Poluarea aerului cu compusi

organici

PROIECT REALIZAT DE: MOLDOVAN ANDRA DENISA

Poluarea aerului - procesul de modificare a caracteristicilor naturale ale atmosferei
ca urmare a acţiunii unor agenţi de natură chimică, fizică sau biologică care manifestă
efect nociv asupra mediului.

În funcţie de concentraţie şi durata acţiunii poluarea aerului poate provoca:

• tulburări ale sănătăţii omului;
• disconfort pentru populaţia dintr-o anumită zonă;
• alterarea mediului de viaţă;
• repercusiuni asupra ecosistemului.
Poluarea poate fi de natură:
• fizică - poluarea termică - deversare abur, apă caldă, apă fierbinte; poluare sonoră;
• chimică - deversare substanţe poluante (peste 20.000);
• biologică - agenţi patogeni din dejecţii animaliere și din reziduuri din industria
alimentară;
• radioactivă - izotopi radioactivi - Ba-140, I-131, U-238, Zr-95 etc.

Poluarea poate fi :
• simplă, cauzată de un singur poluant ;
• complexă, întâlnită în zonele industriale și în cele urbane cu circulație intensă de
autovehicule.
Sursele de poluare a aerului pot fi clasificate în funcţie de origine în:
a) surse naturale
b) surse artificiale

1.) Sursele naturale de poluare - provoacă poluări importante ale atmosferei numai în cazuri excepţionale.
 Erupţiile vulcanice: determină eliminarea în atmosferă a unor produşi toxici în stare gazoasă, lichidă sau
solidă cu efecte negative asupra mediului.
Cenuşa vulcanică, vaporii de apă şi gazele emanate, sub formă de compuşi cu S, oxizi de N şi de C, formează
înatmosferă nori groşi care, purtați de curenții de aer se pot deplasa la distanțe mari de locul în care a avut loc
erupţia.

Erupţia vulcanului Eyjafjallajökull, Finlanda,

18 aprilie 2010
Efect de seră - procesul de încălzire al unei planete datorat reflectării spre suprafaţa
acesteia a radiaţiei emise, din cauza prezenţei în atmosferă a unor gaze cu efect de seră
(vapori de apă, dioxid de carbon, metan). În ultima jumătate de secol cantităţile mari de
gaze cu efect de seră emise în atmosferă au diminuat permeabilitatea atmosferei pentru
radiaţiile calorice reflectate de Pământ spre spaţiul interplanetar conducând la aşa-numitul
fenomen de încălzire globală.

 Furtunile de praf şi de nisip - important factor în poluarea aerului. În perioade

lipsite de precipitaţii solul pierde partea aeriană a vegetaţiei rămânând expus
acţiunii vântului. De pe sol se ridică o parte din particulele componente care se
transformă în suspensii aeriene reţinute în atmosferă perioade lungi de timp.

La noi în ţară furtunile de praf sunt caracteristice lunii aprilie care este
o lună vântoasă (23 aprilie 1960, 18 aprilie 1965 şi 24 aprilie 1973 când,
primele două au purtat un praf galben din loessuri asiatice iar ultima
praf şi nisip de culoare roşie de origine nord-africană).
 Incendiile naturale se produc, în general, în anii deosebit de secetoşi când
umiditatea scade natural sub pragul critic.
Incendiile maselor vegetale prin cantităţile mari de fum şi cenuşă pe care le
eliberează, prin oxizii de S, N, C rezultaţi şi prin distrugerea vegetaţiei determină:
• inhibarea dezvoltării plantelor;
• reducerea vizibilităţii;
• apariţia de probleme ale aparatului respirator
• apariţia de alunecări de teren

 Alte sursele naturale de poluare:

• omul şi animalele - prin procesele fiziologice evacuează în mediu dioxid de carbon, viruşi etc.;
• plantele - eliberează în mediu fungi, polen, substanţe organice şi anorganice;
• solul - eliberează în mediu viruşi, pulberi ca urmare a fenomenului de eroziune;
• apa - prin aerosoli încărcaţi cu săruri cum ar fi sulfaţi sau cloruri;
• descompunerea substanţelor organice - eliberează CH4, H2S, NH3 etc.;
• radioactivitatea terestră implicată prin radionuclizi emişi de roci, precum şi radioactivitatea cosmică;
• descărcările electrice - produc ozon în troposferă.
2.) Surse artificiale (antropice)
• arderea combustibililor fosili – eliminare CO2, CO, SO2, NO2, N2O,
compuşi organici volatili etc.;
• traficul - eliberarea în atmosferă a CO, NO2, N2O, pulberi, Pb, SO2;
• industria petrochimică - eliberează CO, NO2, SO2;
• metalurgia feroasă primară - eliberează pulberi cu conţinut de Fe, NO2,
SO2
• metalurgia neferoasă – eliberează pulberi de metale grele cum ar fi Pb,
Cd, As, Zn, NO2, SO2;
• industria materialelor de construcţii - elimină în atmosferă pulberi, CO2,
CO, SO2, NO2, F2;
• agricultura este responsabilă de eliberarea de NH3, NO2, CH4,
pesticide;
• industriile producătoare şi utilizatoare de substanţe care reduc stratul de
ozon cum sunt hidrocarburile fluoroclorurate şi/sau bromurate
• accidente tehnologice declanşate de om.
Speciile moleculare de interes existente în atmosferă se clasifică în:
• oxizi anorganici (CO, CO2, NO2, SO2)
• substanţe cu caracter oxidant (O3, H2O2, HO·, HOO·, ROO·, NO3)
• substanţe cu caracter reducător (CO, SO2, H2S)
• substanțe organice
• particule lichide sau solide.

În atmosferă, sub influenţa luminii apar o serie de specii chimice numite radicali liberi sau simplu radicali. Radicalii
liberi sunt fragmente neutre din molecule ce au electroni neîmperecheaţi. Acest lucru le conferă o reactivitate
chimică mare, deci o viaţă scurtă.
Radicalii liberi se notează cu un punct (.) lângă sau deasupra radicalului propriu-zis .
Cel mai important radical liber din atmosferă este radicalul hidroxil.
Alte exemple de radicali liberi:
- H. - radicalul hidrogen;
- CH3 – radicalul metil;
- HOO . - radicalul hidroperoxil;
- CH3OO. - radicalul peroximetil.
 Poluantii aerului
Un poluant al aerului se defineşte ca fiind o substanţă ce este prezentă în atmosferă la o concentraţie
suficient de mare pentru a afecta oamenii, animalele, vegetaţia sau materialele.

Poluanţii primari ai aerului sunt: Poluanţii secundari sunt compuşii ce apar prin reacţiile
- monoxidul de C – CO poluanţilor primari cu alţi constituenţi ai atmosferei.
- dioxidul de sulf - SO2 Poluanţii secundari ai aerului sunt:
- oxizii de N - NOx - acidul sulfuric H2SO4 şi sulfaţii SO42-
- compuşii organici volatili (volatile - acidul azotic HNO3 şi azotaţii (NO3-)
organic compounds – VOC), în - ozonul O3 şi alţii oxidanţi
special hidrocarburi (HC)
- particulele în suspensie
Dioxidul de carbon - cel mai comun oxid, concentraţia sa fiind de 0,038%.
Sursa principală – combustia benzinei (amestec complex de hidrocarburi) în prezenţa unei cantităţi
suficiente de oxigen
Fenomenele toxice legate de CO2 apar când presiunea sa parţială creşte atât de mult încât este
împiedicată eliminarea prin aerul expirat.
Tulburări respiratorii şi circulatorii însoţite de fenomene legate de dezechilibrul acido - bazic apar
la concentrații mai mari de 3%. Până la 20% probabilitatea de supravieţuire este limitată, la
concentrații mai mari de 20% survine moartea fulgerătoare prin inhibarea centrului respirator.

Creşteri ale concentraţiei CO2 pot avea loc în încăperi în care se produc fermentaţii, în mine, în puţuri în care au loc
procese naturale de fermentaţie etc. Conținutul de CO2 are valoare de indicator al calității aerului din încăperi.
În ultimii ani se constată o tendinţă de creştere a concentraţiei CO2 în atmosferă, în medie 1ppm/an.

Monoxidul de carbon - gaz incolor şi inodor, densitate apropiată de cea a aerului, foarte difuzabil în
atmosferă.
Rezultă din arderea incompletă a benzinei (un amestec de hidrocarburi HC notat prin tipul predominant -
octan-ul C8H18) sau din alte surse antropogene.

Sursele naturale eliberează aprox. de zece ori mai mult CO în atmosferă comparativ cu sursele
antropogene. Principala sursă naturală este gazul metan eliberat în timpul descompunerii
anaerobe a materialelor de origine vegetală.
CO este un gaz toxic datorită proprietăţii sale de a reacţiona rapid cu oxihemoglobina
formând carboxihemoglobină
Dioxidul de sulf (anhidrida sulfuroasă SO2): este un produs rezultat din arderea
combustibililor cu un conţinut mare de sulf, din erupţiile vulcanice sau din H2S rezultat prin
descompunerea anaerobă a materialelor organice cu sulf.

După absorbţie difuzează în ţesuturi unde se comportă ca un toxic celular provocând tulburări în metabolismul
proteinelor, hidraţilor de carbon, vitaminelor etc.
Rezultă din arderea combustibililor fosili sau din surse industriale. Este o cauză principală a ploilor acide.

Impactul poluarii ploii acide

Oxizii de azot (NOx) sunt:
• protoxidul de azot (N2O);
• oxidul de azot (NO);
• dioxidul de azot (NO2);
• trioxidul de azot (N2O3;
• pentaoxidul de azot (N2O5).

Dintre aceştia în principal oxidul şi dioxidul de azot sunt toxici. În condiții atmosferice normale N şi O,
componenţi principali ai aerului nu reacţionează unul cu celălalt. La temperaturile mari ce apar în
motoarele cu ardere internă şi în furnale, cele 2 gaze se combină pentru a forma oxidul de N după reacţia:

N2 + O2 -> 2 NO.

Oxidul de azot este produs de combustie şi reprezintă principalul component al gazelor eliberate din procesele
industriale.
Este un gaz incolor care se oxidează uşor în prezenţa O2 atmosferic la NO2 şi participă la formarea ozonului la
nivelul solului.
De asemenea, NO se combină cu apa şi formează HNO3 ce contribuie la formarea ploilor acide.
2 NO. + O2 -> 2 NO2
Dioxidul de azot, cel mai toxic constituent al gazelor industriale, este în echilibru cu dimerul său
tetraoxidul de azot (N2O4) şi are culoare brun-roşcată fiind mai greu decât aerul. Acest oxid este
îndepărtat din atmosferă ca acid azotic şi azotaţi:
• NO2 produce iritarea ochilor, inflamaţii ale ţesutului pulmonar şi emfizem.
Oxizii azotului pun probleme reale de sănătate din cauza rolului pe care aceștia îl au în formarea
poluanţilor secundari asociaţi cu smogul fotochimic.
Efectele NO2 asupra sănătăţii umane:
Principalele metode de reducere a emisiilor de NOx:
-reducerea temperaturilor de funcţionare a furnalelor – duce la reducerea emisiilor de NO, dar şi la o
reducere drastică a eficienţei procesului tehnologic;
- echiparea cu convertori catalitici a vehiculeor cu motoare cu ardere internă.

NO un gaz incolor iar NO2 are culoare brun-roşcată şi este mai greu decât aerul. NO2
este cel mai toxic constituent al gazelor industriale, provocând iritaţia ochilor şi
inflamaţia ţesutului pulmonar.
Chiar și în zonele intens poluate, concentraţia de NO2 rar atinge nivele care să producă aceste efecte.