Poluarea cu monoxid de carbon (CO)

ȘERBAN ANDREI SEBASTIAN

SIOAM I
 Introducere

Procesul prin care aerul, apa, solul, mediul de viață devin nocive din
cauza materiilor chimice reziduale (uleiuri,cauciuc), a deșeurilor industriale
(resturi de materiale din producție) , a gazelor de eșapament poartă
denumirea de poluare.
Cea mai importantă sursă de
CO din poluarea generală a
atmosferei (60%) este produsă de
gazele de eșapament.
 În centrul marilor
aglomerări urbane, traficul
rutier este răspunzător pentru
circa 90 – 95 % din
concentrațiile de monoxid de
carbon și plumb regasite în
aer.
Acest lucru este datorat în
primul rând numărului foarte Fig. 1 Contributia transporturilor rutiere la emisia de
mare de autovehicule. monoxid de carbon în centrul marilor aglomerari urbane
 Monoxidul de carbon CO

Caracteristici generale
La temperatura mediului ambiental, monoxidul de carbon este un gaz
incolor, inodor, insipid, de origine atât naturală cât și antropică.
Monoxidul de carbon se formează în principal prin arderea incompletă a
combustibililor fosili.
Surse naturale
Arderea pădurilor,
erupțiile vulcanice și
descărcările electrice.

Surse antropice
Se formează în principal
din cauza arderii incomplete a
combustibililor fosili.
Efecte asupra sănătății populației
Este un gaz toxic, fiind letal în concentrații mari (aproximativ 100 mg/m3), prin
reducerea capacității de transport a oxigenului în sânge, cu consecințe asupra sistemului
respirator și a celui cardiovascular.
La concentrații relativ scăzute:
 afectează sistemul nervos central;
 reduce acuitatea vizuală și capacitatea fizică;
 expunerea pe perioadă scurtă poate cauza oboseală;
 slăbește pulsul inimii, micșorând astfel volumul de sânge distribuit în organism;
 iritabilitate, migrene, respirație rapidă, lipsă de coordonare, greață, amețeală, reduce
capacitatea de concentrare).
Metode de măsurare
Metoda de referință pentru măsurarea concentrației monoxidului
de carbon este cea prevazută în standardul SR EN 14626 Calitatea
aerului înconjurător. Măsurarea concentrației de monoxid de
carbon se face prin spectroscopie în infraroșu nedispersiv.
Spectroscopia în infraroșu (de obicei întâlnită spectroscopie IR)
este o tehnică spectroscopică ce implică urmărirea interacțiunii
dintre radiațiile infraroșii și materia.
Fig. 2 Emisiile de CO în atmosfera de catre un autovehicul de capacitate medie în functie de viteza sa de
deplasare
Va mulțumesc pentru atenție!