Sunteți pe pagina 1din 7

II. SOLUII ADEVRATE. DEFINIIE. PROPRIETI.

CONCENTRAIA SOLUIILOR
1. DEFINIIE.GENERALITI
Solutiile sunt sisteme monofazice, deci amestecuri omogene cu compozitie variabila,
alcatuite din doua sau mai multe substante, numite componenti, ntre care se exclud reactiile
chimice. Prin cuvntul omogen se ntelege ca subtantele ce compun o solutie nu sunt
perceptibile cu ochiul, chiar narmat cu un microscop, nici nu sunt separabile prin mijloace
mecanice, ca filtrare, centrifugare, etc.
La o solutie se distinge componenta care dizolva si care este de obicei n cantitate mai
mare, numita solvent (dizolvant) si componenta care se dizolva, numita solvat (solut,
dizolvat).
Clasificare:
A. Din punct de vedere al starii lor fizice:
a.

Gazoase: gaz n gaz: gazele sunt miscibile 454j99e n orice proportie;

b. Lichide:
- gaz n lichid: CO2 n apa;
- lichid n lichid: etanol n apa;
- solid n lichid: sare sau zahar n apa.
c.

Solide: compuse din doua sau mai multe metale rezultnd aliaje.

Cnd cantitatea de solvent este egala cu cantitatea de solvat, distinctia dintre solvent si
solvat dispare.
B. Dupa numarul componentilor:
a. solutii binare
b. solutii ternare
c. solutii multicomponente.
C. Dupa concentratie:
a. solutii diluate

b. solutii concentrate.
D. Dupa proprietatile termodinamice (n particular dupa forma potentialului chimic):
a. solutii ideale (proprietatile lor sunt exprimate prin regularitati simple, controlate de
concentratie, independente de natura chimica a componentilor)
b. solutii reale (manifesta abateri de la comportarea ideala, proprietatile lor fiind
dependente de natura componentilor, de interactiile n solutie ntre particulele
substantei dizolvate si intensitatea acestora).
E. Dupa interactiunile care se manifesta n solutii:
a. solutii omodinamice cnd interactiile care au loc sunt de aceeasi natura
(exemplu: forte van der Waals)
b. solutii eterodinamice cnd se manifesta interactii distincte (exemplu: interctie
ion-dipol ntre solvent si solut si intectie ion-ion ntre particulele solutului).
2. MRIMI I UNITI PENTRU EXPRIMAREA CONCENTRAIEI
SOLUIILOR
Concentratia unei solutii exprima raportul dintre substanta dizolvata si solutie sau
solvent. Exista numeroase moduri de exprimare a concentratiei solutiilor, n functie de
unitatile de masura n care se exprima cele doua componente (dizolvatul si solutia sau
solventul).
2.1. Concentratia procentuala
2.1.1. Concentratia procentuala de masa: reprezinta cantitatea de substanta dizolvata,
exprimata n grame din 100 grame de solutie.
(1)
ms=md+msolv.
(2)
Unde: c %m - concentratia procentuala de masa [%];
md

- masa solutului [g];

ms - masa solutiei [g];


msolv. - masa solventului.
2.1.2. Concentratia procentuala de volum: exprima numarul de litri de dizolvat din
100 l de solutie.

(3)

Vs=Vd+Vsolv
Unde: c%v - concentratia procentuala n procente de volum;
Vd - volumul solvatului [l];
Vs - volumul solutiei [l];
Vsolv - volumul solventului [l].
Acest mod de exprimare a concentratiei se aplica atunci cnd componentele solutiei
sunt gaze.
1.2.1.3. Concentratia procentuala volumetrica: reprezinta grame de solut la 100 ml
solutie.
6.2.2. Concentratia molara (molaritatea)
Reprezinta numarul de moli de substanta dizolvata ntr-un litru de solutie.Deci:
1 l solutie............Md ...........1 M
Vs l solutie..........md...........m
[mol/l]

(4)

unde: m - concentratia molara [mol/l];


Md - masa molara a solvatului [g].
6.2.3. Concentratia normala (normalitatea)
Reprezinta numarul de echivalenti-gram de solut dintr-un litru de solutie. Deci:
1 l solutie........... Ed g..........1 N
Vs l solutie...........md g..........n
[val/l]

(5)
unde: n - concentratia normala, [val/l];

Ed - echivalentul gram al solutului, [g];


Vs - volumul solutiei [l].

2.4. Concentratia molala (molalitatea)


Este definita ca fiind moli de solut la 1000 grame de solvent.
md/Md........... msolv g solvent
a................1000 g solvent
[moli/1000 g solvent]

(6)

unde: a - concentratia molala, [moli/ 1000 g solvent];


Md - masa molara a solutului, [g];
md - masa solutului, [g].
1.2.5. Fractia molara
n cazul unei solutii compusa din n a moli de substanta a, nb moli din substanta b, nc
moli din substanta c etc., se defineste fractia molara a substantei a:
(7)
Suma fractiilor molare ale tuturor componentelor solutiilor
este egala cu unitatea:
Xa+Xb+Xc+.=1
1.2.6. Titrul solutiei
Reprezinta cantitatea de substanta dizolvata, exprimata n grame, ntr-un mililitru de
solutie:
[g/ml]

(8)

unde: T - titrul solutiei, [g/ml];


md - masa de substanta dizolvata, [g];
Vs - volumul solutiei, [ml].
Practic se utilizeaza unul sau altul din modurile de exprimare, putnd trece usor de la
unul la altul, conform tabelului urmator:
c

Echivalentul chimic, reprezinta n sensul teoriei atomice, mase relative ale atomilor
care se combina, raportate la masa atomului de hidrogen.
Echivalentul gram al unui element este acea cantitate, n grame, din acest element care
se combina (sau poate nlocui) cu 1g de hidrogen sau 8 grame de oxigen.
Echivalentul gram este:
-

la elemente: raportul dintre masa atomica la valenta;

la saruri: raportul dintre masa moleculara si produsul dintre valenta metalului si


numarul de atomi de metal;

la acizi: raportul dintre masa moleculara si numarul atimilor de hidrogen care se


pot nlocui cu metale;

la baze: raportul dintre masa moleculara si numarul gruparilor hidroxil;

la oxizi: raportul dintre masa moleculara si produsul dintre numarul de atomi de


metal (nemetal) si valenta metalului (nemetalului).

Modificarea concentratiei solutiilor


Se realizeaza prin:
-

adaugare de apa (rezulta o scadere a concentratiei solutiei);

adaugare de solutii de aceeasi natura dar de concentratii diferite (se poate obtine
att scaderea ct si cresterea concentratiei solutiei).

Calculele referitoare la solutiile implicate n amestecul respectiv au la baza regula


amestecului, care este un sistem de doua ecuatii:
m1c1 + m2c2 +.+ mncn = mfcf

(9)

m1 + m2 +.+ mn = mf

(10)

unde: mi - cantitatile de solutii care se amesteca, [g];


ci - concentratiile procentuale de masa ale solutiilor care se amesteca, [%];
i = 1,2,3,.,n
cf - concentratia procentuala de masa a solutiei finale, [%];
mf - masa solutiei finale obtinute, [g].
Ecuatia (9) reprezinta bilantul dizolvatului din solutie iar ecuatia (10) reprezinta
bilantul solutiei.
Concentratiile ci si cf se exprima n aceleasi unitati de masura. La fel si cantitatile de
solutii mi si mf se exprima n aceleasi unitati de masura.
Daca modificarea concentratiei unei solutii se face cu apa distilata, din ecuatia (9) se
anuleaza termenul corespunzator apei, deoarece concentratia ei este 0.
Contractia de volum la dizolvare

Numai n cazuri exceptionale, volumul solutiei este egal cu suma volumelor


solventului si solutului. Un asemenea caz de solutie ideala este de exemplu, un amestec de
pentan cu hexan. Suma volumelor celor doua componente fiind egala cu volumul amestecului,
densitatea unui amestec de compozitie data este egala cu media ponderata a densitatii celor
doua componenete.
n majoritatea cazurilor, la dizolvare are loc o contractie de volum.
Pentru solutiile multor substante, n special acizi, baze, saruri, au fost ntocmite, prin
determinari experimentale, tabele de densitati la diferite concentratii. Aceste tabele servesc
pentru a stabili concentratia unei solutii dintr-o determinare a densitatii.
Exemplu: solutii de acid sulfuric:
c
10
[%]

20

30

40

50

60

70

80

90

100


[g/cm3
]

1,07

1,14

1,22

1,30

1,40

1,50

1,62

1,73

1,841

1,836