Dr.

DAN Serban DVM

 APA SURSA DE VIATA INDISPENSABILA

constituent esenţial al materiei vii

 rol deosebit în desfăşurarea proceselor vitale
la omul adult apa biologică reprezintă 60% din greutate
corporală,
hidratarea corectă asigură:
- necesarul de apă
- eliminarea mai uşoară a reziduurilor metabolice
- previne infecţiile, litiaza biliară şi renală
- ameliorează tranzitul intestinal, prevenind constipaţia
- menţine pielea sănătoasă
Apa este utilizată de om si în alte scopuri:
aproximativ 100 litri / 24 de ore pentru fiecare locuitor
- menţinerea curăţeniei corporale
- nevoile gospodăreşti de pregătire a alimentelor
- întreţinerea curăţeniei locuinţei şi îmbrăcămintei

Colectivităţile umane utilizează mari cantităţi de apă în diferite

scopuri, dintre care cele mai importante sunt:
nevoile publice (salubritatea publică, stropirea spaţiilor verzi,
ameliorarea climatului sau pentru scopuri decorative)
nevoile industriale, (consum variaabil în functie de tipul
industriei / apa potabila apa industriala)
nevoile zootehnice (apa folosită pentru adaparea animalelor şi
igienizarea adăposturilor).
1. Sursele naturale de apă

2. Sursele de poluarea apei

3. Influenţa apei poluate asupra sănătăţii

4. Condiţii de potabilitate

5. Aprovizionarea cu apă a colectivităţilor

(managementul calităţii apei)
 1. SURSELE NATURALE DE APĂ

 Apa în natură se afla într-un circuit continuu...

 apă atmosferică
 apă meteorică
 apa subterană
 apa de suprafaţă
Rezervele de apă ale globului peste 96% în mări şi oceane şi doar 3%
ape dulci

Sursele naturale de aprovizionare cu apă sunt:

 apele de suprafaţă (râuri, fluvii, lacuri) şi
 apele subterane (ape freatice/de profunzime, cu origine acvifer
subteran)
Apele subterane
 calitate corespunzătoare,cantitate redusă(apa din fântani)
Apele de suprafaţă
- cantitate suficientă,calitate in general necorespunzătoare
 1. SURSELE NATURALE DE APĂ
COMPOZIŢIA NATURALĂ A APEI:

 Gaze(oxigenul, CO2, H2S)

 Substanţe minerale (calciul, sodiul, potasiul, magneziul, manganul, fierul
ş.a., sub formă de cloruri, sulfaţi, azotaţi, carbonaţi, fluoruri)
 Substanţe organice se pot găsi sub formă dizolvată, coloidală sau în
suspensie. Ele provin atât din sol, cât şi din distrugerea organismelor
acvatice şi produşii lor de metabolism.
 Substanţe biogene sunt cele legate de activitatea vitală a organismelor
acvatice. Cele mai frecvente sunt amoniacul, azotiţii, azotaţii şi fosfaţii sau
compuşii ferici.
 Organisme acvatice pot fi vizibile cu ochiul liber, dar cel mai frecvent apar
numai la microscop. Numărul de specii prezente în apă depinde de
caracteristicile biochimice ale apei

 Apele naturale pot fi

 dulci (sub 0,1% subst dizolvate),
 mineralizate sau salinizate (între 0,1 la 2,5%) şi ape
 cu salinitate marină (de la 2,5 la 5%) !
 2. SURSELE DE POLUARE A APEI
Poluare naturală
precipitaţii abundente, inundaţii, seisme, straturi de sol cu
elemente chimice (Ca, Mg, Mn, Fe, Na) aflate subiacent

Poluare artificială
datorată activităţii domestice şi industriale umane
 Poluarea din surse organizate
 din ape reziduale provenite din colectivităţi (ape reziduale
comunale, industriale, zootehnice)
 sunt bine cunoscute, permanente şi controlate
 Poluarea din surse neorganizate
 cu caracter difuz şi accidental
 ex. reziduuri solide depozitate pe maluri, apele de irigaţie
cu suspensii şi îngrăşăminte, deversări diverse.
 2.SURSELE DE POLUARE A APEI

Poluarea menajeră
Poluarea industrială
Poluarea agrozootehnică

Poluarea apei suferă însă o reducere substanţială faţă de

valoarea sa iniţială, datorită capacităţii sale de autopurificare,
ce constă în:
diluţia poluanţilor în masa apei şi scăderea concentraţiei lor
sedimentarea elementelor insolubile şi scoaterea lor
propriu-zisă din apă
degradarea substanţelor organice şi transformarea lor în
produşi minerali cu ajutorul microorganismelor din apă.
 2. SURSELE DE POLUARE A APEI
I. Poluarea menajeră este direct proportionala cu numărul
populaţiei, rezultând din utilizarea apei în locuinţe, instituţii
publice etc.
conţin în principal materii organice, substanţe chimice
utilizate în gospodărie (detergenţi) şi o mare încărcătură
microbiană

II. Poluarea industrială provine de la intreprinderi industriale,

ca urmare a folosirii apei în scopuri tehnologice sau la
salubritate şi/sau la răcire.
pot fi bogate în substanţe chimice potenţial toxice şi în
substanţe radioactive

III. Poluarea agrozootehnică provine de la unităţile de

creştere a animalelor şi zonele agricole
încărcare mare în germeni şi substanţe organice,
3. INFLUENŢA APEI POLUATE ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Apa poate influenţa sănătatea populaţiei atât

prin cantitatea, cât mai ales prin calitatea sa !

În funcţie de caracteristicile sale, apa calitativ

necorespunzătoare utilizată de către populaţie,
poate cauza omului două tipuri diferite de
patologie hidrică:
- infecţioasă şi
- neinfecţioasă.
PATOLOGIA INFECŢIOASĂ TRANSMISĂ PRIN APĂ (1)
Pentru apariţia unei boli hidrice sunt necesare trei condiţii :
existenţa sursei de infecţie (purtător sau bolnav eliminator
de agent patogen),
viabilitatea în apă a germenilor timp suficient pentru
producerea bolii şi
existenţa unei populaţii receptive.

Principalele caractere ale bolilor hidrice sunt:

caracterul exploziv, cu un număr mare de persoane
implicate, într-un timp relativ scurt
afectarea persoanelor receptive, care consumă apa
contaminată, indiferent de vârstă, sex sau profesie
apariţia bolii în orice anotimp, dar cu precădere în sezonul
rece
PATOLOGIA INFECŢIOASĂ TRANSMISĂ PRIN APĂ (2)
I. Bolile bacteriene transmise prin apă, cele mai frecvente şi diverse ca
etiologie.
 holera (boala bacteriană digestivă transmisă de vibrionul holeric)
 febra tifoidă (produsă de Salmonella typhi,)
 dizenteria (produsă de Shigella disenteriae)
 leptospirozele (leptospira pomona )
 bolile diareice acute (enterocolite acute determinate de coliformii
enteropatogeni).
II. Bolile virotice transmise prin apă, sunt mai puţin frecvente în patologia
infecţioasă hidrică şi destul de greu depistabile
 poliomielita
 hepatita virală de tip A
 conjunctivita de bazin (determinată de un adenovirus)
 enteroviroze a căror agenţi sunt rezistenţi în apă
III. Bolile parazitare transmise prin apă se bazează pe rolul pasiv al apei
în transmiterea parazitului de la omul bolnav sau purtător la cel sănătos
 lambliaza sau giardioza (cea mai frecventă parazitoză transmisă prin apă,
la copii)
 amibiaza (având ca sursă de infectare omul bolnav, dar şi unele animale)
 tricomoniaza, fascioloza sau schistosomiaza.
PATOLOGIA NEINFECŢIOASĂ TRANSMISĂ PRIN APĂ (1)

este determinată de compoziţia chimică a apei

patologie chimică de natură hidrică datorata:

substanţele minerale din apă (iodul, fluorul, Ca,

Mg, Na, Cu, Fe, fenoli)
substanţele toxice din apă (nitriţii-nitraţii, Pb, Hg,
Cd, As, Cd, pesticidele, detergenţii, cianurile)
substanţele radioactive din apă (uraniu, thoriu,
potasiu).
 Substante minerale

 a. Caria dentară
 corelaţie între caria dentară şi concentraţia fluorului din apă, cu cât
concentraţia fluorului este mai scăzută, cu atât frecvenţa persoanelor cu
carii dentare este mai mare,
 o concentraţie de fluor în apă sub 0,5 mg/dm3 favorizează caria
dentară
 s-a stabilit că doza de fluor din apă trebuie să fie de 1 mg/dm3
pentru prevenţie !
 b.Fluoroza endemică este o afecţiune mai rar întâlnită şi determinată de
excesul de fluor din apă (peste 1,5 mg per litru de apă) – prevenţie prin
demineralizare
 simptome: pete pe suprafaţa smalţului dentar, însoţite de creşterea
friabilităţii dinţilor care capătă un aspect de dinţi mâncaţi de molii sau
dinţi de fierăstrău.... osteoscleroza sau osteofluoroza
 c.Guşa endemică
 apariţia guşei endemice este legată de scăderea concentraţiei iodului
din apă sub 5 g/dm3
 d.Bolile cardiovasculare (etiologie multifactorială cu factori genetici,
alimentari, psihici, metabolici)
 duritatea apei poate influenţa apariţia BCV şi indirect în sensul
favorizării dizolvării în apă a diferitelor oligoelemente = apele moi (sub 5
grade germane de duritate totală)
Substante toxice
 sunt diverse şi pot fi substanţe necesare organismului dar care depăşesc
normele admise în apă sau alte substante toxice

 Factorii de care depinde acţiunea toxică a substanţelor chimice din apă sunt:
 concentraţia substanţei (cu cât este mai mare cu atât efectul toxic este mai
crescut)
 solubilitatea substanţei (direct legată de acţiunea sa nocivă)
 prezenţa mai multor substanţe toxice concomitent în apă (şi care pot duce la
potenţarea efectului sau la neutralizare).

Intoxicaţiile prin apă:

 a. intoxicaţia cu nitraţi (DMA=50 mg/L)
 b. intoxicaţia cu plumb (DMA=0,2 mg/L)
 c. intoxicaţia cu mercur (DMA=0,01 mg/L)
 d. Intoxicaţia cu cadmiu (DMA=5 mg/L)
 e. intoxicaţia cu pesticide
 f. intoxicaţia cu detergenţi
 substante toxice
a.Intoxicaţia cu nitraţi
 cunoscută sub numele de cianoza infantilă sau methemoglobinemia
infantilă cianotică este o intoxicaţie a organismului produsă printr-un
aport crescut de nitraţi din apa de băut
 afecţiunea se manifestă cu precădere la copiii mici în primul an de viaţă,
alimentaţi artificial (cu apă de fântână)
 pentru profilaxia intoxicaţiei cu nitraţi nu se acceptă o concentraţie mai
mare de 50 mg nitraţi/dm3 de apă

b.Intoxicaţia cu plumb
poate fi produsă prin apă, alături de poluanţii atmosferici sau alimente
 concentraţia considerată ca toxică este de 0,2 mg Pb/dm3 apă
 Lizereu gingival şi pete albăstrui

c.Intoxicaţia cu mercur
rar întâlnită
 doza toxică se consideră a fi peste 10 g/dm3
 CONDIŢII DE POTABILITATE A APEI

 Scopul supravegherii calităţii apei de băut:

 prevenirea îmbolnăvirilor datorate consumului de apă
contaminata
 depistarea şi înlăturarea factorilor de risc care ar putea să
modifice calitatea apei

Condiţiile de potabilitate a apei se impart în mai multe grupe:

- organoleptice (miros, gust, culoare )
- fizice (temperatură, turbiditate, radioactivitate)
- chimice (pH, duritate, cloruri, nitraţi, oxigen dizolvat,
clor rezidual liber, sb. chimice toxice)
- microbiologice (NTG, Bacterii coliforme ..)
Parametrii indicatori ai apei potabile (Legea 458/2002)
Parametrul/Unitatea de masură Valoarea CMA
Aluminiu (μg/l) 200
Amoniu (mg/l) 0,50
Bacterii coliforme (numar/100 ml) 0
Carbon organic total (COT) nici o  modificare
Cloruri (mg/l) 250
Clostridium perfringens*4 nr/100ml 0
Clor rezidual liber (mg/l):
0,50 / 0,25
-la intrarea în retea /- la capat de retea
Conductivitate (μS cm-1 la 200C) 2500
Culoare Acceptabilă
Duritate totala grade germane minim  5
Fier (μg/l) 200

Gust si miros Acceptabil

Fluor (mg/l) 1,0

Parametrii indicatori ai apei potabile (Legea 458/2002)

Parametrul/Unitatea de masură Valoarea CMA

Numar de colonii la 370C/ml 20

Enterococi fecali şi E. Coli/100 ml 0
Nitraţi (mg/l) 50
pH (unităţi de pH) ≥6,5; ≤ 9,5
Sodiu (mg/l) 200
Substanţe tensioactive Total (μg/l) 200
Sulfat (mg/l) 250
Pesticide (μg/l 0,50
Turbiditate (UNT) ≤5
Zinc (µg/l) 5000
Tritiu (Bq/l) 100
Doza efectiva totală de referinţa (mSv/an) 0,10
Activitatea alfa globală(Bq/l) 0,1
Activitatea beta globală (Bq/l) 1
 APROVIZIONAREA CU APĂ (1)
Aprovizionarea se poate realiza prin două sisteme:
I. Sistemul central (uzina de apă)
II. Sistemul local (apa de fântână)

I. Sistemul central de aprovizionare cu apă

 avantaje:
- asigură cantitatea de apă necesară unui număr mare de consumatori
- oferă posibilitatea de tratare a apei,
- permite o bună protecţie a sursei şi instalaţiilor şi un control permanent
- compus din patru sectoare: captarea, tratarea, înmagazinarea, distribuţie
 Metodele de tratare utilizate în acest scop sunt (fizice, chimice, electrochimice şi
biologice):
- sedimentarea şi/sau coagularea apei
- filtrarea rapidă
- demineralizare/mineralizare
- dezinfecţia apei
 Cea mai importantă şi obligatorie este dezinfecţia apei
 clor gazos,
 ozonizare
 APROVIZIONAREA CU APĂ (2)
II. Sistemul local de aprovizionare cu apă

format din instalaţii individuale (apa de fântână)

dezavantaje:
nu întotdeauna se poate asigura cantitatea de apă necesară,
apa poate fi tratată greu
posibilitatea de control asupra calităţii este redusă
instalaţiile care formează sistemul local de aprovizionare cu apă
sunt izvoarele şi fântânile
pentru a fi igienică, fântâna trebuie să îndeplinească o serie de
condiţii de amplasare, construcţie şi asanare:
amplasarea fântânii se va realiza la distanţă faţă de locuinţă
şi faţă de orice sursă posibilă de contaminare minim 10 m
adâncimea pânzei de apă folosită să fie mai mare de 4-6
metri
cantitatea minimă de clor activ necesară dezinfecţiei apei de
fântână este de10 g/m3 de apă.
 APROVIZIONAREA CU APĂ (3)
 Dezinfecţia apei are ca scop distrugerea totală a germenilor patogeni şi
reducerea numărului celor saprofiţi până la condiţiile de potabilitate
 este obligatorie pentru apele de suprafaţă !!
 metode fizice (UV, ultrasunete sau radiaţii ionizante)
 metode chimice (utilizarea clorului, ozonului, argintului ş.a.)
 în dezinfecţia unor volume mari de apă se utilizează cel mai frecvent clorul, fie sub
formă gazoasă fie în soluţie concentrată
 la sursele individuale (fântâni) se folosesc substanţele clorigene (cloramina,
hipocloriţii)
 Aplicare zilnică la apele de suprafaţă şi anuală la cele de adâncime !

 Măsuri de protecţia calităţii apelor:

 respectarea cerinţelor privind protecţia apelor contra poluării
 interzicerea deversării în obiectivele acvatice a apelor reziduale menajere
şi industriale neepurate, care conţin subst toxice
 amplasarea corectă a surselor de poluare
 tratarea apelor reziduale, înainte de deversare în bazinele de apă (epurare
mecanică, decantare, sedimentare a suspensiilor, neutralizare chimică,
dezinfecţie)
 epurarea apelor reziduale industriale pirn metode speciale
Poluare