Sunteți pe pagina 1din 13

PROTECTIA CALITATI AERULUI

CUPRINS

Argument Capitolul 1 1.1. Poluantii aerului. 1.2. Surse naturale si artificiale de poluare a aerului. 1.3. Influienta poluantilor aerului asupra mediului. Capitolul 2 Controlul aplicarii masurilor de protectie a calitatii aerului. 2.1. Purificarea aerului. 2.2. Metode de purificare a aerului. 2.3. Mijloace de purificare a aerului. 2.4. Reglementari privind protectia calitati aerului. Capitolul 3 Analize de laborator. 3.1. Determinarea cantitati de bioxid de sulf din atmosfera. 3.2. Determinarea presiuni atmosferice. Capitolul 4 Prevederi referitoare la normele sanitare si la tehnica securitati muncii. Bibleografie. Anexe.

Argument

Protecia mediului

Protecia mediului nu este numai responsabilitatea organizaiilor ecologiste care se strduiesc s opreasc un dezastru ecologic, ci a noastr, a fiecrui individ n parte. Avnd n vedere c atmosfera este scutul care permite existena vieii pe Terra, ar trebui ca reducerea polurii atmosferei s fie un imperativ. Datorit amplorii pe care a luat-o n ultimii ani fenomenul de poluare a atmosferei (poluare natural, artificial, chimic, fizic, biologic), echilibrul atmosferic a fost dereglat. Se estimeaz c poluarea atmosferei contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese n SUA. n fiecare an dezvoltarea industriei genereaz miliarde de tone de materiale poluante. Dei s-au lansat nenumrate campanii ecologiste, poluarea atmosferei este nc o realitate dur ale crei efecte le suportm cu toii zi de zi. Cei care trateaz cu neseriozitate problema polurii atmosferei i a mediului n general ar trebui s gndeasc pe termen lung i s fac ceva ct nc se mai poate. Trebuie s ne gandim la dezvoltarea durabil, deci la resursele epuizabile, la apa fr de care nu exist via, la reciclarea deeurilor, la folosirea produselor ecologice, la sursele de energie neconvenionale. S contientizm faptul c o plimbare cu bicicleta este mai frumoas i mai sntoas dect o plimbare cu maina. Toate pentru a le permite generaiilor care vor veni s se bucure de ceea ce ne-am bucurat i noi: ap, aer curat, soare, locuri minunate n care s-i petreci vacanele.

Credei c merit efortul ?

AERUL n antichitate, aerul era considerat o substan pur. Primele indicaii asupra complexitii compoziiei aerului se gsesc n lucrrile alchimitilor chinezi. Dintre acestea Mao-Hoa (secolul VII) d chiar metode de obinere a oxigenului (IN) i dezvolt noiunea de ardere, foarte asemntoare n esen cu concepiile moderne. n Europa, primul care s-a pronunat asupra compoziiei aerului a fost Leonardo da Vinci, la sfritul secolului XV; confirmrile experimentale dateaz din secolul XVIII. Aerul pe care-l inspirm este parte din atmosfer, amestecul de gaze ce acoper globul pmntesc. Acest amestec de gaze asigur viaa pe pmnt i ne protejeaz de razele duntoare ale solului. Pmntul este nconjurat de un strat de gaze, numit atmosfera. Acesta este aerul pe care-l inspiram i care ne apr de efectul duntor al razelor solare. Atmosfera este format dintr-un amestec de circa 10 gaze diferite, n mare parte din azot (78%) i oxigen (21%). Acel 1% rmas este format din argon, dioxid de carbon, heliu i neon. Toate acestea sunt gaze neutre, adic nu intr n reacie cu alte substane. Mai exist urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon i ozon, precum i vapori de ap. Conine i poluani, cum ar fi gaze nocive, fum, sare, praf i cenua vulcanic. 1. COMPOZIIA AERULUI Prin compoziia sa, atmosfera direcioneaz existena vieii pe Terra. Ea este format dintr-un amestec fizic de gaze simple, gaze rare, substane gazoase compuse i corpuri strine. Aceste componente au un rol ecologic determinant, care acioneaz constant pozitiv sau negativ asupra biocenozelor. n compoziia sa gazele simple sunt reprezentate de azot 78%, oxigen 20,95% ,iar proporia 1,05%este format din gaze rare (argon, hidrogen, krypton, xenon, neon, heliu, radon-gaz radioactiv etc.) i substane gazoase compuse (dioxid de carbon, metan, amoniac), vapori de ap i corpuri strine. Aceast compoziie este specific zonei inferioare a atmosferei. Pe vertical compoziia se schimb. Dintre toate componentele atmosferei, azotul i oxigenul sunt singurele elemente gazoase care exist pe tot intervalul acesteia. n partea inferioar se gsesc n stare molecular, iar n cea superioar n stare atomic. Azotul este gazul cel mai rspndit al crui rol ecologic n natur const n neutralizarea puterii de oxidare a oxigenului. Oxigenul determin n mare msur nsuirile fizice i chimice ale aerului, nsuiri ce fac din atmosfer un adevrat scut la adpostul cruia se desfoar viaa pe Pmnt. El este prezent n viaa organismelor vii (plante, animale, bacterii aerobe), particip n toate procesele arderii i descompunerii substanelor organice, este prezent sub form de combinaie chimic n alctuirea dioxidului de carbon i a altor substane aflate n aer. n pturile nalte ale atmosferei, oxigenul se gsete sub form de ozon.

Capitolul 1

1.1. Poluantii aerului

Contaminarea uman a atmosferei Pmntului poate lua multe forme i a existat de cnd oamenii au nceput s utilizeze focul pentru agricultur, nclzire i gtitul alimentelor. n timpul Revoluiei Industriale sec.XVIII si XIX, poluarea aerului a devenit o problem major.

Poluarea urban a aerului este cunoscut sub denumirea de smog. Smogul este n general un amestec de monoxid de carbon i compui organici din combustia incomplet a combustibililor fosili cum ar fi crbunii i de dioxid de sulf de la impuritile din combustibili. n timp ce smogul reacioneaza cu oxigenul, acizii organici i sulfurici se condenseaz sub form de picturi, nteind ceaa. Pn n secolul XX smogul devenise deja un pericol major pentru sntate. Un alt tip de smog, cel fotochimic, a nceput s reduc calitatea aerului deasupra oraelor mari cum ar fi Los Angeles n anii '30. Acest smog este cauzat de combustia n motoarele autovehiculelor i ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot i elibereaz hidrocarburi din combustibilii "neari". Razele solare fac ca oxizii de azot i hidrocarburile s se combine i s transforme oxigenul n ozon, un agent chimic care atac cauciucul, rnete plante i irit plmnii. Hidrocarburile sunt oxidate n substane care se condenseaz i formeaz o cea vizibil i ptrunztoare.

Poluantii aerului sunt:

Dioxidul de sulf

Generalitati

Dioxidul de sulf SO2 este anhidrida acidului sulfuros H2SO3. El este un gaz incolor, iritant al mucoaselor, cu un miros neptor i gust acrior. Gazul este toxic, se dizolv bine n ap, formnd acizi sulfuroi. Dioxidul de sulf ia natere prin arderea materialelor fosile ce conin cca. 4% sulf, ca i crbuni sau petrol. Aceste procese duc la poluarea intens a mediului fiind cauza ploilor acide. Dioxid de sulf n stare lichid este un solvent pentru substane numeroase, din care cauz este utilizat ca dizolvant. Este folosit de asemenea n industria alimentar ca i conservant al legumelor i fructelor sau pentru dezinfectarea butoaielor de vin sau bere. Gazul descompune vitamina B1. n concentraii mari este toxic pentru plante sau animale, polund apele i distrugnd prin ploile acide vegetaia pdurilor. Simptome de intoxicaie La om, intoxicaia cu dioxid de sulf produce:

dureri de cap stare de ebrietate vomitri (emez) ameeal

n concentraii mai mari gazul produce leziuni a mucoaselor cilor respiratorii, iar la nivel celular produce schimbri a acizilor nucleici, care sunt factori ereditari.

Producere

prin arderea sulfului sau hidrogenului sulfurat

prin arderea minereurilor cu sulf, ca de ex. pirita:

prin reacia sulfiilor cu acizi tari

MONOXIDUL DE CARBON

Generalitati

Monoxidul de carbon CO este cel mai frecvent poluant al aerului. Emisiile totale de CO din atmosfera le depasesc pe cele ale celorlalti poluanti la un loc. Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor si insipid, care arde cu flaca albastra, stralucitoare, dar nu intretine arderea. CO este rezultatul unuia din urmatoarele 3 procese:

1. Combustia incompleta a carbunilor sau a compusilor cu carbon: 2C + O2 = 2CO 2. Reactii la temperaturi inalte intre CO2 si compusi care contin carbon: CO2 + C = 2CO CO produs in acest mod este utilizat in metalurgie unde reactioneaza cu oxizii de fier. O parte din acesta ajunge in aer, unde actioneaza ca poluant. 3. Disocierea CO2 la tempetaturi inalte: CO2 = CO + O

Surse de poluare cu CO.

a. b. c.

procedee de combustie, motoare cu ardere interna; procese industriale ; focurile din paduri, arderile agricole, incendiile etc.

OXIZII DE AZOT

Generalitati

Din punctul de vedere al actiunii asupra mediului, doi dintre oxizii azotului, NO si NO2, necesita cunoasterea lor.

Monoxidul de azot

- este in gaz incolor, mirositor, insolubil in apa. NO se formeaza la temperatura inalta prin arderea combustibililor fosili (gaze, pacura, carbuni). N2 + O2 <=> 2NO

NO2

- este un gaz rosu-orange-brun cu miros caracteristic, iritant si caustic. La -10oC, vaporii sai sunt colorati in galben si devin rosu-brun la 150oC.

1.2. Surse naturale si artificiale de poluare a aerului.

Sursele de poluare a aerului pot fi clasificate in doua grupe:

1.

surse naturale

2.

surse artificiale (rezultate din activitatea umana).

1. Sursele naturale
Sursele naturale de poluare a aerului nu provoaca decat in mod exceptional poluari importante ale atmosferei. Cea mai comuna dintre poluarile naturale este poluarea cu pulberi provenite din erodarea straturilor superficiale ale solului, ridicate de vant pana la o anumita altitudine. Furtunile de praf pot constitui uneori factori de poluare care pot influenta si asupra sanatatii populatiei, in apropierea unor zone aride sau de desert. In anumite conditii meteorologice s-au semnalat transporturi masive de praf de sol pana la distante apreciabile de locul de producere, fenomen care s-a observat si in tara noastra.

De asemenea intre sursele naturale de poluare putem mentiona eruptiile vulcanice, emanatiile de gaze din sol, poluarea produsa de procese naturale de descompunere in sol a substantelor organice, incendiile din paduri, etc.

2. Sursele artificiale sunt mult mai importante, inmultirea acestora constituind cauze pentru care protectia aerului reprezinta o problema vitala a lumii contemporane. Aceste surse sunt o urmare a activitatii omului, progresul societatii, in primul rand procesul de industrializare si urbanizare, avand drept fenomen de insotire poluarea mediului implicit si poluarea aerului.

Aceste surse de poluare a aerului pot fi clasificate in surse stationare si surse mobile.

Sursele stationare cuprind procesele de combustie si procesele industriale diverse. Procesele de combustie arderea combustibilului pentru obtinerea de energie sunt folosite in scopuri industriale (centrale electrice, etc.), pentru realizarea energiei calorice necesare incalzirii sau pentru incinerarea reziduurilor. Principalii combustibili folositi in prezent si care vor fi folositi si in viitorul apropiat sunt combustibilii fosili (carbune, petrol, gaze naturale), energia atomica furnizand inca o proportie redusa din totalul energiei necesare, iar utilizarea energiei solare constituind o rezerva a viitorului. Teoretic printr-o ardere completa a unui combustibil pur ar rezulta numai bioxid de carbon si apa, substante practic lipsite de nocivitati considerabile. In practica insa nici combustibilii nu sunt puri si nici procesul de ardere nu este complet. Rezulta deci din aceste procese de ardere o cantitate de produsi secundari care intra in compozitia fumului si care sunt emisi in atmosfera. Cantitatea lor este cu atat mai mare cu cat combustibilul contine mai multe impuritati si arderea este mai putin completa.

Carbunele constituie combustibilul cel mai frecvent folosit, existand rezerve mondiale importante. Exista o varietate mare de tipuri de carbune folosite, prezenta impuritatilor depinzand de gradul de puritate . Tipurile de carbune cu putine impuritati sunt relativ scumpe, in procesele de ardere utilizandu-se frecvent si carbune inferior. Fumul rezultat contine atat suspensii formate din carbune si cenusa cat si gaze. Suspensiile contin carbon, siliciu, aluminiu, oxizi de fier, precum si in cantitati variabile zinc, cadmiu, vanadiu, nichel, seleniu, etc. Gazele contin pe langa vapori de apa oxizi de azot, bioxid de sulf, oxid de carbon, acid fluorhidric, aldehide si alte hidrocarburi. Dintre poluantii principali emisi, continutul de carbune, oxid de carbon si oxizi de azot, depinde de tipul si calitatea arderii, in timp ce continutul de cenusa si bioxid de sulf in primul rand de calitatea carbunelui. De mentionat ca in momentul arderii se pot forma hidrocarburi policiclice cu efect cancerigen, care condenseaza repede pe particulele in suspensie. Produsii de petrol reprezinta de asemenea combustibili frecvent folositi in procesele de combustie din sursele stationare. Principalii poluanti emisi in atmosfera sunt oxizii de azot, oxidul de carbon, bioxidul de sulf (dependent de concentratia sulfului in petrol), hidrocarburi printre care si hidrocarburi policiclice, precum si suspensii continand carbon si cenusa bogata in sulfati, precum si alte substante printre care sunt de mentionat seleniul si vanadiul.

Gazele naturale sunt combustibilul cu potentialul poluant cel mai redus. In mod constant, pe langa bioxid de carbon si apa, se emit in atmosfera oxizi de azot la care se pot adauga, in functie de calitatea arderii, oxid de carbon, hidrocarburi si - uneori particule in suspensie. Valoarea economica ridicata precum si rezervele mondiale limitate fac insa ca gazele naturale sa fie tot mai putin utilizate pentru combustie.

1.3.

Influienta poulantilor aerului asupra mediului

Fenoneme atmosferice extreme


Extreme meteorologice ale sezonului rece Viscolul este cea mai periculoasa combinatie de vant, zapada si temperatura scazuta.El presupune o viteza a vantului de cel putin 48km/h. Vantul poarta in zig-zag cristale degheata, astfel ca aerul devine supraincarcat de zapada. CARACTERISTICI: - se produce fie intimpul unei ninsori, fie dupa aceasta, cand vantul bate in rafale de mare intensitate. - poate ridica zapadadeja depusa, transportand-o pe distante foarte mari. - viscolul poate inalta z a p a d a p a n a l a 9 m e t r i . I n timp ce deasupra furtunii este cer senin. - poate fi atat de dens incat aerul devine irespirabil, iar activitatea unui oras poate fi paralizata. - vanturile pe timp de iarna genereaza asa numitul factor de racire, care cauzeaza scaderea temperaturii corpului foarte rapid.

CAUZE: Odata cu intensificarea fenomenului de incalzire globala, calotele polare se topesc in timpul verii fara a reingheta complet iarna, ceea ce inseamna ca dimensiunile lor scad in fiecare an.Oarecum paradoxal, incalzirea globala va genera tot mai multe viscole cu magnitudine din ce in ce mai mare. Extremele meteorologice vor caracteriza in curand multe tipuri de manifestari climatice: vant, precipitatii, seceta etc. Vanturile si viscolele vor fi mai puternice ca oricand,si vor continua sa treaca dincoace de cercul polar, afectand orasele si paralizand economia. Procese de miscare in masa Schimbarile climatice abrupte din ultima perioada au atras atentia specialistilor si inceea ce priveste intensificarea si cresterea numarului de avalanse.O data cu expansiunea umana spre noi teritorii mai putin prietenoase, avalansele de vin tot mai amenintatoare, numarul avalanselor crescand ingrijorator de la cateva sute de mii, la cateva milioane pe an.Precipitatiile care apar, ca efect al schimbarilor climatice, depun tot mai multa zapada pe crestele muntilor si in localitatile situate la altitudini mai ridicate,