35.

Compoziia aerului atmosferic i influena acestuia asupra animalelor

Principalele gaze care intra permanent in compozitia aerului sunt: azot, oxigen,
argon, dioxid de carbn, heliu, neon, krypton, hydrogen, xenon, radon si ozon.
Azot (78,08%) are rolul principal de a dilua oxigenul pur si de ai anula astfel
efectul nociv, administrarea in cantitati mari are efect sedativ asupra organismului,
iar inhalat sub presiune determina tulburari ale sistemului nervos ( amnezie,
halucinatii). Desi este considerat ca nu participa la procesele matebolice ale
organismelor superioare, totusi sa dovedit ca este utilizat de unele bacterii, alge si
embrioni de gaina.
Oxigenul (20, 95%) este un element indispensabil vietii. Oxigenul patrunde in
organismele superioare la nivelul pulmonilor. Se dizolva in plasma intr-un procent
foarte mic. Aerul expirat contine cu 6 % mai putin decit cel inspirat.
Dioxidul de carbon (0,03%) un gaz incolor fara miros si mai greu decit aerul,
concentratia acestuia variaza in functie de anotimp, pondere si felul padurilor, a
altor forme de vegetatie, gadrul de industrializare, intensitatea circulatiei aerului.
Sursele de dioxid de carbon in natura sunt : aerul expirat de viatutoare, eructatiile
rumegatoarelor, emanatiile vulcanice si marine, procesele de degradare a
substantelor organice. OMS considera in prezent CO2 ca unul din principalii
poluanti atmosferici, deoarece acesta a trecut din sfera compozitiei normale a
aerului in cea a poluarii acestuia.
Ozon (0,01%) este forma alotropica a O2 care se formeaza prin alipirea atomilor la
molecula acestuia sub actiune radiatiilor cosmice, ultraviolete sau a fenomenelor
electrice din atmosfera, are un efect bactericid. Se formeaza in straturile superioare
ale atmosferei de unde coboara sprea sol fiind prezent in cantitati mici in special la
munte deasupra cimpiilor marilor si oceanelor. Dispare repede in atmosfera poluata
cu pulberi. Subtierea stratului de ozon conduce la cresterea cantitatii de raza
ultraviolete care ajung la nivelul solului la sporirea incidentilor tumorilor pielii, la
afectarea sistemului imunoformator al organismelor, la redecerea ritmului de
crestere si a productiilor plantelor de cultura si la accentuarea efectului de sera.
Aerul contine in afara componentelor gazoase, numeroase particule solide sau
lichide de dimensiuni si origini diferite a caror frecventa si prezenta este
dependenta de o serie de factori. Particulele solide dina er formeaza pulberele
denumite curent si praf atmosferic care este strain de compozitia normala a aerului
si apare in acesta ca factor de poluare. Sunt de origine telurica, vulcanica si
cosmica. Dupa compozitia chimica pot fi de natura organica 32% (reprezentate de
granule de polen, resturi vegetale fragmentate, productii cutanate, spori de

ciuperci, sunstanta organice siintetice si poarta diferiti virusi, bacterii, spori si

micelii de ciuperci) si anorganice 70% ( formate din diferiti compusi din sol,
materii prime din industrie, produsi de ardere (cenusa, fum) si produse industriale
finite (ciment, var)).
Pulberele din aer se impart in 3 categorii : praful propriu zis ( nu difuzeaza in aer si
este retinut de caile respiratorii anterioare), norii si ceata ( au capacitate redusa de a
se difuza in aer, patrund in aparatul respirator pina la nivelul alveolelor pulmonare
si sunt retinute in zona traheobronsica) si fumul ( nu sedimenteaza si are o mare
putere de a se difuza in aer, patrunde in caile respiratorii pina la nivelul alveolelor,
apoi sunt eliminate prin expectoratie).
Aciunea pulberilor este conditionata de natura cantitae si compozitia acestuia, locul
de actiune si receptivitatea organismului. Cel mai frecvent este afectat sistemul
respirator de pulberele din aer avind ca consecinta proprietatile adezive ale
mucoaselor, miscarii turbulente si browiene a aerului, scaderii treptate a vitezei de
deplasare a aerului.
Dupa modul de afectare a organismului actiunea pulberelor poate fi : toxica
(consecinta patrunderii pe orice cale in organism a pulberii capabile sa provoace
intoxicatii), alergica ( consecinta contactului repetat intre substantele alergizante
din atmosfera si organism. Alergeni : polen, praf, pene, lina), fotodinamica
(consecinta actiunii unor produsi ai carbunelui sau a petrolului ce au proprietatea
de a intensifica actiune biologica a razelor solare cu manifestari la nivelul
tegubentelor si mucoaselor), cancerigena (consecinta aerosolului cu hidrocarburi
aromatice, nicotina, radionucliza ce actioneaza la nivelul pielii, laringelui sau
pulmonului), infectanta sau infestanta ( pulberele pot vehicula o serie de
microorganisme patogene provenite de la oameni si animale sau din prelucrarea
unor produse de origine animala contaminate), imunogena( aparitia anticorpilor ca
elemente de aparare in urma contactulu dintre organismul animal si diferite
substante su capacitate antigenica), iritanta (consecinta densitatii sau compozitiei
chimice a particulelor care declansaza reactia de aparare a tesuturilor cu care vine
in contact. Prezenta pulberelor pe tesuturi provoaca prurit si neliniste) si fibrozanta
sau pneumoconiogena (cuprinde fenomenele patologice care apar in urma
expunerii la anumite categorii de pulbere, imbolnavirea este caracteristica inhalarii
pulberei respective : pneumoconiozele (antracoza, silicoza)).