POTABILITĂȚII APEI
LUCRĂRI PRACTICE
05.03.2021
C U R S P O S T U N I V E R S I TA R
I. DETERMINAREA NUMĂRULUI TOTAL DE
MICROORGANISME(COLONII) CE SE
DEZVOLTĂ LA 37º C ŞI LA 22º, ÎNSĂMANŢATE
IN MEDIU AGAR NUTRITIV
• Documente de referinta:
•
• Legea 458/2002(rl) republicată în 2011:- Privind calitatea apei potabile
• Legea 311/2004 - Legea pentru modificarea si completarea legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile
• SR-EN ISO 6222/2004 - Standard roman. Calitatea apei. Numararea microorganismelor
• de cultura. Numararea coloniilor prin insamantarea in medii
• de cultura agar.
• SR-EN ISO 8199/2019 - Standard roman cu privire la Calitatea apei –
• Linii directoare pentru numărarea microorganismelor in medii de cultura.
• 1. Principiul metodei:
• Însămanţarea unui volum de probă de apă sau a diluţiilor decimale prin amestecarea cu mediu de cultura specifică in cutii Petrii.
Un set a placilor se incubeaza la 36ºC timp de 44 ore, iar setul celalalt se incubeaza la 22ºC timp de 68 ore, urmat de numărarea
coloniilor dezvoltate. Rezultatul se exprimă prin numărul de unitati formatoare de colonii (ufc) pe ml.
• 2. Analiza:
• Se foloseşte metoda plăcilor turnate (SR EN ISO 8199/2019 şi SR EN ISO 6222/2004). Din proba de apă sau din diluţia acesteia
se pune un volum de cca 1 ml (nu mai mult de 2 ml) in cutii Petri, peste care se toarna 15 ml mediu agar cu extract de drojdie
topită. Se amestecă prin miscări rotative usoare. Intervalul de timp până la turnarea mediului să nu depăşească mai mult de 15
minute.
• 3. Incubarea, examinarea:
• O parte a plăciilor Petri se incubează cu capacul în jos la (36±2)º timp de (44±4)ore, iar o parte la (22±2) ºC timp de (68±4)ore.
Se citeste imediat după incubare. Plăcile în care coloniile au o creştere confluentă trebuiesc eliminate.
• 4. Numărarea coloniilor:
• Pentru fiecare temperatură de incubare separat se numără coloniile crescute in/pe agarul din cutii Petri şi se calculează
numărul unităţiilor formatoare de colonii in 1 ml proba, după procedura descrisă in SR EN ISO 8199/2019 şi SR EN
ISO 6222/2004.
• 5. Calcul şi interpretarea rezultatelor
• Se numără coloniile care s-au dezvoltat atât la suprafata cât şi în interiorul gelozei, cu ochiul liber sau cu lupa. Cutiile Petri care
conţin peste 300 colonii nu se iau in considerare şi se elimină. Nici o modificare anomală, este valoarea admisă.
NUMARAREA ESCHERICHIA COLI ŞI A BACTERIILOR
COLIFORME. EXAMENUL BACTERIOLOGIC AL APEI PRIN
METODA MEMBRANEI FILTRANTE
• Incubarea şi diferenţierea
• După filtrare se aşează membrana pe placa cu mediul agar cromogen pentru bacteria coliforme CCA, avind grija sa nu
ramana bula de aer sub membrana, se incubeaza placa la 36±2ºC timp de 21-24 h cu capacul in jos.
• Membranele se examinează şi se numără toate coloniile ce dau reactie β-D-galactosidaza pozitiva ( roz spre
rosu), ca si bacterii coliforme prezumtive, care nu sunt E. coli.
• Se numara ca E. coli toate coloniile care dau reactie β-D-gal., si β-D-gluc., pozitive( de la albastru inchis pana
la violet).
• Se efectuaza testul oxidazei pentru cel putin 10 colonii roz-rosii (sau la toate coloniile), pentru a se confirma bacteriile
coliforme prezumtive care nu sunt E. coli.
• Se efectueaza testul oxidazei astfel:
• -Se pun 2,3 picaturi din reactivul de oxidază proaspăt preparat pe o hartie de filtru,cu o ansa din material plastic sau
platină, se recolteaza o parte dintr-o colonie si se etaleaza pe hârtia de filtru pregătită sau pe benzi de oxidaza.
• -Daca se observa apariţia unei culori închise de albastru purpuriu în 30 sec. este o reacţie pozitivă.
• Bacteriile coliforme sunt oxidazo negative
(culoarea reactiei galben pai).
• In cazul in care exista dubii in privinta prezentei colo
niilor de Escherichia coli pe mediul agar
primar, testul indolului poate fi utilizat ca o
confirmare suplimentara. E. coli
sunt bacterii coliforme capabile sa produca indoldin
triptofan in interval de ( 21±3)
h la (44±0,5)ºC. Reactia se confirma
cu reactivul Kovacs, prin aparitia unui inel rosu.
• Numarul de bacterii coliforme este dat de
suma tuturor coloniilor oxidazo- negative de
culoare de la roz pana la rosu (conform formulei
mai sus amintit) si a tuturor coloniilor de culoare
albastru inchis-violet.
• Numarul E coli se rezulta din: suma coloniilor de
culoare de la albastru inchis pana la violet.
IDENTIFICAREA ŞI NUMARAREA
E N T E RO C O C I L O R
INTESTINALI
SR-EN ISO 7899-2 /2002 - Standard roman cu privire la Calitatea apei - Identificarea si numararea enterococilor intestinali.
Metoda prin filtrare pe membrana. Partea 2.
1. Principiul metodei
Enumerarea enterococilor fecali este bazată pe filtrarea unui volum specific de apă prin membrana filtrantă cu porozitate de 0,45
μm, capabilă să reţină bacteriile. Se aşează filtrul pe un mediu solid selectiv care conţine azidă de sodiu ( să suprindă creşterea
bacteriilor Gram-negative) şi 2,3,5, tripheniltetrazolium clorid, care este redus la roşu formazan de către enterocicii intestinali.
Coloniile tipice crescute sunt de culoare roşie, maronii sa.
Confirmarea
Dacă sunt observate colonii tipice, este necesară o confirmare prin trecerea de pe membrană a coloniilor pe agar bilă
esculin-azidă, preincălzită la 44ºC. Enterococii intestinali hidrolizează esculina pe acest mediu, în 2 ore. Produsul final 6,7
dihidroxicumarin se combina cu ionii de fier (III) şi rezultă compuşi de o culoare bronz spre negru care difuzează in
mediu.
2. Medii de cultură şi reactivi: - mediul Slanetz şi Bartley - mediul geloză bilă aesculin-azidă
3.Analiza
• Filtrarea şi incubarea. Se filtrează volumul de apă cunoscut( 100 ml sau 250 ml pentru apă îmbuteliată). Membrana filtrantă se aşează
pe mediul Slanetz şi Bartley, plăcile se incubează la temperatura de (36±2)ºC 48 ore.
• 4. Confirmarea , numărarea şi calcularea rezultatului
• După incubare toate coloniile roşii, maronii sau roze sunt
considerate colonii tipice. Aceste menbrane cu coloniile tipice se aş
ează fără a fi răsturnate, cu
o pensetă sterilă pe mediul geloză bilă asculin azidă. Plăcile
cu mediu se preincălzesc la 44ºC. Plăcile se încubează la
44ºC timp de 2 ore, după care se citesc imediat.
• Toate coloniile de culoare bronz spre negru sunt considerate p
ozitive şi se numără ca enterococi intestinali.
N U M Ă R A R E A B AC T E R I E I C L O S T R I D I U M P E R F R I N G E N S D I N A PA
E X A M E N U L B AC T E R I O L O G I C A L A P E I P R I N M E TO DA
M E M B R A N E I F I LT R A N T E
- Într-o serie de nouă baloane cotate de 50 ml, se introduc volumele de soluţie etalon de
nitrit cu concentraţia de azot de 1 mg/l indicate în tabelul de mai sus.
- Se completează fiecare balon cotat la volumul de aprox. 40 ml şi se omogenizează.
- Cu ajutorul unei pipete se adaugă 1 ml reactiv de culoare.
- Se omogenizează imediat prin mişcare de rotire şi se completează volumul cu apă.
- Se omogenizează din nou şi se lasă în repaos.
- După 20 minute se măsoară absorbanţa la lungimea de undă de 540 nm în cuve cu
drumul optic specificat în tabel, utilizând apa ca lichid de referinţă.
- Se scade absorbanţa punctului 0 din absorbanţele obţinute şi se trasează, pentru
fiecare tip de cuvă, o curbă a absorbanţei în funţie de cantitatea de nitrit, exprimată în azot.
Curba trebuie să fie liniară şi să treacă prin origine.
• 6. MOD DE LUCRU:
ANALIZA PROBELOR
- Într-un balon cotat de 50 ml, cu ajutorul unei pipete se măsoară 40 ml probă de analizat.
- Se omogenizează şi se adaugă 1 ml reactiv de culoare.
- Se omogenizează imediat prin mişcare de rotire şi se completează volumul cu apă bidistilată.
- Se omogenizează din nou şi se lasă în repaos.
- După 20 minute se măsoară absorbanţa la lungimea de undă de 540 nm în cuve de grosim
potrivită, utilizând apa ca lichid de referinţă.
- Se efectuează o probă martor procedând ca mai sus, însă înlocuind proba cu apă bidistilată.
• 7. CALCULUL ȘI MODUL DE EXPRIMARE A REZULTATELOR:
- Absorbanţa corectată pentru probă (Ar) este dată de ecuaţia: Ar = As – Ab, în care
As = absorbanţa măsurată pentru probă, Ab = absorbanţa probei martor
- Concentraţia de azotit din probă, exprimată în miligrame azot la litru, se calculează cu relaţia:
mgN-NO2-/l = mN/V, în care mN = masa de nitrit exprimată în µg de azot, corespunzătoare absorbanţei
corectate, Ar, V = volumul probei luat în lucru (40), în ml.
Rezultatul poate fi exprimat atât sub formă de concentraţie de azot sau de nitrit, în mg/l, ţinând cont că la 1 mg azot/l îi
corespunde o concentraţie de 3.287 mg azotit/l.
• 8. PUNCTE CRITICE DE CONTROL:
- După adăugarea reactivului de culoare pH-ul trebuie să fie de 1.9 ± 0.1.
- La analiza probelor de apă primul parametru care se determină este pH-ul.
- Dacă pH-ul probei este mai mare de 9,5 astfel că după tratarea probei şi diluarea la 40 ml pH-ul nu este 1.9 ± 0.1, se adaugă
acid ortofosforic 1.5 moli/l astfel încât să se obţină pH-ul specificat.
- Curba de etalonare trebuie să aibă un coeficient de corelare de min. 0.995.
• 9. CONTROLUL CALITĂTII REZULTATELOR:
- Conform planului de asigurare a calităţii rezultatelor în paralel cu proba se lucrează o soluţie de control cu
concentraţia de 0.1 mgNO2 /l ,pentru curba de calibrare cu DO 50 mm preparată dintr-un material de referinţă certificat, asa
cum este descris in sectiunea reactivi.
- Valoarea concentraţiei de amoniu trebuie să se încadreze în intervalul din diagrama de control.
0.00 0.00 10
1.00 10.0 10
2.00 20.0 10
3.00 30.0 10
4.00 40.0 10
5.00 50.0 10
• 5. MOD DE LUCRU:
TRASAREA CURBEI DE ETALONARE
- Se evaporă etaloanele la sec pe baie de apă.
- Se adaugă 1 ml soluţie salicilat de sodiu, se amestecă şi se evaporă la sec pe baia de apă.
- Se scot vasele de pe baia de apă şi se lasă să se răcească la temperatura mediului ambiant.
- Se adaugă 1 ml acid sulfuric şi se dizolvă reziduul din vas prin mişcări rotative uşoare.
- Se lasă amestecul în repaos aprox. 10 minute.
- Se adaugă 10 ml apă şi 10 ml soluţie alcalină.
- Se transferă cantitativ amestecul într-un balon cotat de 25 ml, dar nu se completează la semn.
- Se lasă la temperatura mediului ambiant timp de 10 minute.
- Se completează cu apă şi se omogenizează.
- Se măsoară absorbanţa la lungimea de undă de 415 nm în cuve cu drumul optic de 50 mm, pentru primele șase probe, iar
pentru următoarele cinci în cuve cu drumul optic de 10 mm.
- Se scade absorbanţa punctului 0 din absorbanţele obţinute şi se trasează, pentru fiecare tip de cuvă, o curbă a absorbanţei în
funţie de cantitatea de nitrat, exprimată în azot. Curba trebuie să fie liniară şi să treacă prin origine
• 5. MOD DE LUCRU:
ANALIZA PROBELOR
- Într-o capsulă de poţelan, cu ajutorul unei pipete se măsoară 2 ml de probă de analizat.
- Se adaugă 1 ml soluţie salicilat de sodiu, se amestecă şi se evaporă la sec pe baia de apă.
- Se scoate vasul de pe baia de apă şi se lasă să se răcească la temperatura mediului ambiant.
- Se adaugă 1 ml acid sulfuric şi se dizolvă reziduul din vas prin mişcări rotative.
- Se lasă amestecul în repaos aprox. 10 minute.
- Se adaugă 10 ml apă şi 10 ml soluţie alcalină.
- Se transferă cantitativ amestecul într-un balon cotat de 25 ml, dar nu se completează la semn. Se lasă la temperatura mediului ambiant timp de 10
minute.
- Se completează cu apă şi se omogenizează.
- Se măsoară absorbanţa la lungimea de undă de 415 nm în cuve cu drumul optic de 50 mm, utilizând apa ca lichid de referinţă.
- Se efectuează o probă martor procedând ca mai sus, însă înlocuind proba cu apă bidistilată.
• 6. CALCULUL ȘI MODUL DE EXPRIMARE A REZULTATELOR:
- Absorbanţa corectată pentru probă (Ar) este dată de ecuaţia: Ar = As – Ab, în care
As = absorbanţa măsurată pentru probă, Ab = absorbanţa probei martor
- Concentraţia de azotat din probă, exprimată în miligrame azot la litru, se calculează cu relaţia:
mgN-NO3-/l = mN/V, în care mN = masa de nitrat exprimată în µg de azot, corespunzătoare absorbanţei
corectate, Ar, V = volumul probei luat în lucru (2), în ml.
Rezultatul poate fi exprimat atât sub formă de concentraţie de azot sau de nitrat, în mg/l, ţinând cont că la 1 mg azot/l îi corespunde o
concentraţie de 4,425 mg azotat/l.
• 7. PUNCTE CRITICE DE CONTROL:
- La analiza probelor de apă primul parametru care se determină este pH-ul.
- Dacă pH-ul probei este mai mare de 8 se face o neutralizare cu acid acetic glacial(0,2 ml). In cazul in care proba contine
saruri de calciu si magneziu se adauga in solutia alcalina EDTA Na2.
- In cazul in care proba contine cantitati mari de nitriti se adauga o solutie de azida de sodiu 0,5g/l.(0,5ml).
• 8. CONTROLUL CALITĂTII REZULTATELOR:
- Conform planului de asigurare a calităţii rezultatelor în paralel cu proba se lucrează o soluţie de control cu
concentraţia de 2,5 mgNO3 /l, pentru curba de calibrare cu DO 50 mm preparată dintr-un material de referinţă certificat, asa
cum este descris in sectiunea reactivi.
- Valoarea concentraţiei de amoniu trebuie să se încadreze în intervalul din diagrama de control.
• 9. RAPORTAREA REZULTATELOR
Valoare CMA: 50 mg/l
DETERMINAREA CONȚINUTULUI
DE AMONIU DIN APA POTABILĂ
PRINCIPIU:
Măsurarea spectrometrică la aproximativ 650 nm a compusului albastru format din reacţia amoniului cu ionii salicilat şi
hipoclorit în prezenţa nitrozopentacianoferatului(III) de sodiu(nitroprusiat de sodiu). Ionii hipoclorit sunt generaţi prin hidroliza
alcalină a sării de sodium a N,N-dicloro-1,3,5-triazina-2,4,6(1H,3H,5H)-trionă(dicloroizocianurat de sodiu). Reacţia cloraminei
cu salicilatul de sodiu are loc la pH 12,6 în prezenţa nitroprusiatului de sodiu. În consecinţă, cloraminele prezente în probă sunt
determinate cantitativ. Citratul de sodiu este adăugat pentru a masca interferenţa dată de cationi, în special de calciu şi
magneziu.
MOD DE LUCRU:
• Într-un balon cotat de 50 ml, cu ajutorul unei pipete de măsoară 40 ml de probă de analizat.Cu ajutorul unei pipete se adaugă
4 ml reactiv de culoare şi se omogenizează.
• Se adaugă apoi 4 ml soluţie de dicloroizocianurat de sodiu şi se omogenizează.
• Se aduce la semn cu apă. Se agită balonul şi se lasă la temperatura camerei.
• După 60 minute se măsoară absorbanţa la lungimea de undă de 655 nm într-o cuvă cu drum optic adecvat, utilizând apa ca
lichid de referinţă.
• Analiza probei martor: Se efectuează o probă martor procedând ca mai sus, însă înlocuind proba cu apă
RAPORTAREA REZULTATELOR: Valorile normale: CMA: 0,5mg/l
DETERMINAREA CONȚINUTULUI DE
CUPRU, CADMIU, PLUMB, MANGAN DIN
APA POTABILĂ
• Document de referinta:
• SR EN ISO 15586:2004 - Calitatea apei. Determinarea elementelor în urme prin spectrofotometrie de absorbţie atomică cu cuptor de grafit
• PRINCIPIU:
• Prezenta procedura are ca scop determinarea nivelului de urme pentru cupru, cadmiu, plumb si mangan in apa potabilă prin spectrometrie de
absorbtie atomică cu cuptor de grafit.
• MOD DE LUCRU:
• Probele de apă potabilă sunt conservate prin tratare cu acid. O subprobă mică de solutie de probă este injectată in cuptorul de grafit incălzit
electric al spectrometrului de absorbtie atomică: GBCSavant AA Zeeman. Prin cresterea treptată a temperaturii , proba este uscată,
pirolizată si atomizată. Spectrometria de absorbtie atomică se bazează pe capacitatea atomilor liberi de a absorbi lumina. Sursa de lumină
emite o lumină specifică pentru elementul ales. Cand raza de lumină trece prin norul de atomi, lumina este absorbită selectiv de atomii
elementului ales. Scăderea intensităţii luminii este măsurată cu un detector la lungimea de undă specifică elementului ales. Dacă este necesar
interferenţele pot fi îndepărtate prin adăugare de modificator de matrice. Concentratia elementului din probă este determinată prin compararea
absorbantei probei cu absorbanţa soluţiilor de etalonare. Rezultatele se exprimă ca masa de analit ( µg sau mg ) per litru de apă.
• VALORI NORMALE: CMA MDL
Cupru : 0,1mg/L < 1 µg/l
Cadmiu : 5μg/L < 0,1 µg/l
Plumb : 10μg/L < 1 µg/l
Mangan : 50 μg/L < 0,5 µg/l