Utilitatea determinării corpilor cetonici pentru diagnosticul clinic

Corpii cetonci reprezintă un grup de trei compuși (acetoacetatul, β-hidroxibutiratul

și acetona) care sunt sintetizați în ficat din acetil-CoA rezultată din degradarea acizilor grași.
Acești compuși sunt utilizați ca sursă de energie de către țesuturile extrahepatice atunci când
glucoza nu este disponibilă.

În condiții fiziologice, cetogeneza este minimă; corpii cetonici sunt prezenți în

cantități mici în sângele indivizilor sănătoși în cursul postului, după un exercițiu fizic
prelungit, sau în cazul unei diete bogate în lipide, nivelul lor fiind < 5 mg/dl (0,5 mmoli/l).

Creșterea producției de corpi cetonici apare în situaţii asociate cu scăderea

disponibilităţii glucidelor ca sursă de energie (inaniţie) sau cu reducerea capacității de
metabolizare a glucozei (diabetul zaharat, în special cel de tip 1). În aceste situații se apelează
la lipidele depozitate în țesutul adipos ca sursă alternativă de energie. Cele două situații se
caracterizează printr-un nivel plasmatic scăzut al insulinei și un nivel crescut al hormonilor de
contra-reglare: glucagon, adrenalină, cortizol.
Scăderea raportului insulină/glucagon are ca efect stimularea lipolizei în ţesutul adipos
(prin activarea lipazei hormon-sensibile). Acizii grași rezultați sunt eliberați în sânge, astfel
încât crește nivelul acizilor graşi liberi plasmatici. Aproximativ o treime din aceştia sunt
captaţi în ficat, unde se angajează preponderent în procesul de degradare prin beta-oxidare. Ca
urmare, se generează o cantitate crescută de acetil-CoA care, parţial, este degradată în ciclul
Krebs. Depășirea capacității ciclului Krebs face ca excesul de acetil-CoA să se anjajeze în
procesul cetogenezei, cu generarea unei cantităţi importante de corpi cetonici. Se sintetizează
mai întâi acetoacetat, care se poate transforma în ceilalți doi corpi cetonici:
 Eliberarea de cantități crescute de corpi cetonici în sânge duce la un nivel crescut al
acestora (hipercetonemie; în cazuri severe nivelul corpilor cetonici poate crește de 100-200
ori față de valoarea fiziologică). Acetoacetatul și β-hidroxibutiratul sunt captaţi în unele
ţesuturi extrahepatice (creier, miocard, muşchi scheletici, etc.) şi degradaţi ca sursă de
energie. În condițiile unei cetogeneze hepatice intense, capacitatea ţesuturilor extrahepatice de
metabolizare a corpilor cetonici este depăşită şi o parte a acestora se elimină prin urină
(cetonurie). Acetona se elimină prin aerul expirat (conferind respirației un miros caracteristic,
util pentru orientarea diagnosticului) și parțial prin urină.
Deoarece corpii cetonici sunt acizi relativ tari, neutralizarea lor consumă din rezerva
alcalină a plasmei, ceea ce favorizează instalarea acidozei metabolice (cetoacidoză). În cazuri
severe se poate ajunge până la comă cetoacidozică, care reprezintă o complicație acută a
diabetului zaharat de tip 1 și constituie o urgență medicală.

Alte cauze de hipercetonemie sunt:

- vărsăturile prelungite - duc la deficit de aport glucidic;
- alcoolismul cronic - deficit de aport glucidic datorită tulburărilor digestive asociate și
deficit al gluconeogenezei;
- defecte enzimatice genetice în metabolismul glucidic care duc la hipoglicemie;
- intoxicație cu salicilați (doză excesivă de acid acetilsalicilic - aspirină) - prin efectul
inhibitor asupra ciclului Krebs, acești compuși duc la creșterea transformării acetil-CoA în
corpi cetonici.

 În laboratorul clinic se efectuează următoarele teste:

1. Detectarea corpilor cetonici în urină – cu ajutorul stripurilor care permit o

apreciere semicantitativă. Evidențierea se bazează pe principiul testului Legal: acetoacetatul
reacționează cu nitroprusiatul, generând un compus colorat în violet. Dacă în mediul de
reacție se adaugă glicina, testul poate evidenția și acetona. O reacție pozitivă indică prezența
unei cetonurii de peste 5 mg/dl.
 Important: β-hidroxibutiratul nu este evidențiat prin acest test (neavând grupare
cetonică). În cetoacidoza diabetică, raportul β-hidroxibutirat/acetoacetat (în mod normal 1/1)
este crescut la 3/1, putând ajunge până la 10/1 (datorită dezechilibrului dintre NADH și NAD+
în favoarea formei reduse), astfel încât detectarea cu stripuri urinare subestimează nivelul
cetonuriei.
Testarea corpilor cetonici în urină este recomandată la pacienţii cu diabet zaharat tip 1
în următoarele circumstanțe: în cursul bolilor acute sau al stresului, în condiţiile unei
hiperglicemii de peste 250 mg/dl, în cursul sarcinii sau atunci când sunt prezente simptomele
cetoacidozei.

2. Dozarea β-hidroxibutiratului în ser – este utilă pentru monitorizarea cetoacidozei

diabetice și pentru diagnosticul diferențial între cetoacidoză și acidoze de alte cauze. Dozarea
se bazează pe oxidarea β-hidroxibutiratului la acetoacetat în prezenta β-hidroxibutirat-
dehidrogenazei, concomitent cu reducerea NAD+ la NADH. În prezența diaforazei, NADH
reduce o sare de tetrazolium la formazan, compus având un maximum de absorbție la 450 nm,
absorbanța fiind direct proporțională cu concentrația β-hidroxibutiratului.
 Valori de referință :

Normal < 0,6 mmol/L

Intre - 0,6-1,5 mmol/L se repetă dozarea după 2 ore existînd riscul unei cetoacidoze
diabetice

1,6-2.9 mmol/L diabet cu cetoacidoză și necesită monitorizarea de către diabetolog

ATENTIE : nu vor fi efectuate determinări de laborator in serurile lipemice sau

intens hemolizate !!!!