Dedurizarea si demineralizarea apei cu ajutorul

schimbatorilor de ioni

Principiul Lucrarii

Apa bruta contine substante anorganice si organice, solubile si insolubile, electroliti

si neelectroliti, a caror prezenta produce in sistemele instalatiilor de cazane neajunsuri grave:
depuneri, coroziuni, supraconsum de combustibil.
Duritatea totală, notată dT, reprezintă conţinutul total de ioni de calciu (Ca+2) şi
magneziu (Mg+2) existenţi în apă sau abur ca săruri solubile.
Conţinutul de ioni de calciu şi magneziu pot fi sub formă de:
o carbonaţi acizi sau bicarbonaţi, Ca(HCO3)2 şi Mg(HCO3)2, ce conferă duritate
temporară (dtp) sau carbonatică. Se numeşte temporară deoarece dispare la încălzirea
apei (t > 60 oC) şi reprezintă conţinutul în ioni de calciu şi magneziu corespunzător
conţinutului de carbonaţi acizi de calciu şi magneziu din apă. Carbonaţii acizi se
transformă în carbonaţi neutri sau hidroxizi greu solubili:
Ca(HCO3)2 → CaCO3 ↓+ CO2 +H2O
Mg(HCO3)2→ MgCO3 ↓+ CO2 +H2O
MgCO3 +H2O → Mg(OH)2 + CO2
o alte săruri solubile de calciu şi magneziu (sulfaţi, cloruri, azotaţi), stabile termic, ce
conferă duritate permanentă (dp) sau necarbonică şi reprezintă conţinutul de ioni de
calciu şi magneziu corespunzător altor săruri de calciu şi de magneziu în afară de
carbonaţii acizi. Aceste săruri precipită numai când produsul lor de solubilitate este
depăşit.
dT = dtp + dtp
Ionii de calciu şi de magneziu există în apă datorită disocierii sărurilor menţionate.
Mai există şi noţiunea de duritate reziduală, notată dr, care reprezintă duritatea totală după
aplicarea unui procedeu de tratare.
Duritatea apei se măsoară în grade de duritate (germane, engleze, americane...= şi
în mE/L (miliechivalenţi/litru de apă). În România se foloseşte gradul de duritate german
(od).
1od reprezintă un conţinut de săruri solubile de calciu şi magneziu, echivalent cu 10
mg CaO/litru de apă. CaO este ales convenţional ca substanţă de referinţă, pentru calcul. El
nu există ca atare în apa dură. Pentru exprimarea durităţii apei în od, conţinutul sărurilor
solubile menţionate se transformă prin calcul stoechiometric în CaO.

Apa de puritate inalta (dedurizata, dezalcanizata si demineralizata) necesra acestor

instalatii se obtine folosind diferite procedee, cel mai modern fiind procedeul fizico-chimic
care utilizeaza substante speciale numite schimbatori de ioni.
Apa dedurizata reprezinta apa din care s-au eliminat ionii de Ca+2 si Mg+2, care
confereau apei duritate temporara.
Apa dezalcanizata reprezinta apa din care s-au indepartat ionii (OH)-.
Apa demineralizata reprezinta apa din care s-au eliminat toate sarurile (toti anionii si
toti cationii).
Schimbătorii de ioni sunt rasini, adica niste substanţe macromoleculare, naturale sau
sintetice, organice sau anorganice, care contin grupe active cu ioni mobili, care pot fi
schimbati, in cantitati echivalente, cu alti ioni cu sarcina electrica de acelasi semn.
 Practic, se utilizează rasini organice sintetice schimbatoare de ioni de două tipuri:
cationiţii şi anioniţii.
Cationiţii - se noteaza cu RH sau RNa (răşini schimbătoare de cationi) conţin grupări
funcţionale acide ca: (R-SO3)-H+ (denumite grupe sulfonice), (R-COO)-H+ (carboxilice) care
schimbă reversibil ionul H+ (Na+) cu cationii din apă conform echilibrului reversibil:
Anioniţii – se noteaza cu ROH sau RCl (răşini schimbătoare de anioni) au ca grupări
schimbătoare de ioni funcţiuni cu azot cuaternar ((R-NH3)+X-,( R-NH3)+OH-).
Astfel, daca se trece apa dura prin coloana cu RH (cationit) sunt retinuti cationii din
solutie (Ca+2, Mg+2), conform reactiilor:

R-H+ + M+zX- →RzM+z + H+X-

2 RH + Ca ( HCO3 ) 2 ⎯
⎯→ CaR2 + 2 H 2 CO3
2 RH + Mg ( HCO3 ) 2 ⎯
⎯→ MgR2 + 2 H 2 CO3
2 RH + CaCl 2 ⎯
⎯→ CaR2 + 2 HCl
2 RH + MgCl2 ⎯
⎯→ MgCl2 + 2 HCl
2 RH + CaSO4 ⎯
⎯→ CaR2 + H 2 SO4
2 RH + MgSO4 ⎯
⎯→ MgR2 + H 2 SO4

si rezulta o apa dedurizata, dar acida (HX).

Dacă peste răşina ROH (anionit) se trece apa decationizată acida (HX), din solutie
sunt retinuti pe coloana anionii, conform reactiei:

R+OH- + H+X- → R+X- + H2O

si rezulta apa demineralizara - similară ca proprietăţi apei distilate - fiind superioară apei
dedurizate în utilizări tehnologice.

Aparatură şi reactivi; coloane schimbatoare de ioni; pahare Erlenmeyer; Cilindru gradat 25

ml, 1 buc.; Cilindru gradat 100 ml, 1 buc.; Solutie de oxalat de amoniu 10% - (NH4)2C2O4;
solutie de azotat de plumb – Pb(NO3)2; eprubete.

Modul de lucru.
Apa dura este trecuta prin coloana de cationit (RH) cu un debit de 2 mL/min
obtinandu-se o apa dedurizata cu caracter acid. Efluentul acid obtinut este cules intr-un
pahat Erlenmayer (pahar 1), iar din acesta se introduce o anumita cantitate prin coloana de
anionit (ROH). Efluentul obtinut in acest caz se colecteaza intr-un alt pahar Erlenmayer
(pahar 2), fiind o apa demineralizata, pura.

VERIFICAREA DEDURIZARII APEI:

Duritatea este verificata prin absenta totala a ionilor de Ca+2 si Mg+2 sau de prezenta
acestora in cantitati mici (duritatea reziduala).
In 2 eprubete se introduc cate 1-2 mL de apa dura si respectiv dedurizata (din
paharul 1) peste care se adauga 2-3 picaturi din solutie de oxalat de amoniu ((NH4)2C2O4)
pana la precipitarea completa. In prezenta ionilor de Ca+2 se formeaza un precipitat alb de
oxalat de calciu, conform reactiei:
CaCl 2 + ( NH 4 ) 2 C 2 O4 → CaC2 O4  +2 HCl
OBSERVATII

• Se observa ca in cazul eprubetei cu apa dura, apa se tulbura din cauza prezentei ionilor
de Ca+2 formandu-se un precipitat alb de oxalat de calciu. In cazul eprubetei cu apa
dedurizata apa ramane limpede, ionii de Ca+2 fiind retinuti in coloana RH(rasini
schimbatoare de cationi).
• Se observa de asemenea ca debitul prin coloane este mult prea mare, acesta trebuind sa
fie de 2 mL/min.

VERIFICAREA DEMINERALIZARII APEI:

In 2 eprubete se introduc cate 1-2 mL de apa dura de la robinet si respectiv apa

demineralizata (din paharul 2) peste care se adauga 2-3 picaturi din solutie de azotat de
plumb (Pb(NO3)2) si se agita. In eprubeta cu apa de la robinet apare un precipitat alb de
PbSO4 (apa se tulbura).
CaSO4 + Pb(NO3)2 → PbSO4 ↓ + Ca(NO3)2

OBSERVATII

• Se observa ca in cazul eprubetei cu apa dura, apa se tulbura din cauza prezentei
PbSO4. In cazul eprubetei cu apa demineralizata apa ramane limpede, PbSO4 fiind
retinut in coloana RH(rasini schimbatoare de cationi), respectiv ROH(rasini
schimbatoare de anioni).
• Se observa de asemenea ca debitul prin coloane este mult prea mare, acesta trebuind sa
fie de 2 mL/min.

Exercitii:

1. Scrieti ecuatiile reactiilor chimice care au loc la trecerea apei dure continand ionii de
Na+, K+, Ca+2, Mg+2 pe coloana cu RH (H-cationit). Considerati apoi coloana cu RNa
(Na-cationit) si scrieti ecuatiile chimice care au loc si in acest caz.

H-cationit

2RH + CaCl2 → CaR2 + 2HCl

2RH + MgCl2 → MgR2 + 2HCl
RH + NaCl → NaR + HCl
RH + KCl → KR + HCl

Na-cationit

2RNa + CaCl2 → CaR2 + 2NaCl

2RNa + MgCl2 → MgR2 + 2NaCl
RNa + NaCl → NaR + NaCl
RNa + KCl → KR + NaCl
2. Scrieti ecuatiile reactiilor chimice care au loc la trecerea apei dure continand ionii de
Cl-, (HCO3)-, (SO4)-2, (NO3)- pe coloana cu ROH (OH-anionit). Ce modificari apar
daca anionitul este de forma RCl (Cl-anionit).

ROH + HCl → RCl + H2O

2ROH + H2SO4 → R2SO4 + H2O
ROH + HNO3 → RNO3 + H2O
ROH + H(HCO3) → RHCO3 + H2O

3. Considerati ca in apa bruta se gasesc urmatorii ioni: Na+, K+, Ca+2, Mg+2, Cl-, (HCO3)-,
(SO4)-2, (NO3)-, scrieti formulele chimice pentru toate sarurile care se pot forma din
acesti ioni. Scrieti, apoi, reactiile de schimb ionic care au loc la trecerea acestor saruri
pe coloana cu schimbatori de ioni RH si ROH.

NaOH NaCl NaHCO3

KOH KCl KHCO3
Ca(OH)2 CaCl2 Ca(HCO3)2
Mg(OH)2 MgCl2 Mg(HCO3)2

Na2SO4 NaNO3
K2SO4 KNO3
CaSO4 Ca(NO3)2
MgSO4 Mg(NO3)2
 Ploi acide

pH-ul reprezinta o masura a activitatii ionilor de hidrogen (H+) dintr-o solutie si in

consecintaaciditatea si alcalinitatea acesteia. Solutiile apoase cu valori ale pH-ului mai mici de 7
sunt acide, cele cu valori mai mari decat 7 sunt bazice sau alcaline, iar cele cu valori ale pH-ului
egale cu 7 sunt neutre. Ploile acide determina efecte directe si indirecte asupra plantelor.
Capacitatea de tamponare este proprietatea solurilor de a se opune modificarilor de pH,
se determina prin complexul argilo-humic si prin sistemele carboat de calciu-bicarbonat de
calciu-acid carbonic, fosfati-acid fosfonic. Capacitatea de tamponare creste de la solurile
nisipoase la cele argiloase, cu materie organica si carbonate. Ajuta in aprecierea efectelor
negative ale poluantilor asupra solurilor si a celorlalte componente ale mediului.

Obiectivele lucrarii:
• Sa se determine valoarea pH-ului pentru diverse solutii si a catorva tipuri de sol;
• Influenta ploilor acide asupra cresterii plantelor;
• Sa se determine capacitatea de tamponare a sistemelor acvatice prin efectul calcarului
(CaCO3) asupra aciditatii apelor.

1. Determinarea pH-ului solutiei de apa+otet in care se dizolva calcar

Se folosesc 5 eprubete, in prima fiind turnata apa cu otet. Pentru a doua eprubeta se pune
calcar macinat in apa cu otet si se amesteca 30 de minute urmand sa se lase la sedimentat pentru
5 minute. Se repeat procesul de amestecare si sedimentare de inca 3 ori pentru urmatoarele 3
eprubete. Dupa aceea se masoara valoarea pH-ului din fiecare eprubeta observandu-se ca cea cu
otet are pH=4, in cea de-a doua valoarea fiind 5, in cea de-a treia valoarea fiind 5.8, iar in
ultimele doua valoarea fiind de 6.5. Aceasta modificare a pH-ului este datorata descompunerii
calcarului in solutia de apa cu otet.

2. Determinarea capacitatii de tamponare a diferitelor tipuri de sol

In al doilea experiment s-a masurat valoarea pH-ului solurilor provenite dintr-o gradina, un
parc si curtea unei scoli, valorile fiind de 5.5 in cazul gradinii, 3.5 in cazul parcului respective 6
in cazul curtii scolii. Capacitatea crescand de la solurile nisipoase la cele argiloase, cu materie
organica si carbonate.
 3. Analiza influentei ploilor acide asupra plantelor

In cel de-al treilea experiment se observa influenta ploilor acide asupra a doua tipuri de
plante, begonia respective filodendron. Pentru acest experiment s-au folosit cate 2 plante din
fiecare specie, una pusa intr-un pahar cu apa si cealalta intr-un pahar cu apa de ploaie acida. S-a
observant ca in cazul plantei pusa in apa de ploaie acida ambele plante au murit intr-un timp de 6
zile, in timp ce celelate doua nu au fost afectate.

Jilaveanu Cosmin Gabriel

SIOAM I
 DETERMINAREA DURITĂŢII TEMPORARE A APEI

Unii dintre cei mai cunoscuţi indici chimici care se referă la natura şi cantitatea
diferitelor substanţe chimice pe care le conţine apa naturală sunt duritatea, aciditatea şi
alcalinitatea. Valorile lor trebuie cunoscute iar unele substanţe chimice trebuie îndepărtate
înainte de folosirea apei ca apă potabilă sau în diferite domenii industriale ca apă industrială
(diferite instalaţiide încălzire a apei).
Duritatea totală, notată dT, reprezintă conţinutul total de ioni de calciu (Ca+2) şi
magneziu (Mg+2) existenţi în apă sau abur ca săruri solubile.
Conţinutul de ioni de calciu şi magneziu pot fi sub formă de:

• carbonaţi acizi sau bicarbonaţi, Ca(HCO3)2 şi Mg(HCO3)2, ce conferă duritate

temporară (dtp). Se numeşte temporară deoarece dispare la încălzirea apei (t > 60 oC)
şi reprezintă conţinutul în ioni de calciu şi magneziu corespunzător conţinutului de
carbonaţi acizi de calciu şi magneziu din apă. Carbonaţii acizi se transformă în
carbonaţi neutri sau hidroxizi greu solubili:
Ca(HCO3)2 → CaCO3 ↓+ CO2  +H2O
Mg(HCO3)2→ MgCO3 ↓+ CO2  +H2O
MgCO3 +H2O → Mg(OH)2 + CO2 
• alte săruri solubile de calciu şi magneziu (sulfaţi, cloruri, azotaţi), stabile termic, ce
conferă duritate permanentă (dp) sau necarbonică şi reprezintă conţinutul de ioni de
calciu şi magneziu corespunzător altor săruri de calciu şi de magneziu în afară de
carbonaţii acizi. Aceste săruri precipită numai când produsul lor de solubilitate este
depăşit.
dT = dtp + dtp (1)

Ionii de calciu şi de magneziu există în apă datorită disocierii sărurilor menţionate.

Mai există şi noţiunea de duritate reziduală, notată dr, care reprezintă duritatea totală după
aplicarea unui procedeu de tratare.
Duritatea apei se măsoară în grade de duritate (germane, engleze, americane...= şi
în mE/L (miliechivalenţi/litru de apă). În România se foloseşte gradul de duritate german
(od).
1od reprezintă un conţinut de săruri solubile de calciu şi magneziu, echivalent cu 10
mg CaO/litru de apă. CaO este ales convenţional ca substanţă de referinţă, pentru calcul. El
nu există ca atare în apa dură. Pentru exprimarea durităţii apei în od, conţinutul sărurilor
solubile menţionate se transformă prin calcul stoechiometric în CaO.
În funcţie de duritatea totală, apele se clasifică în ape cu duritate foarte mică (< 4 od), cu
duritate mică (4...8 od), cu duritate mijlocie (8...16 od), ape dure (16...30 od), şi foarte dure (< 30
o
d).

Scopul şi principiul lucrării:

În această lucrare se va determina duritatea temporară a apei prin metoda

conductometrică şi prin titrare cu soluţie de HCl 0,1 M.
Carbonaţii acizi sau bicarbonaţii au un caracter bazic (baze slabe). Prin reacţia cu un acid tare
(HCl), ei se neutralizează formând o sare şi un acid slab, H2CO3, care se descompune în CO2 şi apă.
Ca(HCO3)2 + 2HCl → CaCl2 + 2CO2  + 2H2O
Mg(HCO3)2 + 2HCl → MgCl2 + 2CO2  + 2H2O
 Determinarea punctului de neutralizare sau de echivalenţă, adică a cantităţii exacte de
HCl necesar neutralizării bicarbonaţilor se va face prin două metode:

a) Titrare cu HCl 0,1 M, în prezenţa indicatorului metiloranj. La punctul de echivalenţă

are loc schimbarea culorii, sesizabilă cu ochiul liber.

Indicatorii de culoare sunt substanţe organice, introduse în proba de analizat în

cantităţi foarte mici, capabile să indice sfârşitul titrării printr-o modificare de culoare.

Indicatorul metiloraj este roşu în mediu acid, portocaliu în mediu neutru şi

galben în mediu bazic.

b) Metoda conductometrică. Se reprezintă grafic dependenţa conductivitate specifică în

funcţie de volumul titrant (soluţia de HCl) şi se citeşte valoarea corespunzătoare
punctului de echivalenţă. Creşterea conductivităţii este foarte lentă pe parcursul
reacţiei de neutralizare, dar creşte mai mult, cu schimbare de pantă după punctul de
echivalenţă ce apar în exces ionii acidului.
γ,Scm-1

Punct de echivalenţă

Vol. HCl 0,1 M, mL

Fig. 1. Dependenţa conductivitate specifică în funcţie de volumul titrant

Mod de lucru:

a) Titrare cu HCl.

1. Apa de la robinet.
Se măsoară cu ajutorul unui cilindru gradat un volum de apă (Vapa) de la robinet indicat de
cadrul didactic şi se introduce într-un flacon conic Erlenmyer. Se adaugă 3 - 4 picături de
indicator (metiloranj), cu ajutorul “sticluţei picurătoare” având grijă ca cele două fante de pe
gâtul sticluţei şi al dopului să se suprapună. Conţinutul flaconului va căpăta culoarea
caracteristică indicatorului în mediul respectiv.
Se citeşte volumul iniţial (Vi) de HCl 0,1 M din biuretă. Se începe titrarea adăugând sub
agitare permanentă picătură cu picătură soluţie de acid, până în momentul virării culorii
indicatorul, ce indică sfârşitul reacţiei de neutralizare si se citeste Vf. Se citeşte pe biuretă
volumul de HCl 0,1M folosit la titrare, a = Vf -Vi (mL HCl 0,1 M).

Se repetă determinarea de către fiecare dintre studenţii echipei de lucru. În calculul final
se consideră media aritmetică a volumelor obţinute.

2. Apa distilata.
Se măsoară cu ajutorul unui cilindru gradat un volum de apă distilată indicat de cadrul
didactic şi se introduce într-un flacon conic Erlenmyer. Se repetă aceleasi operatii efectuate la
punctul 1 calculându-se duritatea temporară.
Observaţie Dacă titrarea este “depăşită”, adică s-a trecut peste culoarea portocalie,
ajungând la culoarea roşie, proba se aruncă şi rezultatul nu se ia în considerare.

Se citeşte pe biuretă volumul folosit la titrare, a = Vf -Vi (mL HCl 0,1 M). Se repetă
determinarea de către fiecare dintre studenţii echipei de lucru. În calculul final se consider
media aritmetică a volumelor obţinute.

CALCULE ŞI REZULTATE

Se calculează duritatea în grade germane a probei de apă de la robinet si apa distilata,

de volume indicate de cadrul didactic, conform formulei:

a
dtp = 2,8 ∙ , (od) (2)
Vapa

Apa de la robinet:

Vi = 30 mL

Vf = 32.5 mL

a = 32.5 – 30 = 2.5 mL

dtp = 2.8 * 2.5/30 = 0.23 °d

Apa distilata:

Vi = 32.5 mL

Vf = 32.8 mL

a = 32.8 – 32.5 = 0.3 mL

dtp = 2.8 * 0.3/32.5 = 0.026 °d

Interpretare rezultate:

Duritatea temporara in cazul apei distilate este mai mica decat duritatea temporara in
cazul apei dure deoarece apa dura contine un procent de saruri de calciu si magneziu.

b) Metoda conductometrică.

Se măsoară cu ajutorul cilindrului gradat un volum de Vapa = 100 mL de apă de la robinet

şi se introduce în flaconul Erlenmeyer. Se introduce celula de conductivitate bine spălată cu
apă distilată în proba de analizat şi se citeşte conductivitatea soluţiei după fiecare adaos de
0,2 mL soluţie de titrant din biuretă (HCl 0,1 M). Se notează datele obţinute necesare pentru
trasarea graficului conductivitatea în funcţie de volumul de titrant. Volumul total de titrant
adăugat trebuie să fie cel puţin (a+1) mL
Tabelul 1 Prelucrarea rezultatelor experimentale
Volum de titrant, mL 0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2 1,4 1,6 1,8 2 2,2
Conductivitate, µS∙cm 277 281 298 301 308 308 314 324 330 335 344 346
-1

Tema.

În primul rând, gustul apei dure nu este unul tocmai plăcut. Indiferent dacă sursa de la
care provine este rețeaua de apă potabilă a localității sau o fântână, aceasta nu este incoloră,
inodoră, insipidă, așa cum ar trebui să fie.

În al doilea rând, medicii specialiști în urologie și nefrologie susțin că apa dură poate fi
dăunătoare pentru rinichi și că poate genera formarea pietrelor la rinichi, din cauza
depunerilor de săruri minerale.

În al treilea rând, apa dură poate afecta și dantura, atacând smalțul dinților și
contribuind la crearea unui mediu propice pentru depunerile de tartru și pentru apariția
cariilor.

Pe lângă efectele pe care le are asupra consumului, apa dură ne mai poate afecta și în
alte moduri. Aceasta contribuie la apariția depunerilor de calcar în interiorul unor
electrocasnice precum mașina de spălat sau mașina de spălat vase, care nu mai funcționează
corespunzător sau se defectează iremediabil din cauza unor astfel de depuneri.

Hainele spălate în apă dură suferă modificări de culoare, dar și de textură. Acestea se
pot decolora sau păta, iar materialele devin mai aspre și mai neplăcute la atingere.

Nici spălarea părului și a pielii cu apă dură nu sunt indicate. În vreme ce pielea devine
aspră și uscată din cauza sărurilor minerale, părul își pierde din strălucire și din elasticitate și
capătă un aspect tern și neîngrijit.

Apa dură afectează instalațiile sanitare. Nu este vorba aici doar de petele albe care apar
pe ele, ci mai ales de faptul că, în timp, conductele se pot înfunda din cauza depunerilor de
calcar și vei fi nevoit să le înlocuiești;

Mărește cheltuielile cu energia termică. Piesele componente pe care le are o centrala

termica pot fi afectate de calcarul din apa dură și îți vor impune să le schimbi mai repede
decât ți-ai dori;
Studiul spectrophotometric al
indicatorilor

Jilaveanu Cosmin Gabriel

Grupa: SIOAM 1
 Scopul lucrarii: determinarea constantei de aciditate a unui indicator acido-bazic de
culoare, folosind proprietatile sale absorbante in domeniul vizibil.

Aspecte teoretice: Fenolsulfonftaleina, cunoscuta si sub numele de rosu de fenol, este un

indicator acido-bazic, avand formula C19H14O4S, acesta isi schimba culoarea in functie de pH-ul
solutiei.

Materiale si aparatura:

• Solutie de fenolsulfonftaleina (rosu de fenol) de concentratie 10-4 mol/l;

• Solutie de NaOH 0.1N;
• Solutie tampon cu diverse valori de pH, preparate din acid citric 0.1N si fosfat
disalicilic 0.1N, conform tabelului de mai jos.

pH V(cm3) V(cm3)
Acid citric 0.1N Fosfat disodic 0.1N
6.8 22.75 77.25
7 17.7 82.3
7.2 13.05 86.95
7.4 9.15 90.85
7.8 4.8 95.2
8.2 2.8 97.2
Tabel 1. Solutii tampon de pH

Figura 1. Valorile absorbantei in functie de lungimea de unda pentru diferite pH-uri

Prelucrarea datelor:

[𝐻𝑙𝑛− ] 𝐴558 𝐴558

𝐴558
𝑝𝐻𝑖 log [𝑙𝑛2−] = 𝐴558 𝑝𝐻𝑖 log𝑘𝑎𝐻𝑙𝑛− = 𝑙𝑜𝑔 𝐴558 𝑝𝐻𝑖 −
pH 12.3−𝐴558𝑝𝐻𝑖 12.3−𝐴558𝑝𝐻𝑖
𝑝𝐻𝑖

6.8 0.102 0.18545 0.08345

7 0.146 0.28853 0.14253
7.2 0.213 0.48519 0.27219
7.4 0.266 0.68911 0.42311
7.8 0.386 1.45112 1.06512
8.2 0.442 2.10476 1.66276
12.3 0.652

Unde pHi= valoarea pH-ului solutiei tampon, pHi=[6.8-8.2];

𝐴558
𝑝𝐻𝑖 = valoarea absorbantei masurata la 558 nm pentru solutia tampon cu pH=pHi;
558
𝐴12.3 = valoarea absorbantei masurata la 558 nm pentru Solutia cu pH=pH 12,3.

Observatii si concluzii:
Se poate observa ca valoarea maxima a absorbantei este de 0,65 si corespunde
solutiei cu pH-ul ce mai mare, iar absorbanta minima corespunde solutiei cu pH-ul cel mai
mic.

0.5

0.4

0.3
A

0.2

0.1

0
6.5 7 7.5 8 8.5
pH

Figura 2. Graficul absorbantei

 DETERMINAREA ACIDITATII APEI

Duritatea, aciditatea si alcalinitatea apei sunt indici chimici, privind natura si

calitatea impuritatilor chimice pe care le contine.
Aciditatea apei este conferita de ionii de H+, cu caracter acid, care provin din:
- disocierea (ionizarea) acizilor tari si slabi din apa (electroliti total, respectiv partial
disociati):
HCl → H+ + Cl-
H2CO3 → H+ + (HCO3)-
(HCO3)- → H+ + CO32-
- hidroliza sarurilor obtinute din acizi tari (total disociati) si baze slabe (partial
disociate):
NH4NO3 + H2O → H+ + NO3- + NH4OH
Concentratia ionilor H+ dintr-o solutie apoasa se determina prin reactia de
neutralizare cu o baza tare, in prezenta unui indicator de pH, reprezentata prin reactia:
H+ + (OH)- → H2O
Ex: HCl + NaOH → NaCl + H2O
De aceea, unitatea de masura pentru aciditate este mE(baza) / L apa acida, unde mE
reprezinta miliechivalenti gram de baza.
Aciditatea apei poate fi:
- aciditatea reala (minerala), Ar, datorata sumei concentratiilor ionilor H+ din
urmatorii acizi: acid clorhidric (HCl), acid sulfuric (H2SO4) si acidul azotic
(HNO3), determinata in prezenta indicatorului metiloranj.
- Aciditatea totala, At, datorata si prezentei “CO2 legat”, din ionii de carbonat
acid (HCO3)- si carbonat (CO3)2-, determinata in prezenta indicatorului
fenolftaleina.
Metiloranj si fenolftaleina sunt indicatori de pH, care isi modifica culoarea cand se
modifica pH-ul mediului in care sunt introduse:
- Metiloranj este rosu in mediu acid, portocaliu in mediu neutru si galben in
mediu bazic.
- Fenolftaleina este incolora in mediu acid si violet intens in mediu bazic.
 Cantitatea de ioni de H+ se determina prin TITRARE cu o solutie de NaOH 0,1 M,
in prezenta unui indicator de pH, folosind o biureta.
Aparatura si substante:
Biureta, NaOH 0,1N, pahare Erlenmeyer, fenolftaleina, metiloranj, probe de ape de analizat
(apa de la robinet, apa acida).
Modul de lucru:
- Se masoara cu un cilindru gradat un anumit volum de apa de analizat (Vproba) -
apa de la robinet indicat de cadrul didactic si se trece intr-un pahar Erlenmeyer spalat si
clatit cu apa distilata; se adauga 2-3 picaturi de metiloranj in paharul cu apa de analizat;
Este aceasta acida?
- Se masoara cu un cilindru gradat un anumit volum de apa de analizat (Vproba) -
apa acida indicat de cadrul didactic si se trece intr-un pahar Erlenmeyer spalat si clatit cu
apa distilata; se adauga 2-3 picaturi de metiloranj; se titreaza proba cu solutie de NaOH 0,1
N utilizand ca indicator de pH metiloranjul, pana cand indicatorul isi schimba culoarea de
la rosu la portocaliu (daca culoarea este galbena titrarea e depasita).
- Rezulta un volum de baza utilizat la titrarea apei acide in prezenta de metiloranj
“a”
- Se repeta titrarea cu acelasi volum de apa acida, utilizand ca indicator de pH
fenolftaleina. Rezulta un volum de baza “a*”.
Calcule si rezultate:
Se calculeaza aciditatea reala cu relatia: Ar = a · 100 / Vproba
si aciditatea totala cu relatia At = a* · 100 / Vproba

Interpretare rezultate:
Comparaţi valorile obţinute. Argumentati raspunsul.

Tema:
1. Calculati pH-ul apei acide din valoarea aciditatii totala (transformati mai intai
unitatea de masura din mE/L in E/L).
Indicatii: pH = -lg[H+], in cazul ionului monovalent de hidrogen, 1E = 1 mol.
2. Scrieti procesele de ionizare (disociere) ale acizilor HCl, H2SO4, HNO3 si H3PO4.
 3. Scrieti reactiile de hidroliza ale urmatoarelor saruri, indicand care dintre ele, prin
dizolvare in apa, ii imprima acesteia caracter acid: Mg(NO3)2, CaSO4, Ca3(PO4)2

Indicatii:
Acizi tari sunt: HCl, HBr, HI, HNO3, H2SO4, HClO3, HClO4
Baze tari sunt: LiOH, NaOH, KOH, RbOH, CsOH, Mg(OH)2, Ca(OH)2
Sr(OH)2, Ba(OH)2

Tema:

Calcule si rezultate:
a = 8,81
Ar = 8,81 · 100 / 10 = 88,1 mE/L
a* = 9,98
At = 9,98 · 100 / 10 = 99,8 mE/L

Interpretare rezultate:

În urma calculelor efectuate, se poate observa faptul că valoarea acidității totale

este mai mare comparativ cu valoarea acidității reale deoarece fenoftaleina are un pH mai
puternic alcalin comparativ cu metiloranjul.

1.
At = 0,0998 E/L
pH = log (0,0998) = 1.0009 mol/L

2.
HCl → H+ + Cl-
H2SO4 → H+ + (HSO4)-
(HNO3)- → H+ + NO32-
H3PO4 → H+ + (H2PO4)-

3.
CaSO4 + 2 H2O → 2H+ + SO4- + Ca(OH)2
Mg(NO3)2 + 2H2O → 2H+ + 2NO3- +Mg(OH)2
Ca3(PO4)2 + 2H2O → 2H+ + PO4- + 3Ca(OH)2