CURS 5

Echilibre în sisteme eterogene

Echilibrul de precipitare. Solubilitatea precipitatelor şi

factorii care o influenţează.
Analiza gravimetrică. Etape, factorul gravimetric.

1
 Echilibre în sisteme eterogene
Echilibre formate din 2 faze:
(1) O fază apoasă
Mn+ +n X-
(2) Un compus MXn greu solubil în faza apoasă
(cel mai adesea) sau un solvent nemiscibil cu apa


MXn

O specie chimică va fi distribuită între cele 2 faze după un

echilibru de repartiţie.

În faza apoasă specia poate fi implicată în diferite echilibre

controlate de pH, existenţa liganzilor sau a altor specii redox.
2
Reguli de solubilitate în apă pentru compuşii
ionici
Compuşi conţinând ionii de mai jos sunt în general solubili în apă
 Ioni ai metalelor alcaline şi ion amoniu ….
 Ion acetat …..
 Ion azotat…..
 Halogenuri… (excepţie AgX, Hg2X2, PbX2)
 Ion sulfat (excepţii SrSO4, BaSO4,, parţial CaSO4,)

Compuşi conţinând ionii de mai jos sunt în general insolubili în apă

 Ion carbonat (excepţii pt. metale alcaline şi ion amoniu)
 Ion cromat (excepţii pt. metale alcaline şi ion amoniu)
 Ion fosfat (excepţii metale alcaline şi ion amoniu)
 Ion sulfură (excepţii CaS, MgS, SrS, BaS, pt. metale alcaline şi ion amoniu)
 Hidroxizi (excepţie cei de Ca, Sr, Ba şi ioni ai metalelor alcaline şi ion
amoniu)

3
 De reținut!

Altfel spus,
3 reguli pentru solubilitatea compuşilor ionici
1. Toţi compuşii elementelor din gr. I a sistemului periodic (Na+,
K+), sărurile de NH4+, NO3- , cei mai mulţi C2H3O2- (acetați) sunt
SOLUBILI.

2. Sărurile anionilor Cl-, Br-, I- sunt SOLUBILE cu excepţia celor

de Ag+, Hg22+, Pb2+

3. Toţi compuşii conținând S-2 și OH- sunt INSOLUBILI cu excepţia

celor pentru elementele din gr. I a sistemului periodic (Na+, K+),
NH4+, Ca2+ , Ba2+
4
 Schema de separare a
cationilor pe grupe
analitice

5
Dr. Alanah Fitch, afitch@luc.edu
Echilibre cu formare de compuşi greu solubili

Mn+ +n X-  MXn MXn Mn+ +n X-

Mn+ - ion metalic (acceptor)
Mn+ +n X-
X- - anion (particulă caracteristică)
MXn – combinaţie greu solubilă în mediul de reacţie


[ M n+ ][ X − ]n
K=
MXn

[ MX n ]
Concentraţia compusului greu solubil MXn în faza apoasă nu poate depăşi
o anumită valoare în mediul de reacţie (solubilitate)
Soluţie saturată – conc. de MXn în soluţie este egală cu solubilitatea
Solubilitate – cantitate maximă de substanţă care se poate dizolva la 1 L soluţie

Solubilitatea (s) – se poate exprima în mol/L, g/L 6

Dacă speciile Mn+ şi X- se amestecă astfel încât [MXn] > s, excesul de MXn precipită (trece în
fază solidă)

MXn  MXn  Mn+ + nX-

Solid S o l u ţ i e
Mn+ +n X-

[ M n+ ][ X − ]n


K= MXn
[ MX n ]

[Mn+] [X-]n = K x [MXn] = constant = Ks

Ks – constanta produsului de solubilitate, dependenta de temperatură (valori tabelate)

(numita pe scurt și produs de solubilitate)

• Când speciile Mn+ şi X- se amestecă astfel încât produsul [Mn+] [X-]n < Ks , compusul MXn
nu precipită.

• Când speciile Mn+ şi X- se amestecă astfel încât produsul [Mn+] [X-]n > Ks , compusul MXn
precipită. 7
Exemplu:
Într-o soluţie de ioni Ca2+ de concentraţie 0.005 M se introduc ioni oxalat,
C2O42- până la o concentraţie de 10-8 M. Se formează sau nu
precipitat de CaC2O4 ? Ks = 2.3 10-9 mol2/L2

R:
CaC2O4  Ca2+ + C2O42-
[Ca2+]=5 x10-3 M ; [C2O42- ] =10-8 M
[Ca2+] x [C2O42- ] =5x10-3 x10-8 = 5x10-11 <Ks

8
 Solubilitate. Produs de solubilitate
Solubilitate (S) – nr. maxim de moli dintr-un compus care se pot dizolva la
1 L soluţie; S0 – se referă la solubilitatea precipitatului în apă distilată

BA  BA  B+ + A- BmAn  BmAn  mBn++ nAm-

Solid S o l u ţ i e Solid S o l u ţ i e
S0 mS0 nS0
S0 S0 S0

[Bn+]=mS0
Ks= [B][A]= S0 x S0
[Am-]=nS0

Ks = [Bn+]m [Am-]n = (mS0)m(nS0)n

S0 = K s Ks
So = m+ n m n
m n 9
Exerciţii:
1. Produsul de solubilitate al CaF2 este Ks = 4 10-11. Care este solubilitatea exprimată
în g/L? Masa moleculară a CaF2 este78 g/mol .

−11
K 4  10
So = 3 1 s2 = 3 = 2.110−4 M
12 4
Solubilitatea exprimată în g/L: 2.1 x 10-4 x 78 = 1.6 10-2

2. Produsul de solubilitate al AgCl este 10-10. Care este solubilitatea exprimată în

mol/L şi g/L? Masa moleculară a AgCl este143.5 g/mol.

10
Solubilitatea compuşilor greu solubili
este influenţată de:

 Prezenţa ionului comun (ex. solubilitatea AgCl într-o sol de NaCl (s)
este mai mică decât în apă distilată (s0) din cauza prezenței ionului
comun Cl- care deplasează echilibrul de disociere al AgCl înspre
forma nedisociată, insolubilă)
 Valoarea pH-ului (mai ales în cazul hidroxizilor, de ex. Mg(OH)2)
 Prezenţa unor liganzi (care angreneaza ionii metalici rezultați din
disocierea precipitatului în complecși solubili; de ex. Este solubil în
prezența NH3 deoarece se formează complexul [Ag(NH3)2+]
 Echilibre redox (ionii metalici reultați din disociere pot suferi procese
redox)

11
 Analiza gravimetrică
(măsurarea masei)

• Analiza gravimetrică se bazează pe izolarea cantitativă a

analitului prin precipitare şi cântărirea precipitatului
• Analitul este compusul de determinat
• Reactivul de precipitare este reactivul folosit pentru
convertirea analitului într-un compus greu solubil

12
Etapele analizei gravimetrice

• Cântărirea probei de analizat

• Dizolvare într-un solvent adecvat
• Adaosul de agent de precipitare în exces
• Filtrarea amestecului pentru separarea precipitatului (...)
• Spălarea precipitatului pentru eliminarea impurităţilor
• Uscarea precipitatului pentru eliminarea apei
• (Calcinarea precipitatului)
• Cântărirea
• Repetarea uscării (calcinării) până la masă constantă
• Menţinerea precipitatului în exicator
• Calculul % de analit în probă
13
Precipitare
• Cantitativă
• Se aleg condiţiile optime de precipitare pentru a obţine:
o Precipitat greu solubil , cu s mic (se preferă ppt. cristaline, cu
dimensiuni mari ale particulelor)
o Precipitat uşor filtrabil
o Precipitat fără impurităţi

• Masa precipitatului mult mai mare decât masa speciei de

determinat pentru eroare minima

14
 Filtrare
• La presiune atmosferică sau la vid
• Soluţie fierbinte sau la temperatura camerei
• Hârtie de filtru cu porozitate adecvată
• Creuzete filtrante adecvate

Spălare
• Eliminarea speciilor adsorbite
• Evitarea solubilizării precipitatului

15
 Uscare
• Eliminarea apei

Calcinare
• Temperatura de calcinare depinde de forma compusului la cântărire
• Calcinare până la obţinerea unei mase constante
• Calcinarea se face în creuzete de porţelan aduse la masă constantă

16
 Cântărire
Masa exactă determinată cu balanţa analitică

Calcule
• Pe baza stoechiometriei
• Cu factorul gravimetric f (convertește masa de compus cântărit în
masă analit.
• De ex. la determinarea Ag ca AgCl, fAg=AAg/MAgCl= 107.8/143.3;
înmulțind masa AgCl rezultată cu factorul gravimetric f se obține
cantitatea corespunzătoare de Ag.

https://www.youtube.com/watch?v=dERZhN-01f8
17
Ex.: Determinarea gravimetrică a Ca
O cantitate de 2.0000 g calcar a fost dizolvată în HCl şi tot calciul din
probă a fost transformată în ioni Ca2+. Soluţiei i s-a adăugat soluţie de
(NH4)2C2O4 (oxalat de amoniu) în exces pentru precipitarea Ca2+ca
CaC2O4 (s) (oxalat de calciu). Să se determine % de Ca în proba iniţială.
Ecuaţia reacţiei: Ca2+ +C2O42- +H2O = CaC2O4 H2O

Precipitatul este spălat cu soluţie de (NH4)2C2O4 şi apoi cântărit în una din

următoarele forme:
 CaC2O4 H2O - uscare la 100-105 °C timp de 1-2 h. Dezavantaje: caracter
higroscopic şi dificil de îndepărtat excesul de oxalat la această temp.
 CaCO3 - încălzire la 475-525 °C în cuptor. Este metoda recomandată
deoarece CaCO3 nu este higroscopic.
CaC2O4 = CaCO3 + CO
CaO - calcinare la 1200 °C. Dezavantaje: CaO are masa moleculară
mica relativ la cea a Ca şi este higroscopic.
CaCO3 = CaO + CO2
18
Calule:
 CaC2O4 H2O masa cântărită (2.1900 g) se înmulţeşte cu factorul
gravimetric:
f = Ca/ CaC2O4 H2O = 40/146=0.2740
m Ca = 2.1900 x 0.2740 = 0.6000 g % Ca = 0.6000 x 100/2 = 30.00

 CaCO3 masa cântărită (1.5003 g) se înmulţeşte cu factorul

gravimetric:
f = Ca/ CaCO3 = 40/100 = 0.4
m Ca = 1.5003 x 0.4 = 0.6001 g % Ca = 0.6001 x 100/2 = 30.00

 CaO masa cântărită (0.8458 g) se înmulţeşte cu factorul gravimetric:

f = Ca/ CaO = 40/56 = 0.7143
m Ca = 0.8458 x 0.7143 = 0.6041 g % Ca = 0.6041 x 100/2 = 30.20

19
Analiza gravimetric pe scurt
• Simplă
• Ieftină (ustensile, reactivi, instrumentaţie)
• Specifică
• Consumatoare de timp
• Exactă
• Precisă
• Sensibilă

20
 Lectură: Formarea stalactitelor și stalagmitelor

Stalactite şi stalagmite stalactite

Apa uşor acidă dizolvă calcar

CaCO3 (s) + H+ = Ca2+ (aq) + HCO3- (aq)

Când aciditatea se reduce, reapare precipitatul:

Ca2+ (aq) + HCO3- (aq) + OH- (aq) = CaCO3 (s) + H2O

stalagmite
21
 1. Va precipita PbSO4 când 0.039 g Pb(NO3)2 se dizolvă în 500 mL soluție acid sulfuric 1.0 x 10-4
mol/L? Justificaţi răspunsul prin calcul. Ks(PbSO4) = 1.3 x 10-8. M (Pb(NO3)2) = 331.2.

Indicație: se calculează concentrațiile molare (mol /L) de [Pb2+] și [SO42-]; se calculează produsul lor și se
compară cu Ks )

2. Aranjați următoarele precipitate în ordinea creșterii solubilității: Fe(OH)3, CaCO3, AgI, Ag2CrO4.
Căutați valorile Ks pentru aceste precipitate. Ce culori au aceste precipitate?

Indicație: se calculează în fiecare caz solubilitatea s0 aplicînd formula pentru tipul de precipitat.

3. La extracția magneziului din apa de mare, Mg2+ este precipitat ca Mg(OH)2. Pentru o
concentrație a ionilor de magneziu în apa de mare de 5 x 10-2 mol/L, care este concentrația minimă
de ioni hidroxil pentru precipitare la 25ºC? Justificați răspunsul prin calcul. Ks(Mg(OH)2) = 1 x 10-11
la 25ºC.
Indicație: se scrie r. de disociere a Mg(OH)2; pe baza Ks și a concentrației ionilor [Mg2+] se calculează
concentrația [OH-]

4. Calculaţi pH-ul minim pentru precipitarea completă a Fe(OH)3 . Ks(Fe(OH)3) = 6.3x10-38.

Precipitarea se consideră cantitativă când [Fe3+] este 10-5
Indicație: se scrie r. de disociere a Fe(OH)3 ; pe baza Ks și a concentrației ionilor [Fe3+] se calculează
concentrația [OH-], apoi pH-ul soluției
22