Prof.

Carmen-Gina Ciobîcă

Chimie
Fișe de învățare
Fișe de lucru
1h/săptămână

CAIET DE CHIMIE
AUXILIAR DIDACTIC
Elev

...............................................................

...............................................................

Clasa a XII-a .............

1
 LECȚIA 1

NORME DE PROTECȚIA MUNCII ÎN LABORATORUL DE CHIMIE

În laboratorul de chimie vei învăţa cum să lucrezi serios, cu acurateţe , la locul tău bine stabilit.
Pentru prevenirea accidentelor vei lua următoarele măsuri:
- pregăteşte-te, citind toate instrucţiunile înaintea fiecărei lucrări de laborator;
- îndepărtează de pe masa pe care vei lucra tot ceea ce nu iţi este necesar;
- nu purta lanţuri la gât, bijuterii voluminoase, haine prea largi, care pot intra în contact cu substanţele sau cu focul;
- lucrează numai cu cantităţile de substanţe, concentraţiile şi materialele indicate de profesor;
- realizează experimente numai în vase curate (spălarea se realizează cu amestec oxidant: bicromat de potasiu şi acid sulfuric sau cu
detergent şi apoi cu apă distilată);
- citeşte cu atenţie eticheta de pe flacoanele cu reactivi;
- nu gusta niciodată substanţele chimice şi nu le atinge cu mâna;
- aruncă la locurile prevăzute resturile substanţelor periculoase (metale alcaline, fosfor‚ acizi, baze alte substanţe caustice). Solidele se
aruncă în recipiente pentru reziduuri; lichidele netoxice solubile în apă se aruncă la chiuvetă lăsând să curgă multă apă;
- nu trece la un nou pas în efectuarea experimentului decât după ce ai răspuns la cerinţele formulate de profesor;
- anunţă imediat profesorului orice accident, oricât de minor îţi pare;
- nu lucra niciodată singur în laborator;
- gândeşte tot timpul ceea ce faci;
- spală-te pe mâini la plecarea din laborator.

Eu ……………………………………………… am citit şi sunt de acord cu normele de protecţie a muncii de mai sus şi cu cele pe care le
va expune profesorul .

Data………………… Semnătura……………………….

2
 LECȚIA 2

INTRODUCERE
Clasificarea reacțiilor chimice

Reacțiile întâlnite în studiul chimiei anorganice și organice se clasifică după mai multe criterii:

Criterii de clasificare a reacțiilor chimice

Criteriul procesului chimic Criteriul Criteriul efectului Criteriul cinetic Criteriul particulei transferate
revesibilității termic
• Reacții de combinare; • Reacții • Reacții • Reacții rapide; • Reacții cu transfer de protoni
• Reacții de descompunere; ireversibile; exoterme; • Reacții lente. (reacții acido-bazice);
• Reacții de substituție • Reacții • Reacții • Reacții cu transfer de electroni –
(înlocuire); reversibile. endoterme. reacții de oxido-reducere;
• Reacții de schimb (dublă • Reacții cu transfer de ioni sau
înlocuire). molecule – reacții de
complexare.

Completează spațiile punctate cu exemple de ecuații chimice ale unor reacții cunoscute:

1. Criteriul procesului chimic:

a) Reacțăii de combinare – reacţia chimică ce are loc între două b) Reacții de descompunere – reacţia chimică în urma căreia,
sau mai multe substanţe chimice, simple sau compuse, cu dintr-o substanţă chimică compusă, se obţin doua sau mai multe
obţinerea unei singure substanţe compuse. substanţe chimice simple sau compuse.

A+B ⎯
⎯→ C A ⎯
⎯→ B + C
............................................................................................... ...................................................................................................

...............................................................................................
c) Reacții de substituție (înlocuire) – reacția chimică ce are loc
între o substanţă chimică simplă şi una compusă cu
obţinerea altei substanţe simple şi altei substanţe compuse
prin mecanism de înlocuire.
...................................................................................................
d) Reacții de schimb (dublă înlocuire) – reacţia chimică ce are loc
între două substanţe chimice compuse, cu obţinerea altor două
substanţe chimice compuse prin mecanism de schimb sau dublă
înlocuire

A + BC ⎯
⎯→ AB+C AB+CD ⎯
⎯→ AC +BD
.................................................................................................
...............................................................................................
...................................................................................................
..............................................................................................

2. Criteriul revesibilității: reacții reversibile și reacții ireversibile.

a) Reacții reversibile – au loc în ambele sensuri în aceleași condiții.
Scrie ecuațiile reacțiilor reversibile indicate:
Dioxid de carbon și apă: Hidrogen și azot:

................................................................................. ............................................................................. ;
Triclorură de fosfor și clor: Iod și hidrogen:

................................................................................. ............................................................................. ;
Evoluția unei reacții reversibile nu tinde spre consumarea completă a reactanților, ci spre atingerea stării de echilibru.

3
b) Reacțiile ireversibile sunt considerate reacțiile care au loc într-un singur sens, până la consumarea completă a unuia dintre reactanți.
Echilibrul chimic se deplasează total în direcția în care din reacție se formează: un compus volatil (gaz), un compus greu solubil în apă
(precipitat), un compus foarte puțin disociat (de exemplu apă) sau o combinație complexă stabilă precum reactivul Tollens.
Scrie ecuațiile reacțiilor chimice indicate:
a)zinc cu acid clorhidric (rezultă un compus volatil) b)azotat de argint cu clorură de sodiu (rezultă un precipitat)

....................................................................................... ........................................................................................
c)hidroxid de potasiu cu acid sulfuric (rezultă un compus puțin d)clorură de argint cu soluție de amoniac (rezultă o combinație
disociat) complexă)

........................................................................................ ........................................................................................

3. Criteriul efectului termic (recții cu transfer de energie):

Scrie ecuațiile reacțiilor chimice indicate:
a). Reacții exoterme – au loc cu degajare de căldură; b). Reacții endoterme – au loc cu au loc cu absorbție de căldură;
Arderea metanului: Descompunerea carbonatului de cupru:

........................................................................................ ...........................................................................................
Explozia trinitratului de glicerină: Piroliza metanului:

........................................................................................ ...........................................................................................

4.Criteriul cinetic (criteriul vitezei de reacție):

a)Reacții lente: ............................................................................ b)Reacții rapide: sunt în general reacții ionice (reacțiile ireversibile
prezentate mai sus).

5.Criteriul particulei transferate, reacțiile chimice se clasifică în:

a)reacții cu transfer de protoni – reacții acido-bazice;

..........................................................................................................................................................
b)reacții cu transfer de electroni – reacții de oxido-reducere;

..........................................................................................................................................................
c)reacții cu transfer de ioni sau molecule care pot fi reacții de precipitare și reacții de complexare.

..........................................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................

4
 LECȚIA 3
NOȚIUNI DE TERMOCHIMIE
REACȚII EXOTERME. REACȚII ENDOTERME

Termochimia studiază efectele termice care însoțesc procesele chimice și unele procese fizico-chimice (topire, fierbere, dizolvare
și altele).
În reacțiile chimice starea inițială se referă la reactanți, iar starea finală se referă la produșii de reacție.
În S.I. unitatea de măsură pentru energie este joule. Un joule nu reprezintă o cantitate mare de energie și de aceea se folosește
adesea kJoule. 1kJ = 1000 J
Caloria - cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă, aflată la presiune atmosferică normală, de
la 14,5 la 15,5 °C:

1 cal = 4,184 J; 1 kcal = 1000 cal.

Fenomene endoterme. Fenomene exoterme.

Fenomenele fizice și chimice sunt însoțite de absorbție sau degajare de căldură.

Proces endoterm – sistemul absoarbe căldură
Proces exoterm – sistemul cedează căldură
Ecuaţia termochimică este o ecuaţie chimică în care este precizată:
- starea de agregare a reactanţilor şi produşilor de reacţie: solid-(s),lichid-(l),gaz-(g),soluţie apoasă-(aq);
- coeficienții stoechiometrici;
- efectele termice care însoţesc reacţia (litera Q sau explicit, valoarea energiei degajate sau absorbite).
Exemple:
Reacţiile exoterme au loc cu cedare de căldură. Reacţiile endoterme au loc cu absorbție de căldură.
• reacţia zincului cu acid clorhidric: • obţinerea metalelor prin descompunere termică
(descompunerea termică a oxizilor)
Zn(s) + 2HCl(aq) ⎯⎯→ ZnCl2(aq )+ H2(g) + Q
• arderea combustibililor: 2HgO(s) + Q ⎯ ⎯→ 2Hg(s) + O2(g)
• descompunerea termică a halogenurilor metalelor
C4H10(g) + 13/2O2 (g) ⎯
⎯→ 4CO2(g) + 5 H2O (g) + Q nobile
• sinteza CO2
PtCl4(s) + Q ⎯ ⎯→ Pt(s) + 2Cl2(g)
C(s) + O2(g) ⎯
⎯→ CO2(g )+393,5 KJ • Sinteza HI
• reacția Zn cu solu’ie apoasă de CuSO4: H2(g ) +I2(g) + 51,88 KJ =2 HI (g)
Zn(s)+ CuSO4(aq) ⎯
⎯→ ZnSO4(aq) + Cu(s) + 213,11 KJ

Scrie ecuațiile reacțiilor termochimice indicate:

a) pulbere de aluminiu și oxid feric, știind că este un proces chimic puternic exoterm.

...........................................................................................................................................................
b) reacția de stingere a varului, știind că este un proces chimic exoterm.

........................................................................................................................................................
c) reacția de ardere a unui mol de metan, știind că se degajă o căldură de 212,8 kcal.

........................................................................................................................................................
d) soluție de sulfocianură de amoniu și soluție de hidroxid de bariu, știind că este un proces chimic endoterm.

...........................................................................................................................................................

e) descompunerea unui mol de apă lichidă care necesită 285,5 kJ/mol.

...........................................................................................................................................................

5
 LECȚIA 4
ENTALPIA DE REACȚIE

Noţiunile pe care le utilizează termochimia, precum şi legile acesteia au la bază principiul I al termodinamicii: Variaţia
energiei interne a unui sistem este egală cu suma energiilor primite sau cedate de sistem sub formă de lucru mecanic sau căldură.
Cea mai mare parte a transformărilor fizice și chimice, inclusiv cele ale sistemelor vii, are loc la presiunea constantă a atmosferei
terestre. Când este vorba de căldura absorbită/cedată la presiune constantă, chimiștii folosesc o mărime specială, numită entalpie, notată
cu H.
Entalpia de reacție (Hreacție) reprezintă variația de căldură a reacțiilor chimice la presiune constantă.
Entalpia unui sistem nu se poate măsura, dar se poate evalua și calcula variația de entalpie H.
Variația de entalpie reprezintă diferența dintre entalpia sistemului la sfârșitul reacției și la începutul acesteia.
Hreacție = Hproduși – Hreactanți
Conventia de semn:
Pentru reactia exotermă energia reactantilor > energia produsilor de Pentru reactia endoterma energia reactantilor < energia produsilor de
reactie, ΔH < 0. Reprezentand grafic aceasta afirmatie: reactie, ΔH > 0. Reprezentand grafic aceasta afirmatie:

H < 0 – sistemul a cedat căldură mediului exterior, a avut loc un
proces exoterm
Procesele chimice în care sistemul reactant cedează
căldură mediului exterior sau în care produşii de reacţie au o
energie mai mică decât reactanţii se numesc reacţii exoterme.
H > 0 – sistemul a primit căldură din mediul exterior, a avut loc un proces
endoterm
Procesele chimice în care sistemul reactant absoarbe căldură
din mediului exterior sau în care produşii de reacţie au o energie
mai mare decât reactanţii se numesc reacţii endoterme.

Entalpia este o proprietate extensivă, adică mărimea H este direct proporțională cu cantitatea de reactanți consumată în proces.
Astfel într-o reacție chimică variația de entalpie depinde de numărul de moli al fiecărui component participant la reacție.
H =  νPHP –  νRHR
• Variația de entalpie a unei reacții este egală ca mărime dar de semn contrar cu H pentru reacția inversă.
• Variația de entalpie a unei reacții depinde de starea de agregare a reactanților și produșilor.

Căldura de formare (Entalpia de formare)

Căldura de formare (entalpia de formare) reprezintă variația de entalpie a sistemului în reacția de sinteză a unui mol de
substanță din elementele componente în starea lor standard.
Pentru a compara valorile H ale diferitelor reacții s-au stabilit condiții standard: presiunea de 1 atm și temperatura de 250C (
298 K).
Entalpia de formare standard se notează cu Hfo, se exprimă în kJ/mol și este tabelată în condiții standard.
1. Convențional, entalpia unui element în condiții standard este considerată nulă.
2. În cazul compușilor starea standard reprezintă starea fizică (solidă, lichidă sau gazoasă) indicată prin simbolul care urmează formula
compusului la presiunea de 1 atm și temperatura de 250C.
3. Dacă o substanță există în mai multe stări, se alege ca stare standard forma cea mai stabilă.
4. În cazul soluțiilor, ca stare standard se consideră soluțiile de concentrație 1M.
5. Cu cât entalpia de formare a unei substanțe este mai mică, cu atât substanța este mai stabilă.
Ex. Pentru reacția: C2H5 – OH(l) +3O2(g) ⎯
⎯→ 2CO2(g) + 3H2O(g)
H = ................................................................................................

Alege varianta corectă:

Care este ordinea crescătoare a stabilității chimice a hidracizilor halogenați:
A. HCl(g) < HI(g) < HBr(g) < HF(g) C. HI(g) < HBr(g) < HCl(g) < HF(g)
B. HCl(g) < HBr(g) < HI(g) < HF(g) D. HF(g) < HCl(g) < HBr(g) < HI(g)
Hfo HF(g) = -271,1 kJ/mol; HfoHCl(g) = -92,3 kJ/mol; HfoHBr(g) = -36,4 kJ/mol; HfoHI(g) = +25,9 kJ/mol.

6
 LECȚIA 5

Aplicații

1. Reacţia termitului este:

Fe2O3(s) + 2Al(s) ⎯
⎯→ Al2O3(s) + 2Fe(s) + 848,6kJ.
În reacţia a 216g pulbere de aluminiu are loc:
a) o degajare de căldură 848,6kJ
b) o absorbţie de căldură de 3394,4kJ
c) ΔH = 3394,4kJ
d) ΔH = -3394,4kJ
e) ΔH = 848,6kJ

2.Calculează căldura de reacţie pentru procesul:

Fe2O3(s) + 3H2(g) ⎯⎯→ 2Fe(s) + 3H2O(g), ştiind că:
Fe2O3(s) are Hfo= - 821,43kJ/mol; H2O(g) are Hfo= -241,6kJ/mol

3.Se dau următoarele entalpii de formare:

Substanţa Hfo(kJ/mol)
C2H5OH(l) -276,72
CO2(g) -393,2
H2O(g) -241,6
Calculează variaţia de entalpie, care are loc la arderea unui mol de alcool etilic, conform ecuaţiei:
C2H5OH(l) + 3O2(g) ⎯
⎯→ 2CO2(g) + 3 H2O(g)

4.Determină entalpia de formare a apei oxigenate, folosind ecuaţia termochimică:

H2O2(l) ⎯
⎯→ H2O(l) + ½ O2 + 98kJ şi entalpia de formare a apei lichide: -285,5kJ/mol.

7
 5.Ştiind că efectul termic produs la arderea unui mol de metanol este ΔH= -638,1kJ şi că entalpiile de formare ale CO2(g) şi H2O(g)
sunt de –393,2kJ/mol, respectiv – 241,6kJ/mol, calculaţi entalpia de formare a metanolului. Ecuaţia reacţiei este:
CH3OH(l) + 3/2O2(g) ⎯
⎯→ CO2(g) + 2H2O(g)

6.Calculaţi entalpia de formare a H2S(g) utilizând ecuaţia termochimică:

2H2S(g) + SO2(g) ⎯
⎯→ 3S(s) + 2H2O(g) + 146,2 kJ şi entalpiile de formare ale SO2(g) şi H2O(g) cu valorile de: – 297 kJ/mol, respectiv –241,6
kJ/mol

7.Se dă ecuaţia:
2Mg(s) + CO2(g) ⎯
⎯→ 2MgO(s) + C(grafit)
Cunoscând că entalpiile de formare ale CO2(g) şi MgO(s) sunt: –393,2kJ/mol, respectiv –602 kJ/mol, calculează variaţia de entalpie care are
loc în reacţia a 108g magneziu cu dioxid de carbon.

8.Ce cantitate de căldură este necesară pentru a obţine 280 kg var nestins, în cuptorul de var? Se dau:
CaCO3(g) ΔHfo= -1205,9kJ/mol
CO2(g) ΔHfo= -393,2kJ/mol
CaO(s) ΔHfo= -634,9kJ/mol

8
 LECȚIA 6
Legea lui Hess

În 1840, fizicianul rus G.H. Hess, în urma studiilor termochimice efectuate asupra unor reacții chimice, a enunțat legea care îi
poartă numele:
Căldura absorbită sau cedată într-un proces chimic este constantă și depinde numai de starea inițială și de starea finală
a sistemului, indiferent de calea urmată de reacție.
Aceasta lege permite folosirea ecuatiilor termochimice, asa cum se folosesc ecuatiile algebrice. Exemplu:
(ec 1) C(s) + 1/2O2(g) → CO(g) ΔH1= ─ 110,4 kJ
(ec 2) CO(g) + 1/2O2(g) → CO2(g) ΔH2= ─ 282,8 kJ
____________________________________________________
ec. finala C(s) + O2(g) → CO2(g) ΔH= ─ 393,2 kJ

Se observa ca ec. finala se obtine prin adunarea (ec. 1) cu (ec.2)

Astfel variatia entalpiei reactiei directe de obtinere a dioxidului de carbon este egala cu suma variatiei entalpiei pentru reactiile
partiale.
ΔH = ΔH1 + ΔH2 ;
─ 393,2 kJ = (─ 110,4 kJ) + (─ 282,8 kJ)

Generalizare:

Legea prezintă importanță pentru :

- Calcularea variației de entalpie pentru reacțiile care nu pot fi controlate deoarece se desfășoara fie cu viteză foarte mare sau compușii
rezultați sunt instabili;
- Calcularea entalpiei standard de formare a unui compus cunoscând entalpia de reacție și entalpia standard de formare pentru ceilalți
compuși.

Aplicații

1.Se dau următoarele ecuaţii şi efectele lor termice în kJ/mol:

a) C(s) + 2H2(g) + ½ O2(g) ⎯
⎯→ CH3-OH(l) ΔHa= -238,3

b) C(s) + O2(g) ⎯
⎯→ CO2(g) ΔHb= -393,2

c) H2(g) + ½ O2(g) ⎯
⎯→ H2O ΔHc= -241,6
Căldura de combustie (ardere) a metanolului este: A) –152,6kcal/mol; B) –638,1kJ/mol; C) –396,5kJ/mol

9
 2. Calculează efectul termic pentru reacţia: FeO(s) + H2(g) ⎯
⎯→ Fe(s) + H2O(g) dacă se dau:
a) H2(g) + ½ O2(g) ⎯
⎯→ H2O(g) ΔHa= -241,8kJ

b) FeO(g) + CO(g) ⎯
⎯→ Fe(s) + CO2(g) ΔHb= -18,2kJ

c) 2CO(g) + O2(g) ⎯
⎯→ 2CO2(g) ΔHc= -566kJ

3. Determină efectul termic al reacţiei: 2CO(g) + 4H2(g) ⎯

⎯→ C2H5 – OH + H2O(g) pe baza următoarelor date:
a) CO(g) + ½ O2(g) ⎯
⎯→ CO2(g) ΔHa= -282,5kJ/mol

b) H2(g) + ½ O2(g) ⎯
⎯→ H2O(g) ΔHb= -285,5kJ/mol

c) C2H5 – OH(l) +3O2(g) ⎯

⎯→ 2CO2(g) + 3H2O(g) ΔHc= - 1367,7 kJ/mol

4.Calculează entalpia de formare din elemente a Fe2(SO4)3, dacă se cunosc efectele termice ale următoarelor reacţii:
a) 2Fe(s) + 3/2 O2(g) ⎯
⎯→ Fe2O3(g) ΔHa= -198,5kcal/mol

b) S(s)+ 3/2 O2 ⎯
⎯→ SO3 ΔHb= -106kcal/mol

c) Fe2O3 + 3SO3 ⎯
⎯→ Fe2(SO4)3 ΔHc= -136,7kcal/mol

5. Se dau următoarele reacţii de ardere:

a) (COOH)2(s) + ½O2(g) ⎯
⎯→ 2CO2(g) + H2O(l) ΔHa= -242,6kJ/mol;
b) C(grafit) + O2(g) ⎯
⎯→ CO2(g) ΔHb= -393,2kJ/mol;

c) H2(g) + ½ O2(g) ⎯
⎯→ H2O(g) ΔHc= -285,5kJ/mol.
Determină entalpia de formare a acidului oxalic, cu formula (COOH)2, folosind entalpiile de ardere.

10
 LECȚIILE 7-8
Determinări termochimice

Efectele termice determinate de fenomenele fizice sau chimice se denumesc după natura procesului la care se referă. Astfel:
Efectele termice înregistrate în transformările fizice pot fi:
- Căldură de dizolvare (entalpie de dizolvare, ΔHdizolvare);
- Căldură latentă de vaporizare (entalpie de vaporizare, ΔHvaporizare);
- Căldură de topire (entalpie de topire, ΔHtopire);
- Căldură de alotropie (entalpie de alotropie, ΔHalotropie)
Asemănător se definesc efectele termice înregistrate în transformările chimice:
- Căldura de formare din elemente (entalpia de formare, ΔHfo);
- Căldura de neutralizare (entalpia de neutralizare, ΔHneutralizare);
- Căldura de ardere/combustie (entalpia de combustie, ΔHco)
Pentru determinarea experimentală a efectelor termice se utilizează un dispozitiv cunoscut sub numele de calorimetru, un vas
etanș, izolat termic de exterior. Metoda calorimetrică se bazează pe legea calorimetriei, care ține seama de faptul că într-un sistem izolat
căldura cedată de un corp cald este egală cu căldura primită de un corp rece; altfel spus, căldura cedată în cazul transformărilor fizico-
chimice este egală cu căldura primită de calorimetru; această căldură se calculează cu relația:
Q = m.cΔT
unde: m= masa lichidului din calorimetru (g)
c= căldura specifică a lichidului (J/g . grad)
ΔT= variația de temperatură a lichidului (t1 – t0)
Căldura specifică a unei substanțe reprezintă cantitatea de căldură primită de 1 g substanță pentru a determina o creștere a temperaturii
cu 10C. Căldura specifică a apei este 4,18 J/ g . grad.
Aplicație: calculează cantitatea de căldură pe care trebuie să o primească 250 g apă pentru a crește temperatura de la 22 0C la 980C.

.........................................................................................................................................................
Determinarea căldurii de combustie
Combustia - procesul de ardere a unui compus în prezența oxigenului; ea este însoțită de degajare căldură.
Combustibili - materiale de origine organică, în general, care ard cu viteză mică, în contact cu oxigenul din aer, cu formare de CO2
și H2O și dezvoltare de căldură.
Scrie ecuațiile reacțiilor de combustie indicate:
a) Arderea cărbunelui

.........................................................................................................................................................
b) Arderea propanului

.........................................................................................................................................................
c) Arderea izooctanului

.........................................................................................................................................................
d) Arderea etanolului

.........................................................................................................................................................
Știați că: Petrolul, un amestec de hidrocarburi saturate și aromatice, constituie o importantă sursă de energie; aproximativ 90%
din cantitatea de petrol extrasă se utilizează anual drept combustibil.
Sursele de hidrocarburi din natură sunt: gazele naturale, petrolul și cărbunii.
Entalpia de combustie (căldura de combustie) reprezintă cantitatea de căldură degajată la arderea unui mol de substanță
(combustibil).
Pentru a compara eficiența combustibililor se definește puterea calorică (q)
Puterea calorică a combustibililor reprezintă cantitatea de căldură rezultată respectiv la arderea completă:
- a unui kg de combustibil solid sau lichid;
- a unui m3 de combustibil gazos;
Deci puterea calorică reprezintă căldura care se degajă la arderea unității de masă (MJ/kg) sau de volum (MJ/m 3); 1MJ = 103kJ.
q = H combustie  1000 q = H combustie 1000
0 0

M 22,4
pentru combustibil solid sau lichid pentru combustibil gazos
În procesul de ardere a celor mai mulți combustibili se formează CO2 și H2O; întrucât apa se poate forma în stare lichidă sau
gazoasă, trebuie să se aibă în vedere căldura de vaporizare a apei ΔHvaporizare= 44 kJ/mol. Din acest motiv se definește:
- puterea calorică superioară (qs), atunci când rezultă apă în stare lichidă;
- puterea calorică inferioară (qi), atunci când apa rezultată este în stare gazoasă.
11
 Căldurile de combustie se determină experimental în bomba calorimetrică; aceasta este un recipient din oțel inoxidabil, rezistent
la presiune mare, care se află în timpul determinării cufundat într-un calorimetru cu apă. O masă de substanță cântărită, aflată în camera de
reacție, se aprinde prin trecerea unui curent electric printr-o sârmă de oțel; arderea substanței este instantanee. Se măsoară variația de
temperatură a apei din calorimetru și se determină astfel căldura de ardere la volum constant din care se calculează entalpia de combustie
la presiune constantă, în condiții standard.
Aplicații:
1. Care este cantitatea de căldurã degajatã la arderea a 4m3 de metan (c.n.), dupã reacţia: CH4(g)+2O2(g) ⎯ ⎯→ CO2(g)+2H2O (g),
știind cã: H0f(CH4 (g)) = -17,889 kcal/mol, H0f (CO2 (g)) = -94,052 kcal/mol, H0f (H2O(g)) = -57,798 kcal/mol
Dioxidul de carbon rezultat din aceastã reacţie reacţioneazã cu o soluţie de hidroxid de calciu. Care este masa de precipitat care se
obţine?

2. Arderea metanului are loc conform ecuaţiei: CH4(g) + 2O2(g) ⎯⎯→ CO2(g) + 2H2O(g)
Se dau următoarele entalpii de formare: CH4(g): ΔHfo= -74,8kJ/mol, CO2(g): ΔHfo= -393,2kJ/mol, H2O(g): ΔHfo= -241,6kJ/mol
Se cere: a) variaţia de entalpie în reacţia de ardere a metanului; b) puterea calorică a metanului (în kJ/m3combustibil); c) cantitatea de
căldură degajată la arderea completă a 10 m3 CH4 la 298K şi 1 atm.

Determinarea căldurii de dizolvare.

La dizolvare se produc două fenomene însoțite de schimb energetic:
-difuziunea particulelor solvatului printre cele ale solventului, fenomen însoțit de absorbție de căldură (fenomen endoterm);
-formarea unor legături între particulele solvatului și cele ale solventului, fenomen numit solvatere și însoțit de cedare de căldură (fenomen
exoterm).
Ținând cont de bilanțul energetic, se distinge:
- dizolvare exotermă, atunci când se degajă mai multă căldură la solvatere decât căldura necesară difuziunii particulelor;
- dizolvare endotermă, când se absoarbe mai multă căldură la difuziune decât se degajă la solvatare.
Căldura molară de dizolvare (entalpia molară de dizolvare) reprezintă cantitatea de căldură degajată sau absorbită la dizolvarea
unui mol de substanță într-o cantitate foarte mare de solvent.
Determinarea experimentală a căldurii de dizolvare resupune o serie de etape:
- cântărirea unei mase exacte de substanță;
- măsurarea cu ajutorul cilindrului gradat a unui volum de apă distilată în care va avea loc dizolvarea;
- introducerea apei distilate în calorimetru;
- măsurarea temperaturii apei din calorimetru (t0);
- introducerea substanței cântărite în calorimetru și agitarea până la dizolvarea completă;
- măsurarea temperaturii după dizolvare (t1)
Relații de calcul:
Q m
ΔHdizolvare = ; ν= ; Q = ms . c . Δt ; ms = md + mapă; Δt = t1- t0; c=4,18 J/g . grad
 M

Aplicații:
1. Se dizolvă 4g NaOH în 100g apă şi se observă o creştere a temperaturii de la 20 oC la 29,50C. Ştiind că c=4,18J/g . grad, să se
determine căldura molară de dizolvare. (se ia densitatea soluției ~ 1).

12
 2. 25 g NaOH de puritate 80% se dizolvă în apă la 150C, rezultând o soluţie de concentraţie 16%. Ce temperatură va avea soluţia
obţinută, dacă ΔHdiz= - 41,3 kJ/mol ; c=4,18 J/ g . grad.

Determinarea căldurii de neutralizare

Reacția de neutralizare a acizilor cu baze este un proces exoterm; astfel la neutralizarea unui acid tare monoprotic cu o bază tare
monoprotică se cedează o cantitate de căldură de, -57,27 kJ/mol acid sau bază, indiferent de natura acidului sau bazei.
Scrie în formă ionică ecuația reacției de neutralizare dintre hidroxid de sodiu și acid clorhidric.

......................................................................................................................................................
O reacție de neutralizare poate fi reprezentată prin reacția dintre ionii hidroniu și ionii hidroxil. Modelează această ecuație.

........................................................................................................................................................
Căldura molară de neutralizare (entalpia molară de neutralizare) reprezintă căldura cedată când un mol de ioni hidroniu
reacționează cu un mol de ioni hidroxil în soluție diluată.
Determinarea căldurii molare de neutralizare a unei soluții de acid clorhidric cu o soluție de hidroxid de sodiu, presupune
următoarele etape:
- măsurarea cu ajutorul cilindrului gradat a unui volum de soluție HCl de concentrație molară cunoscută;
- introducerea volumului măsurat de soluție de HCl în calorimetru;
- măsurarea cu ajutorul cilindrului gradat a unui volum egal de soluție NaOH de aceeași concentrație;
- introducerea volumului măsurat de NaOH într-un pahar Berzelius;
- măsurarea temperaturii celor două soluții (temperatura t0 trebuie să fie aceeași);
- introducerea soluției de NaOH peste soluția de HCl și agitarea amestecului;
- măsurarea temperaturii după neutralizare (t1)
Se determină masa soluției, considerând sol=1 g/ cm3 ΔH0neutr.= -57,27 kJ/mol acid sau bază
Relații de calcul:
Q
ΔHneutralizare = ; νHCl =Vs.cM ; Q = ms . c . Δt ; Δt = t1- t0; c = 4,18 J/ g . grad


Aplicații:

1.Se neutralizează 500ml soluţie NaOH 1M cu HCl, iar căldura degajată determinată calorimetric este de 28,6kJ. Determinaţi
căldura de neutralizare.

Realizează un referat cu tema:

ENERGIA ÎN SISTEME BIOCHIMICE

13
 LECȚIA 9

NOȚIUNI DE CINETICĂ CHIMICĂ

REACȚII LENTE. REACȚII RAPIDE. VITEZA DE REACȚIE

Cinetica chimică studiază vitezele cu care se produc reacțiile chimice, precum și factorii care influențează viteza reacțiilor chimice.
Unele reacții decurg cu viteze extrem de mari, fiind reacții rapide (exploziile – descompunerea dinamitei); în laborator ai întâlnit
reacții care se desfășoară cu viteze mari, considerate reacții rapide (reacții de neutralizare, reacții de precipitare ș.a.); reacțiile care necesită
un timp mai îndelungat sunt numite reacții lente (fermentația alcoolică, ruginirea fierului ș.a.)
Sunt multe reacții cu aplicații importante, care au viteză de reacție mică și din acest motiv nu sunt avantajoase practic. Pentru a fi
optimizate, trebuie modificați anumiți parametri de reacție, ce constituie obiectul de studiu al cineticii reacțiilor chimice.

Viteza de reacție
Fenomenele care se petrec în timp se caracterizează prin viteză de desfășurare.
Viteza de reacție indică variația concentrației reactanților sau produșilor de reacție în unitatea de timp. Viteza medie de reacție se
notează cu v .
Pentru produșii de reacție relația de calcul a vitezei medii este:
c c2 − c1
v= = în care: c2-concentrația produsului de reacție la timpul t2;
t t 2 − t1
c1- concentrația produsului de reacție la timpul t1
Concentrațiile se exprimă în mol/L, iar viteza de reacție în mol/L.s.
Deoarece valorile vitezei de reacție se modifică în timp – viteza de reacție scade cu timpul - și pentru că vitezele pot fi determinate
pentru reactanți și produși (în funcție de coeficienții stoechiometrici), trebuie să ținem cont de specificitatea fiecărei reacții când descriem
viteza unei reacții chimice.
Se poate deduce că vitezele cu care se consumă reactanții, respectiv se formează produșii de reacție sunt proporționale cu
coeficienții stoechiometrici.
Pentru o reacție de forma aA + bB → cC + dD se verifică relațiile matematice:
vA a v v v v
= sau A = B = C = D unde vA, vB, vC, vD sunt vitezele medii ale componenților, iar a, b, c, d sunt coeficienții
vB b a b c d
stoechiometrici.
Aplicații:
1. Pentru reacţia 2N2O5 ⎯
⎯→ 4NO2 + O2 s-au obţinut experimental următoarele date:
Viteză de reacţie Trasează graficul v=f(t) şi explicaţi de ce viteza reacţiei scade în timp.
Timp(s) (mol/L.min)
0 0
184 1,36.10-3
319 1,26.10-3
526 1,16.10-3
867 0,94.10-3

2. Se dau concentraţiile reactanţilor la momentul iniţial, ci şi după 3 ore de la începerea reacţiei, c, pentru două reacţii:
Reacţia ci (mol/L) c(mol/L)
0,12 0,06
A⎯ ⎯→ B
0,07 0,04
C⎯ ⎯→ D
Se cere:
a) care din aceste două reacţii are viteză mai mare?
b) care sunt vitezele celor două reacţii?

14
3. Pentru reacţia 3A + B ⎯
⎯→ 2C, viteza de formare a compusului C este 0,02 mol/L.min. Care este viteza de reacţie raportată la
reactanţi?

4. Se tratează o probă de CuCO3 cu 100cm3 soluţie HCl şi se observă o scădere a masei sistemului cu 0,198g după 3 minute. Calculează
vitezele de reacţie medii raportate la reactanţi.

5. Se introduce aluminiu metalic în 50cm3 soluţie acid clorhidric şi după 10 minute se degajă 11cm3 gaz măsurat la 270C. Determină viteza
medie a reacţiei raportată la acidul clorhidric consumat.

LECȚIA 10
LEGEA VITEZEI DE REACȚIE

Dependența vitezei de concentrația reactanților se exprimă prin legea vitezei de reacție.

Pentru o reacție de tipul: aA + bB → produși, legea vitezei de reacție are expresia:
v = k [A]nA .[B]nB
. nA și nB se numesc ordine parțiale de reacție unde (care se determină pe cale experimentală); numai în cazul
reacțiilor simple ordinele parțiale de reacție sunt egale cu coeficienții stoechiometrici;
k – constantă de viteză; [A], [B] – concentrațiile reactanților exprimate în mol/L.
Constanta de viteză depinde de natura reactanților și de condițiile de reacție: temperatură, presiune, catalizatori
Rezolvă următoarele aplicații de calcul:
1. Constanta de viteză a unei reacţii de tipul : A ⎯⎯→ B + C are valoarea k = 2,5 . 10-2s-1. Dacă compusul A este introdus cu
concentraţia de 3mol/L, viteza de reacţie este:
a) 10-2mol/L . s; c) 7,5 . 10-2mol/L . s;
b) 5 10 mol/L s;
. -4 . d) 5,5 . 10-2mol/L . s.

2. Viteza unei reacţii de ordinul doi este 2,5 . 10-7 mol/L . s pentru o concentraţie iniţială de 0,1 mol/L. Calculează constanta de viteză. Care
este viteza acestei reacţii, la dublarera concentraţiei iniţiale?

15
3.Într-un vas cu volumul 10L se găsesc 0,800g H2 şi 12,7g I2. Calculează viteza de formare a HI, dacă k = 0,42L/mol . s.

4.a)Pentru o reacţie chimică de forma A ⎯ ⎯→ produşi s-a stabilit că viteza de reacţie creşte de patru ori o dată cu dublarea concentraţiei.
Care este ordinul acestei reacţii? b) De câte ori creşte viteza unei reacţii de ordinul trei o dată cu dublarea concentraţiei?

5. Pentru reacţia A ⎯⎯→ produşi s-a determinat la o concentraţie a lui A de 0,6mol/L o viteză de reacţie de 9 . 10-4 mol/L . s, iar la o
concentraţie de 0,5mol/L, o viteză de 7,5 . 10-4mol/L . s. Calculează ordinul de reacţie şi valoarea constantei de viteză.

LECȚIA 11
Influența catalizatorilor asupra vitezei de reacție

Catalizatorii sunt substanțe care măresc viteza unor reacții ce au loc și în absența acestpra, dar cu viteză mai mică. Catalizatorii
măresc viteza de reacție fără a se consuma pe parcursul acesteia; la finalul procesului ei se găsesc în cantitate nemodificată. Catalizatorii
se întâlnesc frecvent într-o mare varietate de reacții: procese chimice industriale, reacții chimice din atmosferă și din apa oceanelor; cele
mai multe procese biochimice din organismul uman și din toate organismele vii sunt catalizate de enzime.
Reacțiile chimice pot avea loc în:
- cataliză omogenă – reactanții și catalizatorii sunt într-o singură fază de regulă lichid - lichid sau gaz-gaz;
- cataliză eterogenă – reactanții și catalizatorii se găsesc în faze diferite, de regulă catalizatorul solid și reactanții lichizi sau gazoși; în acest
tip de cataliză un rol important îl are suportul de catalizator care îmbunătățește rezistența mecanică a catalizatorului.
Unele substanțe adăugate procesului chimic, au proprietatea de a mări/micșora activitatea catalizatorilor, respectiv viteza de
reacție. Astfel se disting:
*promotori – substanțe care măresc considerabil activitatea catalizatorilor; în absența catalizatorilor, promotorii nu măresc viteza de reacție.
*otrăvuri – substanțe care au capacitatea de a reduce sau de a anula activitatea catalizatorilor.
*inhibitori – substanțe care micșorează viteza de reacție, acționând asupra reactanților și nu asupra catalizatorilor. De exemplu:
-înnegrirea legumelor și fructelor este cauzată de reacții de oxidare în aer; acidul ascorbic (vitamina C) împiedică reacția de oxidare,
acționând ca inhibitor;
-tetraetilplumbul, este un inhibitor al reacției de oxidare spontană a benzinei; acest aditiv adăugat benzinei încetinește arderea, asigurând o
viteză moderată a procesului de combustie; din acest motiv, tetraetilplumbul este numit și antidetonant.
O caracteristică importantă a catalizatorilor este selectivitatea manifestată prin faptul că au capacitatea de a favoriza numai o
anumită reacție din mai multe posibile. De exemplu, etanolul, poate forma compuși diferiți în funcție de catalizatorul utilizat.
Scrie ecuația reacției de deshidratare a etanolului (în prezență de Al2O3 la 3500C) și reacția de dehidrogenare a etanolului (în
prezență de cupru la 2000C).

..........................................................................................................................................................

.......................................................................................................................................................
Realizează un referat cu tema:
EFECTUL CATALIZATORILOR. IMPORTANȚA ENZIMELOR

16
 LECȚIA 12
REACTII CU TRANSFER DE ELECTRONI
NUMĂR DE OXIDARE (N.O.)
Numărul de oxidare este sarcina ionului într-un compus ionic sau sarcina formală a unui atom într-un compus covalent (se ia în considerare
deplasarea electronilor de legătură). Pentru valorile N.O. se folosesc cifre arabe precedate de semnul plus sau minus.
Reguli de stabilire a numerelor de oxidare.
a)substanţele elementare (necombinate) au N.O. = 0

..................................................................................................................................................................
b)atomul de hidrogen are N.O.= +1 în compuşii covalenţi şi N.O. = -1 în hidrurile metalelor alcaline.

- în compuşi covalenţi – exemplifică: ........................................................, în compuşi ionici – exemplifică: .......................................................

c)atomul de oxigen are N.O. = - 2 în compuși ionici și covalenți; excepţie fac peroxizii, în care oxigenul are N.O. = -1

- în compuşi ionici – exemplifică ............................................., în compuşi covalenţi – exemplifică .......................................................

- în peroxizi – exemplifică ........................................................

d)ionii mono- sau poliatomici au N.O. = sarcina ionului – exemplifică

..................................................................................................................................................................
e)într-un compus neutru suma algebrică a numerelor de oxidare ale tuturor atomilor este zero. Această regulă permite calcularea numărului
de oxidare pentru un atom când se cunosc numerele de oxidare ale celorlalţi atomi.

.......................................................................................................................................................

Stabileşte numerele de oxidare ale elementelor din:

a) S, H2S, Na2S, SO2, SO3, H2SO4, MgSO4;

b) N2, NH3, NH4Cl, N2O, NO, N2O3, NO2, N2O5, HNO3, KNO3, HNO2, N2H4;

c) Cl2, NaCl, Cl2O, Cl2O6, Cl2O7;

d) Cr, CrCl3, K2CrO4, K2Cr2O7, Cr2(SO4)3;

e) Mn, MnCl2, MnSO4, KMnO4, K2MnO4;

REACŢII DE OXIDARE ŞI DE REDUCERE (REACŢII REDOX)

Se dau următoarele ecuaţii chimice:

a) 4Al + 3O2 ⎯
⎯→ 2Al2O3 c) CaCO3 + H2SO4 ⎯
⎯→ CaSO4 + CO2 + H2O

b) AlCl3 + 3NaOH ⎯
⎯→ Al(OH)3 + 3NaCl d) 2H2S + SO2 ⎯
⎯→ 3S + 2H2O
Indică reacţiile în care au loc schimbări ale numerelor de oxidare.
Reacţiile în care speciile chimice îşi schimbă numărul de oxidare, au loc cu transfer de electroni; transferul de electroni are loc în
două sensuri:
-o specie chimică cedează electroni – proces numit oxidare;
-o specie chimică acceptă electroni – proces numit reducere.
Care din următoarele transformări reprezintă procese de oxidare? Trece pe fiecare săgeată numărul electronilor cedaţi sau acceptaţi
a) S0 ⎯
⎯→ S+4 d) S+6 ⎯
⎯→ S-2
b) S+4 ⎯
⎯→ S+6 e) S-2 ⎯
⎯→ S+2
c) S0 ⎯
⎯→ S-2 f) S+4 ⎯
⎯→ S-2

17
 În orice reacţie cu transfer de electroni oxidarea are loc concomitent cu reducerea, acest tip de reacţii se numesc reacţii de oxido-
reducere sau reacţii redox.
Completează tabelul de mai jos conform cerinţelor, după modelul indicat

Ecuația reacției Ecuaţiile reacţiilor de Natura procesului Agentul

oxidare și reducere (oxidare/reducere) (oxidant/reducător)
a ) Mg 0 ⎯−⎯ 2e−
⎯→ Mg +2 oxidare Mg–agent reducător
a) 2Mg + O2 ⎯
⎯→ 2MgO −
O20 ⎯+⎯
⎯→ 2O −2
4e
reducere O2 agent oxidant
b) H2S + Cl2 ⎯
⎯→ S + 2HCl

LECȚIA 13

STABILIREA COEFICIENŢILOR REACŢIILOR REDOX

Etapele stabilirii coeficienţilor unei reacţii redox sunt:
1.Scrierea ecuaţiei reacţiei chimice.
2.Stabilirea numerelor de oxidare a elementelor.
3.Selectarea elementelor care îşi schimbă numărul de oxidare şi scrierea transferului de electroni.
4.Realizarea bilanţului electronic (se egalează numărul electronilor cedaţi şi electronilor acceptaţi)
5.Scrierea coeficienţilor reactanţilor şi produşilor de reacţie care conţin elementele participante la redox.
6.Se egalează restul elementelor prin bilanţ atomic.
Stabileşte coeficienții următoarelor reacții redox, stabilind roxidantul și reducătorul:
1) Zn + Pb(NO3)2 ⎯
⎯→ Pb + Zn(NO3)2

2) H2S + Cl2 ⎯
⎯→ S + HCl

3) HNO3 + H2S ⎯
⎯→ NO + S + H2O

4) Cu + HNO3 ⎯
⎯→ CuO + NO + H2O

5) NaNO3 ⎯
⎯→ NaNO2 + O2

6) KClO ⎯
⎯→ KCIO3 + KCl

7) H2S + H2SO4 ⎯
⎯→ S + H2O

8) KI + H2SO4 ⎯
⎯→ KHSO4 + I2 + H2S + H2O

9) KMnO4 + FeSO4 + H2SO4 ⎯

⎯→ MnSO4 + Fe2(SO4)3 + K2SO4 + H2O

10) K2CrO4+ (NH4)2S + H2O ⎯

⎯→ Cr(OH)3 + S + NH3+ KOH
18
 LECȚIILE 14-15
ELECTROLIZA

Procesul de electroliză presupune trecerea unui curent electric printr-o celulă având loc transformări ale substanţelor. Energia
electrică face posibilă o reacţie chimică (proces redox), care altfel nu este spontană. Electroliza prezintă o importanţă practică deosebită
întrucât permite:
-obţinerea unor metale: sodiu, aluminiu, calciu, magneziu, beriliu, litiu şi altele;
-electrorafinarea (purificarea) unor metale: cupru, nichel, argint, aur şi altele;
-obţinerea unor nemetale: hidrogen, oxigen, clor, fluor şi altele;
-sinteza unor substanţe compuse anorganice şi organice: hidroxizi alcalini, peroxizi, săruri;
-combaterea coroziunii prin acoperiri metalice (cromare, nichelare, cositorire) în celule de electroliză.
Electroliza reprezintă procesele ce se produc la trecerea curentului electric prin soluţia sau topitura unui electrolit.
Procesele ce au loc în timpul electrolizei sunt:
-ionii pozitivi se îndreaptă spre catod (-) şi se numesc cationi;
-ionii negativi se îndreaptă spre anod (+) şi se numesc anioni;
-la electrozi au loc procese redox, numite şi reacţii primare:
*la catod (-) Mn+ + ne- → M reducere
*la anod (+)Yn- → Y + ne- oxidare
Atomii rezultaţi se pot depune ca atare la electrozi.
-reacţii secundare au loc între atomii (sau grupele de atomi) formaţi la electrozi, fie între aceştia şi moleculele solventului, sau cu
electrodul.
ELECTROLIZA APEI
Deoarece apa pură ionizează extrem de puţin se supune electrolizei apă acidulată. Electroliza se poate realiza într-un dispozitiv
numit voltametrul Hoffmann.
Se observă degajarea unor gaze: la catod se degajă .................... iar la anod se degajă ....................
Scrie procesele ce au loc la electroliza apei acidulate

H2O → ...........................................................................................................................................................
- la catod (-) .......................................................................................................................................................

- la anod (+)........................................................................................................................................................

Ecuația reacției de electroliză: ...........................................................................................................................

APLICAŢII ALE ELECTROLIZEI

a) Electroliza electroliţilor în stare topită – clorură de sodiu, clorură de magneziu.
Scrie ecuațiile proceselor care au loc la electroliza acestor topituri

NaCl → ....................................................................................................................................................
- la catod (-) .................................................................................................................................................

- la anod (+)...................................................................................................................................................

Ecuația reacției de electroliză: ......................................................................................................................

MgCl2 → ...................................................................................................................................................
- la catod (-) ..................................................................................................................................................

- la anod (+)...................................................................................................................................................

Ecuația reacției de electroliză: ......................................................................................................................

19
b). Electroliza soluţiilor apoase
Electroliza soluţiilor apoase se utilizează pentru obţinerea metalelor care au valori pozitive ale potenţialului de reducere, pentru obţinerea
unor nemetale, precum şi a unor substanţe compuse. În acelaşi timp, prin aceleaşi procedee se purifică cuprul, aurul, argintul şi alte metale.

Scrie ecuațiile proceselor care au loc la electroliza soluțiilor de NaCl și CuSO4

NaCl → ...........................................................................................................................................................

H2O → ...........................................................................................................................................................
- la catod (-) .......................................................................................................................................................

- la anod (+)........................................................................................................................................................

- în soluție: .........................................................................................................................................................

Ecuația reacției de electroliză: ...........................................................................................................................

CuSO4 → ........................................................................................................................................................
H2O → ...........................................................................................................................................................

- la catod (-) .......................................................................................................................................................

- la anod (+)........................................................................................................................................................

- în soluție: .........................................................................................................................................................

Ecuația reacției de electroliză: ...........................................................................................................................

Rafinarea electrolitică a cuprului

Cuprul brut obţinut prin diferite procedee, nu poate fi utilizat în electrotehnică şi electrochimie întrucât impurităţile reduc mult conductibilitatea
electrică a metalului.
Anodul este format din plăci de cupru brut (impur)Se utilizează electrozi activi
Catodul este format din foiţe (plăci foarte subţiri) de cupru pur, intercalate printre plăcile anodului.
Electrolitul utilizat pentru rafinarea cuprului este o soluţie de sulfat de cupru acidulată cu acid sulfuric.
Sursa de curent trebuie potrivită corespunzător astfel încât la anod să aibă loc oxidarea cuprului, iar la catod reducerea ionilor de cupru.
Scrie ecuațiile proceselor redox care au loc la electrozi

...............................................................................................................

...............................................................................................................
Impurităţile constituite din metale nobile (argint, aur, platină) se depun pe fundul celulei de electroliză formând aşa-numitul nămol anodic.
Întrucât anodul se consumă în timpul electrolizei procedeul este cunoscut sub numele de electroliză cu anod solubil.

Observație: Electroliza este o metodă de obținere a ..................................................................................................................

........................................................................................................................................................................................................

20
 LECȚIA 16
REACŢII ACIDO-BAZICE - NOȚIUNI RECAPITULATIVE

Amintește-ți noțiunile referitoare la acizi și baze studiate în clasa a IX-a și completează spațiile punctate:

Acizi Baze (hidroxizi)

– compuşi formaţi din atomi de hidrogen şi un radical acid: – compuşi ce conţin metal şi grupe hidroxid:
Formula generală a acizilor: HnA, unde A este radicalul, iar Formula generală a bazelor: Me(OH)n, unde n este valenţa
n este valenţa metalului. metalului.
Exemple: HCl, H2S, H2SO4, HNO3 Exemple: NaOH, KOH, Ca(OH)2, Al(OH)3.
-ionizează în soluţie apoasă -disociază în soluţie apoasă
ex. HCl + H2O → H3O+ + Cl-; ex. NaOH → Na+ + HO- ;
- sunt electroliţi; - sunt electroliţi;
-înroşesc turnesolul și metilorage-ul şi nu modifică -albăstresc turnesolul, colorează în galben metilorage-ul şi
culoarea fenolftaleinei; înroşesc fenolftaleina;
Clasificare Clasificare
1. După compoziţia lor, exprimată prin prezenţa sau absenţa 1. După solubilitatea lor în apă:
atomilor de oxigen, acizii se împart în: - Baze solubile, care se dizolvă în apă (exemple: NaOH,
- hidracizi - acizi care nu conţin atomi de oxigen KOH, Ba(OH)2);
Exemple: .......................................................... - Baze insolubile, care nu se dizolvă în apă (exemple Zn(OH)2,
- oxoacizi - acizi care conţin în compoziţia lor atomi de oxigen Fe(OH)3, Al(OH)3)
Exemple: .......................................................... 2.După numărul grupărilor hidroxil din moleculă:
2. După numărul atomilor de hidrogen din moleculă care - baze monoacide (monoprotice) – care pot accepta un singur
pot fi cedaţi, acizii se pot clasifica în: ion de hidrogen (exemple: NaOH, NH3)
- acizi monobazici (monoprotici) - care pot ceda un singur ion - baze poliacide (poliprotice) – care pot accepta doi sau mai
de hidrogen (proton) Ex: HCl, HNO3, CH3-COOH etc. mulți ioni de hidrogen (exemple: Fe(OH)3, Al(OH)3)
- acizi polibazici (poliprotici) - pot ceda doi ioni sau mai mulți Reacții ale bazelor
ioni de hidrogen (protoni) Ex: H2SO4, H2CO3, H3PO4 etc. 1. Reacționează cu sărurile și scot bazele mai slabe din
Reacții ale acizilor sărurile lor (Bazele solubile reacţionează cu sărurile solubile
1. Reacţionează cu metalele active formând săruri, cu ale metalelor care formează baze insolubile);
degajare de hidrogen, conform schemei: bază solubilă + sare 1 → sare 2 + bază insolubilă
metal + acid → sare + hidrogen Exemple:
Exemple: NaOH + CuSO4 → .........................................
Zn + HCl → .......................................................... KOH + AlCl3 → ............................................
Mg + H2SO4→....................................................... Al(OH)3 + CaCO3 → Nu are loc!
Observație: metalele situate după hidrogen în seria 2. Reacționează cu acizii/oxizi acizi formând săruri – reacție
reactivităţii chimice a metalelor nu înlocuiesc hidrogenul din de neutralizare conform schemelor generale:
acizi. Unele dintre aceste metale reacţionează cu unii oxoacizi a. acid + bază → sare + apă
(H2SO4, HNO3) conform schemei generale: Ex:
metal + acid → sare + oxid de nemetal + apă H2SO4 + KOH → .......................................................
Cu + H2SO4 →........................................................ HCl + Ca(OH)2 → ..........................................................
Cu + HNO3 → ......................................................... b. bază + oxid acid → sare + apă
2. Reacționează cu sărurile și scot acizii mai slabi din NaOH + CO2 → . ...........................................................
sărurile lor conform schemelor generale: Mg(OH)2 + SO3 → .........................................................
acid tare+ sare de acid slab → sare de acid tare+acid slab 3. Reacţia de descompunere a unor baze (unelebaze
CaCO3 + HCl → ...................................................... insolubile şi unele baze solubile suferă reacţii de
CaCl2 + H2CO3 → Nu are loc! descompunere la încălzire, cu formare de oxizi):
3. Reacționează cu baze/oxizi bazici formând săruri (reacție
Cu(OH)2 CuO + H2O↑
de neutralizare);
H2SO4 + KOH → ...................................................... 2 Al(OH)3 Al2O3 + 3 H2O↑
HCl + CuO → ..........................................................
Ca(OH)2 CaO + H2O↑
H2SO4 + Fe(OH)2 → .................................................
4. Unii oxoacizi slabi nu sunt stabili în stare pură, suferind
reacţii de descompunere:
H2CO3 → H2O + CO2 ↑ / H2SO3 → H2O + SO2↑
Caracterul acido-bazic al soluţiilor poate fi pus în evidenţă cu ajutorul indicatorilor.
Indicator Culoarea în mediu neutru Culoarea în mediu acid Culoarea în mediu bazic
fenolftaleină
turnesol
Metiloranj

21
 LECȚIA 17

Completează următoarele tabele cu denumirea sau formula corectă:

Denumire acid Formulă acid Denumire bază Formulă bază

Acid clorhidric Hidroxid de sodiu
HI Hidroxid de calciu
Acid azotic Mg(OH)2
Acid azotos Hidroxid de zinc
H2S NH3
H2SO4 Hidroxid de aluminiu
Acid sulfuros Fe(OH)3
Acid carbonic Hidroxid feros
H3PO3 Cu(OH)2
Acid fosforic Hidroxid de cesiu
CH3 - COOH Hidroxid de calciu

Modelează transferul protonului de la acid la o bază pentru:

a)dizolvarea acidului clorhidric în apă

.............................................................................................................................................................
b)dizolvarea amoniacului în apă

..............................................................................................................................................................
c)reacţia amoniacului cu acid clorhidric

.............................................................................................................................................................
d)reacţia acidului clorhidric cu hidroxidul de sodiu

..............................................................................................................................................................
Acizii şi bazele se clasifică după numărul protonilor transferaţi:

Completează următorul tabel:

ACIZI BAZE
Monoprotici (monobazici) Poliprotici Monoprotice Poliprotice
(polibazici) (monoacide) (poliacide)

22
 LECȚIA 18
I. Citește și te informează:
TEORIA PROTOLITICĂ A ACIZILOR ŞI BAZELOR
Conform teoriei Bronsted-Lowry

Acizii sunt specii chimice Bazele sunt specii chimice

care cedează protoni care acceptă protoni
Modelarea transferul protonului (H+) de la acid la o bază:
a)dizolvarea acidului clorhidric în apă
H+

HCl + H2O → H3O+ + Cl-

Acid Bază Acid conjugat Bază conjugată

b)dizolvarea amoniacului în apă

H+

NH3 + H2O NH4+ + HO-

Bază Acid Acid conjugat Bază conjugată

• Deci observăm că apa poate juca atât rol de acid, cât și de bază.
• Speciile chimice care au proprietatea de a ceda sau a accepta protoni în funcţie de partenerul de reacţie se numesc
amfoteri sau amfoliţi acido-bazici.
• Reacţiile care au loc cu transfer de protoni se numesc reacţii acido-bazice.
c)reacţia amoniacului cu acid clorhidric
H+

HCl + NH3 → NH4+ + Cl-

Acid Bază Acid conjugat Bază conjugată

d)reacţia acidului clorhidric cu hidroxidul de sodiu

H+

HCl + NaOH → NaCl + H2O

Acid Bază

Acizii poliprotici cedează protonii (ionizează) în trepte.

Ex.:
H2CO3. + H2O HCO3- + H3O+
Acid Bază Bază conjugată Acid conjugat
-
HCO3 + H2O CO3 + H3O+-2
Acid Bază Bază conjugată Acid conjugat

Observație: HCO3- poate fi atât acid, cât și bază.

ACIZI TARI ŞI ACIZI SLABI, BAZE TARI ŞI BAZE SLABE

CONSTANTA DE ACIDITATE, CONSTANTA DE BAZICITATE
Constanta de aciditate – ka
La ionizarea unui acid slab în soluție apoasă se stabilește un echilibru chimic între ionii formați și moleculele nedisociate:
HA + H2O  H3O+ + A-
Pentru acest echilibru putem scrie legea acțiunii maselor:
k = 3
H O +  A −  , unde kc- constanta de echilibru exprimată în termeni de concentrație
c
HA H 2 O
Concentrația apei fiind constantă, aceasta se poate include în constanta de echilibru și relația devine:

k c  H 2 O = 3
  
H O +  A − ; iar k  H O = k Astfel se obține constanta de aciditate care are expresia:
ka = 3

H O+  A −  
HA HA
c 2 a

Un acid este cu atât mai tare cu cât ka este mai mare sau cu cât valoarea exponentului de aciditate pka (pka= -lg ka) este mai mic.
Acid HI HNO3 HF CH3COOH H2CO3 Obs.
ka (mol/L) (aprox.) 107 102 10-4 10-5 10-7
scade aciditatea de la stânga la dreapta
pka (pka= -lg ka) -7 -2 4 5 7
Clasificarea acizilor în funcție de ka/pka
− acizi tari: ka>1 și pka negativ
− acizi slabi: ka<1 și pka pozitiv

23
Constanta de bazicitate – Kb
La ionizarea unei baze slabe în soluție apoasă se stabilește un echilibru chimic între ionii formați și moleculele nedisociate:
BOH + H2O  HO- + BH+
Astfel putem scrie Kb:
[HO− ][B + ]
Kb =
[BOH]
O bazăeste cu atât mai tare cu cât valoareaconstantei de bazicitate(kb) este mai mare sau cu cât valoarea exponentului de bazicitate
(pkb) estemai mică.
Ştiaţi că sucul gastric din stomac conţine HCl în concentraţie de 0,3-0,4% ?

Scrie ecuațiile proceselor de ionizare care au loc la dizolvarea acidului fosforic în apă. Atribuie fiecărei trepte de ionizare valoarea
constantei de ionizare corespunzătoare ; valorile constantelor sunt: 7,5 x10-3; 4,8 x10-13; 6,2 x10-8:

..............................................................................................

...............................................................................................

..............................................................................................

ACIZI ŞI BAZE CONJUGATE

Acid1 + Bază2 Acid2 + Bază2
NH4+ + HO- NH3 + H2O
Un acid Bronsted are baza lui conjugată, iar baza Bronsted are acidul ei conjugat; dacă acidul este tare, baza conjugată este slabă şi invers.
Acid Bază conjugată + H+ Bază + H+ Acid conjugat
1. Completează spaţiile libere:
Acid Baza conjugată Bază Acidul conjugat

HCl ............... NH3 ..............

H2CO3 ............... H2PO4- ...............
H2PO4- . .............. HSO4- ...............
HSO4- ............... HO- ...............
Pentru un cuplu acid-bază conjugată, la 250 C sunt valabile relațiile:
ka x kb = 10-14
pka + pkb = 14
Se recomandă pentru cuplurile acid-bază conjugată utilizarea numai a ka sau pka
Ex. H2CO3/HCO3- se utilizează ka = 4,3 . 10-7 mol/L sau pka = 6,37
Un acid reacționează cu baza conjugată a uni acidmai slab decât el punând în loibetate acidul mai slab
Ex: HS- + HCl → H2S + Cl- ka (HCl) > ka (H2S)
O bază recționează cu acidul conjugat al unei baze mai slabe decât ea, punând în libertate baza mai slabă
Ex: C6H5 – NH3+ + NH3 → C6H5 – NH2 + NH4+ kb (NH3) > kb (C6H5 – NH2)

GRADUL DE IONIZARE

Gradul de ionizare al uni acid sau al unei baze notat cu reprezintă raportul dintre numărul de moli de substanță ionizată și numărul total
de moli de substanță dizolvată:
i i
= sau  (%) = 100
t t
Între constanta de aciditate ka și gradul de ionizare exisă o relație numită Legea diluției a lui Ostwald:
2
ka =
1−

24
 LECȚIA 19

IONIZAREA APEI. PRODUSUL IONIC AL APEI

Soluţiile acido-bazice conduc curentul electric prin intermediul ionilor mobili; soluţiile acido-bazice sunt electroliţi. Conductibilitatea
electrică extrem de redusă a apei se datorează prezenţei în cantităţi foarte mici a ionilor hidroniu şi ionilor hidroxil. Apa autoionizează
deoarece este un amfolit acido-bazic.
Scrie ecuaţia reacţiei de ionizare a apei ...........................................................................................
Scrie expresia constantei de echilibru pentru ionizarea apei

................................................................................................................................................................
Kc.[H2O]2 = Kw sau KH2O produs ionic al apei; Kw = ...............................
S-a demonstrat experimental că la 250C, în apa pură [H3O+] = [HO-] = 10-7 mol/L , deci produsul ionic al apei are valoare constantă la o
temperatură dată. La 250C , Kw = .............................

SOLUŢII

Acide neutre bazice

[H3O+] > [HO-] [H3O+] = [HO-] [H3O+] < [HO-]
[H3O+] > 10-7 mol/L [H3O+] = 10-7 mol/L [H3O+] < 10-7 mol/L

[H3O+] x [HO-] = 10-14

CONCENTRAŢIA IONILOR DE HIDROGEN

pH-ul soluţiilor
Cunoaşterea concentraţiei ionilor H3O+, (notat şi H+) din soluţiile apoase este deosebit de importantă pentru interpretarea şi
utilizarea unor procese chimice din cercetare sau industrie, precum şi în procesele din domeniul biochimic şi medical.
Concentraţia ionilor hidroniu a soluţiilor apoase având valori foarte mici, se utilizează convenţional noţiunea de pH, iar pentru ionii hidroxil
se utilizează noţiunea de pOH

pH = - lg [H3O+] sau pH = - lg [H+]

pOH = - lg [HO-]
pH + pOH = 14
Scara de pH
[H3O+]
pH 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

pOH
[HO-]

Scara de pH și pOH este valabilă pentru soluții de acizi și baze diluate (CM < 1M)

Activitate experimentală – determinarea pH-ului pentru soluţii uzuale cu pH-metru digital:

Soluţia uzuală pH Caracterul soluţiei

Apă distilată
Lapte
Coca Cola
Suc de roşii
Suc de lămâie
Apă minerală
Hidroxid de sodiu
Acid clorhidric

25
 LECȚIA 20

CALCULAREA pH-ului SOLUŢIILOR DE ACIZI ŞI BAZE

Tendinţa de ionizare (uşurinţa de a ceda protoni) a acizilor, respectiv capacitatea de a accepta protoni a bazlor în soluţii este diferită:
Acizi tari (ex. ) Baze tari (ex. )
-ionizează total sau aproape total în soluţie apoasă - total disociate în soluţie apoasă;
-cedează ușor protoni - acceptă uşor protoni.

Acizi slabi (ex. ) Baze slabe (ex. )

- ionizează foarte puţin în soluţie apoasă - parţial ionizate în soluţie apoasă;
- cedează greu protoni. - acceptă greu protoni.

AMFOLIŢI ACIDO-BAZICI. CARACTER AMFOTER

Scrie procesele de ionizare care au loc la dizolvarea în apă a HCl şi NH3, precizând rolul apei (acid/bază) în cele două soluţii.

HCl + H2O → ....................................................... ; NH3 + H2O ............................................

În concluzie apa se comportă atât ca ...................... cât şi ca .....................................
Substanţele care se comportă ca acizi în reacţie cu bazele, şi ca baze în prezenţa acizilor se numesc substanţe amfotere sau
amfoliţi acido-bazici.
Unele metale, oxizii acestora şi bazele corespunzătoare au caracter amfoter.
Activitate experimentală
- toarnă într-o eprubetă 2 mL soluție AlCl3 și adaugă soluție de NaOH până la precipitarea completă;
- jumătate din precipitatul format toarnă-l într-o altă eprubetă;
- toarnă peste precipitatul din prima eprubetă tot soluție de NaOH până la dizolvarea precipitatului;
- toarnă peste precipitatul din a doua eprubetă soluție de HCl până la dizolvarea precipitatului.

Scrie ecuaţiile reacţiilor hidroxidului de aluminiu cu acid clorhidric şi apoi cu hidroxid de sodiu:

.............................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................

Aplicații:
1. Completează spaţiile libere cu unul din cuvintele din paranteză:
a) În soluţii apoase acizii pun în libertate ioni ............................. (hidroniu, hidroxil);
b) Acidul sulfuric este un acid ............................ (tare, slab);
c) Ionizarea acizilor ............................ are loc în mai multe trepte. (monobazici, polibazici);
d) În seria oxiacizilor: H3PO4, H2SO4, HClO4 aciditatea ............................ (creşte, scade);
e) Metilorange-ul virează din portocaliu în ......................... (galben, roşu) în mediul acid;
f) Bazele sunt substanţe capabile să accepte ............................... (protoni, electroni);
g) În seria NaOH, Mg(OH)2, Al(OH)3 bazicitatea....................................... (scade, creşte);
h) În soluţie apoasă bazele tari ionizează .................................. (total, parţial);
i) Fenolftaleina îşi schimbă culoarea în roşu carmin în prezenţa .................. (unui acid, unei baze);
j) Pentru H2S, ionul HS- reprezintă ............................... (acidul conjugat, baza conjugată);
k) NH3 este acidul conjugat pentru .................................... (NH4+, NH2-).

26
 2. Completaţi fiecare din tabelele de mai jos cu următorii acizi: HCl, CH3 – COOH, H2CO3, HNO3, H2S, H2SO4, H3PO4, HClO4.
Acizi monoprotici Acizi poliprotici Acizi tari Acizi slabi

3.Completează tabelul de mai jos cu următoarele baze: NaOH, Al(OH)3, NH3, KOH, Ba(OH)2, Zn(OH)2.

Baze tari Baze slabe

4.Completează spaţiile libere:

Acid Baza Bază Acid
conjugată conjugat
HCl ............... NH3 ..............
H2CO3 ............... H2PO4- ...............
H2PO4- . .............. HSO4- ...............
HSO4- ............... HO- ...............

5.Completează numai ecuaţiile reacţilor posibile. Explică alegerile făcute:

a) HCl + Na2CO3 ............
b) H2CO3 + CaSO4 ............
c) HNO3 + CH3–COONa ............
d) Mg(OH)2 + AICl3 ............
e) Fe(OH)3 + Na2S ............
f) NH3 + MgCl2 + H2O ............

6. Încercuiește relaţiile corecte:

a) pH = -lg[H3O+]
b) pH + pOH = 10-14 mol2/L2
c) pOH = -lg [H+]
d) [H3O+] = 10-pH
e) [HO-] . [H3O+] = 10-7mol/L
f) în apă pură [HO-] = [H3O+] = 10-7mol/L
g) pH + pOH = 14

7. Precizează caracterul soluţiei în următoarele cazuri:

a) pH = 2
b) pOH = 9
c) pH = pOH = 7
d) [H3O+] = 10-2mol/L
e) [HO-] = 2 x 10-2mol/L
f) [H3O+] = 10-7 mol/L

8.Asociază corect cele două coloane ce conţin soluţiile unor substanţe şi pH-ul acestora.
1) HCl 10-3M a) pH = 3,86
2) KOH 10-2M b) pH = 10,12
3) CH3 – COOH 10-3M c) pH = 3
4) NH3 10-3M d) pH = 4,25
5) H2S 2 x 10-2M e) pH = 12
(Se dau: pentru CH3 – COOH, Ka = 1,85 x 10-5; pentru NH3 Kb = 1,8 x 10-5; pentru H2S, Ka = 1,6 x 10-7)

27
 LECȚIA 21
REACŢIA DE NEUTRALIZARE
Completează spaţiile punctate.
Reacţia de neutralizare este reacţia ce are loc între un .................. şi o ..................... cu formare de .......................... şi ....................
Scrie ecuaţiiile reacţiilor de neutralizare dintre:
a)acid sulfuric şi hidroxid de potasiu: ..................................................................................................................................................................
.
b)acid bromhidric şi hidroxid de bariu: .................................................................................................................................................................

c)acid fosforic şi hidroxid de sodiu: .....................................................................................................................................................................

Scrie reacţia dintre o soluţie de HCl şi o soluţie de NaOH ţinând cont de ionii prezenţi în fiecare soluţie.

................................................................................................................................................................
Concluzie: la neutralizarea soluţiilor apoase de acizi tari cu soluţii apoase de baze tari se combină ionii hidroniu cu ionii hidroxid cu formarea
apei, când are loc transferul unui proton de la ionul hidroniu la ionul hidroxid.
Scrie ecuaţia reacţiei ce stă la baza reacţiei de neutralizare: ...............................................................................
Soluţia rezultată la neutralizare este neutră, dacă o cantitate de acid tare reacţionează cu cu o cantitate de bază tare necesară stoechiometric
neutralizării totale a acidului. Acest fenomen se pune în evidenţă cu ajutorul indicatorilor.

TITRAREA ACIDO-BAZICĂ
Titrarea acid tare-bază tare
Titrarea acido-bazică reprezintă un procedeu prin care se poate determina
molaritatea unei soluţii de acid sau de bază, utilizând reacţia de neutralizare. Soluţia de
acid sau de bază de concentraţie cunoscută se numeşte titrant. Punctul final al titrării este
cunoscut sub numele de punct de echivalenţă, şi reprezintă punctul la care toată cantitatea de
acid sau de bază a fost neutralizată. Punctul de echivalenţă se pune în evidenţă cu ajutorul
indicatorilor.
Pe parcursul titrării acido-bazice au loc modificări ale valorii pH-ului, datorate
modificării concentraţiei ionilor H3O+. Reprezentarea grafică a valorii pH-ului în funcţie de
concentraţia ionilor hidroniu se numeşte curbă de titrare şi se utilizează pentru determinarea
punctului de echivalenţă, punct în care neutralizarea are loc complet.

Activitate experimentală:
Principiul metodei constă în titrarea unui volum cunoscut de soluţie de acid clorhidric 0,1 M, cu o soluție de NaOH de concentrație
necunoscută în prezenţa fenolftaleinei ca indicator pâna la viraj slab roz.
Tabel de date
Nr. Vs HCl (ml) CM (sol. HCl) Vs NaOH (ml) CM (sol. NaOH) Ecuația reacției/Calcule:
crt.
1. 10 0,1
2. 10 0,1
3. 10 0,1

LECȚIA 22
SOLUŢII TAMPON

Soluţiile tampon sunt amestecuri de acizi şi bazele lor conjugate, în anumite proporţii; aceste soluţii au proprietatea de a-şi păstra
constantă valoarea pH-ului la adăugarea de cantităţi limitate de acizi şi baze. Acţiunea tampon este determinată de faptul că soluţia conţine
un acid şi o bază care aparţin aceleiaşi perechi şi care pot neutraliza baza respectiv acidul adăugat.
Soluţia tampon poate fi formată din:

a)bază slabă şi o sare a acidului său conjugat – de exemplu soluţii de amoniac şi clorură de amoniu (concentraţii egale)
Scrie ecuațiile proceselor care au loc la adăugarea unor mici cantităţi Scrie ecuațiile proceselor care au loc la adăugarea unor mici
de soluţie de HCl cantităţi de soluţie deNaOH

............................................................................................................ ......................................................................................................

........................................................................................................ .......................................................................................................

28
b)acid slab şi o sare a bazei sale conjugate – de exemplu soluţii de acid acetic şi acetat de sodiu (concentraţii egale)
Scrie ecuațiile proceselor care au loc la adăugarea unor mici cantităţi Scrie ecuațiile proceselor care au loc la adăugarea unor mici
de soluţie de HCl cantităţi de soluţie deNaOH

............................................................................................................ ......................................................................................................

........................................................................................................ .......................................................................................................

Valoarea pH-ului soluţiei tampon depinde de raportul concentraţiilor acid:sare/bază:sare, numit şi raport de tamponare.
Întocmeşte un referat cu tema „Soluţii tampon în sistemele biologice”

LECȚIA 23
REACȚII CU TRANSFER DE IONI ȘI MOLECULE

1. REACŢII CU FORMARE DE PRECIPITATE

Reacţiile de precipitare sunt reacţiile chimice care au loc cu formarea unei substanţe greu solubile (practic insolubile), numită
precipitat. Solubilitatea (S) reprezintă cantitatea maximă dintr-o substanţă care se dizolvă într-o anumită cantitate de solvent, la o anumită
temperatură.
După solubilitatea în apă substanţele se clasifică în: substanţe greu solubile (S  10-4 moli/L), substanţe solubile (S  10-2 moli/L), substanţe
uşor solubile (S  10-1 moli/L)
Substanţele cu solubilitate foarte redusă, mai mică de 10-4 moli/L sunt considerate electroliţi greu solubili.
Activitate experimentală:

Denumirea Substanțe și ustensile Mod de lucru Observații

experimentului
1.Obţinerea clorurii - soluție de AgNO3 *toarnă în eprubetă 1mL soluție AgNO3 și adaugă Se obține o substanță .........……
de argint - soluție HCl soluţie de HCl până la precipitarea completă. de culoare ………..................
- eprubetă *lasă eprubeta în stativ În timp substanţa se ...................
2.Obţinerea iodurii - soluție de Pb(NO3)2 *toarnă în eprubetă 1mL soluție KI și adaugă Se obține o
de plumb - soluție KI soluție de Pb(NO3)2 până la precipitarea subst.…........…… de culoare
- eprubetă completă. …….............…

3.Obţinerea - soluție CuSO4 *toarnă în eprubetă 1mL soluție CuSO4 și adaugă Se obține o substanță .........……
hidroxidului de - soluție NaOH soluție de NaOH până la precipitarea completă. de culoare ………......................
cupru - eprubetă
4.Obţinerea - soluţie de FeCl3 *toarnă în eprubetă 1mL soluție FeCl3 și adaugă Se obține o substanță .........……
hidroxidului feric - soluție NaOH soluție de NaOH până la precipitarea completă. de culoare ……...........…
- eprubetă

Scrie ecuaţiile reacţiilor chimice din experimentele realizate:

1. ......................................................................................................................................................

2. ......................................................................................................................................................

3. .......................................................................................................................................................

4. ........................................................................................................................................................

Produsul de solubilitate
Pentru o substanţă greu solubilă în soluţie saturată:
BA B+ + A-

aplicaţi legea acţiunii maselor

Produsul [B+] . [A-] = Ps reprezintă produsul de solubilitate, S = [B+] = [A-]

Scrieţi relaţia dintre produsul de solubilitate şi solubilitate ...............................................................

Dacă produsul concentraţiei ionilor nu atinge valoarea produsului de solubilitate, electrolitul nu precipită.
29
 Aplicații:
1.Se tratează 250 mL soluţie de azotat de argint 0,1 M cu o soluţie de clorură de sodiu în exces. Calculează masa precipitatului
separat după filtrare.

2.Un litru de soluţie de hidroxid de sodiu de concentraţie necunoscută se tratează cu 0,2 L soluţie de clorură ferică de concentraţie
0,1 M. Se obţin 3,25 g precipitat.
a)scrie ecuaţia reacţiei chimice;
b)calculează concentraţia molară a soluţiei de hidroxid de natriu.

LECȚIA 24

REACŢII DE IDENTIFICARE A UNOR CATIONI ŞI ANIONI

Reacţiile cu formare de precipitate sunt folosite în chimia analitică pentru identificarea şi determinarea cantitativă a ionilor. În
analiza chimică sunt alese reacţiile care formează combinaţii uşor de recunoscut (precipitat, culoare).
Cationii (ionii pozitivi ai metalelor) şi anionii (ioni negativi) sunt împărţiţi în grupe analitice în funcţie de reactivul lor specific de
grupă cu ajutorul cărora se pot separa şi identifica din amestecuri.
Activitate experimentală:
Identificarea cationilor
Substanţele cu solubilitate foarte redusă, mai mică de 10-4 moli/L sunt considerate electroliţi greu solubili.
1.Identificarea Pb2+ cu H2SO4
Introdu într-o eprubetă 2 mL soluţie azotat de plumb. Adaugă câteva picături de soluţie acid sulfuric. Apare un precipitat de culoare ................
Scrie ecuaţia reacţiei chimice

................................................................................................................................................................
2. Identificarea Pb2+ cu soluţie de iodură de potasiu.
Introdu într-o eprubetă 2 mL soluţie azotat de plumb. Adaugă un mL soluţie iodură de potasiu. Apare un precipitat de culoare .........................
Scrie ecuaţia reacţiei chimice

................................................................................................................................................................
3.Identificarea ionului Cu2+ prin formarea reactivului Schweitzer.
Pune într-o eprubetă 2 mL soluţie sulfat de cupru. Adaugă soluţie de hidroxid de natriu până la precipitare completă. Introdu peste precipitatul
gelatinos obţinut, soluţie de amoniac şi agită eprubeta până la dizolvarea precipitatului.
Apare un precipitat de culoare ................................. apoi o soluţie de culoare ......................................
Scrie ecuaţiile reacţiilor ce au avut loc

................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................
4. Identificarea Cu2+ cu soluţie de iodură de potasiu.
Pune într-o eprubetă 2 mL soluţie sulfat de cupru. Adaugă în picături soluţie de iodură de potasiu.
Se formează un precipitat negru de CuI2 care se descompune instantaneu în CuI precipitat alb şi I2
Scrie ecuaţia reacţiei chimice

..................................................................................................................................................................
5.Identificarea ionilor Fe2+ şi Fe3+ cu soluţie de hidroxid de sodiu
Utilizează o soluţie ce conţine o sare solubilă a ionilor Fe2+ şi o soluţie ce conţine o sare solubilă a ionilor Fe3+. Adaugă peste soluţiile
respective soluţie de NaOH.
30
Pentru ionii Fe2+ s-a obţinut un precipitat de culoare .............................. iar pentru Fe3+ un precipitat de culoare ...............................................
Scrie ecuaţiile reacţiilor chimice pentru cele două situaţii

............................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................................
6.Identificarea ionului Ba2+ cu soluţie de acid sulfuric
Pune într-o eprubetă soluţie de clorură de bariu peste care adaugă soluţie de acid sulfuric
Se obţine un precipitat de culoare ................................................
Scrie ecuaţia reacţiei chimice

.............................................................................................................................................................

Identificarea anionilor
Activitate experimentală
1.Identificarea anionului sulfat SO42- cu soluţie de aceta de plumb (CH3COO)2Pb
Introdu într-o eprubetă o soluţie diluată de acid sulfuric peste care adaugă în picături soluţie de acetat de plumb.
Se formează un precipitat de culoare ...................................
Scrie ecuaţia reacţiei ce a avut loc

................................................................................................................................................................
2.Identificarea anionului carbonat CO32- cu soluţie de acid sulfuric.
Introdu într-o eprubetă un vârf de spatulă de carbonat de sodiu solid. Adaugă cu atenţie acid sulfuric diluat. Reacţia are loc cu
............................................ deoarece se formează ........................
Scrie ecuaţia reacţiei

.............................................................................................................................................................
3. Identificarea anionului carbonat CO32- cu soluţie de azotat de argint.
Introdu într-o eprubetă 2 mL soluţie carbonat de sodiu. Adaugă în picături soluţie de azotat de argint.
Se formează un precipitat de culoare .........................
Scrie ecuaţia reacţiei chimice

.............................................................................................................................................................
4.Identificarea ionului azotit NO2- cu o soluţie de azotat de argint.
Pune într-o eprubetă soluţie de azotit de sodiu. Adaugă soluţie de azotat de argint.
Se formează un precipitat de culoare ..................................
Scrie ecuaţia reacţiei chimice

...........................................................................................................................................................
5.Identificarea ionilor Cl- şi I- cu soluţie de azotat de argint.
a)Adăugă soluţie de azotat de argint peste o soluţie de HCl.
Apare un precipitat de culoare ................................
Scrie ecuaţia reacţiei

..............................................................................................................................................................
b)Adaugă soluţie de azotat de argint peste o soluţie de iodură de potasiu.
Apare un precipitat de culoare ...................................
Scrie ecuaţia reacţiei

............................................................................................................................................................

31
 LECȚIA 25

2. REACȚII CU FORMARE DE COMBINAȚII COMPLEXE

O categorie foarte importantăde reacții cu transfer de ioni și molecule este cea a reacțiilor care au ca rezultat formarea de
combinații complexe.
Structura combinațiilor combinațiilor complexe:

Ion complex [Cu(NH3)4]2+ Ion metelic central Cu2+

Combinație complexă Liganzi: 4NH3
Ex: [Cu(NH3)4](OH)2 (numul de liganzi= număr de coordinare
Ioni din sfera exterioară: 2(OH)-

Ion metalic central : acceptorul de electroni

- are volum mic și orbitali liberi
- poate accepta electronii de la liganzi
- metale (Al3+, Sn4+, Pb+); dar în special metale tranziţionale:
Liganzi: donorii de electroni
- dispun de dublete neparticipante de electroni
- pot fi molecule neutre: H2O, NH3, CO
- pot fi ioni negativi: Cl-, HO-, CN-, SCN-
Denumirea combinaţiilor complexe:
- se citește ca o sare, începând cu sfârșitul formulei;
- se pecizează numărul liganzilor;
- se precizează valența ionului complex (în cazul metalelor cu valențe multiple;
- denumirea liganzilor: NH3- amino Cl- - cloro
H2O – acvo CN- – ciano
HO- - hidroxo SCN- - sulfociano
Ex: [Ag(NH3)2]OH – hirdoxid de diamnioargint
Na[Al(OH)4] – tetrahidroxoaluminat de sodiu
[Cu(NH3)4](OH)2 – hidroxid de tetraaminocupru (II)
K2[CoCl4] – tetrahidroxoaluminat de sodiu

32
 LECȚIA 26

Activitate experimentală: Reacții cu formare de combinații complexe – fișă de lucru

Denumirea experimentului Substanțe și ustensile Mod de lucru Observații Ecuațiile reacțiilor chimice
1.Obținerea reactivului - soluție de CuSO4 - toarnă în eprubetă 1mL soluție CuSO4 1.Se obține un ……. ……… de
Schweitzer - soluție NaOH și adaugă NaOH până la precipitarea culoare ………………….. CuSO4 + NaOH → ……… + …………
(hidroxid tetraaminocupric) - soluție NH3 completă. 2. Apoi se obține o …………... de
-eprubetă -toarnă deasupra soluție de NH3 până la culoare ………………… ………. + NH3 → [Cu(NH3)4](OH)2
dizolvarea precipitatului
2.Obținerea reactivului - soluție de AgNO3 - toarnă în eprubetă 1mL soluție AgNO3 1.Se obține un ……. ……… de
Tollens - soluție HCl și adaugă soluție de HCl până la culoare ………………….. AgNO3 + HCl → ……… + …………….
(hidroxid diaminoargentic) - soluție NH3 precipitarea completă. 2. Apoi se obține o …………...
- eprubetă - toarnă deasupra soluție de NH3 până la ………………… ……… + NH3 + H2O → [Ag(NH3)2]OH + NH4Cl
dizolvarea precipitatului
3.Obținerea tetrahidroxoalu- - soluție AlCl3 - toarnă în eprubetă 1mL soluție AlCl3 și 1.Se obține un ……. ……… de
minatului de sodiu - soluție NaOH adaugă soluție de NaOH până la culoare ………………….. AlCl3 + NaOH → …………. + …………
- eprubetă precipitarea completă. 2. Apoi se obține o …………...
- toarnă deasupra tot soluție de NaOH ………………… ………….. + NaOH →
până la dizolvarea precipitatului
4.Obținerea - soluție HgCl2 - toarnă în eprubetă 1mL soluție HgCl2 și 1.Se obține un ……. ……… de
tetraiodomercuriatului de - soluție KI adaugă soluție KI până la precipitarea culoare ………………….. HgCl2 + KI → …………. + …………
potsisiu - eprubetă completă. 2. Apoi se obține o …………...
- toarnă deasupra tot soluție de KI până ………………… ........... + KI → K2[HgI4]
la dizolvarea precipitatului
5. Obținerea - soluție CuSO4 - toarnă în eprubetă 1mL soluție CuSO4 1.Se obține un ……. ……… de
...................................... - soluție K4[Fe(CN)6] și adaugă câteva picături de CH3COOH, culoare ………………….. CuSO4+ K4[Fe(CN)6] → ………............…. + …………
...................................... - soluție CH3COOH apoi soluție K4[Fe(CN)6]. ............................. în apă
- eprubetă
6. Obținerea - soluție FeCl3 - toarnă în eprubetă 1mL soluție FeCl3 și 1.Se obține un ……. ……… de
...................................... - soluție K4[Fe(CN)6] adaugă soluție K4[Fe(CN)6]. culoare ………………….. FeCl3 + K4[Fe(CN)6] → ………............…. + …………
...................................... - eprubetă ............................. în apă
(albastru de Berlin)

33
 LECȚIA 27

APLICAȚII ALE COMBINAȚIILOR COMPLEXE

Combinaţiile complexe stau la baza unor procese biologice, ca şi a unor reacţii catalitice. Substanţa vitală pentru fotosinteza
din plante, clorofila, este o combinaţie complexă a magneziului şi hemoglobina, care transportă oxigenul în celulele animale, este o
combinaţie complexă a fierului.
Combinațiile complexe au numeroase aplicații practice:
- în chimie la recunoașterea unor ioni care formează ioni complecși colorați (Fe2+, Fe3+, Cu2+, Hg2+);
- la obținerea unor metale cu un înalt grad de puritate (Ag, Au);
- în industria coloranților;
- ca dizolvanți specifici; de exemplu hidroxidul tetraaminocupric este dizolvant al celulozei
- stau la baza unor procese biologice, ca şi a unor reacţii catalitice (substanţa vitală pentru fotosinteza din plante, clorofila,
este o combinaţie complexă a magneziului şi hemoglobina, care transportă oxigenul în celulele animale, este o combinaţie
complexă a fierului).
- sunt reactivi foarte importanţi în analiza chimică.
Reactivul Tollens (hidroxidul de diaminoargint I) este folosit pentru recunoaşterea aldehidelor.
Albastrul de Berlin (hexacianoferat (II) de fier III) se utilizează pentru identificarea ionilorFe3+.
Albastrul de Turnbull (hexacianoferat (III) de fier II) este utilizat pentru precipitarea ionilor Fe 2+.
Tetraiodomercuriatul de potasiu se utilizează pentru determinarea cantitativă a amoniacului.

Realizează un referat cu tema:

UTILIZĂRI ALE COMBINAŢIILOR COMPLEXE

Rezolvă următoarele aplicații de calcul:

Proprietăţile combinaţiilor complexe

Majoritatea combinaţiilor complexe manifestă stabilitate atât în stare solidă, cât şi în soluţie, determinată de natura
atomului central şi a liganzilor. Cele mai multe combinaţii complexe sunt solubile în apă sau în solvenţi organici şi sunt intens
colorate.
În soluţie apoasă, majoritatea combinaţiilor complexe se comportă ca electroliţi formând ionul complex. Ionii complecşi se
disociază la rândul lor într-o foarte mică măsură – disociere secundară.
Scrie ecuaţiile reacţiilor de disociere pentru următoarele combinaţii complexe

a)[Al(H2O)6]Cl3

b)[Cu(NH3)4](OH)2

c)Fe4[Fe(CN)6]3

Reacţiile de disociere sunt procese de echilibru, deci se pot determina constantele de disociere ale ionilor complecşi, aplicând legea
acţiunii maselor.
Scrie expresia constantei de disociere pentru ionul complex obţinut la punctul c) din exerciţiul anterior.

Din valorile constantelor de disociere ale ionilor complecşi, numite adesea şi constante de instabilitate, se poate aprecia
stabilitatea ionilor complecşi. Stabilitatea este cu atât mai mare cu cât valoarea constantei de disociere este mai mică.

34
 PROBLEME RECAPITULATIVE

I. Scrieţi termenul din paranteză care completează corect fiecare dintre următoarele afirmaţii:
1. Monoxidul de carbon CO(g) este un compus mai …………….. decât dioxidul de carbon CO2(g), deoarece Δ𝐻𝑓𝐶𝑂(𝑔)0= ̶ 110,5
kJ/mol, iar Δ𝐻𝑓𝐶𝑂2(𝑔)0 = ̶ 393,5 kJ/mol. (stabil/ instabil)
2. Dizolvarea acidului sulfuric în apă este un proces …………………..….. . (endoterm/ exoterm)
3. Catalizatorii ……….. energia de activare şi modifică mecanismul reacţiei (micşorează/ măresc)
4. Reacţiile redox din celulele de electroliză ……..………. reacţii spontane şi au loc sub acţiunea curentului electric (sunt/ nu sunt).
5. Fermentaţia alcoolică a glucozei din struguri este o reacţie ……….…………… . (lentă/ rapidă)

II. Pentru fiecare item al acestui subiect, notaţi numai litera corespunzătoare răspunsului corect. Fiecare item are un singur răspuns
corect.
1. Dintre următoarele substanţe are entalpia standard de formare 𝛥𝐻𝑓0 = 0 compusul:
A. NH3(g) B. H2(g) C. H2SO4(l) D. CaCO3(s)
2. Consumul energetic al unui jucător de baschet într-un meci este de 2510 kJ. Masa de proteine, cu valoarea energetică 16,7 kJ/g,
necesară pentru acoperirea acestui consum energetic este:
A. 150,3 g B. 15,03 g C.15,03 kg D.1,503 kg
3. Seria de substanţe care se obţin, la scară industrială, numai prin electroliză este:
A. Mg, Cl2, H2O B. K, F2, NaOH C. Na, Br2, NH3 D. Fe, Cl2, CuSO4
4. Sinteza monoxidului de azot din elemente este reprezentată de ecuaţia termochimică:
N2(g) + O2(g) + 180,6 kJ  2NO(g)
La descompunerea unui mol de monoxid de azot în elemente:
A. se absorb 180,6 kJ B. se degajă 180,6 kJ C. se absorb 90,3 kJ D. se degajă 90,3 kJ
5. Substanţele chimice care diminuează viteza reacţiilor chimice sau chiar împiedică o reacţie chimică să se desfăşoare se numesc:
A. catalizatori B. promotori C. inhibitori D. enzime

III. 1. În industria clorosodică, o importanţă deosebită o are electroliza soluţiei de clorură de sodiu în vederea obţinerii hidroxidului de
sodiu. Se supun electrolizei 975 g soluţie apoasă de clorură de sodiu de concentraţie procentuală 24%.
a) Scrieţi ecuaţiile proceselor care au loc la electrozi şi ecuaţia globală.
b) Determinaţi masa de clorură de sodiu de puritate 90% necesară preparării soluţiei supuse electrolizei.
c) Precizați cum se poate identifica formarea hidroxidului de sodiu în spaţiul catodic.
2. În laboratoarele de chimie școlare etanolul poate fi folosit drept combustibil în spirtiere.
a) Determinaţi variaţia entalpiei reacţiei de ardere a unui mol de etanol, C2H5OH(l), cunoscând ecuaţia termochimică şi valorile
entalpiilor molare de formare:
C2H5OH(l) + 3O(g) → 2CO2(g) + 3H2O(l)
Δ𝐻𝑓𝐶𝑂2(𝑔)0= ̶ 393,5 kJ/mol, Δ𝐻𝑓𝐻2𝑂(𝑙)0= ̶ 285,8 kJ/mol, Δ𝐻𝑓𝐶2𝐻5𝑂𝐻(𝑙)0= ̶ 277,6 kJ/mol.
b) Calculați masa de etanol care furnizează prin ardere căldura necesară pentru a încălzi 100 g de apă dintr-un pahar Berzelius de
la t1 = 10 0C la t2 = 90 0C (𝑐𝐻2𝑂= 4,18 J∙g-1·grad-1). Se consideră că nu au loc pierderi de căldură.
3 . Aluminotermia este reacţia chimică folosită la sudarea şinelor de cale ferată. Fierul redus aluminotermic rezultă în stare topită şi
prin solidificare se realizează sudura.
Fe2O3(s) + 2Al(s) → Al2O3(s) + 2Fe(s) ΔrH = ̶ 836 kJ
Calculați cǎldurǎ care se degajă la formarea a 560 g fier.
4. Acidul fosforic (H3PO4) se utilizează în industria alimentară la ajustarea acidității şi ca antioxidant. Se adaugă în băuturi
răcoritoare carbogazoase, în produse din carne şi în brânzeturi.
Calculaţi entalpia standard de formare a acidului fosforic conform ecuaţiei:
1/4P4(s) + 3/2H2(g) + 2O2(g) → H3PO4(l)
utilizând ecuaţiile termochimice:
P4(s) + 5O2(g) → P4O10(s) ΔrH1 = ̶ 3062 kJ
P4O10(s) + 6H2O(l) → 4H3PO4(l) ΔrH2 = ̶ 257,2 kJ
H2(g) + 1/2O2(g) → H2O(l) ΔrH3 = ̶ 285,8 kJ.

35