pentru spaţiul
edificiilor se coordonează, în baza proiectului, cu Serviciul.
Instituţiile se amplasează în zonele: locativă, verde sau suburbană.
Distanţa de la hotarul (gardul) instituţiei pînă la alte obiecte, inclusiv industriale de categoria a V-a, va fi
de minimum 30 m.
Suprafaţa teritoriului înverzit şi a aleilor va constitui cel puţin 60% din suprafaţa totală a terenului
instituţiilor.
Arborii vor fi plantaţi la o distanţă de cel puţin 15 m de clădire, iar arbuştii – de cel puţin 5 m.
Instituţiile amplasate în clădiri publice şi cu menire locativă vor fi separate de edificiul principal printr-un
perete capital şi vor fi asigurate cu sisteme proprii de ventilare, canalizare şi intrare separată pentru
pacienţi.

85. Componenţa proiectului spitalului. Metoda de expertiză a proiectelor

Legislaţia în domeniul supravegherii igienice asupra instituţiilor medico-sanitare.
-Datele proiectului(denumirea,institutia care a elaborate proiectul,ministerul,autorii,anul elaborarii etc)
-Materiale prezentate(fisa explicative,materialul graphic,proiectul ZPS,anexele)
Materialele grafice include:planul situational,planul general

Metoda de expertiza a proiectelor institutiilor medico-sanitare

Cele mai insemnate momente ale etapei de control sanitar preventive asupra institutiilor medico-sanitare
sunt:alegerea terenului pentru constructive,expertiza sanitara a proiectelor,supravegherea sanitara a
constructiei,receptionarea in exploatare a obiectivelor construite si supravegherea sanitara a
reconstructiei.Schema expertizei proiectelor institutiilor curative-profilactice include:
1.familiarizarea cu documentele proiectului,fisa explicativa,descrierea
2. familiarizarea cu planul situational
3.examinarea planului general
4.familiarizarea cu fisa explicative a blocului principal si cu schitele de proiect,cu denumirea sectiilor din
blocul principal,numarul de paturi in fiecare din ele,interrelatiile dintre sectii si servicii
5.examinarea si caracteristica sectiei de internare
6.caracteristica blocurilor de saloane in fiecare sectie spitaliceasca
7.caracteristica saloanelor de spital
8.examinarea si aprecierea planificarii sectiei de chirurgie
9.examinarea si aprecierea particularitatilor de planificarii blocului de operatie
10.examinarea si caracteristica particularitatilor planificarii sectiei de boli infectioase
11.examinarea si caracteristica particularitatilor planificarii maternitatii
12.evaluarea igienica a planificarii interioare a sectiei de ginecologie
13.examinarea si evaluarea igienica a planificarii interioare a sectiei de pediatrie
14.examinarea si caracteristica blocurilor de deservire a spitalului
15.obiectiile fata de proiect si propunerile
Concluzie

Legislatia in domeniul supravegherii igienice asupra institutiilor medico-sanitare

 N.R.C. 11-69-78”Institutiile curative-profilactice”,
 “Instructia cu privire la efectuarea controlului sanitar current asupra institutiilor curativo-
profilactice”nr.4560-88
 “Instructia despre regimul sanitaro-antiepidemic in spitale” din 23.03.1976
 “Instructia cu privire la regulile efectuarii controlului sanitar current asupra institutiilor curative-
profilactice “nr.4560-88
 “Cerintele igienice fata de subdiviziunile spitalelor si altor stationare,conditiile de munca si
igiena personala a lucratorilor” nr.3182-84
 N.R.C.2.08.02-89”Blocurile si instalatiile publice”

86. Exigenţe igienice către planificarea şi construcţia teritoriului spitalului.

Exigenţe către salubritatea cu instalaţii tehnico-sanitare a spitalului: încălzire,
ventilare, iluminare,condiţionare a aerului, alimentare cu apă, canalizare şi de
salubrizare.
Instituţiile se amplasează în zonele: locativă, verde sau suburbană.
Distanţa de la hotarul (gardul) instituţiei pînă la alte obiecte, inclusive industriale de categoria a V-a, va fi
de minimum 30 m.
Spitalele specializate cu capacitatea de 1000 şi mai multe paturi, cu tratament de lungă durată, precum şi
staţionarele de psihiatrie, boli infecţioase, inclusiv ftiziopneumologie, oncologie, dermatovenerologie, pot
fi amplasate pe teritoriul localităţilor urbane şi rurale, la o distanţă de cel puţin 500 m de zona locativă.
Amplasarea cabinetelor stomatologice, ginecologice, a cabinetelor medicilor pentru acordarea asistenţei
medicale de ambulatoriu, a centrelor curative şi de asanare, de reabilitare şi recuperare, a staţionarelor de
zi pe lîngă ele, cu excepţia celor de profil dermatovenerologic, infecţios, de tuberculoză şi psihiatrie,
confirmate prin avizul eliberat de Serviciu, se permite în clădiri cu destinaţie publicăşi locativă, precum şi
în încăperi cu destinaţie nelocativă.
 Pe teritoriul, în incinta, pe acoperişurile edificiilor instituţiilor, pe construcţii (turn de apă, coşuri de fum,
piloni) se interzice amplasarea obiectivelor de altă menire socială, locativă, de comerţ, producere,inclusiv
radiotehnice, care –funcţional –au o altă destinaţie, cu excepţia unităţilor economice de comerţ cu
amănuntul al articolelor de igienă personală, al produselor alimentare de producere industrială şi a presei,
în coordonare cu Serviciul şi cu condiţia deţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare
unitate.
Pe teritoriul instituţiilor publice, inclusiv în edificii, se interzice amplasarea institutiilor private.
La proiectarea şi construcţia instituţiilor se va avea în vedere distanţarea lor de zonele căilor ferate,
aerogărilor şi autogărilor, magistralelor auto, întreprinderilor industriale şi altor surse de poluare a
mediului: cu noxe, radiaţii ionizante şi neionizante şi sonore.
Teritoriul instituţiilor trebuie să fie îngrădit, amenajat, înverzit, iluminat şi menţinut în stare salubră.
Suprafaţa teritoriului înverzit şi a aleilor va constitui cel puţin 60% din suprafaţa totală a terenului
instituţiilor.
Arborii vor fi plantaţi la o distanţă de cel puţin 15 m de clădire, iar arbuştii –de cel puţin 5 m.
Instituţiile amplasate în clădiri publice şi cu menire locativă vor fi separate de edificiul principal printr-
un perete capital şi vor fi asigurate cu sisteme proprii de ventilare, canalizare şi intrare separată pentru
pacienţi.
Pe teritoriul spitalelor se diferenţiază zonele: blocurilor curative pentru bolnavii infecţioşi şi neinfecţioşi,
pediatrică, psihosomatică, radiologică, dermatovenerologică, a maternităţii, a policlinicii, morfopato-
logică, gospodărească, a instalaţiilor inginereşti şi a spaţiului verde.
Zona morfopatologică şi pentru funeralii va fi izolată de zonele funcţionale curative printr-un coridor
verde din arbori sau arbuşti şi va fi amplasată la o distanţă de cel puţin 30 m de acestea. Camera mortuară
trebuie să dispună de acces separat.
În spitalele poliprofilate secţiile de boli infecţioase, dermatovenerologice, ftiziopneumologice, psihoso-
matice, radiologie se vor amplasa în clădiri separate.
Blocul/secţia de boli infecţioase va dispune de teren separat, izolat de alte sectoare printr-un gard sau o
fîşie verde (arbuşti), cu intrări separate şi teren şopronat pentru dezinfecţia transportului.
În zona gospodărească, la o distanţă maximă posibilă de blocurile curative şi auxiliare, se amenajează o
platformă betonată pentru containerele destinate colectării deşeurilor, al cărei perimetru trebuie să
depăşească cel puţin cu 1,5 m perimetrul de bază al containerelor.
Platforma pentru containerele destinate colectării deşeurilor trebuie să fie îngrădită, iar containerele –
închise cu capace.
Coşurile pentru colectarea gunoiului instalate la intrarea în clădire, în locurile de odihnă şi pe teritoriul
instituţiilor trebuie să fie golite zilnic şi menţinute în stare curată.
Containerele pentru colectarea deşeurilor menajere solide trebuie să fie dotate cu capace, curăţate
sistematic, spălate şi dezinfectate după fiecare evacuare.
Cerinţe igienice pentru lotul de spital:
Teren uscat cu nivelul apelor freatice 1.5-2m.
Panta lotului peste 0.5-1%.
Cu prez aerisirii optimale.
Cu configuratie apropiata de paralelipiped, cu raportul laturilor 1:2 sau 2:3.
Din partea miscarii maselor de aer spre central populat.
La distanta de sursele de zgomot, poluare a aerului , solului.
Cu posibilitate de racordare la: retelele de apeduct, canalizare , incalzire, s energetice si informationale.

Exigente catre salubritatea cu instalatii tehnico-sanitare a spitalului:incalzirea, ventilarea,

iluminatul, conditionarea aerului, alimentarea cu apa , canalizarea si desalubrizare.
Cerinţe privind aprovizionarea cu apă şi canalizare
Instituţiile nou construite, reconstruite şi cele care funcţionează trebuie să fie asigurate cu apeduct,
canalizare şi apă caldă centralizată.
Instituţiile trebuie să aibă şi să folosească permanent în activitatea lor apă potabilă curentă, rece şi caldă,
sub presiune şi la temperatură adecvată, în cantitate suficientă şi corespunzătoare din punctul de
vedere al calităţii şi inofensivităţii, cu instalaţii adecvate pentru păstrare şi, în caz de necesitate, pentru
distribuire şi cu protecţie adecvată contra contaminării.
În localităţile sau zonele lipsite de reţele publice de distribuire a apei potabile este permisă folosirea apei
de fîntînă prin instalaţii proprii, corespunzătoare din punct de vedere sanitaro-igienic, cu obligativitatea ca
aceasta să îndeplinească condiţiile de potabilitate.
Instituţiile care folosesc surse proprii de apă potabilă vor asigura protecţia sanitară a acestora şi controlul
calităţii apei utilizate.
Epurarea şi dezinfecţia apelor reziduale de la instituţii trebuie să se efectueze la staţiile urbane sau în alte
staţii de epurare, care vor garanta epurarea şi dezinfecţia lor eficientă.
Apele reziduale ale secţiilor de boli infecţioase şi tuberculoză, înainte de a fi evacuate în sistemul
comunitar de canalizare, trebuie supuse dezinfecţiei.
În încăperile pentru pregătirea ghipsului sub lavoar se fixează o instalaţie pentru sedimentarea acestuia.
Evacuarea apelor reziduale din încăperile pentru proceduri cu nămol şi din alte încăperi ale secţiei de
tratament cu nămol se va efectua prin trap special în instalaţia pentru sedimentarea nămolului.
Pentru epurarea apelor reziduale de la blocul alimentar al spitalelor cu capacitatea de peste 1000 de paturi
trebuie prevăzută o instalaţie de degresare (în afara clădirii).
Pentru instituţiile nou construite sau reconstruite se va prevedea un sistem de rezervă pentru
aprovizionarea cu apă caldă, în caz de deteriorare sau efectuare a reparaţiei curente a sistemului de bază.
În saloane, cabinetele medicilor, încăperile pentru personal, WC-uri, ecluzele boxelor şi semiboxelor,
camerele pentru mame din secţiile de pediatrie, sălile de proceduri, de pansament şi încăperile auxiliare
trebuie să fie instalate lavoare cu apă rece şi caldă, dotate cu malaxor.
Temperatura apei calde în reţelele de distribuire ale saloanelor pentru copii şi în cele psihiatrice nu va
depăşi 37°C.
În sălile preoperatorii, de pansament, de naşteri, reanimare, proceduri, în camera de gardă a asistentelor
de pe lîngă saloanele nou-născuţilor, în secţiile de boli infecţioase, de tuberculoză, dermatovenerologie,
septico-purulente, combustii, hematologice, în laboratoarele clinico-diagnostice şi bacteriologice şi în alte
încăperi care necesită respectarea unui regim deosebit al igienei mîinilor, se vor prevedea lavoare cu
robinete ce pot fi deschise cu piciorul, cotul mîinii sau cu fotoelement, echipate cu dozatoare de săpun
lichid, soluţii antiseptice şi şerveţele de unică folosinţă.
Încăperile sanitare vor fi dotate cu instalaţii pentru prelucrarea şi uscarea oliţelor şi muşamalelor.

Cerinţe privind sistemul de încălzire, ventilare, microclimatulşi calitatea aerului din încăperi
Sistemul de încălzire, de ventilare şi de condiţionare a aerului trebuie să asigure condiţii optime ale
microclimatului şi componenţa chimică adecvată a aerului din încăperile instituţiilor.
Temperatura, multiplul schimbului de aer vor corespunde indicilor stabiliţi prin regulamentele sanitare.

Convectoarele trebuie să aibă suprafaţă netedă, cu accesibilitate uşoară la curăţire, ele vor fi instalate
lîngă pereţii exteriori, sub ferestre. Nu se permite instalarea lor în saloane lîngă pereţii interni.
În sălile de operaţii, preoperatorii, de reanimare, de anestezie, de naşteri, de tratament cu iluminat electric
şi în încăperile secţiilor de psihiatrie, precum şi în saloanele de terapie intensivă şi în saloanele
postoperatorii, în calitate de convectoare se vor utiliza convectoare cu suprafaţă netedă, rezistente la
acţiunea zilnică a detergenţilor şi a soluţiilor dezinfectante.
Pentru evitarea contactului direct cu convectoarele, în încăperile administrative şi în spitalele pentru copii
se folosesc echipamenteconfecţionate din materiale permise pentru utilizare în ordinea stabilită.
Echipamentele de izolare a convectoarelor vor asigura acces liber pentru exploatarea şi tratarea lor
curentă.
În calitate de agent termic, în sistemele de încălzire centralizată se utilizează apa cu temperatura maximă
în convectoare de 85°C. În instituţii nu se admite utilizarea altor lichide şi soluţii în calitate de agent
termic în sistemele de încălzire.
Clădirile instituţiilor trebuie să fie dotate cu sisteme de ventilare, refulare-aspiraţie mecanică şi ventilaţie
de refulare naturală.
În secţiile de boli infecţioase, inclusiv de tuberculoză, sistemul de ventilare mecanică se instalează sub
formă de canale separate pentru fiecare boxă şi semiboxă cu „presiune negativă”, care vor fi dotate cu
instalaţii pentru dezinfecţia aerului.
 În lipsa sistemului de ventilare, de refulare-aspiraţie mecanică, în secţiile de boli infecţioase trebuie să fie
instalată ventilaţia naturală, cu montarea obligatorie în fiecare boxă şi semiboxă a instalaţiilor de tip
recirculant, care vor asigura eficienţa inactivării microorganismelor şi viruşilor nu mai puţin de 95%.
Proiectarea şi exploatarea sistemelor de ventilare trebuie să excludă direcţia de deplasare a maselor de
aer din zonele “murdare” ale încăperii spre cele “curate”.
Încăperile instituţiilor, cu excepţia sălilor de operaţii, pe lîngă sistemul de ventilare mecanică vor avea şi
ventilaţie naturală.
Captarea aerului din atmosferă pentru sistemul de ventilare şi de condiţionare se efectuează din zona
verde la o înălţime nu mai mică de 2 m de la suprafaţa solului. Aerul captat se va supune tratării prin
filtre.
Aerul introdus în sălile de operaţii, de anesteziologie, de naşteri, de reanimare, în saloanele postoperatorii,
de terapie intensivă, pentru bolnavii cu combustii, bolnavii imunodepresivi va fi tratat prin dispozitive
pentru dezinfecţia aerului, care vor asigura o eficacitate de cel puţin 95%.
În încăperile unde în aer se elimină substanţe nocive se vor amenaja sisteme locale de aspiraţie sau nişe
de ventilare.
Condiţionarea aerului după filtrele cu o capacitate înaltă de sterilizare va fi prevăzută în sălile de operaţii,
de anestezie, de naşteri, în saloanele postoperatorii, de terapie intensivă, pentru bolnavii oncologici, cu
SIDA, cu combustii, de reanimare, pentru nou-născuţi, pentru copii născuţi prematuri, pentru copii
traumaţi.
Conductele de aer ale sistemului de ventilare pentru debitare (de condiţionare a aerului) după filtrele cu
eficacitate înaltă vor fi confecţionate din inox.
În instituţiile existente se admite folosirea sistemelor-split, cu condiţia prezenţei filtrelor cu eficacitate
înaltă, cu respectarea obligatorie a regulilor de efectuare a lucrărilor de reglementare.
Multiplul schimbului de aer se stabileşte reieşind din necesitatea asigurării purităţii şi menţinerii
componenţei gazoase a aerului.
Umiditatea relativă a aerului nu va depăşi 60%, viteza mişcării aerului –0,15 m/sec.
Conductele de aer, grilajele de distribuire şi recepţie, camerele de ventilare, dispozitivele de ventilare şi
alte instalaţii trebuie menţinute în curăţenie, nu trebuie să aibă defecte, urme de rugină, deteriorări ale
etanşeităţii.
Dezinfecţia sistemului de ventilare se va efectua nu mai rar de o dată pe an, precum şi în caz de
necesitate, conform indicaţiilor epidemiologice.
Cel puţin o dată pe lună se va efectua controlul pragului de purificare al filtrelor şi eficacitatea
dispozitivelor de dezinfecţie a aerului.
Schimbarea filtrelor sistemelor de ventilare se va efectua pe măsura impurităţii lor, dar nu mai rar decît
recomandările producătorului.
Dispozitivele de refulare-aspiraţie de schimb general şi de aspiraţie locală se vor conecta cu cel puţin 5
minute înainte de începerea lucrului şi se vor deconecta cu cel puţin 5 minute după finalizarea lucrului.
În sălile de operaţii şi în cele preoperatorii iniţial se conectează sistemele de ventilare, de refulare, apoi de
aspiraţie sau ambele simultan.
În toate încăperile instituţiilor aerul se debitează în zona superioară a încăperii. În încăperile sterile aerul
se debitează prin intermediul fluxurilor laminare sau turbulente (viteza maximă a aerului –0,15 m/sec).
Suprafaţa internă a conductelor de aer ale sistemului de ventilare, de refulare-aspiraţie (de condiţionare)
trebuie să excludă emanarea în încăpere a părticelelor de material din care sînt confecţionate sau din
stratul de protecţie. Acoperirea internă nu trebuie să fie absorbantă. Instalaţiile de ventilare se vor amplasa
în încăperi speciale, separate pentru debitare şi aspiraţie, care nu vor adera pe verticală şi orizontală la
cabinetele medicilor, sălile de operaţii, saloane şi alte încăperi cu prezenţă permanentă a oamenilor.
În încăperile pentru sistemele de aspiraţie urmează se prevedea ventilaţie de aspiraţie cu multiplul unitar
al schimbului de aer pe oră, pentru sistemele de refulare –ventilaţie prin refulare cu multiplul dublu al
schimbului de aer.
Ventilaţie de aspiraţie mecanică lipsită de cea de refulare se va prevedea din încăperile spălătoriilor,
duşurilor, WC-urilor, camerelor sanitare, încăperilor pentru albiturile murdare, de păstrare temporară a
deşeurilor şi magaziilor pentru păstrarea preparatelor dezinfectante.
Multiplul de aer în saloane şi în secţii trebuie să fie organizat astfel încît fluxul de aer între secţiile de
spital, între saloane şi între etajele învecinate să fie limitat la maxim.
Volumul de aer refulat în salon pentru un bolnav va fi de minimum 80 m3/h.
Pentru asigurarea unui regim de aer izolat în saloane, acestea vor fi proiectate cu ecluză care să comunice
cu blocul sanitar, cu prevalarea aspiraţiei din ultimul.
La intrarea în secţie va fi amenajată o ecluză, unde va fi instalat un sistem de ventilaţie de aspiraţie prin
canal individual (pentru fiecare ecluză).
Pentru excluderea posibilităţii de pătrundere a aerului viciat din spaţiile scărilor şi lifturilor, în secţiile de
spital este raţională amenajarea între ele a unei zone de trecere, cu asigurarea surplusului de presiune a
aerului.
Soluţiile arhitectonice, de planificare şi sistemele de schimb al aerului în staţionar trebuie să excludă
răspîndirea infecţiilor din secţii şi alte încăperi în blocul de operaţii, care necesită o salubritate deosebită a
aerului.
Pentru a exclude pătrunderea în blocul de operaţii a maselor de aer din secţiile de spital,din spaţiul
scărilor şi lifturilor şi din alte încăperi, la intrarea în blocul de operaţii va fi amenajată o ecluză cu efort de
aer. Direcţia de mişcare a curenţilor de aer trebuie să fie asigurată din sălile de operaţii în încăperile
adiacente, iar din acestea –în coridor. În coridoare se va amenaja ventilaţie de aspiraţie.
Cantitatea aerului evacuat din zona inferioară a sălilor de operaţii trebuie să constituie 60%, iar din zona
superioară –40%. Debitarea aerului proaspăt se efectuează prin zona superioară, astfel încît refularea să
predomine asupra aspiraţiei.
Se vor prevedea sisteme separate/isolate de ventilare şi condiţionare pentru sălile de operaţii septice şi
aseptice, blocurile de naşteri, reanimare, oncohematologice, secţiile de combustii, pansament, secţiile de
spital separate, cabinetele de imagistică şi alte cabinete speciale.
Examinarea profilactică şi reparaţia sistemelor de ventilare şi condiţionare a aerului, a conductelor de aer
trebuie efectuate conform graficului aprobat, nu mai rar de 2 ori pe an.
Conducerea instituţiilor organizează controlul parametrilor microclimatului şi eficacităţii funcţionării
sistemelor de ventilaţie şi multiplul schimbului de aer în următoarele încăperi:
a) sălile de operaţii, postoperatorii, de naşteri, saloanele de terapie intensivă, oncohematologice, secţiile
de combustii, încăperile pentru păstrarea substanţelor toxice, depozitele farmaceutice, încăperile pentru
prepararea substanţelor medicamentoase, secţiile de terapie stomatologică, încăperile speciale ale secţiilor
de imagistică şi în alte încăperi, în cabinetele unde se lucrează cu compuşi chimici şi alte substanţe care
pot avea acţiune nocivă asupra sănătăţii omului –o dată la 3 luni;
b) de boli infecţioase, inclusiv spitalele (secţiile) de tuberculoză, laboratoarele bacteriologice,
laboratoarele virusologice, cabinetele de imagistică –o dată la 6 luni;
c) în restul încăperilor –o dată la 12 luni.
Aerisirea prin oberlihturi, geamuri, tratarea încăperilor cu radiaţii ultraviolete şi autocontrolul indicilor
microbiologici ai aerului şi de pe obiecte se vor face după un program stabilit.
Cerinţe igienice privind iluminatul natural şi artificial
Încăperile instituţiilor trebuie să aibă iluminat mixt.
luminarea artificială exclusivă se admite în încăperile ale căror tehnologie şi regim de exploatare nu
necesită iluminare naturală.
La proiectarea, construcţia, reconstrucţia instituţiilor, precum şi în instituţiile care funcţionează nivelul de
iluminare naturală şi artificială trebuie să corespundă normelor şi regulilor sanitare pentru clădiri publice.
Coridoarele secţiilor curative trebuie să aibă iluminare naturală, prin ferestrele din pereţii laterali şi din
holuri. Distanţa dintre holuri nu trebuie să depăşească 24 m, iar pînă la holuri –36 m. Coridoarele
subdiviziunilor diagnostice şi auxiliare trebuie să aibă iluminare frontală sau laterală.
Durata însoririi trebuie acceptată ţinîndu-se cont de cerinţele igienice faţă de însorire şi de protecţie
împotriva razelor solare a încăperilor din clădirile publice şi locative şi a teritoriilor.
Pentru protecţia împotriva acţiunii orbitoare a razelor solare şi a supraîncălzirii, ferestrele instituţiilor
orientate spre sud se amenajează cu instalaţii de protecţie solară (jaluzele, cozoroc).
Lămpile de iluminare generală a încăperilor, amplasate pe tavan, trebuie să fie dotate cu dispersatoare
închise.
Pentru iluminarea saloanelor (cu excepţia celor din secţiile pentru copii şi psihiatrie) urmează a fi utilate
lămpi de perete combinate (de iluminare locală şi generală), instalate lîngă fiecare pat la înălţimea de 1,7
m de la nivelul duşumelei.
Concomitent, în fiecare salon trebuie să existe o lampă specială de iluminare nocturnă, instalată lîngă uşă
la înălţimea de 0,3 m de la nivelul duşumelei (în secţiile pentru copii şi psihiatrice lămpile de iluminare
nocturnă a saloanelor se instalează deasupra uşii la înălţimea de 2,2 m de la nivelul duşumelei).
În cabinetele medicale de examinare se vor instala lămpi de perete şi mobile pentru examinarea
bolnavilor.
În toate staţionarele instituţiilor trebuie să existe un sistem-rezervă de iluminare artificială, prevăzut
pentru situaţii de avarii sau deconectări.

87. Exigenţe către blocul alimentar al spitalului; amplasarea, componenţa

încăperilor,transportarea alimentelor în secţie.

Serviciu pentru pregatirea hranei se amplaseaza in zona blocurilor curative pentru bolnavii somatici sau in
zona de gospodarie in cladiri separate sau anexate la blocurile de gospodarie pentru bolnavii somatici ,sau
la blocurile curative pentru bolnavii somatici .
Blocul alimentar va avea intrare separata .Dotarea blocului alimentar :frigidere,instrumentar de pregatire
a bucatelor,camera de deservire.
Transportare bucatelor:fiecare sectie va avea vase speciala destinate pentru transportarea
bucatelor care vor fii emailate .Transportarea bucatelor se va face cu carucioare speciale,cu
ascensorul in sectia respectiva fara a trece prin celelalte incaperi ale spitalului.

88. Regimul sanitar în spital; exigenţe către microclima încăperilor,

componenţa aerului,întreţinerea încăperilor, lupta cu zgomotul.
Sistemul de condiţionare a aerului din încăperi se face în mod diferit în diferite saloane a spitalului
conform profilului. Clădirile instituţiilor curativo-profilactice şi a farmaciilor,cu excepţia secţiilor de boli
contagioase ,se înzestrează cu ventilaţie de aflux şi extracţie cu stimulator mecanic.În secţiile de boli
contagioase ventilaţia de extracţie se efectuiază autonom,din fiecare boxă şe de la fiecare secţie cu salon.
Totodată extracţia naturală se înzestrează cu deflector,iar afluxul-cu stimulator mecanic şi pomparea
aerului în coridor. Sistemul de condiţionare trebuie să asigure o umiditate relativă a aerului de-55-60%
pentru sălile de operaţie,narcoză saloane postoperatorii,de naştere,de reanimare,terapie intensivă,şi viteza
a aerului în aceste încăperi trebuie sa fie nu mai mare de 0,15m/s. Aerul debitat din exterior trebuie supus
purificării prin filtre dar nu se admite instalarea filtrelor cu ulei în calitate de etapă primară a purificării
dar filtre biologice. Pentru încăzire se folosesc instalaţii centralizate,de obicei calorifere din fontă cu
suprafaţa netedă,care pemit o curăţire usoara. T0 medie trebuie ţinută în limita 18-22 0. In lupta cu
zgomotul spitalele se construiesc în zona suburbană,depare de la centralele magistrale si intrepr
industriale.

89. Particularităţile de salubrizare a spitalului. Clasificarea, componenţa şi

exigenţele igienice la gestionarea deşeurilor provenite din activităţi medicale.
Evacuarea gunoiului în spitalele cu 250 şi a maternităţilor cu peste 130 paturi se prevede evacuarea
gunoiului.Încărcarea conductelor de gunoi se efectuiază la fiecare etaj.Încăperile cu subpapă de primire a
conductei de gunoi se înzerstrează cu tambur. În instituţiile curativo-profilactice din centrele ăpopulate
lipsite de serviciul de acumulare centralizată a gunoiului şi rezidurilor, se instalează cuptoare de ardere a
gunoiului. Distanţa de la aceste cuptoare pînă la blocurile cu saloane trebuie sa fie de cel puţin 30m.
Spitalele şi dispensarele de 600 paturi şi mai mult sînt utilizate cu instalaţie aspiratoare centralizată. În
lucrul instalaţiei zgomotul în saloane nu trebuie să depăşească 45dB. Înlăturarea apelor reziduale din
încăperile pentru procedurile cu nîmol,încăperile pentru spălarea şi uscarea cearţafelor,pînzelor din in,şi
încăperile pentru păstrarea şi regenerarea nămolului se efectuiază prin sifoane speciale(fără închizător
hidraulic)-în colectorul de nămol înzestrat cu închizător hidraulic. În încăperile pentru pregătirea
ghipsului sub lavoar este necesară instalarea decantorului de ghips cu capacitatea de 0,1 m3. Evacuarea
apelor din clădirea serviciului de pregătire a hranei în spitalele de peste 1000 de paturi este înzestrată cu
instalaţiile pentru captarea grăsimii,înainte de deversarea apelor din sectiile de boli contagioase şe de
ftiziatrie trebuie dezinfectate.
90. Supravegherea igienică preventivă şi curentă asupra instituţiilor medico-
sanitare. Programul avizării igienice a instituţiei medico-sanitare, spitalului.

91. Clasificarea edificiilor sportive. Exigenţe igienice la alegerea lotului pentru

construcţia unei baze sportiveю
Edificiile sportive se clasifică în edificii de tip închis (săli de gimnastică,
luptă, box, haltere, jocuri sportive, scrimă, patinare artificială,
bazine de înot, tiruri) şi de tip deschis (locuri pentru ocupaţii cu atletismul,
jocuri sportive, piste pentru patinaj şi alergări, bazine artificiale, etc.).
Edificiile sportive de tip închis şi deschis pot fi constituite ca obiecte
aparte sau ca elemente închise în componenţa altor complexe sportive.
Alegerea terenului pentru construcţia unui edificiu sportiv. La
alegerea terenului pentru construcţia unui edificiu sportiv trebuie să se
ţină cont în primul rând de natura şi configuraţia solului. Solul pe care se
construieşte o bază sportivă se recomandă să aibă un grad mare de porozitate.
Aceasta asigură o bună permeabilitate pentru aer şi pătrunderea
oxigenului în sol, care ajută mineralizarea şi autopurificarea solului. Un
sol umed (mlăştinos) cu porozitate mică este poluat şi nesănătos, poate
conţine sute de milioane de microbi, inclusiv cei patogeni (B. tetanus,
B. antraxus). Având în vedere că sportivii au contacte dese şi dure cu solul,
acesta este în pericol să contacteze aceste boli. Când se alege locul
pentru amenajarile sportive de tip deschis, e necesar să fie efectuată în
mod obligatoriu o analiză chimico-bacteorologică a solului.
Terenul trebuie să fie însorit, uscat, să aibă o parte suficientă pentru
scurgerea apelor meteorice, nivelul apelor freatice să fie cel puţin la 2 m
adâncime. Se vor evita terenurile utilizate în trecut drept gunoişti, cimitire
etc.
În scopul realizării unui microclimat cât mai favorabil, se recomandă
ca baza sportivă să fie amplasată în apropierea unei ape curgătoare,
unui parc natural, care au următoarele avantaje:
– aerul relativ curat, lipsit de particule de praf;
– aerul bogat în oxigen pe parcursul zilei;
– temperatura aerului mai scăzută vara şi mai crescută iarna,
prezintă variaţii mai mici;
– umiditatea aerului mai crescută şi mai constantă, mai multă linişte,
iar culoarea verde a frunzelor şi ierbii odihneşte ochiul,
SNC, creând o stare psihică pozitivă.
Trebuie de ţinut cont şi de poluarea aerului, de aceea se vor evita
vecinătăţile nocive (sursele de praf, fum, substanţe toxice de la fabrici şi
uzine, străzi cu trafic mare). Se ia în vedere şi direcţia vântului. Datele
despre alegerea terenului pentru construcţie se înregistrează în „Avizul
sanitar privind repartizarea lotului de pământ pentru construcţie”.

92. Exigenţe igienice la planificarea, construcţia şi amenajarea piscinei,

locului de scăldat la bazinul acvatic, bazinelor de înot.
 Supravegherea igienică la etapa de construcţie şi recepţionăre în
exploatare a edificiilor sportive. În scopul evitării cazurilor de recepţionare
a edificiilor sportive cu încălcarea cerinţelor igienice, se efectuează
supravegherea procesului de construcţie. Aceasta are loc la etapa
„zero”, când se pune accent pe starea solului, sursele de poluare a solului,
hidroizolarea fundaţiei, organizarea lucrărilor, condiţiile de muncă
şi odihnă a constructorilor, influenţa lucrărilor asupra condiţiilor de trai
a populaţiei din apropierea şantierului; evidenţierea corespunderii lucrărilor
la nivel mai sus de „zero” cu proiectul; la sfârşitul lucrărilor de construcţie
La recepţionarea în exploatare a edificiilor sportive se atrage atenţia
la corespunderea teritoriului construcţiei clădirii, modul de planificare a
încăperilor, corespunderea utilajului de tehnică sanitară cerinţelor igieni9
ce. Medicul se familiarizează cu avizele de control ale sistemului de
aprovizionare cu apă, de canalizare, de reglare a tehnicii sanitare, ale sistemului
de încălzire, ventilaţie, gazificaţie etc. Ia de asemenea cunoştinţă
de documentele referitoare la recepţionarea utilajului după o probă de
lucru, de rezultatele de măsurare a zgomotului, vibraţiei, analizelor de
laborator ale aerului din încăperile închise, de măsurare a factorilor microclimatici,
ai iluminatului, etc. Defectele depistate sunt incluse în
foaia de constatare a defectelor, se indică termenele de lichidare a lor.
Comisia de stat îşi începe activitatea după corectarea neajunsurilor, indicate
de comisia de lucru. Actul de recepţie a obiectivului conţine descrierea
tehnică a obiectivului, concluzia privind corespunderea lucrărilor
executate normelor şi regulilor, concluzia privind gradul de pregătire a
obiectivului şi decizia referitoare la recepţia lui.

93. Exigenţe igienice către apa din piscină, bazinul de scăldat. Metodele de
tratare a apei din piscină.
În funcţie de sistemul de purificare şi metoda folosirii apei deosebim bazine cu reciclaţie (o parte de apă
utilizată pentru prelucrare se returnează în bazin) şi bazine cu apă curcătoare.
Din punct de vedere igienic şi economic, sunt preferate bazinele cu circulaţia apei. În ele apa circulă după
principiul bazin – sistem de purificare – bazin.
Instalaţiile de purificare prezintă un sistem închis care include consecutiv pompe, instalaţii de coagulare a
apei, filtre şi aparate pentru dezinfectarea apei. Recircularea apei în bazin sporeşte efectul dezinfectării,
reduce poluarea ei bacterială, permite repartizarea uniformă a dezinfectantului în tot volumul apei,
micşorează consumul apei încălzite. Pentru dezinfectarea apei se foloseşte clorul, bromul, săruri de cupru
şi argint, ozonarea, dibromantina. Concomitent cu dereticarea zilnică a încăperilor, se efectuează
dezinfect curentă a pasajelor, podelelor, covora-şelor de cauciuc etc. cu soluţie de cloramină de 0,5–1%.
In scopul preîntâmpinării impurificării bazinului, trebuie respectate următoarele cerinţe: respectarea
regulilor de comportare în bazin care se afişează în vestibul; admiterea în bazin numai a persoanelor care
au trecut controlul medical; examinarea repetată a celor ce se ocupă cu nataţia (obligatoriu nu mai rar de o
dată în şase luni); fiecare vizitator trebuie să facă duş cu apă fierbinte; sportivii trebuie să aibă costum
special de baie; personalul de deservire trebuie să intre în sala de nataţie, şi sala de pregătire pentru duşuri
în încălţăminte specială; pentru dezbrăcarea şi păstrarea îmbrăcămintei trebuie prevăzute cabine speciale
sau dulapuri individuale cu secţie pentru încălţăminte şi găuri pentru ventilaţie.

94. Exigenţe igienice la planificarea şi construcţia edificiilor sportive. Factorii

nocivi din edificiile sportive şi profilaxia acţiunii lor asupra sportivilor.
. Factorii nocivi din edificiile sportive si profilaxia actiunii lor asupra sportivilor.
Edificiile sportive trebuie să corespundă unor cerinţe igienice, pentru a influenţa în mod pozitiv
activitatea sportivă şi sănătatea sportivilor. Exerciţiile fizice şi sportul, practicate în condiţii igienice
necorespunzătoare, influenţează negativ sănătatea celor care le practică şi performanţele realizate. Factorii
nocivi din edificiile sportive sint: factorii de mediu ca: microclimatul nefavorabil, zgomotul, vibraţia,
iluminatul nesatisfăcător, aerul impurificat, insuficienţa de O2 care exercită acţiune puternică asupra
organismului. In scopul profilaxiei actiunii factorilor nocivi asupra organismului, edificiile sportive se
normeaza si se monitorizeaza conform regulamentelor in vigoare.
Medicului igienist trebuie sa supravegheze starea salubrităţii şi utilajului sanitar-tehnic, microclimatul şi
aerul din încăperi, iluminatul.
Încălzirea, ventilrea din edificiile sportive .
Edificiile sportive închise sunt menite să protejeze sportivii de factorii nefavorabili ai mediului extern.
Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în mare măsură de eficienţa lucrului sistemelor
de încălzire şi ventilare a aerului, mai ales în perioada rece a anului. La construirea edificiilor sportive
sistemul de încălzire se proiectează după temperatura calculată a aerului, ceea ce înseamnă că sistemul de
încălzire trebuie să menţină în încăpere temperatura optimă în cazul celei mai joase temperaturi a aerului
extern pentru localitatea dată. În sălile fără spectatori temparatura calculată a aerului în perioada rece a
anului constituie150C, în patinoarele acoperite- 140C, a sălilor de tir – 18 0C pentru sălile piscinelor – cu
1–20C mai mare în raport cu temperatura apei în bazin. Umiditatea relativă a aerului se reglementează
numai pentru sălile cu spectatori şi trebuie să constituie în perioada rece a anului 40–45%, iar în cea caldă
50–55%. Viteza de mişcare a curenţilor de aer în zonele de lucru se interzice să depăşească 0,2 m/s –
pentru sălile bazinelor acoperite, 0,3 m/s – pentru sălile de lupte, tenis de masă şi patinoare acoperite, 0,5
m/s – pentru celelalte săli sportive.10
Asigurarea parametrilor normali ai microclimatului şi componenţei chimice a aerului depinde de eficienţa
funcţionării sistemelor de ventilaţie. În vederea menţinerii purităţii aerului în încăperi, este necesar de a
asigura fiecărei persoane un anumit volum de aer. Pentru sălile sportive, ţinând cont de respiraţia intensă
şi transpiraţia sportivilor, cubajul de aer a fost determinată de 30 m3, iar volumul ventilaţiei – 90 m3
pentru o persoană pe oră.
Edificiile sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi artificială suficientă, uniform repartizată pe
toată suprafaţa încăperii.
O mare parte dintre elementele activităţii sportive înaintează organismului un şir de cerinţe specifice:
orientarea vizuală într-un timp scurt, viteza mare de distingere (a aparatelor, mingii, armei, liniilor de
demarcare, altor ţinte etc.), claritatea stabilă a vederii. Eficacitatea acestor activităţi depinde în mare
măsură şi de gradul iluminării sălilor sportive. Totodată, condiţiile optime de iluminare a edificiilor
sportive exercită o acţiune estetică şi psihologică, ameliorează capacitatea de muncă sportivă şi
preîntâmpină traumatismul.
Iluminarea naturală directă e recomandabilă în toate încăperile edificiilor sportive. Aprecierea obiectivă
include cercetarea şi calcularea următorilor indici: coeficientul de luminozitate, unghiul de incidenţă,
unghiul de deschidere, CIN. În sălile de sport valoarea optimă a coef. de luminozitate trebuie să fie egal
cu 1/6, în bazinele de înot, cabinetele instructorilor, medicilor – cu 1/5–1/6, sălile de masaj – cu 1/8–1/10.
CIN în sălile sportive e necesar să nu fie mai mic de 1%. Ocupaţiile cu sportul înaintează cerinţe
deosebite de asemenea către iluminatul artificial. Iluminarea insuficientă, luminozitatea orbitoare,
luciul şi contrastivitatea de la sursele de lumină cauzează obosirea rapidă a analizatorului vizual, scăderea
sensibilităţii contrastante, stabilităţii vederii clare, rapidităţii distingerii. Au fost recomandate următoarele
 normative ale iluminatului articficial .Lupte sportive, acrobatică, gimnastică, box, scrimă- 200lx, tenis de
masa 400lx, atletica usoara, grea 150 lx, badminton, baschet, tenis 100-300 lx. .Acţiunea sistematică a
factorilor negativi ai mediului asupra organismului sportivului poate provoca apariţia stărilor
prepatologice şi patologice. Unul dintre aceşti factori este zgomotul sportiv, care poate fi constant şi
inconstant. Zgomotul poate fi considerat drept un factor de risc profesional, capabil să deregleze starea
funcţională a organismului.
Acţionând asupra sănătăţii sportivilor şi antrenorilor, el provoacă schimbări în analizatorul auditiv,
diminuând capacitatea de muncă, eficienţa desfăşurării şi rezultatele antrenamentului.
De menţionat, că pentru atenuarea nivelului de zgomot se consideră eficientă feţuirea pereţilor cu saltele
din materiale moi fibroase, învelite cu pânză subţire, precum şi cu plăci din materiale fibroase sau cu foi
de poroplast cu grosimea de 50–100 mm. Nivelul maxim admisibil în sălile sportive nu trebuie să
depăşească 60 dBA.

95. Clasificarea instituţiilor cultural publice. Exigenţe igienice la planificarea,

construcţia ,amenajarea şi dotarea instituţiilor cultural publice.
Tipurile de institutii cultural-publice:
-teatrul
-cinematograful
-circul
-salile de concerte
-cluburile
-salile de expozitii
-bibliotecile
-lectoriile
-institutiile de invatamint superior si mediu special etc.
Cerinte ig fata de planif, constructia, amenajarea si dotarea institutiilor cultural publice.
În cadrul supravegherii igienice a instituţiilor cultural-publice, e necesar de a stabili: gradul de
corespundere a utilajelor, instalaţiilor şi conţinutul acestor clădiri (încăperi) cerinţelor igienice; cauza
apariţiei deficienţelor depistate şi căile de înlăturare a efectelor acestora; existenţa plângerilor cetăţenilor
care se folosesc de clădire; influenţa asupra psihicului sau dispoziţiei persoanelor, vizitarea acestora.
Indiferent de unele cerinţe specifice faţă de planificarea şi înzestrarea încăperilor instituţiilor cultural-
publice cu funcţii diferite, se înaintează şi multe cerinţe comune. Se cere un microclimat optim,
vizibilitate şi acustică bună, un vestiar bine organizat. Vestiarele instituţiilor de cultură, de obicei, se
situează pe parcursul mişcării vizitatorilor, în apropiere de intrări, de preferinţă într-o încăpere izolată de
vestibul. Suprafaţa vestiarului se calculează în funcţie de raportul 0,08–0,1 m2 la un vizitator.
Cerinţele igienice faţă de planificarea şi înzestrarea sălii de spectacole din teatre sunt dictate de
necesitatea asigurării în teatre a comodităţilor pentru spectatori: vizibilităţii, audiţiei, microclimei şi
calităţii aerului. Vizibilitatea normală în sala de spectacole e asigurată prin faptul că fiecare rând este
situat mai sus decât premergătorul cu cel puţin 12 cm, ultimele rânduri se află cu 30–32 m de la scenă în
teatrele de operă şi cu 25–27 m în cele dramatice.
Cinematografele trebuie amplasate cât mai aproape de spectator, nu se recomandă construcţia
cinematografelor încorporate, deoarece ele prezintă o sursă de zgomot. Cinematografele constau din
următoarele încăperi: vestibulul pentru case şi de intrare, foaierul parterului, culuarele balconului etc.
Volumul de ventilare a cinematografelor se recomandă să corespundă unei capacităţi maxime de oameni
pe care îi poate primi cinematograful. Cubajul de aer este de 20 m³/oră per persoană. Temperatura aerului
în sală trebuie să fie de 16-200C, însă nu mai mult de 250C în perioada caldă a anului, umiditatea aerului
– de 45–55%. Sistemul de ventilare e necesar să fie aparte pentru încăperile sălii de cinema, încăperile
administrative, cele de deservire a clienţilor etc.
Principala cerinţă igienică faţă de planificarea clădirilor pentru circuri trebuie considerată plasarea
raţională a elementelor lor multiple şi diferenţiate.
Este important să se obţină o izolare sigură a încăperilor pentru animale faţă de sala de spectacole, foaier
şi hol, precum şi de restul încăperilor.

96. Exigenţe igienice către microclimatul şi nivelul luminatului în edificiile

sportive de tip închis şi instituţiile cultural publice.
Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în mare măsură de
eficienţa lucrului sistemelor de încălzire şi ventilare a aerului, mai ales în perioada
rece a anului. În sălile fără spectatori temparatura calculată a aerului în perioada
rece a anului constituie 150C, în patinoarele acoperite– 140C, a sălilor de tir – 18oC,
pentru sălile piscinelor – cu 1–2oC mai mare în raport cu temperatura apei în bazin.
Umiditatea relativă a aerului se reglementează numai pentru sălile cu spectatori şi
trebuie să constituie în perioada rece a anului 40–45%, iar în cea caldă 50–55%.
Viteza de mişcare a curenţilor de aer în zonele de lucru se interzice să depăşească
0,2 m/s – pentru sălile bazinelor acoperite, 0,3 m/s – pentru sălile de lupte, tenis de
masă şi patinoare acoperite, 0,5 m/s – pentru celelalte săli sportive.
Pentru sălile sportive, ţinând cont de respiraţia intensă şi transpiraţia sportivilor,
cubajul de aer a fost determinată de 30 m3, iar volumul ventilaţiei – 90 m3pentru o
persoană pe oră.Edificiile sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi
artificială suficientă, uniform repartizată pe toată suprafaţa încăperii.Iluminarea
naturală directă e recomandabilă în toate încăperile edificiilor sportive. Aprecierea
obiectivă include cercetarea şi calcularea următorilor indici: coeficientul de
luminozitate, unghiul de incidenţă, unghiul de deschidere, CIN. În sălile de sport
valoarea optimă a coef de luminozitate trebuie să fie egal cu 1/6, în bazinele de
înot, cabinetele instructorilor, medicilor – cu 1/5–1/6, sălile de masaj – cu 1/8–
1/10. CIN în sălile sportive e necesar să nu fie mai mic de 1%. Ocupaţiile cu
sportul înaintează cerinţe deosebite de asemenea către iluminatul artificial.
Iluminarea insuficientă, luminozitatea orbitoare, luciul şi contrastivitatea de la
sursele de lumină cauzează obosirea rapidă a analizatorului vizual, scăderea
sensibilităţii contrastante, stabilităţii vederii clare, rapidităţii distingerii.
În vederea evaluării calităţii aerului din încăperi însemnătate marcantă are
examinarea conţinutului de CO2 şi a oxidabilităţii lui, aceştia fiind indicatorii
principali ai gradului de viciere a aerului. În afară de aceasta, după cantitatea de
dioxid de carbon şi oxidabilitatea aerului din încăpere poate fi determinată
eficacitatea ventilaţiei.
Pentru institutiile cultural-publice: Se cere un microclimat optim, vizibilitate şi
acustică bună, un vestiar bine organizat.Cubajul de aer este de 20 m³/oră per
persoană. Temperatura aerului în sală trebuie să fie de 16–20oC, însă nu mai mult
de 25oC în perioada caldă a anului, umiditatea aerului – de 45–55%. Sistemul de
ventilare e necesar să fie aparte pentru încăperile sălii de cinema, încăperile
administrative, cele de deservire a clienţilor etc.
97. Supravegherea igienică preventivă şi curentă asupra edificiilor sportive şi
instituţiilor cultural publice. Legislaţia în vigoare.
Orice obiectiv trebuie să activeze în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare, care se eliberează
de către Centrul de Sănătate Publică. Sarcina medicului igienist în domeniul supravegherii
igienice curente constă în supravegherea salubrităţii şi utilajului sanitar-tehnic, microclimatului
şi aerului din încăperi, iluminatului, încălzirii, ventilaţiei din edificiile sportive şi cultural-
publice.

Pentru efectuarea expertizei igienice a proiectului şi eliberarea avizului sanitar la proiect la CSP
se prezintă următoarele documente:
1. Proiectul de construcţie.
2. Certificatul de Urbanism.
3. Planul general şi planul de încadrare în teritoriu.
4. Concluzia CSP cu privire la repartizarea terenului pentru
construcţie.
Supravegherea igienică la etapa de construcţie şi recepţionăre în
exploatare a edificiilor sportive. În scopul evitării cazurilor de recepţionare a edificiilor sportive
cu încălcarea cerinţelor igienice, se efectuează supravegherea procesului de construcţie.
La recepţionarea în exploatare a edificiilor sportive se atrage atenţia
la corespunderea teritoriului construcţiei clădirii, modul de planificare a
încăperilor, corespunderea utilajului de tehnică sanitară cerinţelor igieni9
ce. Medicul se familiarizează cu avizele de control ale sistemului de
aprovizionare cu apă, de canalizare, de reglare a tehnicii sanitare, ale sistemului
de încălzire, ventilaţie, gazificaţie etc. Ia de asemenea cunoştinţă
de documentele referitoare la recepţionarea utilajului după o probă de
lucru, de rezultatele de măsurare a zgomotului, vibraţiei, analizelor de
laborator ale aerului din încăperile închise, de măsurare a factorilor microclimatici,
ai iluminatului, etc. Defectele depistate sunt incluse în
foaia de constatare a defectelor, se indică termenele de lichidare a lor.
Comisia de stat îşi începe activitatea după corectarea neajunsurilor, indicate
de comisia de lucru. Actul de recepţie a obiectivului conţine descrierea
tehnică a obiectivului, concluzia privind corespunderea lucrărilor
executate normelor şi regulilor, concluzia privind gradul de pregătire a
obiectivului şi decizia referitoare la recepţia lui.
Supravegherea igienică curentă. Orice obiectiv trebuie să activeze
în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare, care se eliberează de către
Centrul de Sănătate Publică. Sarcina medicului igienist în domeniul supravegherii
igienice curente constă în supravegherea salubrităţii şi utilajului
sanitar-tehnic, microclimatului şi aerului din încăperi, iluminatului,
încălzirii, ventilaţiei din edificiile sportive şi cultural- publice.
Edificiile sportive închise sunt menite să protejeze sportivii de factorii
nefavorabili ai mediului extern.
Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în mare
măsură de eficienţa lucrului sistemelor de încălzire şi ventilare a aerului,
mai ales în perioada rece a anului. La construirea edificiilor sportive sistemul
de încălzire se proiectează după temperatura calculată a aerului,
ceea ce înseamnă că sistemul de încălzire trebuie să menţină în încăpere
temperatura optimă în cazul celei mai joase temperaturi a aerului extern
pentru localitatea dată. În sălile fără spectatori temparatura calculată a
aerului în perioada rece a anului constituie 15oC, în patinoarele acoperite
– 14oC, a sălilor de tir – 18oC, pentru sălile piscinelor – cu 1–2oC mai mare în raport cu
temperatura apei în bazin. Umiditatea relativă a aerului
se reglementează numai pentru sălile cu spectatori şi trebuie să constituie
 în perioada rece a anului 40–45%, iar în cea caldă 50–55%. Viteza
de mişcare a curenţilor de aer în zonele de lucru se interzice să depăşească
0,2 m/s – pentru sălile bazinelor acoperite, 0,3 m/s – pentru sălile
de lupte, tenis de masă şi patinoare acoperite, 0,5 m/s – pentru celelalte
săli sportive.
Ocupaţiile cu cultura fizică şi sportul în edificiile sportive acoperite
cauzează schimbări esenţiale ale aerului, atât din punct de vedere chimic,
cât şi fizic. Asigurarea parametrilor normali ai microclimatului şi
componenţei chimice a aerului depinde de eficienţa funcţionării sistemelor
de ventilaţie. În vederea menţinerii purităţii aerului în încăperi, este
necesar de a asigura fiecărei persoane un anumit volum de aer. Pentru
sălile sportive, ţinând cont de respiraţia intensă şi transpiraţia sportivilor,
cubajul de aer a fost determinată de 30 m3, iar volumul ventilaţiei –
90 m3 pentru o persoană pe oră.
Edificiile sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi artificială
suficientă, uniform repartizată pe toată suprafaţa încăperii.
O mare parte dintre elementele activităţii sportive înaintează organismului
un şir de cerinţe specifice: orientarea vizuală într-un timp scurt,
viteza mare de distingere (a aparatelor, mingii, armei, liniilor de demarcare,
altor ţinte etc.), claritatea stabilă a vederii. Eficacitatea acestor activităţi
depinde în mare măsură şi de gradul iluminării sălilor sportive.
Totodată, condiţiile optime de iluminare a edificiilor sportive exercită o
acţiune estetică şi psihologică, ameliorează capacitatea de muncă sportivă
şi preîntâmpină traumatismul.
Iluminarea naturală directă e recomandabilă în toate încăperile edificiilor
sportive. Aprecierea obiectivă include cercetarea şi calcularea următorilor
indici: coeficientul de luminozitate, unghiul de incidenţă, unghiul
de deschidere, coeficientul de iluminare naturală. În sălile de sport
valoarea optimă a coeficientului de luminozitate trebuie să fie egal cu
1/6, în bazinele de înot, cabinetele instructorilor, medicilor – cu 1/5–1/6,
sălile de masaj – cu 1/8–1/10. Coeficientul de iluminare naturală în sălile
sportive e necesar să nu fie mai mic de 1%.
Ocupaţiile cu sportul înaintează cerinţe deosebite de asemenea către
iluminatul artificial. Iluminarea insuficientă, luminozitatea orbitoare,
luciul şi contrastivitatea de la sursele de lumină cauzează obosirea rapidă
a analizatorului vizual, scăderea sensibilităţii contrastante, stabilităţii
vederii clare, rapidităţii distingerii. Au fost recomandate următoarele
normative ale iluminatului articficial

98. Clasificarea instituţiilor de menţinere a igienei corpului. Importanţa

igienică, antiepidemică,fiziologică, terapeutică, culturală şi socială a băii.
1)Baile rusesti –folosesc in salile de aburi vapori,generate cu ajutorul sobei din piatra,incalzita cu lemne
sau alt combustibil(in ultimul timp cu gaz).In baile rusesti sint lighene si ciubere,dus.
2)Baile cu dus-spalatul are loc in special sub dus,care are din punct de vedere igienic citeva prioritati:
-pentru spalat se foloseste apa curata curgatoare
-se intrebuinteaza apa de temperature dorita
-consumul apei e mai mic decit in incaperea de spalare a baii rusesti.Cuvele,care de asemenea pot fi
folosite in aceste bai,sint mai putin igienice din cauza lipsei schimbului apei din ele pe parcursul
spalatului.Insa cazile din baile de acest tip sint necesare celora,care nu se pot folosi de incaperea generala
de spalat,iar uneori-pentru efectuarea procedurilor curative.
3)Baile –sauna se deosebesc de baile rusesti prin faptul ca in incaperea lor pentru aburi se foloseste aerul
uscat,incalzit pina la o temperature considerabila(90 grade C),spalatul decurge sub dus,baia este inzestrata
cu bazin(sau microbazin).Aceasta metoda de spalare este igienic rationala,insa foarte incordata,din care
cauza poate fi contraindicate sau necesita un antrenament anumit si un control medical.
4)Baile-filtru,in afara de insemnatatea igienica,au si o importanta antiepidemica-in ele are loc,conform
indicatiilor epidemiologice,prelucrarea sanitara(spalatul,tunsoarea,deparazitarea si dezinfectia lengeriei si a
imbracamintei)a unor contingente.In legatura cu aceasta planificarea,inzestrarea si regimul filtrului are
particularitatile sale.Baile sint inzestrate cu dusuri,intrarea si iesirea in sectie sint separate.Din camera de
dezbracare cei care se spala transmit imbracamintea lor printr-o fereastra speciala in camera pentru
dezinfectie,iar dupa spalare o primesc inapoi.

Importanta igienica ,antiepidemica,fiziologica si terapeutica a baii(culturala,sociala).

Importanta igienica a baii se manifesta in primul rind prin rolulul ei de asanare a populatiei.
Rol antiepidemic joaca si baile filtru. In ele are loc,conform indicatiilor epidemiologice,prelucrarea
sanitara(spalatul,tunsoarea,deparazitarea si dezinfectia lengeriei si a imbracamintei)a unor contingente.
Importanta fiziologica se evidentiaza prin faptul ca temperature inalta a aburilor provoaca un sir de
modificari fiziologice in organism:ridicarea temperaturii corpului,accelerarea pulsului si
respiratiei ,micsorarea tensiunii arteriale, slabirea fortei muscular,ridicarea tonusului sistemului
cardiovascular.
Folosirea permanenta a camerei de aburi duce la antrenarea functiilor enumerate mai sus,la calire,iar uneori
serveste ca factor curativ in special la astfel de boli ca reumatismul,podagra,bolile renale,la un sir de
nevroze.

99. Calcularea capacităţii băii şi principiul de plasare a ei în planul centrului

populat.Componenţa şi dimensiunile încăperilor principale şi auxiliare ale
băii.
Baile trebuie sa fie situate pe un teritoriu separate(0,2 ha pentru un obiect).Conform recomandarilor actuale
ele pot fi situate in raionul locative al urbei,deoarece aceasta este in interesul populatiei deservite.Insa
datorita faptului ca baia poate fi sursa de actiune nefavorabila asupra teritoriului ambient,intre ea si
teritoriul locative trebuie sa fie un interval de 25-40 m(in dependenta de capacitate),insa nu mai mic de 50
m de la institutiile curative si de copii.De obicei baile se amplaseaza pe teritoriul intercartieral,in apropiere
de ele se organizeaza locuri de stationare a transportului urban.
Capacitatea baii se determina dupa formula: X=a*b*c*d/e*g*k,unde
x-capacitatea in ora
a-populatia in perspectiva la 10 ani
b-populatia deservita cu baie(%)
c-nr. de spalatorii pe parcurs de 1 an la un om
d-durata spalarii
e-nr. de zile de lucru a baii
g-nr. de ore de lucru a baii in zi
k-coeficient de iregularitate(~0,8)

Componenta si dimensiunile incaperilor principale si auxiliare ale baii

Pentru baile de orice capacitate este obligatorie constructia incaperilor sau a grupelor de incaperi:
a)vestibuluri cu vestiare si sali de asteptare
b)incaperi igienice(camere de dezbracare,camere de sapunire,dusuri,camere de aburi)
c)incaperi auxiliare si suplimentare(case de vinzare a biletelor,depozite,weceuri s.a.)
In baile cu capacitatea de 20 locuri si mai mult se organizeaza bazine de scaldat si innot,incaperi pentru
deservire de asanare si profilaxie(dus asanator,baie,masaj,camera de odihna),incaperi pentru deservirea
suplimentara(frizerie,atelier de reparatie marunta a imbracamintei,punct de inchiriere a articolelor pentru
 scaldat si innot,spalatorie pentru spalatul urgent),se largeste component incaperilor auxiliare si
suplimentare

100. Importanţa sanitaro-igienică şi antiepidemică a spălătoriei. Clasificarea

spălătoriilor.Calcularea capacităţii spălătoriei. Exigenţe igienice la spălarea şi
tratarea albiturilor.

Clasificarea spalatoriilor.
In funcţie de destinaţie, spălătoriile se divid în următoarele tipuri:
a) comunale;
b) departamentale;
c) autonome (la domiciliu);
d) de autodeservire (mecanizate
Calcularea capacitatii spalatoriei.
X=n(a+b)\c*d
X-cantitatea de haine pe schimb
n-nr populatiei deservite
a-cantitatea hainelor murdare p-u 1 an timp de 1 luna\kg=10kg
b-cantitatea de rufe a sectorului comunal=2
c-nr de schimburi in 24 h=2
d-nr de zile lucratoare in luna=26

Cerinte igienice la spalarea si tratarea albiturilor.

Spalatoriile in care se prevede prelucrarea lenjeriei infectate trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
a)incaperile prin care trece lenjeria infectata sa fie izolate de celelalte incaperi;
b)incaperile"murdare" sa fie asigurate cu ventilatie individuala de extractie;
c)incarcarea lenjeriei infectate in masinile p-u dezinfectarea si fierberea lenjeriei in aburi trebuie sa se
efectuieze in sala de sortare
d)scoaterea lenjeriei dezinfectate din masina si fierberea in aburi trebuie sa se efectuieze din partea sectiei
de spalare.
Lenjeria se prelucreaza in conformitate stricta cu cerintele procesului tehnologic de spalare.Tot utilajul
spalatoriilor,amplasarea masinilor si finisarea incaperilor trebuie sa permita curatarea lor rapida si usoara.

101. Exigenţe igienice la planificarea şi dotarea sanitaro-tehnică a frizeriilor şi

locului de muncă a frizerului.
La început se studiază conform planului situaţional dacă frizeria este amplasată corect,dacă ieşirea nu este
în incinta caselor de locuit. Se atrage atenţia la materialele de finisare a pereţilor şi se stabileste dacă ei
vor fi uşor supuşi deriticării umede,ei trebuie să fie vopsiţi cu vopsea din ulei,teracotă sau cu tapete care
se spală. Se specifică genul frizerului, pentru frizer bărbat locul de muncătrebuie să aibă-7m 2; frizer
femeie-8m2. Se determină prezenţa încăperilor principale:sala de deservire,socio-igienică şi pentru
personal.La fel şi cele auxiliare:sala de aşteptare,medicul mai inspectează soluţiile de dezinfectie şi
modul lor de pastrare.Alte exigenţe:
 sursa de apă trebuie sa fie centralizată, obligator perezente apei calde
 canalizarea centralizată
 prezenţa veceului care nu trebuie să fie mai departe de 70m.
 Prezenţa contractului frizeriei date cu o spălătorie specializată
 102. Dezinfectarea uneltelor de deservire a clienţilor în frizerii, cabinete
cosmetice, cabinet de pedichiur etc.
Soluţiile dezinfectante trebuie să se păstreze corect ,în borcane, la întuneric cu notarea procentajului şi
data fabricării. Pentru dezinfecţie de obicei se foloseşte sol. De lizofomină de 2% în care instrumentele se
ţin 20min. Dar înainte de asta instrumentele trebuie spălate în apa caldă şi soluţie degresantă apoi clătite,
iar după asta se scot din lizoformin,iarăşui clătite şi sterse. Pentru dezinfectarea mîinilor: se foloseşte
AXD2000 cu care se spală timp de 30 sec mîinile după carese şterg. Pentru deritecarea umedă a pereţilor
şi pentru tratarea suprafeţelor se foloseşte sol. De lizoformin de 1,5% perioada de contact a căruia trebuie
să fie de cel puţin 30min.şi se face prin ştergere.Albiturile trebuie să fie spălate aparte în spălătorii
specializate.CLOROM poate fi utilizat si la dezinfectia instrumentelor de max, prin dizolvarea unei
tablete la 3 l apa.PRESTI-MAIN-Solutie pentru dezinfectia mâinilor lucratorului sub forma lichida,
limpede, vâscoasa, incolora, spumanta, solutia este gata de utilizat.STERILIZATOR CU CUART-u
forma cilindrica, are un buton pentru alimentare la curent 220v, îi este adoptat un buton pornit-oprit.
CLOROSAN-Se gaseste sub forma de granule. Are rolul de albire si dezinfectie a ruferiei. Concentratia
este de 10 gr clorosan la 30 l (pentru 5 Kg rufe uscate).DESOGERMSe utilizeaza pentru dezinfectarea
sau sterilizare prin imersie a instrumentelor(mase plastice sau cauciuc). Se utilizeaza prin diluarea cu apa
înainte de folosire astfel:
 solutii 0.5% timp de 60 min
 -solutii 0,8% prima imersie timp de 30 min

103. Supravegherea igienică preventivă şi curentă asupra instituţiilor de

menţinere a igienei corpului. Programe de avizare. Legislaţia în vigoare.

104. Clasificarea centrelor populate (comunităţilor). Noţiuni de sistematizare

a comunităţilor.Importanţa igienică a sistematizării.
Clasificarea administrative-politica:
-orase rationale
-orase judetene
-orase municipal
-orase de tinut
In functie de nr. populatie:
-extrem de mari - peste 1000
-foarte mari - 250-500
-mari - 100-250
-medii - 50-100
-mici – pina la 50
Sistematizarea prezinta un complex de masuri social-economice , tehnico-ingineresti, sanitaro-igienice, si
architectural-planificative, care asigura cea mai rationala asezare cu traiul si amplasarea pe teritoriu a
tuturor domeniilor economiei nationale. Importanta igienica:asigurarea conditiilor sanatoase si favorabile
de viata pt populatie ; crearea conditiilor favorabile pt munca productive ; dezvoltarea multilateral a
personalitatii ;

105. Urbanistica, caracteristica igienică a ei la diferite etape istorice de

evoluţie a societăţii.Factorii formatori urbanistici.
Urbanistica are scopul de a rezolva complexul broblemelor social-economice ,sanitaro-
igienice ,arhitectural -constructive si tehnice .Crestere intensiva a oraselor e legata de industrializarea tarii
in primii ani ai cincinalelor .Deja din 1924 se efectueaza masurii urbanistice planificate indreptate in
specila spre lucrarile urgente de salubrizare a oraselor si de constructie a unor raioane urbane ,prioritar a
 periferiilor muncitoresti.Igenistii si medici sanitari auparticipat la elaborarea bazelor stiintifice de
proiectare a oraselor bine amenajate si la rezolvarea problemelor concrete de reconstruire a centrelor
populate vechi si de construire a celor noi .Au fost formulate princiipile igienice de restrucurare a oraselor
:rarirea constructiei,crearea raioanelor industriale si organizarea zonelor de protectie sanitara intre ele si
teritoriile locative,plantarea arbilor si arbustilor si salubritatea.Cartierele locative noi se deosebeau cu
mult de constructile anterevolutionare .In locul terenurilor dens construite cu case -fintinii rentabile au
aparut spatii largi si luminoase .Sa inceput constructia caselor locative nu numai contind de confortul din
apartament .La planificare oraselor ,cartierelor ,strazilor,scuoarelor si parcurilor o insemnatate tot mai
mare capata folosirea luminii solare ,aerului curat,ameliorare microclimei in scopul rearii conditilor
favorabile pe teritoriul constructilor .
Deja in anii antebeligii sau creat sectii care se ocupau cu cercetarile in domeniul sistematizarii centrelor
populate ,idreptate spre studierea particularitatilor diferitelor metode de constructie si a influentei lor
asupra conditilor de viata a populatiei,argumentarea recomandarilor referitoare la ameliorarea
intreprinderilor industriale .
In 1959 au foat adoptate regulile si normativele de sistematizare si constructie a oraselor ,in care siau
gasit reflectia multe cerinte igienice : zonarea functionala a teritoriului orasului ,organizarea si amplasarea
raioanelor industriale.
Factorii formatori urbanistici.
Factori urbanistice se considera acele elemente ale economiei nationale,care condictioneaza dezvoltarea
nemijlocita a centrelor populate existente si constructia oraselor si oraselelor noi. Dintre ei fac parte
intreprinderile industriale si agricole, depozitele si bazele de aprovizionare tehnico-materiala ,
intreprinderile si institutile de transport extern ,organizatile de constructie si montaj ,institutile
administrative ,opstesti ,de cercetari stiintifice si de culturalizare cu o insemnatate extraurbana .

106. Organizarea funcţională a teritoriului urbei. Sistemele de construcţie a

cartierelor şi microraioanelor.

107. Noţiuni de: ,,densitate a construcţiei’’, ,,densitate a populaţiei’’

şi ,,densitate a fondului locativ’’. Importanţa igienică.
Cei mai importanţi indici igienici ai sistematizării şi construcţiei sunt: densitatea
construcţiei locative, densitatea fondului locativ şi densitatea populaţiei.
Densitatea construcţiei locative bruto prezintă raportul teritoriului ocupat de
construcţii faţă de teritoriul total al microraionului, exprimat în %•
Densitatea construcţiei locative neto este raportul teritoriului ocupat de construcţii
faţă de partea locativă a teritoriului microraionului (adică faţă de teritoriul
microraionului, exclusiv terenurile sportive, sectoarele instituţiilor pentru copii,
clădirilor comunale, culturale etc.) exprimat în %.
Densitatea fondului locativ bruto prezintă nr. de metri pătraţi ai suprafeţei locative,
care revin la 1 ha al teritoriului microraionului.
Densitatea fondului locativ neto este nr. de metri pătraţi ai suprafeţei locative care
revin la 1 ha al părţii locative din teritoriul microraionului
Densitatea populaţiei bruto este nr. de locatari la 1 ha de teritoriu al microraionului.
Densitatea populaţiei neto este nr. de locatari la 1 ha al părţii locative din teritoriul
microraionului.
Efectuarea expertizei sistematizării raionului de locuit în în¬tregime: In acest scop
se stabileşte nr. de locatari, se estimează lo¬cul amplasării raionului locativ în oraş,
legătura lui cu locurile de muncă, cu centrul urbei, cu zona suburbană, transportul
exterior. Apoi se examinează relaţiile dintre microraioane şi centrul urban, raza de
 deservire a instituţiilor sociale şi culturale, prezenţa cen¬trului comercial cu
întreprinderi de alimentaţie publică de însem¬nătate raională, cu magazine alimentare şi
de mărfuri industriale, cu combinatul de deservire socială etc., prezenţa spitalului şi a
po¬liclinicii.
Se controlează dacă în proiect s-a prevăzut un teritoriu special pentru grădină,
pentru centrul de cultură fizică cu stadion şi ba¬zin de înot.

108. Zgomotul. Definiţii, caracteristici, unităţile de măsură. Acţiunea

zgomotului asupra organismului uman.
Zgomotul se defineşte ca un sunet sau amestec de sunete, discordante, puternice, neplăcute, gălăgie,
vacarm, vuiet, tunet etc. Zgomotul este un sunet nedorit şi neplăcut auzului.
Este caracterizat de cele două însuşiri importante ale sale: intensitatea, măsurată în decibeli [dB], şi
frecvenţa,măsurată în hertzi [Hz]. Intensitatea zgomotului se măsoară în dB, iar scara de măsură este
logaritmică.
O conversaţie normală are cca 65 dB, iar strigătul areîn jur de 80 dB. Deşi diferenţa dintre conversaţia
normală şi strigăt este de numai 15 dB, intensitatea strigătului este
de 30 de ori mai mare.

Actiunea zgomotului asupra organismului uman.

Reactia de raspuns a omului la zgomot este determinata de aparitia proceselor de excitatie sau inhibitie a
S.N.C. O mare cantitate de semnale acustice ce patrund in cortexul cerebral, creaza neliniste, stare de
frica, aparitia oboselii precoce care la rindul sau, poate influienta negativ asupra starii sanatatii.
Actiunea zgomotului asupra omului se poate manifesta in diapazon mare: de la iritarea subiectiva, pina la
schimbari patologice obiective in arganul auditiv, SNC, sistemele cardiovascular, endocrin, digestiv, etc.
Astfel zgomotul actioneaza asupra tuturor organelor si sistemelor de importanta vitale ale omului.
Raspunsul ap Cardiovascular la zgomot se atesta prin accelerarea pulsului si cresterea tensiunii arteriale,
in mod special tensiunea sistolica. Aparatul respirator se manifesta prin cresterea frecventei si
amplitudinii respiratorii ca si a cconsumului de oxigen. Ap digestiv prrezinta modificari inhibitorii ale
secretiei si motilitatii gastrice si intestinale. O puteernica influienta sufera si sistemul endocrine a
influientei zgomotului asupra SNC.
Actiunea energiei acustice asupra omului se poate imparti in urmatoarele categorii:
1.lezarea functiei auditive care provoaca pierderea temporara ori constanta a auzului;
2.Dereglarea capacitatii de a transmite si a reception sunetele vorbirii;
3.Excitabilitatea, nelinistea ,dereglarea somnului, sustragerea atentiei de la ocupatiile obisnuite;
4.Schimbarea reactiilor fiziologice caracteristice omului la semnalele de stress si care nu sint specific p/u
actiunea zgomotului;
5.Influienta asupra sanatatii psihice si somatice;
6.Influienta asupra activitatii de productie, muncii intelectuale.
Actiunea asupra urechii poate avea mai multe forme:
 tulburari acute sau accidentale, determinate de zgomotul foarte puternic sau accidental. Ele constau din
traumatisme ale timpanului, urechii medii sau chiar a urechii interne si se manifesta prin infundarea sau
perforarea timpanului, hemoragii otice surditate etc.
 tulburari cronice care apar cu precadere in mediul industrial care se manifesta prin scaderea acuitatii
auditive a populatiei din zonele zgomotoase;

109. Zgomotul social şi urban, sursele, caracteristica igienică. Principiile

normării igienice a zgomotului pe teritoriul construcţiilor locative şi în
încăperile de trai.
In conditiile aglomeratiei urbane zgomotul apare ca un element caracteristic. Totalitatea zgomotelor
emise de diferite surse din teritoriul localitatii alcatuiesc zgomotul urban. Elementele componente
principale ale acestuia sint: zgomotul strazii, al locuintei si industrial.
Sursele de zgomot in mediul ambiant pot fi impartite in doua grupe: interne si externe; Din sursele interne
ale zgomotului fac parte utilajul ingineresc( ascensoare, pompe de pompare a apei conductele de gunoi,
ventilatia), tehnologic casnic (diferite aparate electrice, instrumente musicale, televizor, radiou care ating
valori de aproxim 80 dBA), si tehnico-sanitar si cele create nemijlocit din activitatea oamenilor;
Ca surse externe de zgomot se considera diverse mijloace de transport: terestre(camioane, autobuze,
troleibuze, tramvaie), acvatice, aeriene, feroviar(85-110dBA), intreprinderile energetice si industriale, cit
si deverse surse de zgomot in interiorul cartierelor legate de activitatea vitala a oamenilor ( de ex
terenurile de joc si sportive etc.)
Caracteristica zgomotului urban constau in intensitati mai reduse decit cel industrial, raspindirea fiind mai
intinsa, influientarea unui nr mai mare de populatie, expunerea la actiune de lunga durata.

Pentru prevenirea actiunii nefavorabile a zgomotului asupra sanatatii omului o importanta

hotaritoare au normele sanitaro-igienice ale nivelurilor admisibile ale zgomotului.Scopul
normarii igienice este profilaxia dereglarilor functionale si a maladiilor,dezvoltarii oboselii
exagerate si scaderii capacitatii de munca a populatiei la actiunea indelungata ori de scurta durata
a zgomotului in mediul ambiant.
Drept admisibil se considera un astfel nivel de zgomot la actiunea indelungata a caruia nu au loc
schimbari negative in reactiile fiziologice,care sint mai sensibile si adecvate zgomotului,si in
starea subiectiva.
Parametrii normati ai zgomotului constant sint nivelurile zgomotului presiunii sonore(dB) in
octave spectral cu frecvente medii geometrice de 63,125,250,500,1000,2000,4000,8000 Hz si
nivelurile sunetului(dBA).
Normele nivelurilor admisibile ale zgomotului intra in STAS 12.1.036-81 ‘Nivelurile admisibile
a zgomotului in institutii publice si incaperi locative’.
Ex:p-u incaperi de locuit-40 dB
p-u edificii sportive-60 dB
p-u sali de clase-35 dB etc.
110. Măsurile de combatere a zgomotului. Documentele normative şi
legislative de reglementare a zgomotului în centrele populate.
La locurile de munca ale intreprinderilor industriale:
-prin solutia planului general al obiectului din punct de vedere al acusticii si prin solutia rationala de
sistematizare arhitecturala a cladirii;
-prin utilizarea elementelor de inchidere ale cladirilor cu izolarea fonica necesara;
-prin utilizarea cabinetelor fonoizolante de observare si telecomanda;
-prin utilizarea elementelor fonoabsorbante(placaje,culise,elemente separate fonoabsorbante);
-prin utilizarea capotelor fonoizolante pentru agregatele care produc zgomot;
-prin utilizarea aparatelor acustice;
-prin utilizarea atenuatoarelor de zgomot la sistemele de ventilare,conditionare a aerului si a instalatiilor
aerogazodinamice;
-prin vibroizolarea echipamentului tehnologic;
In incaperile cladirilor de locuit si publice:
-prin solutia rationala de sistematizare arhitecturala a cladirii;
-prin utilizarea elementelor de inchidere care asigura izolare fonica normata;
-prin utilizarea placajelor fonoabsorbante(in incaperile cladirilor publice) ;
-prin utilizarea atenuatoarelor de zgomot la sistemele de ventilare fortate si conditionare a aerului;
-prin vibroizolarea echipamentului tehnico-edilitar si tehnico-sanitar al cladirilor;
Pe teritoriul zonei populate:
-prin respectarea zonelor de protective sanitara ale intreprinderilor industrial si energetice,ale drumurilor
auto si cailor ferate,aeroporturilor s.a.;
 -prin utilizarea procedeelor rationale de sistematizare si construire a cartierelor si zonelor urbanistice;
-prin utilizarea cladirilor antizgomot;
-prin utilizarea ecranelor antizgomot de-a lungul drumurilor;
-prin utilizarea zonelor verzi antizgomot.

Documentele normative si legislative de reglamentare a zgomotului in centrele populate.

1) STAS 23337-78 “Zgomotul. Metodele de determinare a zgomotului pe teritoriul locative si in
incaperile cladiriloe sociale si de trai”.
2) Hotarire cu privirea la elaborarea si emplimentarea recomandarii metodice “evaluarea nivelului de
zgomot pe teritoriu zonei rezidentiale incaperii, edificiile locative si publice”.
3) NCM E.04.02-2006 “Protectia contra zgomotului”.
4) STAT 12.1.036-81 “Zgomotul. Niveluri admisibile in incaperi locative si publice”.

111. Radiaţiile electromagnetice (REM). Definiţii, caracteristici, clasificarea,

unităţile de măsură. Clasificarea surselor de unde electromagnetice.
Caracteristica igienică.
Radiatiile electromagnetice prezinta un cimp electromagnetic, ce se schimba periodic in spatiu, in care
cimpurile alternative-electric si magnetic sint interdependente. Orce schimbare a cimpului electric
conditioneaza aparitia celui magnetic( si viceversa).
In notiunea de ,,cimp electromagnetic al radioundelor’’ intra tot diapazonul radiofrecventelor, limitat dintr-
o parte de frecventa f=103 Hz si din alta de frecventa f=1012Hz. Viteza raspindirii in spatiu este de
300000km/s.
Componenta electrica a cimpului electromagnetic se caracterizeaza prin intensitatea cimpului electric E in
Volti pe m (V/m), component magnetic- prin intensitatea magnetic H in Amperi pe metri ( A/m).
Notiunea de densitate superficiala a fluxului de energie-reprezinta cantitatea de energie care trece printr-un
plan cu suprafata egala cu 1 , situate perpendicular fata de directia raspindirii energiei electromagnetice.
Densitatea superficiala a fluxului de energie se apreciaza in Wati pe m 2 (W/m2).
Generatoarele de unde scurte si ultrascurte se folosesc pe larg in diferite domenii ale economiei nationale:
prelucrarea termica a metalelor, uscarea lemnului, ceramicii, maselor plastic, in fizioterapie,etc.
Cele de unde suprafrecvente(de la sute de milioane pina la miliarde de oscilatii pe secunda) sint folosite la
statiile radio, la centrele de calculare prin radio-relee, etc. Acestea emana unde cu lungimea mai mica de 1
m si omul in acest caz e influientat de cimpul electromagnetic, intensitatea caruia se apreciaza in densitatea
fluxului de energie.
Si generatoarele de unde frecvente si ultrafrecvente emana unde cu lungimea de la citiva km.
Undele electromagnetice se clasifica dupa frecventa oscilatiilor si dupa lungimea de unda.
.Clasificarea surselor de unde electromagnetice, caracteristica igienica a lor.
Sursele principale de radiatie a energiei cimpului electromagnetic al undelor radio in orase si sate sint
antenele statiilor de radio, televiziune si radiolocatie.
Antenele statiilor radio prezinta niste constructii ingineresti compuse sub forma de sisteme de piloni, la care
se suspendeaza pinze din cabluri. Aceste antene de regula au radiatie orientate.
Antenele televizate( piloni unitar cu inaltimea de sute de metri) asigura concentratia energiei de-a lungul
suprafetei de obicei in toate directiile dupa azimut. Constructiile antenelor acestor instalatii constituie
diagrame strict orientate cu directia fixate a radiatiei de-a lungul suprafetei solului.
Surse de radiatii ale energiei electromagnetice in centrele populate pot servi si instalatiile frecventelor inalte
cu destinatie industrial si de cercetare.

112. Acţiunea undelor electromagnetice asupra organismului uman. Măsurile

de protecţie a populaţiei de radiaţiile electromagnetice. Legislaţia de normare
a câmpului electromagnetic.
Există multe moduri de a clasifica efectele radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii.
Aici ar trebui să facem distincţie între modificările biologice (care sunt dovedite prin observaţii
experimentale la nivel celular) şi efectele patologice (care provoacă sau agravează maladii), dovedite prin
studii epidemiologice.
Lista efectelor radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii, prezentată aici, este, de fapt, doar un mic
eşantion de studii pe scară largă, care sunt raportate în prezent în literatura de specialitate.

Efectele biologice ale radiaţiilor electromagnetice:

-Modificări de proteine în piele
Zece femei au fost expuse radiaţiilor electromagnetice (900 MH) prin intermediul telefoanelor mobile
GSM timp de o oră. După experiment, oamenii de ştiinţă au confiscat pentru investigare celulele lor de
piele, în scopul de a identifica orice reacţie de stres. Ei au studiat 580 de proteine diferite şi au găsit două,
care au fost afectate în mod semnificativ. (Unul a fost mărit cu 89%, în timp ce altul a scăzut cu 32%.
-Anomaliile de dezvoltare şi de calitate a spermei
-Iritabilitatea celulelor creierului
Cercetătorii de la Spitalul Fatebenefratelli din Isola Tiberina au constatat că câmpul electromagnetic, emis
de telefoanele mobile, poate provoca unele celule din cortexul cerebral (adiacent din partea capului, de care
a fost folosit telefonul): puternic excitat timp de o oră, în timp ce alte celule devin depresive.
-Deteriorarea ADN-ului
Grupul german de cercetare Verum a studiat efectul radiaţiilor asupra celulelor animalelor şi omului. După
ce celulele au fost plasate într-un câmp electromagnetic al telefonului mobil – acestea au arătat o creştere a
rupturilor AND, care nu în toate cazurile ar putea fi recuperate. Aceste leziuni pot fi transferate celulelor
viitoare, care, la rândul lor, ar putea degenera în tumori maligne.

-Deteriorarea celulelor creierului

Studiul efectelor frecvenţelor telefonului mobil (aplicat la intensitatea non-termică) la nivelul creierului
şobolanului a arătat deteriorarea neuronilor (celulelor creierului) în diferite părţi ale creierului, inclusiv
cortexul, hipocampul şi ganglionul principal.
 -Creşterea agresivă a celulelor leucemice
Cercetătorii de la Consiliul Naţional de Cercetare în Bologna, Italia, au arătat că celulele leucemice, expuse
la frecvenţele telefonului mobil (900 mH) în termen de 48 de ore, s-au înmulţit în mod mai activ.
-Hipertensiune arterială
Cercetătorii din Germania au concluzionat că o utilizare unică a telefonului mobil pentru 35 de minute ar
putea provoca o creştere a tensiunii arteriale normale cu 5-10 mm.
Efectele adverse ale radiaţiilor electromagnetice
-Cancerul glandei salivare
Cercetătorii israelieni au raportat că persoanele care au folosit telefoanele mobile timp de 22 de ore pe lună
sau mai mult, 50 la sută au mai multe şanse de a se îmbolnăvi de cancerul glandei salivare, decât acei care
au folosit telefoanele mobile rar sau niciodată.

-Tumoare pe creier
Analiza mai multor studii anterioare a condus la concluzia că folosirea telefonului mobil mai mult de 10 de
ani duce la un risc crescut de a dezvolta anumite tipuri de tumori cerebrale (de 2,4 ori pentru neuroma
acustică şi de 2 ori pentru gliomuri).

-Cancerul limfatic şi cancerul măduvei osoase

Cercetătorii de la Universitatea din Tasmania şi Universitatea din Bristol au studiat rapoartele a 850 de
pacienţi, care au fost diagnosticaţi cu cancer de măduvă osoasă şi sistemul limfatic. Ei au ajuns la concluzia
că persoanele care trăiesc în apropierea de 300 de metri de liniile electrice de înaltă tensiune o perioadă
lungă de timp (mai ales în copilărie), au şanse de 5 ori mai mult de a obţine aceste maladii mai târziu în
viaţă.

Lista maladiilor cauzate de expunerea la radiaţiile electromagnetice asupra sănătăţii

 Periculoase pentru viaţă
 Boala Alzheimer
 Cancerul creierului (adult şi copil)
 Cancerul de sân (masculin şi feminin)
 Depresia (cu tendinţe suicidare)
 Boală de inimă
 Leucemia (adult şi copil)
 Avortul spontan

Alte stări:
 Alergii
 Autism
 Hipertensiunea arterială
 Electro-sensibilitatea
 Dureri de cap
 Schimbări hormonale
 Deteriorarea sistemului imunitar
 Deteriorarea sistemului nervos
 Dereglări ale somnului

Cum acţionează radiaţiile electromagnetice?

Mecanisme prin care radiaţiile electromagnetice pot declanşa boala, nu sunt încă pe deplin studiate, dar
în mod activ se efectuează experimente pe această temă.
Deteriorarea ADN-ului
Celulele noastre au mecanisme pentru a repara prejudiciul cauzat a ADN-ului limitat, dar, aparent,
radiaţiile electromagnetice pot interfera aceste mecanisme. ADN-ul deteriorat este implicat direct în
dezvoltarea mai multor maladii, inclusiv diferite tipuri de cancer.
Radiaţia electromagnetică este introdusă în procesul de producţie a melatoninei, un hormon produs în
corpul uman. A fost dovedit deja că, nivelurile scăzute de melatonină sunt asociate cu mai multe
maladii, inclusiv cancerul.

Celulele noastre somatice comunică în plan intern şi extern prin intermediul semnalelor electrice.
Aceste semnale pot fi modificate prin radiaţii electromagnetice prin producerea fluxurilor electrice în
cadrul organismului, cauzând modificări în activitatea celulară şi structuri celulare.

Eefectul cumulativ al radiaţiilor electromagnetice

În timpul zilei omul este expus radiaţiei electromagnetice de frecvenţe diferite. De exemplu, acestea pot
proveni de la aparatele electrice de ras, uscătoare de păr, echipamentul autoturismelor, autobuzelor sau
trenurilor, articolelor de uz casnic, cum ar fi radiatoare, cuptoare şi cuptoare cu microunde, lămpi de
neon, cabluri casnice, linii electrice, de la transportarea şi folosirea telefonului mobil. Sunt surse cele
mai răspândite.
Combinaţia acestor efecte poate copleşi capacitatea de apărare a organismului şi mecanismele de
protecţie.
Stresul biologic de la efectele radiaţiilor organismul se simte de la instrumente cu un ciclu fluctuant de
funcţionare (copiator, imprimanta)
Pericolul medical real.
Pericolul pentru sănătatea noastră, cauzat de nivelurile ridicate de câmpuri electromagnetice, create de
om, este real. La o astfel de concluzie generală, a ajuns numărul tot mai mare de oameni de ştiinţă de
nivel superior şi profesioniştii din sistemul de sănătate.

Masurile de protectie a populatiei de radiatiile electromagnetice.

La alegerea terenului pentru situarea obiectelor radiotehnice (radiostatiilor,telecentrelor,reemitatoarele

televiziunii,statiilor de radiolocatie,liniilor radioreleice de comunicare etc.)este necesar sa se ia in
consideratie capacitatea emitatoarelor,particularitatile constructive ale antenelor,relieful
localitatii,destinatia functionala a teritoriului invecinat,numarul de etaje al ansamblurilor de
constructii.Se va urmari,ca nivelulenergiei electromagnetice pe teritoriul constructiei locative sa nu
depaseasca nivelurile admisibile.
Metodele de calcul cunoscute ale cimpului electromagnetic asteptat sunt destul de complicate.De aceea
calculul trebuie facut de specialistii corespunzatori.La expertiza materialelor proiectelor organelle
sanitare trebuie sa ceara de la organizatiile de proiectari rezultatele calculului intensitatii cimpului
pentru teritoriile,aflate la distanta pina la 3000-5000m de la obiectul radiotehnic proiectat,care produc
radiatii electromagnetice.Trebuie sa se ia in consideratie structura compusa (mozaica) a cimpului in
apropierea suprafetei solului si dependenta sezoniera a intensitatii lui.
In cazul montarii antenei la o inaltime anumita de la suprafata solului in apropiere nemijlocita de statia
meteorologica (de radiolocatie) se creeaza o zona de slabire brusca a cimpului (‘zona moarta’), in care
radiatia practic lipseste.Calculul geometric demonstreaza,ca odata cu ridicarea antenei dimensiunile
‘zonei moarte’se maresc.Asa,de exemplu,la inaltimea antenei de 5m zona slabirii radiatiei constituie
280m,la 15m-800m.In acest caz are importanta unghiul de inclinatie al antenei.
Protectia cimpurilor electromagnetice,create de sistemele antenelor,centrelor de televiziune si
reemitatoare,mai intii de toate trebuie asigurata prin organizarea zonei de protectie sanitara.Zonele de
protectie sanitara trebuie sa se stabileasca in fiecare caz concret.Drept zona de protectie sanitara
serveste suprafata invecinata cu teritoriul tehnic al obiectului radiotehnic,hotarul exterior al ei se
determina la inaltimea de 2m de la suprafata solului a N.M.A.
ZPS ale statiilor de radiodistributie se stabilescin dependent de destinatia lor pe raza (pentru
radiolocatoarele observarilor radiale)sau dupa directia radierii(pentru radiolocatoarele monoorientale si
sectoriale).In acest caz neaparat se ia in consideratie orientarea antenelor in plan orizontal.
Antenele radiostatiilor de emisii,telecentrelor,telereemitatoarelor,statiilor de radiolocatie iradiaza
energie electromagnetica sub un anumit unghi fata de orizont.Valoarea acestei energii se schimba in
dependenta de inaltimea deasupra solului. De aceea in afara de zona de protectie sanitara, se stabileste
zona de limitare a constructiei diferentiat pe verticala.
Zona de limitare a constructiei prezinta teritoriul,in care la o inaltime mai mare de 2m de la suprafata
solului N.M.A. este depasita.Hotarul superior al zonei se determina dupa inaltimea maximala a
cladirilor constructiei perspective,la nivelul etajului superior al carora nivelurile cimpului
electromagnetic nu depasesc normativele in vigoare.
Elaborarea ZPS si a zonelor de limitare a constructiei se bazeaza pe calculul repartizarii nivelurilor
cimpurilor electromagnetice in functie de distanta si inaltime. Dimensiunile lor depind de normativele
in vigoare,capacitatea sumara a obiectelor radiotehnice,tipul si inaltimea antenei,relieful teritoriului si
alte caracteristici.
Dimensiunile zonelor de protectie sanitara a radiostatiilor emitatoare,telecentrelor,telereemitatoarelor si
statiilor de radiolocatie pot atinge citeva zeci,sute sau chiar mii de metri.
Proiectul planificarii ZPS trebuie elaborate concomitent cu alcatuirea proiectului planificarii si
constructiei raionului urban invecinat sau reconstructiei lui.
 Mai dificila este problema protectiei populatiei contra influentei cimpurilor electromagnetice ale
obiectelor radiotehnice,situate in ansamblurile de constructie de acum existente.Astfel,protectia contra
radiatiilor radiostantiilor cu unde scurte se poate efectua pe calea ecranizarii locuintelor,modificarii
unghiului de orientare a antenei,reducerii capacitatii emitatorului,scoaterii radiostatiei dupa hotarele
centrului populat, scoaterii locuintelor din zona influentei radiostatiei,reprimarii radiatiei in directiile
indicate.Calea cea mai rationala este scoaterea obiectelor in afara zonei de constructie a caselor
locative.Insa aceasta nu intotdeauna este posibil din considerente tehnico-economice si apare
necesitatea de a aplica diverse metode active si pasive de protectie.Dintre metodele active de protectie
fac parte micsorarea capacitatii emitatoarelor,modificarea constructiei si orientarii antenelor in plan
vertical.Metodele pasive de protectie include masurile urbanistice si de planificare,aplicarea diversilor
constructii ingineresti si constructive,ce permit reducerea iradierii suprafetei solului si crearea
‘radioumbrelor’ in zonele aflarii oamenilor.
O cale de protectie este reconstructia urbanistica a teritoriului invecinat cu sursele de radiatie.La
efectuarea ei urmeaza sa se prevada scoaterea din zona de protectie sanitara a blocurilor locative si
administrative,a scolilor,institutiilor pentru copii,caminelor,demolarea fondului locative de valoare mica
si asigurarea cladirilor ramase cu mijloace suplimentare de protectie.Trebuie sa se ia in consideratie,ca
peretii din beton si caramida reduc intensitatea radiatiei electromagnetice cu 8-10dB,iar geamul obisnuit
numai cu 3-6dB.Mare importanta au si masurile de planificare.Un procedeu eficient de reducere a
intensitatii cimpului electromagnetic in interiorul cladirilor este orientarea acestora cu capatul infundat
in partea instalatiilor,care iradiaza unde electromagnetice,sau aplicarea caselor cu galerii.
Pentru protectia contra radiatiei se poate folosi efectul ecranizarii lor,situind cladirile obstesti si
administrative intre sursa radiatiilor electromagnetice si blocurile locative.Spatiile verzi de asemenea
servesc ca ecrane si intr-o anumita masura reduc intensitatea undelor electromagnetice.Este rational sa
se foloseasca relieful localitatii pe teritoriile situate in apropiere de sursele radiatiei si sa situeze
constructia locativa pe sectoarele,unde se creeaza ‘radioumbra’.Metode de protectie destul de eficiente
sint si ecranele difractionale.Ele reprezinta un perete vertical din material,ce reflecta undele
electromagnetice,situat la o anumita distanta de la sursa radiatiei.In calitate de material pentru ecrane se
intrebuinteaza plasa sau placa metalica.In calitate de materiale ecranice pentru geamuri se aplica sticla
transparenta cu pelicule metalizate.Se aplica si ecranele elastice din tesaturi speciale ,in structura carora
firele metalice subtiri formeaza o sita cu dimensiunea gaurilor de 0.5*0.5mm.
Serviciul sanitaro-antiepidemiologic efectueaza controlul pentru respectarea N.M.A. al cimpului
electromagnetic la etapa proiectarii,reconstructiei si exploatarii obiectelor radiotehice pe teritoriul
constructiilor locative alaturate.
Organele si intreprinderile sanitaro-epidemiologice efectueaza masuri sub forma de control sanitar
cotidian.La fiecare obiect radiotehnic,care radiaza in mediu ambiant energie electromagnetica,se
alcatuieste un pasaport sanitar, in care se indica rezultatele masurarilor cimpului
electromagnetic,corespunderea lor cerintelor normative,recomandari ale serviciului sanitaro-
antiepidemiologic si eficienta aplicarii lor.

Legislatia de normare a cimpului electromagnetic

 Regulament sanitar privind protectia populatiei de actiune a cimpurilor electromagnetice generate de
obiectivele radiotehnice de emisie
 “Indicatii metodice pentru determinarea nivelului cimpului electromagnetic si hotarelor zonei de
protectie sanitara si zonei limitarii constructiei in locurile situarii mijloacelor televiziunii si
radiodifuziunii=MF”nr.3860-85
 “Norme si reguli sanitare temporare pentru protectia populatiei contra influientei cimpurilor
electromagnetice,create de obiectele radiotehnice”1984
 Legea privind protecţia mediului înconjurător nr.1515-XII din 16.06.1993.

113. Supravegherea igienică preventivă şi curentă asupra zgomotului şi

radiaţiilor electromagnetice în centrele populate şi în încăperile de trai şi
publice.
Controlul sanitar asupra zgomotului:
Controlul sanitar preventiv:Pe teritoriile viitoarelor constructii ale caselor de locuit si ale cladirilor
obstesti se stabilesc sursele posibile de zgomot,locul amplasarii lor,nivelul zgomotului,distantele dintre
sursele de zgomot si zona locative,casa de locuit,cladirea publica.Se apreciaza corectitudinea calculelor
si rezultatele lor effectuate de catre institutiile de proiectare,care trebuie sa tina cont si de proprietatile
de retinere a zgomotului de catre materialele si elementele de constructie,de normativele igienice in
vigoare etc.Deci in proiect trebuie sa fie prezentate nivelurile posibile de zgomot al strazii si in
incaperi,cit si argumentele referitoare la masurile de protectie prevazute.In zonele de locuit existente se
fac masurari ale nivelului de zgomot al strazii.
Controlul sanitar curent:Include efectuarea masurarilor periodice ale zgomotului strazii,in locuinte si
incaperile publice,cercetarea actiunii zgomotului urban asupra populatiei,evaluarea igienica a poluarii
sonore,elaborarea masurilor de combatere a zgomotului si de prevenire a influientei lui nefavorabile
asupra sanatatii populatiei.
Controlul sanitar asupra radiatiilor electromagnetice:
Serviciul sanitaro-antiepidemiologic efectuiaza controlul pentru respectarea N.M.A.a cimpului
electromagnetic la etapa proiectarii,reconstructiei si exploatarii obiectelor radiotehnice pe teritoriul
constructiilor locative alaturate
La proiectarea constructiei locative sau a cladirilor separate in apropierea surselor radiatiei energiei
electromagnetice controlul respectarii valorilor normative pe teritoriul eliberat pentru constructive se
face pe baza metodelor de calcul si instrumentale a determinarii nivelurilor cimpului electromagnetic.In
timpul receptiei obiectelor radiotehnice noi sau reconstruite masurarile nivelurilor cimpului
electromagnetic sint effectuate de serviciul departamental cu participarea medicilor sanitari,iar la darea
in exploatare a cladirilor civile-de reprezentantii serviciului sanitaro-antiepidemologic cu participarea
reprezentantilor de la obiectul radiotehnic
Organele si intreprinderile sanitaro-epidemiologice efectuiaza astfel de masurari sub forma de control
sanitar cotidian.La fiecare obiect radiotehnic,care radiaza in mediul ambiant energie
electromagnetica,se alcatuieste un pasaport sanitar,in care se indica rezultatele masurarilor cimpului
electromagnetic,corespunderea lor cerintelor normative,recomandari ale serviciului sanitaro-
antiepidemiologic si eficienta aplicarii lor

114. Clasificarea plantaţiilor verzi. Importanţa igienică a amplasării şi

normării lor pe teritoriul cartierului, microraionului, centrului populat.
După funcţii, spaţiile verzi sunt profilate diferit:
- Amenajările peisagistice recreative – scuaruri, grădini şi parcuri publice, păduri parc, păduri de
agrement, spaţiile verzi pentru copii şi tineret, etc.
 - Spaţii verzi cu profil specializat – grădini botanice , grădini şi parcuri dendrologice, rozarii,
parcuri expoziţionale, parcuri şi grădini zoologice, amenajările din cimitire şi de pe lângă crematoriile
umane.
- Spaţiile verzi de înfrumuseţarre – pe lângă instituţiile administrative, culturale, de învăţământ,
de cercetare, etc, pe lângă întreprinderi, locuinţe, unele spaţii verzi stradale, etc.
- Spaţii verzi de protecţie şi utilitare – plantaţiile căilor de comunicaţie, plantaţii de protecţie
aferente cursurilor şi acumulărilor deschise de apă, plantaţii de consoliodare a unor terenuri, perdele
de protecţie, pepiniere, bazele de producţie floricolă pentru plantele de exterior, gazoniere.
În raport cu accesbilitatea populaţiei , amenajările peisagistice pot fi :
-publice – de exemplu parcurile, grădinile şi scuarurile publice, spaţiile verzi stradale, etc.
- cu acces limitat – parcurile şi bazele sportive, amenajările peisagistice din incintele
instituţiilor,întreprinderilor, hotelurilor şi restaurantelor, grădinile botanice şi zoologice, spaţiile verzi
de pe lângă complexele de locuit, grădinile locuinţelor individuale, etc. Unele dintre acestea au
caracter privat.
Spatiile verzi prezinta o parte din structura sistematizata a orasului sau oraselului contemporan, a
zonei lor de trai, a raionelor si a microraionelor locative. Ele exercita o influenta considerabila asupra
conditiilor de trai ale populatiei, indeplinind diverse functii sanitato-igienice si decorative de
planificare.
Functiile sanitaro-igienice ale spatiilor verzi prevad:
- micsorarea concentratiei prafului in aer si reducerea continutului in el a substantelor chimice
nefavorabile
- imbogatirea aerului cu oxigen si actiunea fitoncida.
Functiile decorative e planificarea ale spatiilor verzi se folosesc pentru crearea peisajelor atragatoare si
diverse din raionele locative ce contribuie la organizarea odihnei in conditii apropiate de cele naturale,
ridicind dispozitia si tonusul vital al omului.
Cerintele igienice fata de inverzirea centrelor populate tin cont de insemnatatea multifunctionala a
spatiilor de arbori si arbusti si se refera la normativele de inverzire, de amplasare si la dismensiunile
sectoarelor verzi in dependenta de destinatia lor, de sistematizarea si salubritatea teritoriilor inverzite.
Spatiile verzi de folosirea comuna trebuie amplasate uniform pe tot teritoriul de trai. Suprafata acestor
spatii se determina conform tabelului. (p. 400)
O importanta igienica mare au suprafata si salubritatea parcurilor, livezilor si a scuarelor. Asa,
suprafata parcului orasenesc trebuie sa fie nu mai mica de 15 ha pentru a amplasa toate zonele
functionale (de spectacol, de asanare sportiva, de odihna etc.). Sectoarele inverzite trebuie sa ocupe nu
mai putin de 70 %. Parcurile, livezile, scuarele si buliverdurile se inzestreaza cu apeduct, canalizati,
canal de scurgere, iluminare si incaperi de gospodarie. Pentru inverzirea aleelor, drumusoarelor si a
terenurilor se recomanda placi, petris si alte materiale minerale dure. Invelisul de asfalt se admite doar
in cazuri exceptionale si nu in raionele de sud ale tarii.
In raionul locativ (sau pentru un grup de raione locative la respectarea razei admisibile de
accesibilitate a pietonilor) se creeaza livezi si parcuri cu o suprafata de 3-10 ha. Ele sint destinate
odihnei zilnice a populatiei.
Un rol mare de asanare il indeplinesc sectoare inverzite din jurul caselor de locuit – plantatiile de
arbori si arbusti, precum si gazoanele de pe teritoriile scolilor si ale institutiilor de copii. Suprafata
spatiilor verzi in microraionul fara sectoare inverzite in jurul scolilor si institutiilor de copii trebuie sa
fie nu mai mica de 6 m² pentru prima etapa a constructie si nu mai mica de 9 m² - pentru termenul de
calculare la un om. Sectoarele inverzite trebuie sa ocupe nu mai putin de 40-50% din teritoriul liber de
trai.
Toate spatiile verzi ale orasului si ale celei mai apropiate imprejurumi a lui se unesc intr-un sistem
unic, unele sectoare ale caruia trebuie sa se uneasca intre ele prin canale verzi – fisii.
 115. Clasificarea străzilor. Elementele planificării orizontale şi verticale a
străzii. Noţiune de linie roşie de reglare a construcţiilor. Importanţa şi
normele igienice.
Toate strazile si drumurile centrelor populate in functie de destinatie se impart in urmatoarele
categorii: drumuri accelerate, strazi magistrale de insemnatate urbana generala sau de raion; strazi si
drumuri de insemnatate locala; strazi ale raioanelor de trai, industriale si de depozite; treceri, drumuri
pentru pietoni.
O importanta igigenica mara are amenajarea strazilor: invelis rational, crearea pantei perpendiculare si
longitudinale necesare; asigurarea scurgerii apei, inverzirea. Cele mai bune calitati igienice le poseda
invelisutile din asfaltobeton si asfalt: suprafata lor nu are suturi, se curata usor, este relativ
nezgomotoasa. Strazile sint caile naturale de scurgere a apelor atmosferice si de topire cu conditia, ca
planul lor vertical asigura inclinarile perpendiculare pentru scurgerea de pe partea corosabila intre 1 si
3%, iar inclinarile longitudinale constituie in medie 2-3%. Inverzirea strazilor trebuie sa asigure
protectia populatiei contra poluarii cu pulbei si gaze de esapament a autovehiculelor, cit si micsorarea
nivelurilor de zgomot pe terenurile constructiei locative, invecinate cu strada. Pentru protectia
teritoriului contra sadirea obligatorie a arborilor cu coroana deasa si a arbustilor.
O importanta sanitara mare are amplasarea corecta a constructiilor subterante a strazilor – a
conductelor si cablurilor: apeductul, canalizatia fecaloid-menajera si de scurgere, conductele termice
si de aprovizionarea cu gaz, etc., deoarece la nerespectarea regulilor in caz de accident pot aparea
 urmari extrem de nefavorabile (impurificarea tevilor de apeducte, patrunderea gazului in locuinta,
uscarea spatiilor verzi etc.).

Notiune de linie rosie de reglare a constructie. Importanta si norme igienice.

Linie roșie se numește hotarul dintre stradă si teritoriul microraionului sau al cartierului. Casele de
locuit t/e amplasate putin m/departe de la linia rosie, pe asa numita linie de reglare a constructiei.
Marimea acestei distante depinde de categoria strazii si t/e sa nu fie m/mica de 6 m la strazile magistrale
si de 3m la cele locative. De mentionat ca marimile minimale prezentate ale departarii constructiei de la
 linia rosie a strazii in orasele cu circulatie intensive a transportului obstesc nu pot asigura nivelurile
admisibile de zgomot in cladirile de locuit si publice.

116. Tipurile de instituţii cultural – publice. Plasarea lor în planul

teritoriului centrului populat în microraion şi cartier.
Tipurile de institutii cultural-publice:
-teatrul
-salile de expozitii
-bibliotecile
-salile de concerte
-institutiile de invatamint superior si mediu special etc.
-cluburi
-circul
--cinematograful
Plasarea in central populat se face in zonele de centru,unde au cai de acces toata
populatia,totodata facind parte si din elementele estetice care au menirea de
infrumusetare a localitatii din punct de vedere architectural.

117. Salubritatea tehnico – sanitară a cartierului şi / sau microraionului.

Supravegherea igienică curentă în urbanistică.
Teritoriul centrului populat trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
• relieful teritoriului trebuie să corespundă cerinţelor de construcţie, de organizare a transportului urban şi
de înlăturare normală a apelor meteorice după posibil fără staţii de pompare (cu înclinaţia de 0,5 –
12%), iar pentru localităţile muntoase până la 30%);
• să nu fie înmlăştinat sau inundat cu ape de şiroire, cu situarea joasă a apelor freatice (1,5 – 2 m), să nu
fie solul poluat, solul să fie valabil pentru spaţiile verzi;
• să se afle din partea bătăii vântului faţă de sursele de poluare a aerului, la prezenţa râului – mai sus după
scurgere faţă de întreprinderile ce provoacă poluarea bazinelor de apă;
• asigurarea cu apă potabilă de calitate corespunzătoare cerinţelor igienice în privinţa cantităţii şi calităţii,
cât şi cu locuri de deversare a apelor reziduale;
• să aibă dimensiuni ce asigură posibilitatea dezvoltării centrului populat în perspectivă;
• asigurarea comunicaţiilor comode cu drumurile locale şi republicane (transportul feroviar,
autotransportul) etc.

Supravegherea igienica curenta in urbanistica

La aceasta etapa se efectuiaza:
a)avizarea sanitara complexa a centrelor populate in scopul evidentierii influientei exercitate de modul
de sistematizare,constructie si salubritate asupra starii sanatatii si conditiilor de viata a populatiei
b)cercetarea igienica profunda a salubritatii centrelor populate:studierea starii atmosferei,a
nivelului de zgomot,a intensitatii transportului,stresului ruier,aprovizionarii cu
apa,canalizarii,salubrizarii,starii sanitare a solului,bazinelor de apa,a surselor de emisie a
undelor de radio,intensitatii cimpului electromagnetic
 118. Sistematizarea zonală şi/sau regională, importanţa igienică. Datele
iniţiale pentru calcularea numărului de populaţie în centrele populate
proiectate.
Lista sarcinilor,care se rezolva prin sistematizarea raionala,denota despre rolul mare al acestui mod de
proiectare urbanistica in asigurarea conditiilor sanatoase si favorabile de viata pentru populatie.De
aceea medical sanitar trebuie sa stie sa aprecieze masurile prevazute in proiectul sistematizarii
rationale.Zonarea functionala a teritoriului raionului se efectuiaza in scopurile celei mai rationale
distribuiri a teritoriului pentru constructia industriala si agricola,dezvoltarii centrelor populate
existente,organizarii zonelor de recreatie si evidentierii sectoarelor landsaftului protejat.Aceasta zonare
se efectueaza pe baza caracteristicii si aprecierii conditiilor climaterice,analizei factorilor social-
economici si sanitaro-igienici.Rezultatele aprecierii de obicei se prezinta sub forma de o serie de
scheme pentru fiecare factor(evaluarea factoriala) si a unei scheme complexe de apreciere a teritoriului.
In proiectele sistematizarii rationale se evidentiaza urmatoarele tipuri de zone functionale:
 De constructie urbana perspectiva
 De limitare a dezvoltarii,asezarilor urbane
 De dezvoltare prioritara a agriculturii
 De odihna in masa(de recreatie)
 Sanatorial-balneara

Pentru fiecare zona se stabileste un regim special de folosire a teritoriului,care trebuie sa se respecte atit
la proiectare,cit si la realizarea propunerilor.

Date initiale pt calcularea nr. de pop in centrele proiectate populate.

Calculul nr proiectat de pop se face dupa metoda balantei de munca , pe baza unor planuri de lunga
durata de dezv a economiei nationale urbane.
Nr pop se stabileste reesind din:
N=100 *A/a , unde: N- nr de pop proiectat
A-nr absolut a grupei formatoare de urba
a-ponderea gr formatoare de urba , %.
A∗100
Dupa NRC: N= , unde :
T −a−b−n+m−B
A= nr absolut al pop formatoare de urba
T= nr pop in virsta capabila de munca ,%
a = nr pop ocupate in gospodaria individuala si casnica , in virsta apta de munca , %
b = nr studenti , elevi in virsta apta de munca la sectia zi , %
n = nr invalizilor de munca
m = nr pensionarilor ocupati cu munca , %
B = nr grupului de deservire a pop , %
 119. Particularităţile igienice la alegerea terenului pentru construcţia
centrului populat rural.Particularităţile zonării funcţionale a teritoriului
comunităţii rurale. Particularităţile alimentării cu apă şi salubrizării la
sate.
-conditii climaterice : -t medie lunara si umiditatea relativa a aer
-t max nictemerala a aer
-t max absoluta vara si min iarna
-roza vinturilor
-viteza medie si multiplicitatea rumbelor vintului conform supravegherii la orele
13:00 in lunile: iunie , iulie , august ,septembrie.
-prezenta spatiilor verzi
-relieful teritoriului
-conditiile hidrologice(gradul de asigurare cu surse de apa, configuratia si raspindirea retelelor
hidrografice , caracteristica riurilor lungimea si latimea lor , revarsarile , debitul apei , propr fiz-chimice
ale apei)
-conditiile inginero-geologice :
-str geologica a teritoriului
-comp litologica a solului
-fenomene fizico-geologice(alunecari de teren , seismicitatea)
-propr fizice si mecanice ale solului
-posibilitatile si metodele folosirii apelor subterane in scopuri curative
-prezenta zacamintelor , raspindirea si caracteristica lor si folosirea lor in industrie.

Exigente igienice catre zonele functionale ale teritoriului comunitatii rurale.

Cerinte igienice catre zona de producere a centrului populat se referă la:

 La amplasarea clădirilor şi a instalaţiilor cu destinaţie de producere ţinînd cont de posibilitatea
influenţei nefavorabile asupra condiţiilor de trai ale populaţiei
 La stabilirea spaâiilor sanitare între zona de producere şi zona de trai a populaţiei
La salubritatea teritoriului,asigurarea colectării şi evacuării tuturor apelor reziduale şi a rezidurilor
solide

Particularitatile alimentarii cu apa ale comunitatilor rurale.

La sistemul centralizat de aprovizionare cu apă sunt conectaţi circa 56 % din populaţia RM. De regulă

este aprovizionată cu apă în mod centralizat populaţia urbană. În condiţiile rurale sunt conectate la

sistemul centralizat doar 18% din localităţi, în funcţie fiind sistemele doar în 5% sate. De aceea, sursa

principală de apă potabilă în zonele rurale o constituie fântânile. Rezolvarea problemei alimentării cu apă

la sate are particularităţi specifice, uneori este mai complicată, tehnic realizată insuficient.
Luând în consideraţie faptul că cantităţile necesare de apă în sectorul rural sunt mai mici, iar posibilităţile
mult mai modeste, mai frecvent se foloseşte sistemul decentralizat de aprovizionare cu apă. Acest sistem
are o serie de dezavantaje: nu totdeauna se poate asigura cantitatea necesară de apă; apa nu poate fi tratată
suficient; posibilităţile monitorizării calităţii apei, datorită multitudinii de instalaţii, este redusă.
Însă în cazul utilizării în scop potabil a apelor freatice, ceea ce are loc de regulă în RM, calitatea lor este
satisfăcătoare dacă s-a ales corect locul de captare şi fântâna este construită conform cerinţelor sanitaro-
tehnice, respectând Regulamentul igienic “Cerinţe privind calitatea apei potabile la aprovizionarea
decentralizată. Protecţia surselor. Amenajarea şi menţinerea fântânilor, cişmelelor” nr. 06.6.3.18.-96 din
23.02.1996.

Particularitatile solubrizarii comunitatii rurale.

Cerintele igienice fata de zona de trai a asezarii rurale se refera si la specificul de organizare a muncii si
a modului de viata al populatiei rurale. Cea mai importanta particularitate a constructiei locative rurale,
care are o mare insemnatate sanitara, este intretinerea gospodariei individuale pe loturile de linga casa,
deoarexe conditiile igienice de trai ale populatiei depend mult de componenta si amplasarea
constructiilor gospodaresti.
Spatiul dintre constructiile gospadaresti si casele de trai trebuie sa fie nu mai mic de 130-150 m in
dependenta de marimea lor, iar amplasarea grupelor de saraiuri cu capacitate mare pentru vite si pasari,
trebuie sa se prevada in afara zonei de trai.
Conform “Regulilor de intretinere sanitara a teritoriului centrelor populate” closete trebuie sa fie
indepartate de la case, institutiile de copii, scolii, terenurile pentru jocuri si odihna la o distanta nu mai
mice de 20 m.
O mare insemnatate social-igienica are organizarea deservirii populatiei rurale de catre institutiile cu
destinatie social-culturala si curativo-profilactica. Aceste institutii pot fi construite pe sectoare separate
si in centrul obstesc al teritoriului zonei de trai din orasel. In componenta constructiilor centrului
obstesc corespunzator functiilor lui se includ cladirile instituriilor administrativ-cirmuitoare si cultural-
instructive, intreprinderile de comert, de alimentatie publica si de deservire sociala. In satele
contemporane aceste cladiri formeaza ansambluri arhitecturale interesante, indeosebi in asociatie cu
parcul si scuarul, suprafetele acvatice naturale sau cu bazinele artificiale.
Cerintele igienice fata de organizarea centrului obstesc al asezarii rurale se refera la zonarea lui, care
trebuie sa asigure o legutura buna a institutiilor administrative si de comert cu comunicatiile de
transport, zona cultural-instructiva si sportiva, parcul, obiectivele acvatice s.a. Folosirea teritoriul
centrului obstesc nu numai pentru vizitarea institutiilor situate aici, dar si pentru odihna, plimbari,
comunicari necesita indeplinirea unui sir de cerinte igienice fata de amplasarea, dimensiunile, crearea
spatiilor verzi si salubritatea lui.
Rolul spatiilor verzi este deosibit de vast in lupta cu vinturile puternice, introienirea, furtunile de praf.
In teritoriul zonei de trai spatiile verzi trebuie nu numai sa contribuie la formarea microclimei
favorabile, ci si imbogateasca aspectul arhitectural si estetic al constructiilor.
Una din partile componente ale asezarii rurale contemporane este zona de odihna. In majoritatea
cazurilor zona de odihna se creeza in forma de parc cu folosirea masivelor verzi existente sau cu sadirile
noi di include bazinul natural sau artificial de apa, sectoarele ponorite ale localitatii, invecinate cu
constructiile locative. De regula, in zona de odihna se include si nucleul constructiilor sportive
(stadionul, terenurile sportive). Este necesar sa se prevada si sectoare de odihna in liniste.

120. Metoda de expertiză a proiectelor centrelor populate. Actele

normative şi legislative în domeniul sistematizării centrelor populate.
Schema expertizei igienice a proiectelor asezarilor umane include mai multe moment principale:
1.Denumirea centrului populat,tipul lui(oras,orasel,comuna,sat),prezenta hotararii organelor
corespunzatoare cu privire la constructia sau reconstructia lui.
2.Determinarea suficientei teritoriului pentru marimea populatiei,controlul asupra conditiilor natural si
climaterice,asupra suficientei masurilor prevazute pentru inlaturarea sau micsorarea influentei factorilor
nefavorabili,asupra respectarii Z.P.S.
3.Evaluarea zonarii functionale a teritoriului,prezentei zonelor de locuit,industriala,comunal-
depozitara,a transportului exterior,suburban,etc.,interrelatiilor dintre zone.
4.Controlul suficientei Z.P.S. dintre intreprinderile industriale si zona de locuit.Reiesind din caracterul
procesului tehnologic si nocivitatile industriale prezente,se determina clasa intreprinderii.Pentru
intreprinderile de clasa 1 latimea Z.P.S. constituie 1000m,2-500m,3-300m,4-100m,5-50m.In unele
cazuri serviciul sanitar-antiepidemic are dreptul sa ceara marirea Z.P.S.,insa nu mai mult de trei ori.O
astfel de marire a latimii Z.P.S. este necesara in cazul unei capacitati prea mari a intreprinderii(in
comparatie cu cea prevazuta de normative),lipsei metodelor eficace de purificare a evacuarilor in
atmosfera,la amplasarea nerationala a intreprinderilor,in cazul conditiilor meteorologice nefavorabile
etc.
Daca in apropierea intreprinderilor industriale se afla institutii medico-sanitare,sanatorii,case de
odihna,tabere de copii,plaje si alte obiecte de asanare,latimea Z.P.S. se mareste de 1,5-2 ori.Se admite si
micsorarea argumentala a latimii Z.P.S.,daca la intreprindere se aplica o tehnologie noua sau se folosesc
metode mai eficiente de purificare a evacuarilor in atmosfera,care garanteaza securitatea sanitara.La
caile ferate in cazul prezentei spatiilor verzi Z.P.S. trebuie sa aiba latimea de 200m,la statiile de sortare-
300m,la aerodromurile de clasa a 4-nu mai mica de 5km,de clasa a 3-10km,a 2-20km, 1-30km.
In limitele Z.P.S. nu se admite amplasarea cladirilor de locuit,institutiilor prescolare,scolilor,institutiilor
medico-sanitare si de odihna,constructiilor sportive,livezilor,parcurilor,gradinilor,vilelor.
Nu se recomanda amplasarea intreprinderilor cu Z.P.S. de pina la 100m,indeosebi a intreprinderilor de
industrie alimentara si usoara in raioanele industrial care au Z.P.S. de 1000m.
Suprafata minimala de inverzire in dependent de latimea Z.P.S.este:la Z.P.S. de 300m-60%,la 1000m-
50%,peste 1000m-40%.
In limitele Z.P.S. se admite amplasarea bazelor antiincediare, bailor, spalatoriilor, garajelor, depozitelor,
cladirilor administrative si de comert,care apartin uzinei corespunzatoare,incaperilor serviciului de
accidente si de paza,autoparcarilor,intreprinderilor cu clase mai mici de nocivitate,cu conditia ca
evacuarile acestora sa nu influenteze nociv asupra muncitorilor de la alte intreprinderi si sa nu duca la
uzarea utilajului sau a productiei finale.
Spatiile verzi intensifica cu mult influenta protectoare a distantei.Se folosesc copaci rezistenti fata de
impurificarile atmosferice de la intreprinderea data.Latimea fisiei de copaci din partea zonei de locuit
trebuie sa ocupe nu mai putin de 40% din Z.P.S.
5.Controlul respectarii in proiect a indicilor igienei care caracterizeaza sistematizare si constructia
microraionului.In zona de locuit se divid 2 niveluri de organizare structurala-raion de locuit si
microraion.Raionul de locuit prezinta un element structural al zonei de locuit cu aria de 80-125ha,in
limitele caruia se amplaseaza institutiile si intreprinderile cu raza de deservire nu mai mult de 1500m,cit
 si o parte din obiectivele de importanta urbana.Hotarele raionului locativ corespund cu marginile
practice netrecatoare sau artificial create,cu magistralele si strazile deimportanta urbana.Microraionul
prezinta o parte a zonei de locuit cu un numar de 12000 de oameni,aria,de regula,10-60ha,insa nu mai
mult de 80ha,hotarele caruia sunt formate din strazile magistrale,in care sunt amplasate case de
locuit,institutii de deservire zilnica cu raza de deservire de pina la 500m,locuri de odihna in masa si
spatii verzi.
Cei mai importanti indici ai sistematizarii si constructiei sunt:densitatea constructiei locative,densitatea
fondului locative si densitatea populatiei.

Actele normative si legislative in domeniul sistematizarii centrelor populate

 Norme sanitare.Componenta teritoriului spatiului locative.N.R.C. 46-128-4690-88
 Legea privind protectia mediului inconjurator
 N.R.C. 2.07.01-89 Urbanistica.Sistematizarea si constructia asezarilor umane urbane si rurale
 Recomandari metodice la efectuarea controlului sanitar de stat asupra sistematizarii si construirii
centrelor populate rurale din R.M. nr.06-1/3 din 26.12.1978
 Instructia despre componenta,ordinea elaborarii,coordonarea si aprobarea schemelor si a proiectelor de
sistematizare raionala,planificarea si constructia oraselor,oraselelor si centrelor populate rurale
 Instructia referitoare la sistematizarea si constructia statiunilor balneare si zonelor de odihna
 Regulamentul despre controlul sanitar de stat
 STAS”Reguli de alegere si aprecierea calitatii surselor de alimentare centralizata cu apa potabila”
 Reguli de protectie a apelor superficiale contra poluarii cu ape reziduale
 N.R.C. Protectia contra zgomotului
 Normativele sanitare de proiectare a intreprinderilor industrial
 Normative si reguli de asigurare cu insolare a cladirilor de locuit si obstesti si a teritoriului constructiei
locative
 Reguli de intretinere sanitara a teritoriului centrelor populate
 Bazele legislatiei despre ocrotirea sanatatii