Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Concentratia solutiilor
Consideratii teoretice
O solutie este un amestec omogen, constituit din doua sau mai multe componente,
care formeaza o singura faza. Se numeste faza o portiune omogena dintr-un sistem,
despartita de celelalte parti ale sistemului prin suprafete, in dreptul carora are loc o
variatie brusca a proprietatilor fizice. Prin componenta se intelege o anumita specie
moleculara, adica o anumita substanta.
Dupa starea de agregare solutiile pot fi gazoase, lichide sau solide. In practica chimica
importanta deosebita prezinta solutiile lichide: gaz in lichid, lichid in lichid si solid in
lichid.
La solutiile lichide, substanta care se gaseste in cantitate mai mare, care prezinta
continuitate moleculara in sistem, se numeste solvent, dizolvant, dispergent sau mediu
de dispersie. Celelalte substante, ale caror particule sunt separate intre ele de
moleculele dizolvantului, se numesc substante dizolvate, solvate sau dispersate.
Concentratia solutiilor este o marime ce caracterizeaza solutiile si care exprima
raportul dintre cantitatea de substanta dizolvata si cea de solutie sau de solvent.
Concentratia unei solutii se poate exprima in mai multe moduri:
Concentratia procentuala indica numarul de parti de substanta dizolvata in 100
parti de solutie. Dupa cum partile sunt masurate in unitati de masa sau de volum,
procentele se pot exprima in patru moduri:
a) procente de masa (% g/g - procente greutate la greutate). De exemplu, o solutie
de clorura de sodiu 5 % g/g inseamna ca 100 g solutie contin 5 g NaCl. Concentratia
procentuala de masa se poate calcula folosind relatia:
[moli/l]
in care: md - masa de substanta dizolvata (in grame);
M - masa moleculara a substantei dizolvate;
Vs - volumul solutiei (in dm3).
Concentratia normala sau normalitatea (n, N) unei solutii indica numarul de
echivalenti-gram (vali) de substanta dizolvata intr-un litru (dm 3) de solutie. Astfel o
solutie 1 N are normalitatea N = 1, adica, 1 echivalent-gram de substanta este dizolvat
intr-un litru de solutie. O solutie 0,1 N are normalitatea N = 0,1, adica 0,1 echivalentigram de substanta sunt dizolvati intr-un litru de solutie. Concentratia normala (C N) poate
fi calculata cu relatia:
[vali/l]
in care: md - masa de substanta dizolvata (in grame);
Eg - echivalentul gram al substantei dizolvate;
pentru
si
baze: Eg =
raportul
valenta metalului;
dintre
masa
moleculara
bazei
valenta
[moli/1000 g solvent]
in care: m1 = masa de substanta dizolvata (in grame);
M1 = masa moleculara a substantei dizolvate;
m2 = masa de solvent (in grame).
Titrul unei solutii (T) reprezinta cantitatea de substanta dizolvata, exprimata in
grame, care se gaseste intr-un mililitru (cm 3) de solutie. Solutiile carora li se cunoaste
titrul se numesc solutii titrate. O solutie are un titru exact (Tex), teoretic, ce se
calculeaza matematic si un titru real (Tr), diferit mai mult sau mai putin de cel exact, in
functie de erorile (subiective si obiective) intervenite pe parcursul prepararii solutiei,
determinate in corelatie cu un factor de corectie sau factor de titrare, (f), conform
formulei:
Tr = f Tex
f - factorul de corectie sau factorul de titrare, se determina experimental.
Fractia molara (x) indica raportul dintre numarul de moli de substanta dizolvata si
numarul total de moli de substanta dizolvata si solvent. Daca se noteaza cu m1 - masa
si
n2 = m2/M2
si
iar x1 + x2 = 1