1.3. Soluții. Concentrații.

Preparare soluții
1.3.1. Soluții.
O soluție este un amestec omogen alcătuit din doi sau mai mulți componenți, amestec format dintr-
o substanță dispersată molecular sau ionic, numită solvit (solvat) și un mediu de dispersie sau solvent.
Soluțiile se pot clasifica în mai multe moduri, astfel pot fi saturate sau nesaturate (după cantitatea de
substanță dizolvată), sau pot fi clasificate în funcție de starea de agregare în soluții lichide, gazoase,
solide [30, 32, 39].
Orice soluție prezintă un solvent (substanța care dizolvă) și un solvat (substanța care se dizolvă) -
care poate fi gazoasă, lichidă sau solidă. În cele mai multe cazuri, solventul este apa.

1.3.2. Prepararea de soluții

Pentru a prepara soluții titrate sunt folosite baloane cotate. O soluție titrată reprezintă soluția care
conține substanța care se analizează. Titratul (analitul) reprezintă substanța care se analizează.
Soluțiile etalon se prepară la 20°C în baloane cotate prin cântărirea substanței etalon.
În cazul în care, prin cântărirea unei substanțe etalon, soluția este preparată într-un balon cotat la
temperatură de lucru mai scăzută de 20°C, soluția va fi mai diluată, 20°C volumul va fi mai ridicat.
În plus, când se lucrează la o temperatură mai ridicată decât 20°C, soluția va fi mai concentrată,
deoarece prin scăderea temperaturii la 20°C, volumul soluției va scădea. Se impune să se facă o
corecție de volum atunci când se lucrează la o temperatură diferită de 20°C.

Regula dreptunghiului
În cazul în care este necesar să se prepare o soluție de o anumită concentrație (concentrație finală) pornind de la soluții având
anumite concentrații (concentrații inițiale) se aplică regula dreptunghiului [30, 39]. Această presupune
desenarea unui dreptunghi și poziționarea în vârfurile din dreapta ale acestuia concentrațiile
inițiale iar la intersecția diagonalelor dreptunghiului se va trece concentrația finală.
Exemplu.
Care sunt volumele de soluții de acid acetic 40% și respectiv 15% necesare pentru a prepara 100 ml soluție acid acetic 25%?

25 mL sol. acid acetic 25 % ........... 15 mL sol. 15%..........10 mL sol. 40%

100 ml sol. acid acetic 25 % .................. a ...........................b
(Notă: sol. –soluție de acid acetic)
Se determină a (volumul de soluție de acid acetic 15 %) și b (volumul de soluție de acid acetic 40 %):
a = 60 mL soluție acid acid acetic 15 %
b = 40 mL soluție acid acid acetic 40% .
Pentru a obține 100 mL soluție acid acetic 25 % se amestecă 40 mL soluție acid acetic 40% cu 60 mL sol. 15%.
 1.3.3. Exprimarea concentrației soluțiilor
Concentrația reprezintă cantitatea de substanță dizolvată într-o cantitate cunoscută de soluție. În funcție de
unitatea de măsură folosită, concentrația soluțiilor se poate exprima în mai multe moduri:
concentrație procentuală, molară, normală, molală etc.
Concentrația procentuală (C%), se exprimă în procente și se definește ca fiind cantitatea de
substanța dizolvată (md) exprimată în grame, în 100 grame de soluție (ms) sau în 100 mL soluție (Vs):
• concentrație procentuală masică (exprimare m/m);
𝑚𝑑
𝐶% = ∙ 100
𝑚𝑠
• concentrație procentuală volumică (exprimare m/V).
𝑚𝑑
𝐶% v = ∙ 100
𝑉𝑠

Concentrația procentuală se poate exprima în procente masice (exprimare m/m) se numește

concentrație procentuală masică, precum și în procente volumice (exprimare m/V) numindu-se și
concentrație procentuală volumică.
Substanța dizolvată se numește solvat sau dizolvat. Solventul este substanța în care se dizolvă
solvatul.

Concentrația molară se definește ca fiind cantitatea de substanța, exprimată în număr de moli de

substanța dizolvată într-un litru (1000 cm3) de soluție:

𝑚𝑑
𝐶𝑀 =
𝑀 ∙ 𝑉𝑠
Unde, Vs –volumul de soluție (exprima în litri), md –masa de substanță dizolvată, iar M–masa molară
(molecula gram) a substanței dizolvate.
Soluțiile molare sunt soluțiile a căror concentrație se exprimă prin molaritate (mol/L și se mai
notează cu M sau m). Se pot utiliza și multiplii sau submultiplii acestora. Astfel simbolul M (sau m)
va fi însoțit numărul care reprezintă multiplii sau submultiplii molilor, astfel: soluție molară (M),
bimolară (2M), decimolară (0,1M), milimolară (0,001M) etc.
Exemple:
• soluția de NaOH 1 M (sau 1mol/L) va conține 1 mol de NaOH la 1 L soluție - adică
40,008g NaOH.
• soluția de acid oxalic (COOH)2 2M va conține 2 moli de acid oxalic la 1000 cm3 (1L)
soluție, adică 2 x 89,98 =179,98 g acid oxalic.

Concentrația normală reprezintă cantitatea de substanță exprimată în număr de echivalenți dintr-

o substanță dizolvată într-un litru (1000 mL) de soluție. Astfel, o soluție normală conține un echivalent
gram de substanță la un litru de soluție.

𝑚𝑑
𝐶𝑁 =
𝐸 ∙ 𝑉𝑠

unde Vs –volumul de soluție (exprima în litri), md –masa de substanță dizolvată, iar E–echivalent
gram (echivalent) al substanței dizolvate.
 Soluțiile a căror concentrație este exprimată prin normalitate se numesc soluții normale. Sunt notate
cu N (sau n) care însoțește numărul care indică câți multipli de echivalenți ai substanței dizolvate sunt
în soluție, adică normalitatea soluției.
Dacă se cunoaște echivalentul gram al unei substanțe, se pot prepara soluții cu orice concentrație
normală (normalitate).
Pentru a prepara o soluție de o anumită concentrație, în primul rând, se va calcula echivalentul gram
al substanței respective. Cantitatea de substanță corespunzătoare echivalentului gram, se dizolvă într-
un volum de apă, astfel încât volum soluției să fie 1L.
Exemple
• Pentru a prepararea 1000 cm3 soluție NaOH 1 N se va calcula echivalentul gram
al NaOH.
ENaOH = 40,005/1 =40,005g. Această cantitate (40,005g) , se dizolvă într-un volum de
apă, astfel încât Vs = 1000 mL.
• O soluție de 0,2 N de NaOH va conține 0,2 x 40,005 g (0,2 echivalenți gram) de
NaOH în 1000 cm3 soluție.

În volumetrie se utilizează soluții normale, deoarece sunt guvernate de legea echivalenței soluțiilor
de aceeași normalitate.
Această lege se enunță astfel: sunt echivalente între ele volume egale de soluții ale unor substanțe
diferite dacă au aceeași normalitate.
Relația care se asociază acestei legi este

F0·V0= Vi·Fi

unde:
F0, Fi = factorii de normalitate, care corespund soluțiilor utilizate la titrare,
V0, Vi = volumele de soluții utilizate la titrare.

Soluția de concentrație cunoscută se desemnează prin indicele 0, iar cea necunoscută cu i.

Titrul, reprezintă cantitatea de substanță exprimată în grame care se află dizolvată într-un mililitru
de soluție. Se notează cu T.

Exemplu:
Titrul unei soluții exact 0,l N de NaOH este 0,0040005 g/cm3 (echivalentul gram al NaOH
este de 40,005).
Soluțiile ale cărui titru se cunoaște se numesc soluții titrate.
 1.4. Întrebări și probleme. Aplicații

1. Care este concentrația procentuală a soluției preparată din 320g apă și 80g zahăr.

2. Cate grame de maltoză sunt prezente 200 mL soluție maltoză 2M? Masa molară (moleculară) a
maltozei (C6H12O6) este 180.

3. Pentru a prepara 10 mL soluție diluată 1/20 dintr-o soluție stoc de proteină BSA, cum procedați?

4. La 5,9 mL apă s-au adăugat 0,1 mL dintr-o soluție proteică. Concentrația finală a soluției este 20
µM. Care a fost concentrația inițială a soluției proteice? Să se exprime în µmoli / mL concentrația
finală a soluției.

5. Preparați 150 mL soluție de acid formic (HCOOH) de concentrație 0,5 N (se consideră ρ=1g/L).
Masa moleculară a acidului formic este MHCOOH=46.

6. Să se calculeze cantitatea de substanță necesară pentru a prepara 600 mL de soluție 0,3 N de

CH3COOH.

7. Cum se calculează masa moleculară a unui compus chimic?