SOLUTII

NOTIUNI GENERALE
CONCENTRATIILE SOLUTIILOR
Curs 4

Autor: CRISTINA VIIU 1

DEFINIŢIE
Se numeşte ”soluţie” un sistem omogen, lichid sau solid,
format din doi sau mai mulţi componenţi, ai căror proprietăţi
pot varia în limite destul de largi.

PĂRŢILE COMPONENTE ALE UNEI SOLUŢII

SUNT:

• solventul (dizolvantul) = componenta care dizolvă şi care se

găseşte în cantitate mai mare;

• solvatul (dizolvatul, solutul) = componenta care se dizolvă şi

care se găseşte în cantitate mai mică.

Omogenitatea solutiilor le face foarte asemănătoare cu

compuşii chimici
Autor: CRISTINA VIIU 2
CONCENTRAŢIA SOLUŢIILOR
= Este o masura a cantitatii de substanta dizolvata in solutie
= Concentratia unei solutii reprezinta cantitatea de substanta dizolvata in raport cu
cantitatea de solutie sau de dizolvant

SOLUBILITATEA SUBSTANTELOR
= Se numeşte solubilitate proprietatea unei substanţe de a
se dizolva într-un dizolvant

Autor: CRISTINA VIIU 3

EXPRIMAREA CONCENTRATIEI SOLUTIILOR
CONCENTRAŢIA PROCENTUALĂ MASICA: c%m [%masice]

Concentraţia procentuală de masă: reprezintă cantitatea de substanţă dizolvată, exprimată

în grame din 100 grame de soluţie.
Unde:
c %m - concentraţia procentuală de masă [%];
md - masa solutului [g];
ms - masa soluţiei [g];
msolv. - masa solventului
Ex. 1
2,5 g HCl în 50 g soluţie
C% = 2,5·100/50 = 5,0 %
Ex. 2
2,5 g HCl în 50 g apă
C% = 2,5·100/(50+2,5) = 4,762 %
Autor: CRISTINA VIIU 4
CONCENTRAŢIA PROCENTUALĂ VOLUMICA: c%v [%volum]

Concentraţia procentuală de volum: exprimă numărul de litri de dizolvat din 100 l de

soluţie.

Unde:
c%v - concentraţia procentuală în procente de volum;
Vd - volumul solvatului [l];
Vs - volumul soluţiei [l];
Vsolv - volumul solventului [l].

Acest mod de exprimare a concentraţiei se aplică atunci când componentele soluţiei sunt gaze.

Autor: CRISTINA VIIU 5

CONCENTRAŢIA MOLARĂ (MOLARITATEA) , [ mol / L ]
Reprezintă numărul de moli de substanţă dizolvată într-un litru de soluţie.

Unde:
m - concentraţia molară [mol/l] - se mai noteaza: M, Cm, CM
Md - masa molară a solvatului [g];
Vs – volumul solutiei [L]
n- numar de moli [mol]

MOL – cantitatea de substanta numeric egala cu masa moleculara a acesteia

Ex.
2,5 g HCl (M = 36,461) în 50 ml soluţie
cM = 2,5 · 1000/(50 · 36,461) = 1,371 M

Autor: CRISTINA VIIU 6

CONCENTRAŢIA NORMALĂ (NORMALITATEA): [echg/L] sau [val/L]

Reprezintă numărul de echivalenţi-gram de solut dintr-un litru de soluţie.

Unde:
n - concentraţia molară [mol/l] - se mai noteaza: N, Cn, CN
Md - masa molară a solvatului [g];
Vs – volumul solutiei [L]
n - numar de moli [mol]

Eg – echivalent–gram al substantei
e - numarul de electroni primiti sau cedati

Autor: CRISTINA VIIU 7

ECHIVALENTUL GRAM - Eg

PENTRU O SARE:

Exemple:

PENTRU ACIZI:

Autor: CRISTINA VIIU 8

Autor: CRISTINA VIIU 9
RELATIA INTRE CONCENTRATIA MOLARA SI
CONCENTRATIA NORMALA

Molaritatea este:

Normalitatea este:

Unde :

Din cele doua relatii se observa ca concentratia normala este egala cu concentratia
molara inmultita cu nr. de electroni primiti sau cedati/nr. H+/nr. HO- proveniti din relatia
echivalentului gram:

Autor: CRISTINA VIIU 10

FRACŢIA MOLARĂ , xi [adimensional]

În cazul unei soluţii compusă din n1 moli de substanţă A, n2 moli din substanţa B, n3 moli din
substanţa C, n3, … nn moli din substanţa N., se defineşte fracţia molară a substanţei a

Suma fracţiilor molare ale tuturor componentelor soluţiilor este egală cu unitatea

Amestec de n componenti:

Component: A B C  N
1 2 3 i n
Moli: …… ……
x1 x2 x3 Xi xn
Fractii molare:
Autor: CRISTINA VIIU 11
TITRUL SOLUŢIEI, T [g/mL]

Reprezintă cantitatea de substanţă dizolvată, exprimată în grame, într-un mililitru de

soluţie:

Unde:
T - titrul soluţiei, [g/ml];
md - masa de substanţă dizolvată, [g];
Vs - volumul soluţiei, [ml]

Ex.
5 g HCl în 500 ml soluţie  T = 5/500 = 0,01 g/ml

TITRUL TEORETIC (Tt)- TITRUL UNEI SOLUŢII DE CONCENTRAŢIE EXACTĂ

Ex. HCl (M=36,461) 10-1N  Tt = 3,6461/1000 = 0,0036461

TITRUL REAL (Tr)- TITRUL UNEI SOLUŢII REALE – calculat conform

stoechiometriei reactiei
Autor: CRISTINA VIIU 12
FACTORUL UNEI SOLUŢII (F)
= numărul care arată de câte ori aceasta este mai concentrată sau mai diluată decât soluţia de
concentraţie exactă raportul dintre titrul unei soluţii reale şi titrul teoretic al soluţiei de concentraţie
exactă.

La soluţiile de normalitate aproximativă, F > 1 sau F < 1, se recomandă ca factorul F să aparţină domeniului:
0,8 < F < 1,2 şi să calculeze cu patru cifre zecimale.

EXEMPLU DE CALCUL:

Autor: CRISTINA VIIU 13

PREPARAREA SOLUTIILOR DE ANUMITE CONCENTRATII
Se realizează prin:
• adăugare de apă (rezultă o scădere a concentraţiei soluţiei);
• adăugare de soluţii de aceeaşi natură dar de concentraţii diferite (se poate obţine atât scăderea cât şi
creşterea concentraţiei soluţiei).
REGULA DREPTUNGHIULUI - folosita pentru calculul cantitatilor de solutii ce trebuie
amestecate:

Solutia I Solutia II
C1 C2

Solutia III
C3

C2-C1 C1-C3 Parti solutia

=
Parti solutia I + Parti solutia II III

Autor: CRISTINA VIIU 14

DENSITATEA SOLUTIILOR,  , [g/L]

= masa de substanta intr-un anumit volum

ρapă= 1 g/cm3 la 20˚C.

DENSITATEA RELATIVA SAU GREUTATEA SPECIFICA, d , [adimensional]

= densitatea unei substante fata de alta substanta

Autor: CRISTINA VIIU 15

TITRARE
Reacţia chimică:

A + T = P
analit titrant produşi

Analit – substanţa de analizat aflată în soluţie

Titrant – soluţie titrantă (etalon), standardizată, concentraţie cunoscută
Titrare – operaţia de adăugare a cantităţi stoechiometrice (volum) de
T pentru consumarea totală a lui A

Reacţia chimică pretabila titrarii

• stoechiometrică, cunoscută şi bine definită, fără reacţii secundare
• rapidă
• cantitativă (totală)
• să conducă la schimbarea unei proprietăţi observabile sau măsurabile
• să permită stabilirea cu precizie a punctului deCRISTINA
Autor: echivalenţă
VIIU 16
DETERMINAREA PUNCTULUI FINAL AL TITRĂRII SUBSTANŢE
INDICATOARE (INDICATORI)
1. Işi modifică o proprietate observabilă cât mai aproape de punctul de echivalenţă, în funcţie de
modificările proprietăţilor soluţiei
Ex. Modificarea culoarii unui indicator de culoare
2. metode instrumentale
• urmăresc modificarea unei proprietăţi fizice a soluţiei în timpul titrării
Ex. pH

Autor: CRISTINA VIIU 17

Autor: CRISTINA VIIU 18
APLICATII:

1. Să se calculeze concentratia procentuală dacă:

a) 2 g H2SO4 corespund 10 g apă;

b) 10 g NaOH corespund 10 moli H2O;

2. Cum se poate prepara o soluţie de HCl de concentraţie 1 m dintr-o soluţie de HCl de concentraţie
c=13% cu ρ=1,065 g/cm3. Generalizaţi rezultatul.

3. Ce mase de substanţe sunt necesare pentru a obţine:

a) 800 g soluţie hidroxid de sodiu, NaOH, 40%;

b) 900 g soluţie acid sulfuric, H2SO4, 60%;

c) 8 L soluţie acid clorhidric, HCl, 1,5 m;

d) 1 L soluţie acid fosforic, H2PO4, 2 n.

Autor: CRISTINA VIIU 19