Omul

Omul a fost preocupat din totdeauna de a se define pe sine, de

ași identifica esența, ceea ce ii este propriu numai lui. Multi filozofi au
surprins ființa umană din diferite unghiuri.
Consider ca teoria lui Aristotel este cea mai apropiata de
adevar deoarece omul este cu adevarat un ,,zoon politikon” (animal
social).

In primul rand, Aristotel sustine ca natura nu creeaza nimic

fara un un scop, scopul omului fiind de acela de a socializa. Asa cum
o pasare se naste cu aripi pentru a putea zbura, omul se naste cu
capacitatea de a se dezvolta din punct de vedere itelectual. Dupa cum
sugereaza si proverbul: ,,Omul cat traieste invata”, omul inca de la
nastere trece printr-un process de dezvoltare intelectuala continua,
dobandind noi cunostinte si abilitati.

In al doilea rand odata cu dezvoltarea inteligentei omului apar

si unele intrebari legate de moralitate. O diferenta intre animal si om
este capacitatea omului de a nu fi condus de instinct si de a analiza ce
se petrece in jurul lui.
Omul poate face diferenta dintre cee ce este bine si cea ce este
rau din punct de vedere al moralitatii, acestia avand un simt al
dreptatii si capacitatea de a judeca si de a lua o decizie in legatura cu
cea ce urmeaza sa faca, spre deosebire de un animal care ataca sau
fuge cand se simte in pericol.
Omul are capacitatea de a ierta si de a pedepsi dar de cele mai
multe ori acesta o face pe baza de dovezi clare dar in unele cazuri
acesta pedepseste vinovatul sau nevinovatul fara nicio dovada,
bazandu-se doar pe instinct.
In concluzie omenii si animalele nu sunt atat de diferiti de
animale insa exista o linie intre acestia, oamenii avand posibilitatea de
a incalca acea linie. Aceasta linie reprezinta dezvoltarea intelectuala si
nevoia omului de a socializa.