Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiţie. Generalităţi
1
Aranjati in ordinea utilizarii obiectelor de laborator pentru prepararea unei
soluții și inscrieți-le în chenar, precizând și ce alt obiect de laborator lipsește.
Substanta solida
Exprimarea concentrațiilor
Există numeroase moduri de exprimare a concentraţiei soluţiilor, în funcţie de
unităţile de măsura în care se exprimă cele două componente.
1. Concentraţia procentuală
Concentraţia procentuală de masă: reprezintă cantitatea de substanţă dizolvată,
exprimată în grame din 100 grame de soluţie.
(1)
2
ms = md + msolv. (2)
Unde: c %m - concentraţia procentuală de masă [%];
md - masa solutului [g];
ms - masa soluţiei [g];
msolv. - masa solventului [g].
(3)
Vs = Vd + Vsolv
Unde: c%v - concentraţia procentuală în procente de volum;
Vd - volumul solvatului [L];
Vs - volumul solutiei [L];
Vsolv - volumul solventului [L].
Acest mod de exprimare a concentraţiei se aplica atunci când componentele soluţiei
sunt gaze.
Exemple: valoare în ser: glucoză 100 mg/dl, colesterol 200 mg/dl, uree 20-40 mg/dl
etc.
[mol/L] (4)
unde: m - concentraţia molară [mol/L];
Md - masa molară a solvatului [g].
3
Reprezintă numărul de echivalenţi-gram de solut dintr-un litru de soluţie.
1 L soluţie........... Ed (g)..........1 N
Vs (L) soluţie...........md (g)..........n
[val/l] (5)
unde: n - concentraţia normala, [val/L];
Ed - echivalentul gram al solutului, [g];
Vs - volumul soluţiei [L].
Echivalentul chimic, reprezintă în sensul teoriei atomice, mase relative ale atomilor
care se combină, raportate la masa atomului de hidrogen.
Echivalentul gram al unui element este acea cantitate, în grame, din acest element
care se combină (sau poate înlocui) cu 1g de hidrogen sau 8 grame de oxigen.
Echivalentul gram este:
- la elemente: raportul dintre masa atomică la valenţă;
- la săruri: raportul dintre masa moleculară şi produsul dintre valenţa metalului
şi numărul de atomi de metal;
- la acizi: raportul dintre masa moleculară şi numărul atomilor de hidrogen care
se pot înlocui cu metale;
- la baze: raportul dintre masa moleculară şi numărul grupărilor hidroxil;
- la oxizi: raportul dintre masa moleculară şi produsul dintre numărul de atomi de
metal (nemetal) şi valenţa metalului (nemetalului).
Practic se utilizează unul sau altul din modurile de exprimare, putând trece uşor de la
unul la altul, conform tabelului următor:
c% m n
-
c%
-
m
-
n
Solubilitate. Saturaţie
5
O soluţie se numeşte saturată când conţine cantitatea maximă de solut la o temperatură
(uneori şi la o presiune) dată. Concentraţia solutului (exprimată în una din unităţile definite
mai sus) într-o soluţie saturată, este numită solubilitate. Saturaţia este o stare de echilibru,
respectând legile termodinamice ale echilibrului.
- Solubilităţile substanţelor variază cu:
- natura solventului;
- natura solutului;
- temperatura.
O soluţie apoasă de NaCl este saturată la 20°C când conţine 358 g NaCl la 1 litru de
soluţie. Solubilitatea AgI este de numai 310 -6 g/L. De multe ori, substanţele care au o
solubilitate foarte scăzută (ex. AgI), sunt denumite insolubile.
Calculul debitului unei perfuzii
Debitul unei perfuzii / transfuzii se exprimă prin:
Picături / minut: pic/min
Pentru a putea realiza acest calcul este nevoie să cunoaștem:
- 1 ml soluție apoasă = 20 picături
- 1 ml sânge = 15 picături
Debitul este egal cu raportul dintre volumul exprimat în picături și timpul de trecere
al acestui lichid, exprimat în minute.
volum( picături) volum ( ml ) x 20 pic
Debit =
timp(minute)
= timp ( h ) x 60
, pic/min.
Exemplu:
1. Medicul prescrie unui pacient o perfuzie cu 1 litru glucoză în 24 h. Calculați
debitul acestei perfuzii.
R. 1000 x 20 / 24 x 60 = 14 pic/min