Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

Facultatea de Inginerie

Solul – Generalități

Student: Ștefan – Mihai Andreea

Anul IV - IPMI
Grupa: 541

Sibiu 2021 - 2022

1
 Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Facultatea de Inginerie.

Solul – Generalități

Solul este definit ca stratul de la suprafaţa scoarţei terestre. Este format din
particule minerale, materii organice, apă, aer şi organisme vii. Este un sistem foarte
dinamic care îndeplineşte multe funcţii şi este vital pentru activitaţile umane şi
pentru supravieţuirea ecosistemelor.
Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o continuă
evoluție sub influența factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al
Pământului în care se dezvoltă viața vegetală.
Solul este o legătură esențială între problemele globale de mediu, precum
schimbările climatice, gestionarea apei și pierderea biodiversității.
Stratul fertil al solului conține nutrienți și este alcătuit din humus și din
loess. El poate proveni și din mulci. Un sol lipsit de o cantitate suficientă de
nutrienți se numește oligotrofic.
Ca interfaţa dintre pământ, aer şi apă, solul este o resursă neregenerabilă
care îndeplineşte mai multe funcţii vitale:
 producerea de hrană/biomasă
 depozitarea, filtrarea şi transformarea multor substanţe
 sursă de biodiversitate, habitate, specii şi gene.
 serveşte drept platformă/mediu fizic pentru oameni şi activităţile
umane
 sursă de materii prime, bazin carbonifer
 patrimoniu geologic şi arheologic.
Știința care studiază geneza, evoluția, structura și distribuția solurilor se
numește pedologie.

2
 Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Facultatea de Inginerie.

Tipurile de sol sunt:

 sol aluvionar - Tip de sol cu o structură foarte variată ce apare pe
luncile inundabile. Sunt soluri foarte productive, bogate în nutrienți.
 sol azonal - Soluri de evoluție incipientă, fără orizonturi distincte,
formate pe depozite recente, răspândite pe mici areale.
 sol calcimorfic - Tip de sol aflat deasupra unui strat bogat în calciu.
 sol hidromorfic - Tip de sol ale cărui procese pedologice sunt
dominate de prezența unei cantități abundente de apă.
 sol de tundră (se găsesc în zona de tundră, și sunt sărace în humus)
 cenușii (se găsesc în puținele locuri din deșert în care vegetația este
prezentă, grosime foarte mică)
 roșii (se găsesc în zonele subecuatoriale unde se dezvoltă savanele, ele
au o fertilitate bună dar se degradează repede)
 laterice (se găsesc în zonele ecuatoriale, sărace în humus, culoare
roșie)
Formarea solului:
Solul se formează la suprafaţa uscatului din stratul superior al rocilor pe
anumite elemente de relief. Acest proces este foarte îndelungat şi constă în
interacţiunea mai multor factori de pedogeneză cum ar fi: roca-mamă, organisme
vii (animale şi microorganisme), climă, vegetaţie, relief, ape freatice şi de
suprafaţă, timpul geologic.
Cel mai important factor în formarea solului este alterarea rocilor. Rocile de
la suprafaţa scoarţei terestre, fiind supuse proceselor de dezagregare (care pot fi de
trei forme: fizică, adică mărunţirea; chimică: producîndu-se reacţii chimice sub
influienţa apei de suprafaţa sau din rocă, a bioxidului de carbon, a sulfului sau a
oxigenului şi dezagregarea biologică: adică efectul distructiv al diferitelor vietăţi;
efecte majore pot fi produse şi de influienţele chimice ale unor organisme vegetale,
3
 Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Facultatea de Inginerie.

cum ar fi unele alge şi lichieni care produc acizi ce fac suprfeţele rocilor mai
poroase), se sfărîmiţează în particule mai mici – nisip, praf, mîl – şi astfel participă
la formarea structurii şi compoziţiei chimice şi mineralogice a solului.
Un alt factor extrem de necesar în formarea solului este clima. Ea
condiţionează formarea diferitor tipuri de soluri. Datorită climei, formei şi
înclinaţiei planetei noastre Terra faţă de suprafaţa ecliptică, pe glob se produc
anotimpurile şi se formează fişiile termice. Fişiile termice, numite şi brîuri termice,
la rîndul lor contribuie la formarea zonelor climaterice, biogeografice. În aşa mod
se creează zonalitatea naturală.