EFECTUL DEZINFECTANȚILOR 

CHIMICI UTILIZAȚI IN TIMPUL EPIDEMIEI

CORONA VIRUS (SARS-COV-2) ASUPRA
POTABILITĂȚII APEI ȘI ASUPRA
RECȚIILOR BIOCHIMICE DIN ORGANISM

05.03.2021 

CONF. DR. FAZAKAS ZITA

DI SCI PLI NA DE BI OCHI MI E ȘI CHI MI A FACTORI LOR DE
MEDI U

CURS POSTUNI VERSI TAR

  
 APA ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

• Vrem ca prin această prezentare să pornim o discuție serioasă, argumentată, pe

mai multe planuri, cu privire la una dintre resursele fundamentale pentru
existența noastră – apa – și modul în care noi, oamenii, influențăm
calitatea apei, cu repercusiuni atât asupra vegetației, faunei și a sănătății
umane, cât și a modului în care ne raportăm noi între noi, respectiv noi față de
mediul înconjurător.
• Modul în care gestionăm apa la nivel global, fie că ne referim la procesul de
extracție, la captarea sau modificarea cursurilor unor râuri, ori la modalitatea
prin care alegem să o distribuim sau să o comercializăm, a ajuns într-un punct
în care este necesar să reanalizăm impactul nostru asupra mediului
inconjurator.
 APA ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

• Natura, în toată complexitatea ei, are capacitatea de a se regenera și de a purifica,

inclusiv apa, prin intermediul acestui circuit natural al apei, însă acest proces
necesită timp. Ritmul accelerat cu care noi consumăm apa, respectiv o supunem
modificării prin introducerea a diferite substanțe lichide, solide sau gazoase în apă,
aer și sol, are un potențial dăunător foarte ridicat.
• Efectele negative pot avea un impact semnificativ asupra mediului înconjurător în
mod direct, cum ar fi prin distrugerea unui ecosistem prin intermediul
devărsărilor unor substanțe toxice într-un lac, sau indirect, cum ar fi prin crearea
ploilor acide ca urmare a arderii combustibililor fosili la sute de kilometri distanță
față de locul unde cade ploaia respectivă. Acest aspect subliniază interdependența
dintre noi, oamenii, și apa, în toate formele ei de agregare, precum și necesitatea
de a opri, ori cel puțin ameliora efectele negative prin care perturbăm echilibrul
natural.
 APA POTABILĂ

• Apa municipală este apa furnizată la un robinet sau o supapă. Utilizările sale
includ băutul, spălatul, gătitul, și spălarea de toalete. Bolile care pot fi
contractate prin intermediul apei au fost reduse foarte mult datorită unui
sistem de canalizare corespunzător și a disponibilității apei proaspete.
• Calitatea apei potabile are o componentă microbiologică și una fizico-
chimică. Există mii de parametri de calitate a apei. Apa din sistemele publice de
alimentare cu apă ar trebui să fie cel puțin dezinfectate - cel mai frecvent prin
utilizarea clorinării ori a luminei ultra-violete sau ar putea fi nevoie să urmeze
un tratament, în special în cazul apelor de suprafață. 
• Compuși chimici specifici sunt deseori scoși din apa de la robinet în timpul
procesului de tratare pentru a ajusta pH-ul sau pentru a îndepărta impuritățile,
iar clorul poate fi adăugat pentru a ucide toxine biologice.
 CONTAMINAREA APEI POTABILE

• Condițiile locale geologice care afectează apele subterane sunt factori determinanți
pentru prezența diferitelor ioni metalici, făcând de multe ori apa “moale” sau
“tare”. Apa de la robinet rămâne totuși sensibilă la contaminarea chimică sau
biologică.
• În cazul unei contaminări care poate fi considerată periculoasă pentru sănătatea
publică, oficialii guvernamentali emit de obicei un avertisment în ceea ce privește
consumul de apă.
• În cazul contaminării biologice, locuitorii sunt de obicei sfătuiți să fiarbă apa înainte
de consum sau să folosească apa îmbuteliată ca o alternativă. În cazul contaminării
chimice, locuitorii pot fi sfătuiți să se abțină de la consumul de apă de la robinet în
totalitate până când problema este rezolvată.
 CALITATEA APEI POTABILE

• În România, apa potabilă este definită și reglementată prin Legea nr. 458 din 8 iulie 2002
republicata în 2011; Legea 311/2004 Legea apei - privind calitatea apei potabile. 
• Duritatea totală Duritatea apei este dată de conţinutul de calciu, magneziu şi alte minerale din
apă, iar cel mai des se măsoară în grade Germane-dH. Pentru duritatea totală, legea nr. 458 /2002
republicată în 2011 privind calitatea apei potabile, prevede: doar o valoare minim admisă de 5
grade Germane, nu şi o valoare maximă pentru duritatea apei.
• Conductivitatea electrică Conductivitatea electrică se referă la proprietatea apei de a permite
trecerea curentului electric.  Conductivitatea  apei creşte odată cu conţinutul ei în substanţe
dizolvate. Apa, în general, indiferent de sursă, conţine pe lângă molecule de H2O (apă pură) şi o
mulţime de alte substanţe. Pe masură ce purificăm apa, conductivitatea scade. Conductivitatea
apei ne dă informaţii despre compoziţia ei chimică şi reprezintă concentraţia de ioni şi mişcarea
lor.  Pentru conductivitatea electrică, Legea nr. 458 /2002 republicată în 2011, privind
conductivitatea apei potabile prevede concentraţia maximă admisă de 2500 µS/cm.
 CALITATEA APEI POTABILE

• Oxidabilitatea (Indicele de permanganat) Oxidabilitatea reprezintă cantitatea de oxigen ce se consumă

pentru oxidarea substanţelor organice din apă sau este un indice indirect al prezenţei substanţelor organice
uşor oxidabile din apă. Substanţele organice se pot forma ca rezultat al vitalităţii şi descompunerii
organismelor acvatice şi al celor ce ajung în sursele de apă împreună cu torentele de ploaie, însă cantitatea
cea mai mare a substanţelor organice provine din apele reziduale. Cu cât oxidabilitatea este mai mare, cu
atât mai multe substanţe organice sunt în apă şi cu atât este mai mare posibilitatea prezenţei microflorei
patogene. Pentru oxidabilitate sau indicele de permanganat, legea nr. 458 /2002 republicata în 2011, privind
calitatea apei potabile, prevede: oxidabilitate (indicele de permanganate)/mgO2/l este 5.0
• PH-ul PH-ul reprezintă concentraţia ionilor de hidrogen dintr-o soluţie, iar scara pH care merge de la 0 la 14
unităţi se foloseşte pentru a măsura aciditatea şi alcalinitatea soluţiei. PH-ul apei este foarte important, fie că
vorbim de apa de la robinet sau cea de la fântână şi numai un pH între 6,5 si 9 este tolerabil de către
corpul uman, deşi există necesităţi diferite pe plan intern şi extern.Valorile apei de la robinet pot diferi de la
o regiune la alta. În regiunile cu sol calcaros apa obţinută din subsol este, de exemplu, mai alcalină.
 CALITATEA APEI POTABILE

• Nitraţii (NO3) sunt componenţi chimici fără culoare, miros sau gust care
contaminează pânza freatică datorită agriculturii intensive. Fertilizatorii cu
azot folosiţi pentru îmbogăţirea solului sunt sursa numărul 1 de nitraţi din
apa potabilă, pe când cea de-a doua sursă principală o reprezintă deşeurile
umane şi excrementele animale. Acestea pot contribui la contaminarea atât a
apelor potabile urbane, cât şi a celor îmbuteliate. Un nivel ridicat de nitraţi
face apa nepotabilă şi periculoasă. Printre efectele consumului de apă cu
nitraţi peste limită se numără problemele gastrice, diareea, urticariile şi
iritațiile şi până la methemoglobinemie – numită şi “blue baby syndrome” şi
care se manifestă întâi prin probleme respiratorii din cauza oxigenării
insuficiente a sângelui intoxicat, putând duce prin asfixiere, ulterior, la
moartea bebelușului. Nivelul legal maxim acceptat de nitraţi în apă e de 50
mg/l, însă medicii pediatri recomandă un nivel maxim de 10 mg/l în cazul
copiilor.  Pentru nitraţi, legea nr. 458 /2002 republicata în 2011, privind
calitatea apei potabile, prevede: 50.0mg/l
• Nitriţii Odată ingeraţi, nitraţii se transformă în nitriţi (NO2) – substanţe
mult mai toxice decât nitraţii în urma contactului cu microflora bacteriană a
stomacului. Pentru nitriţi, legea nr. 458 /2002 privind calitatea apei potabile,
prevede: 0,50mg/l.
 • Bacterii coliforme Bacteriile coliforme sunt utilizate pentru a stabili dacă apa
potabilă este sau nu bună de băut din punct de vedere microbilogic. În general,
CALITATEA APEI bacteriile coliforme se găsesc în cantitate mare în excrementele „animalelor cu sânge
POTABILE cald”. Dacă acestea apar într-o probă de apă, de cele mai multe ori, indică
contaminare cu patogeni fecali a sursei. Cele mai multe bacterii coliforme nu
cauzează nici o boală, doar unele tulpini de Escherichia coli pot cauza îmbolnăviri
destul de grave. Prezenţa bacteriilor coliforme în apă indică, în general, o poluare
recentă. Pentru bacteriile coliforme, legea nr. 458/2002 republicată în 2011, privind
calitatea apei potabile prevede valoare admisa bacterii coliforme/Nr/ufc/100 ml apa
retea: 0.

• Escherichia coli (E.coli) este o bacterie ce poate cauza infecţii serioase. Foarte
multe tipuri sau specii de Escherichia coli trăiesc în mod obişnuit în tubul digestiv al
oamenilor şi animalelor. Unele specii, însă, produc o toxină puternică ce determină
diaree sanguinolentă şi rar pot cauza probleme hematologice grave şi chiar
insuficienţă renală. Cel mai comun tip de E.coli este E.coli O157:H7. Escherichia coli
este o bacterie lactozo-pozitivă (descompune lactoza), gramnegativă, oxidazo-
negativă, ce apare la microscop sub formă de bastonaşe. Ea face parte din grupa
enterobacteriilor care trăiesc ca epifit în tractusul digestiv. În unele cazuri de
dezechilibrare a microflorei intestinale, aceste bacterii pot produce îmbolnăviri
printr-o înmulţire masivă sau apariţia unor tulpini toxicogene. Pentru Escherichia coli,
în legea nr. 458/2002 republicată în 2011, privind calitatea apei potabile, valoare
admisa este: 0.
CALITATEA APEI POTABILE

• Număr de colonii la 37 °C Numărul total de colonii sau germeni

mezofili (care se dezvoltă la 37 °C) este un indicator global care
permite aprecierea încărcării microbiologice generale a apei analizate.
Analiza se realizeaza prin metoda incorporării în plăci Petri. Număr
de colonii la 22°C Numărul total de colonii sau germeni mezofili (care
se dezvoltă la 22°C) este un indicator global care permite aprecierea
încărcării microbiologice generale a apei analizate. Valoare admisa
este: nici o modificare anormala. 

• Număr total de enterococi fecali. Streptococii fecali sau enterococii

sunt bacterii gram pozitive ce servesc ca germeni indicatori pentru
infestări fecale. Sunt mai puţin sensibile la efecte chimice decât
Escherichia coli şi de aceea sunt detectabile o perioadă mai lungă de
timp, de exemplu în apa reziduală şi în apa clorinată. Pentru număr
total de streptococi fecali, legea nr. 458 /2002 republicată în 2011,
privind calitatea apei potabile, valoare admisa este: 0.
 MONITORIZAREA DE AUDIT

• Scopul monitorizării de audit este de a oferi informaţia necesară pentru a se

determina dacă pentru toţi parametrii stabiliţi prin legea calităţii apei potabile
458/2002 republicată în 2011, valorile sunt sau nu conforme.
• Pentru monitorizarea de audit este obligatoriu să fie monitorizaţi toţi
parametrii prevăzuţi la art. 5 din Legea apei potabile, cu excepţia cazurilor în care
autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti a stabilit
pe baze documentate că, pentru o perioadă determinată de către DSP, un anumit
parametru dintr-un anumit sistem de aprovizionare cu apă potabilă nu ar putea fi
prezent în asemenea concentraţii încât să conducă la modificarea valorii lui stabilite.
Prezentul punct nu se aplică parametrilor de radioactivitate. Frecvenţa de prelevare
a probelor de apă trebuie stabilită, atât pentru monitorizarea de audit cât şi pentru
monitorizarea de control conform prevederilor legale (Legea 458/2002 R1 şi HGR
974/2004 ). 
 DEZINFECȚIA APEI POTABILE

• Procedeele chimice de dezinfecție a apei se caracterizează prin utilizarea

unor substanțe chimice cu caracter bactericid. Dezinfectanții cel mai
frecvent utilizați pe plan mondial sunt clorul și ozonul (Water RA, 2015).
Calitatea apei potabile variază.
• Fiecare dintre agenții de dezinfectare are un spectru specific de acțiune
variabil în timp și condiționat de calitatea apei brute (Farooq S. ș.a., 2008). 
Sunt prezentate avantajele și dezavantajele utilizării celor mai frecvenți
agenți de dezinfectare. 
• Dezinfectanți utilizați în procesul de tratare al apei (Sandu M. și Racovițeanu
G., 2002; American Chemistry Council, 2018) sunt: clorul, hipocloritul de
sodiu, dioxidul de clor, ozonul și radiațiile ultraviolete.
 DEZINFECȚIA APEI POTABILE

• Clorul: remanent (rezidual) în rețeaua de distribuție. Eficiența microbiologică a dezinfecției  ridicată, costuri  reduse, 
termen de valabilitate mare (1 an). Necesită timp de contact mare. Potențial de descompunere destul de rapid.
• Hipocloritul de sodiu: Este remanent (rezidual) în rețeaua de distribuție. Eficiența microbiologică a dezinfecției ridicată.
Costuri reduse. Necesită timp de contact mare. Potențial de descompunere destul de rapid. 
• Dioxidul de clor: Nu formează sub-produși de tip trihalometani. Are o putere oxidantă bună, oxidează fenoli și este
foarte eficace la pH peste 8,5. Este remanent (rezidual) în rețeaua de distribuție Necesită preparare și dozare instantanee.
La doze prea mari poate forma clorați. Costuri mai mari în raport cu clorul. Este instabil și exploziv la temperaturi de peste
400 oC 
• Ozonul: Are cea mai mare capacitate de oxidare cu eliminarea totală a compușilor biologici, microbiologici și
micropoluanți. Eliminare pesticidele. Necesită preparare și dozare instantanee. Consumuri energetice mari. Poate forma
subproduși de tip bromați sau aldehide. Nu este remanent (rezidual) în rețeaua de distribuție.
• Radiațiile ultraviolete: Sterilizarea cu UV este sigură și eficientă. Nu modifică gustul, mirosul, pH-ul și culoarea apei.
Eficiența microbiologică a dezinfecției ridicată. Dezinfecția se face imediat (3-5 secunde) Eficientă numai pentru rețele scurte
de alimentare cu apă, nefiind potrivită pentru sisteme mari. 
 DEZINFECȚIA APEI POTABILE CU CLOR

• Clorul este utilizat în mod obișnuit pentru dezinfectarea apei, datorită eficienței sale ridicate și a costurilor relativ mici
în comparație cu alți dezinfectanți. Pe întreg sistemul de distribuție trebuie monitorizată calitatea apei în mod constant
pentru a verifica prezența clorului rezidual liber. Pierderea reziduurilor de clor face ca sistemul de distribuție să fie
vulnerabil la contaminarea microbiană (Water RA, 2015; Farooq S. ș.a., 2008). În momentul introducerii clorului în apa
brută se formează acid hipocloros (HOCl) și acid clorhidric (HCl). Acidul hipocloros (HOCl) disociază în ioni de
hidrogen (H+) și ioni de hipoclorit (ClO- ) care reprezintă elementul activ. Clorul, introdus în apă, acționează în mai
multe etape. În prima etapă sunt oxidate substanțele minerale (sărurile de fier, magneziu, nitrați, nitriți ș.a.). În
următoarea etapă, cantitatea de clor rămasă acționează asupra amoniacului (NH4) formând cloramine (NH2Cl, NHCl2,
NCl3). Acestea dau apei un gust și miros neconform. Continuarea introducerii clorului în apă conduce la oxidarea
cloraminelor. După această etapă se înregistrează o creștere a clorului rezidual liber care este destinat pentru
dezinfectare (Gibbs M.S. ș.a., 2006).
• Studiul privind capabilitatea procesului de tratare a apei în vederea potabilizării cu clor constă în monitorizarea clorului
rezidual liber, bacterii coliforme, E. Coli și Enterococi. Menționez faptul că legislația în vigoare, respectiv Legea 458/2002
republicată în 2011, privind calitatea apei potabile specifică limita admisă pentru indicatorul Clor rezidual liber de 0,1 –
0,5 mg/L în rețeaua de distribuție (branșament, capăt de rețea), iar pentru indicatorii bacteriologici limita admisă este 0.
Clorul este utilizat pentru dezinfectarea apei și astfel scăderea, eliminarea indicatorilor bacteriologici: bacterii coliforme,
coliformi fecali, E. Coli, etc.
 DEZINFECȚIA APEI POTABILE

• Pentru a putea distribui o apă potabilă sigură pentru consum este necesar ca apa brută să provină dintr-o sursă conformă
atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. Este mult mai convenabil să se asigure protecția sursei de apă și
întreținerea corespunzătoare a acesteia decât ca aceasta să fie contaminată iar costurile pentru tratarea apei să fie mult
mai mari. Pe lângă dezavantajul costurilor mai există și riscurile de natură chimică, bacteriologică care conduc la
îmbolnăviri (Vinod K. și Imran A., 2013).
• Concentraţia şi frecvenţa prezenţei unui contaminant în apă este importantă şi necesară pentru a evalua riscul asupra
sănătăţii. Acolo unde apar depăşiri ale valorilor standard sau valorilor limită, este necesară o metodologie de evaluare a
riscului pentru a determina acţiunile ce trebuie întreprinse pentru reducerea lui. Acesta este un pas important deoarece
este nevoie de găsirea compromisului între furnizarea unei ape contaminate chimic la valori mai mari decît Concentratia
Maxima Admisibila (CMA) şi riscul de a nu distribui apă sau de a utiliza surse alternative, care pot fi necorespunzătoare
din punct de vedere microbiologic.
• Există o gamă largă de agenţi de contaminare chimici şi microbiologici care pot fi prezenţi în apa potabilă, unii
dintre aceştia având efecte negative asupra sănătăţii consumatorilor. Contaminanţii pot proveni dintr-o serie de surse, iar
în unele cazuri chiar din procesul de tratare propriu zisa.
• Posibilitatea prognozei evoluţiei concentraţiei unui poluant într-o sursă de apă potabilă este foarte importantă.
 VIRUSUL SARS-COV-2 ÎN APELE UZATE

Mai multe echipe de cercetători din întreaga lume au început să studieze apele uzate pentru a
estima gradul de infecții cu coronavirus în cadrul unei comunități.
Potrivit cercetătorilor, va fi posibil să se detecteze din canalizare dacă virusul reapare mai târziu
într-o anumită zonă. În Olanda, Suedia și Statele Unite, urmele de virus SARS-CoV-2 au fost deja
detectate cu succes în probele prelevate din sistemul de canalizare în care coronavirusul intră
prin fecale și urină.
O stație de tratare a apelor uzate primește ape uzate de la gospodăriile a peste un milion de persoane,
astfel încât numărul persoanelor infectate poate fi testat într-un eșantion mai mare decât în ​testele
limitate, a fost Gertjan Medema, microbiolog la Institutul de cercetare a apei KWR din Olanda, primul
care a descoperit materialul genetic al virusului în canalizare. Potrivit Medema, cercetările lor arată că
organizațiile de sănătate văd vârful aisbergului doar în ceea ce privește răspândirea virusului.
• Ca și alte coronavirusuri, coronavirusul 2 care cauzează sindromul respirator acut sever (SARS-CoV-
2) este un virus cu un înveliș exterior lipidic, ceea ce îl face mai susceptibil la dezinfectanți în
comparație cu virusuri fără înveliș exterior, cum ar fi rotavirusul, norovirusul și virusul poliomielitic1 .
Virusul care provoacă COVID-19 este transmis în principal prin contact apropiat și picături
respiratorii (salivă și secreții nazale), cu posibilă transmisie aeriană în spațiile în care se efectuează
proceduri generatoare de aerosoli . 
•  În unitățile sanitare, suprafețele din mediul înconjurător se referă la suprafețele mobilierului și alte
obiecte fixe, precum și la suprafețele de echipamente medicale necritice (echipamente care intră în
contact doar cu pielea intactă, cum ar fi manșetele de măsurare a tensiunii, scaune rulante,
incubatoare) . Aceste suprafețe trebuie curățate frecvent cu apă și detergent, urmată de aplicarea unui
dezinfectant. Printre cei mai obișnuiți dezinfectanți folosiți care s-au dovedit a fi eficienți
împotriva SARS-CoV-2 se numără: etanolul 70-90%, soluții pe bază de clor (de exemplu,
hipoclorit) cu concentrație de la 0,1% (1000 ppm) pentru dezinfectarea generală a mediului sau de
0,5% (5000 ppm) pentru obiectele contaminate cu sânge și cu alte fluide corporale, sau cu peroxid
de hidrogen >0,5%5-6 . Durata minimă recomandată pentru expunerea suprafeței la acești
dezinfectanți este de un minut sau în conformitate cu instrucțiunile producătorului. Efectul toxic al
pulverizării de substanțe chimice, cum ar fi clorul, pe persoane, poate duce la iritații la nivelul ochilor
și pielii, bronhospasm cauzat de inhalare și efecte potențiale gastrointestinale, cum ar fi greața și
voma. În prezent nu se cunoaște rolul obiectelor contaminate ca mod de transmitere a COVID-19.
• Recomandarile expertilor CDC urmaresc limitarea supravietuirii si raspandirii noului coronavirus pe
diferitele suprafete din locuinte. 
• Centrul European de Control al Bolilor Transmisibile (ECDC) a anuntat ca nu se cunoaste cu exactitate
care este perioada de timp in care coronavirusul SARS-CoV-2 poate supravietui pe suprafete, dar se
estimeaza ca ar putea supravietui cateva zile in mediu. Aceasta estimare se bazeaza pe asocierea cu
perioada de supravietuire a altor virusuri din familia coronavirusurilor care au determinat probleme
ingrijoratoare de sanatate, precum SARS-COV si MERS-COV care supravietuiesc pe diferite suprafete, in
medie, mai mult de 48 de ore la o temperatura ambientala de 20 de grade Celsius. Datorita acestei
ipoteze privind supravietuirea noului tip de coronavirus pe suprafete, se recomanda curatarea si
dezinfectarea obiectelor potential contaminate, inainte de a fi folosite. 
• In lupta impotriva coronavirusului in toate secțiile și compartimentele spitalelor, in institutii, în școli,
unități comerciale, .etc o gamă largă de dezinfectante sunt folosite pentru prevenirea infectării cu 
coronavirusul . 
•  Exista documente de referință , orice acțiune de spălare și dezinfecție se face respectând ordinele in
vigoare  :Ordinul MS nr.961/2016, privind aprobarea Normelor tehnice privind curățarea,dezinfecția și
sterilizarea în unitățile sanitare publice și private. Ordinul MS.nr 1101/2016, privind aprobarea Normelor
de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale in unitățile sanitare. 
• Dezinfectante pentru suprafețe folosite in spitale: 
• Clorom tb: dezinfectant effervescent pe baza de diclorizocianat de sodium dihidrat pentru dezinfectarea prin
stergere,imersie,stropire a vaselor a suprafețelor din industria alimentară. Este sporicid,virucid, bactericidă,
fungicidă. 
• STERISOL – dezinfectant pentru dezinfecția rapidă de nivel mediu/înalt a suprafețelor și dispozitivelor medicale
prin pulverizare pe baza de clorura de didecildimetilamoniu, fără aldehida, cu spectru larg și timp de acțiune scurt. 
• ANIOS OXY Flor: - dezinfectant de nivel înalt pentru suprafețe și suprafețele dispozitivelor medicale, dezinfectant
concentrat sub formă de pulbere, acțiune simultană de curățare și  dezinfecție. 
•  Compoziţie calitativa: 100 g produs contine ca substante active: 750 ppm Acid peracetic CAS 79-21-0 CE 201-
186-8 Conc.0,5%  - 0,012% Quaternary ammonium compouds, benzyl-12-14-alhyldimethyl, chlorides CAS 85409-
22-9 CE 287-089-1 
• PROPRIETATI MICROBIOLOGICE:
• BACTERICID:EN 1040 - 0, 05 % 5 min,EN 13727 – 0.1 % 5 min, EN 14561 – 0.5% 5 min,EN 13697 - 0, 5 % 5 min
inclusiv MRSA 
• MICOBACTERICID:EN 14348 : - Mycobacterium terrae, Mycobacterium avium 0,5 % 15 min. 
• FUNGICID:EN 1275 Candida albicans Aspergillus niger 0,5 % 5 min 
• VIRUCID:EN 14476+A1- Adenovirus 0.5% 30 min 2% 15 min, Poliovirus 0.5% 60 etc. 
• SPORICID:EN 14347 B. cereus 0.5% 30 min, B. subtilis 0.5% 60 min 
• Fraze de pericol : 
• EC 287-089-1 COMPUŞI AI IONULUI DE AMONIU CUATERNAR, BENZIL ALCHIL C12-C14,
DIMETILI, CLORURI 
• Fraze de pericol: H315 Provoacă iritarea pielii; H318 Provoacă leziuni oculare grave. 
• H412 Nociv pentru mediul acvatic cu efecte pe termen lung. 
• Fraze de precauţie - Prevenire :P260 Nu inspiraţi praful.;P273 Evitaţi dispersarea în mediu; P280
Purtati mănusi de protectie si un echipament de protectie pentru ochi/fată. 
• Informații ecologice: evita scurgerea produsului în cursurile de apă. 
• Toxicitate, Amestecuri: Nociv pentru mediul acvatic cu efecte pe termen lung. 
• Persistentă si degradabilitate: Agentul(ii) de suprafaţă conţinut(i) în acest preparat respectă criteriile de
biodegradabilitate definite în reglementarea (CE) nr. 648/2004 cu privire la detergenţi. 
• Potential de bioacumulare: Nu este disponibilă nicio dată. Mobilitate în sol: Nu este disponibilă nicio
dată. 
• SULFANIOS premium-concentrat lichid pentru dezinfecție și curățare suprafețelor, pavement,
suprafețe în bloc alimentar,având la baza o combinație de N-(3-aminopropyl)-N-dodecylpropane-1,3-
diamine și clorura de didecildimetilamoniu, NUconție aldehida. Bactericid, fungicide, levuricid,
tuberculocid ,se utilizeaza diluat : 0,25% timp 30 minute sau 0,5%  timp de actiune 30 de minute
(tuberculocid). 
• Dezinfectant pentru instrumentar: 
• ANIOSYME XL3- pe baza de carbonat de amoniu cuaternar,amfoter si tensioactivi neionici, complex
de enzyme. Se utilizează diluat-0.5% sau 1%. Timp de contact 5 minute. Bactericid,levuricid,virucid. 
• GIGASEPT PAA-dezinfectant pe baza de acid peracetic, pentru dezinfecția de nivel înalt a
endoscoapelor flexibile și a instrumentelor medicale. Soluția gata preparată, este active imediat și stabil
timp de 7 zile. 
• Substanțe antiseptice: 
• DESDERMAN scrub CG săpun antiseptic pentru spălarea igienică a măinilor. ANIOSGEL 800-
antiseptic pe bază de alcool pentru dezinfecția igienică și chirurgicală a mâinilor. 
 EFECTUL DEZINFECTANȚILOR ASUPRA MEDIULUI

• Componenții chimici din substanțele dezinfectante folosite pentru mâini, instrumente și suprafețe pot fi dăunători
sănătății și mediului înconjurător. Utilizarea acestora a crescut enorm în ultima perioadă în urma pandemiei cu SARS-COV-2.
• Substanțele cel mai des utilizate sunt: alcool etilic, acid lactic, acid citric, peroxid de hidrogen, hipoclorit de sodiu, acid
hipocloric, componenți de amoniu cuaternali, clorură de benzalconiu, acid octanoic, acid peroxiacetic și acid glicolic.
• Cele mai cunoscute dezinfectante sunt hipocloritul de sodiu și acidul hipocloric. Substanțele sunt periculoase în spații
închise, unde se formează compuși volatili toxici cum ar fi tetraclorura de carbon, cloroformul, 1,1- dicloroethana, respectiv
clorobenzena.
• Acidul octanoic, acidul peroxiacetic, acidul glicolic, componenții de amoniu cuaternali și clorura de benzalconiu prezintă în sine
pericol ecologic.
• Alcoolul etilic, acidul lactic, acidul citric și perioxidul de hidrogen nu prezintă pericol, se folosesc în concentrație mică sau se
descompun ușor.
• O soluție pentru protecția mediului ar fi folosirea dezinfectanților pe bază de timol, o substanță naturală obținută din ulei
de cimbru. Deși nu există o substanță dezinfectantă absolut sigură, cercetările sunt orientate spre rezolvarea acestei probleme.
• La momentul actual în România nu există o instituție responsabilă pentru monitorizarea dezinfectanților din apă.