Igiena Muncii

INTOXICAŢIA PROFESIONALĂ ACUTĂ CU
INSECTICIDE ORGANO-FOSFORICE
Factorul etiologic principal:

Substanţele organo-fosforice au în comun două caracteristici:
- sunt esteri relativi simpli ai acidului fosforic
- acţiunea lor farmacologică se datorează proprietăţii de a
inactiva acetilcolinesteraza.
- Sunt produşi toxici! După culoarea etichetelor:
- roşie = extrem de toxice:
Parathion, lichid de culoare galben-brun, cu miros de usturoi
Etilparathion
Metilparathion
- albastră = moderat toxice: Dipterex
- neagră = toxicitate redusă: Malathion, Clorothion.
Locuri de muncă, operaţii tehnologice,
profesiuni expuse:
• La fabricarea organo-fosforicelor
• La manipularea organo-fosforicelor
(pulverizare, contact direct)
• La manipularea produselor agricole
tratate: recoltare, ambalare, transport.
Patogenie
Pătrunderea în organism: pe calea respiratorie, prin
tegumente şi mucoase intacte.
Biotransformarea
• Parathionul se transformă parţial într-un metabolit mai
toxic: paraoxon. Parathionul se hidrolizează treptat în:
- paranitrofenol: se elimină prin urină, parţial redus la
- paraaminofenol, eliminat sub formă conjugată
• restul fosforat: acţionează ca ion de fosfoniu şi se
combină cu centrul activ al acetilcolinesterazei
blocând-o într-un complex ireversibil (importanţa
terapeutică: administrarea de activatori de
colinesterază).
Mecanism de acţiune
1). Inhibă activitatea acetilcolinesterazei; această enzimă are rol de a

hidroliza acetilcolina, după ce şi-a îndeplinit funcţia sa normală ca
mediator chimic al transmisiei între nerv şi organul efector; prin
inhibiţia acetilcolinesterazei nu mai are loc hidroliza acetilcolinei,
deci ea se acumulează la nivelul sinapselor dintre nerv şi efector,
persistând o supraexcitaţie a acestora. Deci intoxicaţia cu
organofosforice = intoxicaţie endogenă cu acetilcolină.
• Rezultă tripla acţiune:
• - pe ramura postganglionară a nervilor colinergici (parasimpatici)
• - pe ramura preganglionară a nervilor simpatici motori
• - la nivelul neuronilor în sistemul nervos central.
În intoxicaţia acută simptomele şi semnele apar când valorile pseudo-
colinesterazei serice sunt mai mici de 50% faţă de valoarea
normală.
2). Există şi o acţiune toxică directă asupra miocardului (tulburări de
ritm şi de conducere).
Tabloul clinic
I. Sindromul muscarinic:
- Transpiraţii profuze, salivaţie, bronhoree (datorită
hipersecreţiei efectorului: glandele cu secreţie
externă); crampe abdominale, vărsături, bradicardie,
mioză, diminuarea acuităţii vizuale prin tulburări de
acomodare, stare de slăbiciune, diaree, hipotensiune
arterială.
II. Sindromul nicotinic:
- Astenie generală, slăbiciune musculară, fasciculaţii şi
fibrilaţii musculare, crampe musculare, convulsii
tonico-clonice, contracturi generalizate: într-o fază mai
avansată paralizii musculare (foarte periculoasă:
paralizia diafragmului).
III. Sindromul sistemului nervos central:
- Cefalee, agitaţie apoi depresie, somnolenţă sau
insomnie, ameţeli, disartrie, încordare cu tulburări de
echilibru, comă cu abolirea reflexelor (hiperexcitaţia
neuronilor din sistemul nervos central + encefalopatia
toxică).
Atenţie la:
• mioza şi fasciculaţiile musculare
• transpiraţiile profuze
• salivaţie abundentă
• lăcrimare şi hipersecreţie bronşică
• exhalarea unui miros asemănător usturoiului
Examene de laborator şi paraclinice
Indicatori de expunere: determinarea paranitrofenolului în urină
Indicatori de efect biologic:
- determinarea activităţii acetilcolinesterazei: SCĂDEREA ACTIVITĂŢII:
• colinesteraza eritrocitară (acetilcolinesteraza) reflectă gradul de
scădere a colinesterazei de la nivelul sistemului nervos (din
sânge)
• colinesteraza plasmatică (pseudocolinesteraza) se determină
în practică, tehnica fiind mai avantajoasă.
Simptomele şi semnele de intoxicaţie apar sub 50% din activitatea
normală:
• - între 50% şi 20% - formele uşoare
• - între 20% şi 10% - formele medii
• - sub 10% - formele severe
Important pentru diagnostic: proba terapeutică la atropină (1-3 mg s.c.
sau i.v.) şi la reactivatori de colinesterază, bolnavii prezentând o
toleranţă remarcabilă la atropină.
Forme clinice în raport cu gravitatea intoxicaţiei cu
substanţa organo-fosforică:
• Forma uşoară: bolnavul conştient, astenie, cefalee, lăcrimare,

rinoree, bronhospasm moderat, mioză; tulburările se accentuează
şi dispar uneori spontan la câteva zile.
• Forma medie: bolnavul conştient, astenie pronunţată, cefalee
intensă, senzaţie de constricţie toracică, dispnee astmatiformă cu
expir prelungit, hipersecreţie bronşică ce imită EPA, mioză,
bradicardie, hipersudoraţie, hipersalivaţie, hiperlăcrimare, fibrilaţii
musculare la nivelul feţei şi extremităţilor.
• Forma gravă: bolnavul confuz, obnubilat, comatos, contracţii
musculare tonico-clonice epileptiforme, tulburări de ritm şi de
conducere cardiacă, paralizii musculare.
Important: paralizia muşchilor respiratori + bronhospasm +

hipersecreţie bronşică = insuficienţă respiratorie acută. În formele
deosebit de grave: midriază, tahicardie, hipotonie.
TRATAMENTUL INTOXICAŢIEI
Etiologic:
• Întreruperea absorbţiei de toxic pe cale respiratorie şi cutanată.
• Administrare de:
• sulfat de atropină - combate efectele muscarinice; Se continuă
până când apar fenomene de atropinizare:
- midriaza
- uscăciunea tegumentelor şi a mucoaselor (bucală, nazală)
- tahicardie (peste 120 bătăi/minut)
• obidoxima (Toxogonin) - combate efectele nicotinice
• pseudocolinesteraza exogenă – perfuzii de plasmă
Patogenic:
• menţinerea permeabilităţii căilor aeriene superioare
• oxigenoterapie
• antibiotice
• Hidroxizin sau Diazepam (în scopul tratării şi prevenirii
convulsiilor)
• diuretice: în iminenţă de EPA
Nu se administrează: morfină, miofilină, fenotiazină, barbiturice!
PROFILAXIE
• înlocuirea pesticidelor mai toxice cu altele mai puţin toxice la

aceeaşi eficienţă economică
• etichetarea vizibilă de avertizare, denumire, compoziţie, folosire,
măsurile de protecţia muncii, prim-ajutor. Culoarea etichetei arată şi
gradul de toxicitate (gr. I – roşie; gr. II – verde; gr. III – albastru; gr. IV
– neagră)
• depozitarea pesticidelor în condiţii de securitate – încăperi anume
amenajate şi destinate, la 200 m de casele de locuit; vase speciale,
pompe, pâlnii; magazioner bine instruit
• organizarea raţională a procesului de producţie – stropirea să se
facă vara, dimineaţa şi seara, nu pe vânt puternic
• purtarea echipamentului individual de protecţie: Se folosesc măşti
cu cartuş ce conţin fie filtre împotriva pulberilor, fie pastile împotriva
pulverizărilor umede, combinezon de lucru, mănuşi, cizme, şorţ de
spate, de faţă, ochelari de protecţie
PESTICIDE ORGANICE (ECOLOGICE)
LP 14 (2h, 03.06.21)
SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ:

STRUCTURI ORGANIZATORICE
1. Securitatea muncii (protecția muncii):

Protecția muncii reprezintă ansamblul de acțiuni și măsuri pentru prevenirea riscurilor
profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, pentru eliminarea factorilor de risc
și accidentare prin informarea, consultarea, instruirea, protejarea lucrătorilor și a
reprezentanților lor. Este o specialitate tehnică.
Structurile organizatorice în România: Inspecția Muncii - cu reprezentare județeană
(Inspectoratele Teritoriale de Muncă), servicii de prevenire și protecție externe / interne,
lucrător desemnat pentru activități de prevenire și protecție în unități economice.
Protecția lucrătorilor se realizează prin: echipamente (colective/individuale) de protecție,
instrucțiuni proprii ale angajatorului, instruirea periodică a lucrătorilor, comunicarea riscului.
Echipamentul Individual de Protecţie (EIP) include orice tip de echipament ce se intenţionează
a fi utilizat de lucrători cu scopul protejării acestora împotriva unui pericol asupra securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Dacă se anticipează accidentări sau vătămări ale sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie să
furnizeze EIP pentru:
• protecţia capului,
• protecţia picioarelor,
• protecţia ochilor şi a feţei,
• măşti respiratorii,
• protecţia corpului.
2. Sănătatea ocupațională (medicina muncii):

Medicina muncii: este specialitatea medicală care studiază relația om-muncă, adaptarea
omului la muncă și adaptarea muncii la persoana care o efectuează. Este o specialitate medicală
extrem de vastă, de relație, care înglobează cunoștințe din specialități medicale, tehnice și
psihologice. Medicina muncii se ocupă cu prevenția, diagnosticarea și managementul bolilor
profesionale și al celor legate de profesiune, a accidentelor de muncă, precum și cu
promovarea sănătății lucrătorilor.
Asigurarea sănătății lucrătorilor se realizează prin servicii de medicina muncii.
Angajatorul este obligat prin lege (Legea 319/2006) să asigure securitatea și sănătatea
lucrătorilor.
-1-
Structurile de medicina muncii şi relaţiile funcţionale în România:
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
DIRECŢIA GENERALĂ DE SĂNĂTATE
PUBLICĂ
INSPECŢIA SANITARĂ DE STAT
INSTITUTE DE DIRECŢII DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

SĂNĂTATE JUDEŢENE (42)
PUBLICĂ (1)
CENTRE REGIONALE - compartimentul medicina muncii
DE SĂNĂTATE supravegherea stării de sănătate şi
PUBLICĂ (6)
programe de sănătate publică
↕ - inspecţia sanitară
CLINICI DE BOLI - biroul pentru avizare şi autorizare
PROFESIONALE (5) - laboratoare
Cabinete de Servicii medicale de

întreprindere
medicina muncii
-2-
INTOXICAŢIA PROFESIONALĂ CU CO
CO: - gaz toxic, fără gust, culoare şi miros;

- uşor difuzibil în atmosferă, are densitatea apropiată
de cea a aerului (CO – 28; Aer – 29);
- ia naştere printr-o ardere (oxidare) incompletă a
substanţelor care conţin carbon;
Utilizări practice: colorant pentru carne – (ambalată în
atmosfera de CO îşi păstrează culoarea roşie şi aspectul de
proaspăt, datorită formării de carboxihemoglobina (un
pigment roşu intens).
Medicină – CO are proprietăţi anti-inflamatoare şi cito-
protective.
În industria chimică – ca agent reducător.
SURSE DE CO
• Sisteme de încălzire (gaz metan):

- sobe defecte
- burlane necorespunzătoare, fără tiraj
- hornuri defecte, surse fără aerisire
- flacără deschisă
• Turnătorii, furnale, cuptoare de ardere
• Gaze de eşapament
• Gaze de mină
• Gaze de sudură
• Fumul de ţigară
• Surse naturale
(arderea pădurilor,
emisiile vulcanice şi descărcările electrice)
Acţiunea toxică a CO se explică în special prin legarea sa de

hemoglobină, prin deplasarea oxigenului din oxihemoglobină, cu
formare de carboxihemoglobină (HbCO).
• HbO2 + CO = HbCO + O2
Carboxihemoglobina este o combinaţie stabilă, nu se disociază la
nivelul celular, astfel încât revine la nivelul plămânilor (prin circulaţie)
unde concentraţia creşte prin expunere continuă; totodată se
reduce, proporţional, concentraţia în HbO2.
Afinitatea hemoglobinei faţă de CO este de aproximativ 220 ori mai
mare decât faţă de O2.
Prin scăderea continuă a cantităţii de Hb liberă, care poate fixa O2,
aportul de O2 la nivel tisular scade, producându-se hipoxie
anemică. Deci acţiunea toxică principală a CO este împiedicarea
funcţiei hemoglobinei de transportor de O2 la nivelul ţesuturilor, de
unde decurg consecinţele asupra funcţiilor vitale.
• O concentraţie atmosferică de 0,5% CO este mortală.
Simptomatologie
Intoxicaţia acută
• Apare la concentraţia de 0,1 – 0,5% CO în aer
Faze:
• de debut – 15% - 25% HbCO în sânge:
• cefalee uşoară, ameţeli, greţuri, uneori excitaţie maniacală (se poate
confunda cu intoxicaţia alcoolică);
• diminuarea percepţiilor auditive, vizuale şi de judecată
• 40% HbCO în sânge:
• cefalee violentă, vertije, vărsături, slăbiciune generală; intoxicatul îşi
dă seama de pericol dar nu poate reacţiona, nu se poate deplasa,
cade, rămânând în mediul toxic
• TA scăzută, tendinţa spre sincopă
• Respiraţia devine neregulată
• 40 - 60% HbCO în sânge:
• comă, convulsii intermitente
• scăderea temperaturii corporale
• 66% HbCO în sânge: moarte, prin deprimarea centrilor vitali.
Intoxicaţia cronică
• prin expunere continuă la concentraţii mai mici
de 0,01% - 0,02% CO în aer, la persoane cu
HbCO – emie permanentă de 10 – 20%, care în
timp dau o serie de tulburări: cefalee, ameţeli,
tulburări de somn, auz, vizuale, mers, scăderea
memoriei, amnezie, scăderea greutăţii
corporale, greţuri, vărsături frecvente, anorexie,
tulburări respiratorii, cardiace.
Tratament
MĂSURI DE PRIM AJUTOR

• Scoaterea victimei din mediul toxic la aer
proaspăt, desfacerea gulerului, a hainelor;
• Comprese reci, chiar cu gheaţă, pe
tegumente pentru scăderea t0 corporale;
• Respiraţie artificială;
• Oxigenoterapie;
• Transport de urgenţă la spital, culcat pe
spate sau pe o parte.
TRATAMENT propriu-zis
• Oxigenoterapie intensivă care favorizează

disocierea rapidă a HbCO şi micşorează durata
comei;
• Se aplică până la apariţia cunoştinţei şi în
continuare încă 10-15’, de câteva ori/zi, timp de
câteva săptămâni;
• Administrarea de analeptice cardiorespiratorii,
antibiotice, vitamine;
• Suprimarea fumatului, a consumului de alcool;
• Regim alimentar bogat în fosfolipide.
PROFILAXIE
• Verificarea şi ermetizarea aparaturii şi conductelor prin care circulă
amestecuri gazoase cu CO (periodic).
• Detectarea CO în fabrici, uzine, ateliere, mine şi semnalizarea automată
la concentraţii periculoase.
- CMA = 20 mg CO / mc – în mediul industrial,
- CMA = 6 mg / mc – în mediul comunal.
• Ventilaţia la locurile de muncă, introducerea de aer curat.
• Evitarea expunerii la gazele de eşapament (mecanici auto).
• În locuri cu risc de expunere este obligatorie masca de protecţie; la lucrul
în mediul toxic – purtarea de detectoare CO.
• Control periodic al concentraţiei de CO din aer.
• Control preventiv al concentraţiei CO la locurile de muncă.
• Determinarea periodică a gradului de anemie şi a COHb în sânge la
persoanele expuse.
• Suprimarea totală a fumatului şi consumului de alcool la persoanele
expuse.
• La apariţia primelor semne de intoxicaţie – transportul de urgenţă la
cabinetul medical.
• Regim alimentar bogat în Fe, vitamine B şi C timp de 10 zile / lună.
Cazuri celebre
Scriitorul Émile Zola este una din victimele

cele mai celebre ale intoxicării cu monoxid
de carbon. El a murit la domiciliul său din
Paris, în data de 29 septembrie 1902 din
cauza unui tiraj defectuos al şemineului.
Au avut tentative de sinucidere cu CO:

Halle Berry, Elton John
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
FIȘĂ CU DATE DE SECURITATE

NITRAT (AZOTAT) DE AMONIU
Conform Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (REACH)/ Regulamentului (CE) nr. 1272/2008/
Regulamentului (CE) nr. 830/ 2015.
Secțiunea 1. IDENTIFICAREA SUBSTANȚEI/AMESTECULUI ȘI A SOCIETĂȚII/ÎNTREPRINDERII
1.1. Element de identificare a produsului
Denumire: NITRAT DE AMONIU

Alte denumiri: AZOTAT DE AMONIU, SAREA DE AMONIU A ACIDULUI AZOTIC
Denumire IUPAC: AMMONIUM NITRATE
Formula chimică: NH4NO3
Notație SMILES: [NH4+].[N+](=O)( [O-] )[O-]
Număr ONU: 2067
Număr CAS: 6484-52-2
Număr EINECS: 229-347-8
Număr de înregistrare ECHA: 01- 2119490981- 27- 0064
1.2. Utilizări relevante identificate ale substanței sau amestecului și utilizările contraindicate
Utilizări identificate
Uz industrial: Fabricarea substanței inclusiv manipularea, depozitarea și controlul calității
Prelevarea de probe, încărcarea, umplerea, transferul, eliminarea, ambalarea
substanței (încărcarea, descărcarea) în instalații specializate
Depozitarea
Transferul substanței în containere mici (linii de umplere specializate, inclusive
cântărirea)
Controlul calității
Utilizarea nitratului de amoniu în obținerea de preparate pentru adezivi și Etanșanți,
explozibili, îngrășăminte și substanțe chimice pentru tratarea apelor
Utilizarea nitratului de amoniu ca intermediar în sinteza altor substanțe
Uz profesional: Utilizarea îngrășămintelor pe bază de nitrat de amoniu - fertilizare cu îngrășământ
lichid în câmp deschis (pulverizare neindustrială)
Utilizarea îngrășămintelor pe bază de nitrat de amoniu - fertilizare cu îngrășământ
lichid a solului
Utilizarea îngrășămintelor pe bază de nitrat de amoniu - fertilizare cu îngrășământ
în câmp deschis
Uz de către consumatori - Fertilizare în câmp deschis
10.1.0.11/iso Pagina: 1/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Utilizări contraindicate
Nitratul de amoniu este o substanță în cazul căreia se aplică interdicțiile, limitările și obligațiile de
raportare corespunzătoare, așa cum acestea sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 98/2013 al
Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind comercializarea și utilizarea
precursorilor de explozivi și a Anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului
European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și
restricționarea substanțelor chimice (REACH) cu modificările și completările ulterioare.
1.3. Detalii privind furnizorul fișei cu date de securitate
Producător:
Azomureș S.A.Tg.-Mureș, str. Gheorghe Doja nr.300, tel.0040-265 253 700, România
Fax: 0040-265 252 986, e-mail: office@azomures.com , www.azomures.com
e-mail (persoana competentă responsabilă cu FDS): fds.azo@azomures.com
1.4. Număr de telefon care poate fi apelat în caz de urgență
Organismul responsabil cu informarea în situații de urgență privind sănătatea este Institutul

Național de Sănătate Publică prin Biroul pentru Regulamentul Sanitar Internațional și Informare
Toxicologică.
Telefon: 0040-21.318.36.06, orar de funcționare: luni-vineri de la 800-1500
Secțiunea 2. IDENTIFICAREA PERICOLELOR
2.1. Clasificarea substanței sau a amestecului
Nitratul de amoniu este substanță anorganică, monoconstituentă, fiind clasificat ca substanță

oxidantă și iritantă pentru ochi, conform Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 și substanță
periculoasă la transport, conform ADR, RID și IMDG.
Clasificarea în conformitate cu Regulamentul (CE) nr.1272/2008 (CLP)
Clase/Categorii de pericol: Solid oxidant, Categoria 3
Lezarea gravă a ochilor/iritarea ochilor, categoria 2
Fraze de pericol H: H 272 - Poate agrava un incendiu; oxidant
H 319 - Provoacă o iritare gravă a ochilor
Pericole pentru om / sănătate
Acest produs nu este periculos dacă este manipulat corect.
Totuși, se va ține seama de următoarele aspecte:
contact cu pielea: poate produce iritații la contact prelungit
contact cu ochii: poate produce iritarea acestora la contact prelungit sau repetat
ingerare: în cantități mici nu are efecte toxice; în cantități mari poate genera deranjamente
gastrointestinale, iar în cazuri extreme (în mod special la copii) formarea
methemoglobinemiei, așa zisul sindrom “blue baby” și poate cauza apariția cianozei
(sesizată prin albăstrirea buzelor)
inhalare: concentrații mari de praf conținând acest produs pot cauza iritații ale nasului și ale
căilor respiratorii, având ca simptoame dureri de gât și tuse
10.1.0.11/iso Pagina: 2/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Pericole pentru mediu:
Nu s-a efectuat o evaluare a riscului asupra mediului deoarece nitratul de amoniu este puțin
periculos pentru organismele acvatice.
Datorită pericolului mic asupra organismelor acvatice și a efectului principal, eutroficarea, substanța
este considerată de legea Comunitară/națională ca nepericuloasă pentru mediu.
Pericol de aprindere sau explozie
Îngrășământul în sine nu este combustibil, dar poate întreține combustia chiar și în absența aerului.
La cca. 170 °C se topește, descompunându-se relativ lent în amoniac și acid azotic.
La peste 200 °C descompunerea este rapidă și dacă nu se iau măsuri imediate de răcire prin stropire
cu o cantitate maxim posibilă de apă (inundare efectivă), reacția de descompunere poate deveni o
reacție în lanț, produșii de descompunere (oxizii de azot) catalizând reacția care se poate transforma
în orice clipă în explozie. Îngrășământul poate să se aprindă și să ardă la temperaturi mari (peste
400 °C) cu descompunere simultană în oxizi de azot, descompunere care se poate transforma în
explozie în cazul contaminării cu materiale incompatibile precum combustibili (benzină, motorină),
lubrifianți (vaseline, uleiuri), pulberi metalice și alte materiale specificate la pct. 10.5.
2.2. Elemente pentru etichetă
Etichetarea CLP
Numele substanței: ÎNGRĂȘĂMÂNT CU NITRAT (AZOTAT) DE AMONIU
Producător:
Azomureș S.A. Tg.-Mureș, str.Gheorghe Doja nr.300, tel.0040-265 253 700, România
Fax: 0040-265 252 986, e-mail: office@azomures.com, www.azomures.com
Telefon de urgență: 0040-21.318.36.06, orar de funcționare: luni-vineri de la 800-1500
Pictograme de pericol: simboluri
GHS03 - flacără peste cerc
GHS07 - semnul exclamării
Cuvânt de avertizare: Atenție
GHS03 - Solid oxidant, categoria 3 GHS07 - Iritarea ochilor, categoria 2

Fraze de pericol H: H 272 - Poate agrava un incendiu; oxidant
Fraze de precauție: Prevenire
P 210 - A se păstra departe de surse de căldură/scântei/ flăcări deschise sau
suprafețe încinse. Fumatul interzis.
P 220 - A se păstra/depozita departe de îmbrăcăminte/materiale combustibile
(lubrifianți,motorină,petrol,vopsele,etc.)
P 264 - Spălați-vă bine pe mâini după utilizare
10.1.0.11/iso Pagina: 3/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
P 280 - Purtați mănuși de protecție (rezistente la căldură) / îmbrăcăminte de
protecție (costum de protecție impermeabil la pulberi) /echipament de
protecția ochilor (ochelari etanși)/echipament de protecția feței (vizieră).
Intervenție
P 370 + P 378 - În caz de incendiu utilizați apă din abundență (inundare cu apă).
Folosiți extinctoare cu praf sau bioxid de carbon pentru răcire;
P 305 + P351 + P338 - În caz de contact cu ochii: clătiți cu atenție cu apă timp
de mai multe minute. Scoateți lentilele de contact, dacă
este cazul și dacă acest lucru se poate face cu ușurință.
Continuați să clătiți.
P 337+ P313 – Dacă iritarea ochilor persistă consultați: medicul
"Acest produs face obiectul Regulamentului (UE) 98/2013, toate tranzacțiile suspecte trebuie
raportate autorității competente"
Etichetarea UE (conform ADR)

Numele substanței: ÎNGRĂȘĂMÂNT CU NITRAT (AZOTAT) DE AMONIU
Eticheta CE, Număr EINECS: 229-347-8
Producător:
Azomureș S.A. Tg.-Mureș, str.Gheorghe Doja nr.300, tel.004-0265 253 700, România
Fax: 004-0265 252 986, e-mail: office@azomures.com, www.azomures.com
Telefon de urgență: 021.318.36.06, orar de funcționare: luni-vineri de la 800-1500
Clasa 5.1 - Substanțe comburante
Conținutul: AZOT TOTAL (N); AZOT AMONIACAL; AZOT NITRIC
Masa netă îngrășământ
Simbolul de pericol:
2.3. Alte pericole
În conformitate cu anexa XIII din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, nu a fost efectuată evaluarea
PBT și vPvB deoarece nitratul de amoniu este substanță anorganică.
Alte pericole: nu se cunosc.
Secțiunea 3. COMPOZIȚIE / INFORMAȚII PRIVIND COMPONENȚII
3.1. Identitatea chimică a substanței

Produsul trebuie considerat: Substanță
NITRATUL DE AMONIU este o substanță monoconstituent
Număr CAS: 6484-52-2
Denumire IUPAC: ammonium nitrate
10.1.0.11/iso Pagina: 4/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Formula moleculară: H3N.HNO3
Notație SMILES: [NH4+].[O-] [N+](=O)[O-]
Masa moleculară: 80,0434
Gradul de puritate: > = 98,04% - < =99,85% (unități de masă)
Concentrație tipică: 98,88 % (unități de masă)
Limita de concentrație: > = 98,04% - < = 99,85% (unități de masă)
Observații: N = 34,608%
Identitatea chimică a impurităților
Fosfat monoamoniacal - Număr CAS:7722-76-1
Denumire IUPAC: ammonium dihydrogen phosphate
Limita de concentrație: >= 0 - <= 0,81 % (unități de masă)
Azotat de calciu - Număr CAS: 10124-37-5
Denumire IUPAC: calcium dinitrate
Limita de concentrație: >= 0 - <= 0,7 % (unități de masă)
Apă - Număr CAS: 7732-18-5
Denumire IUPAC: water
Limita de concentrație: >= 0,15 - <= 0,45 % (unități de masă)
Secțiunea 4. MĂSURI DE PRIM AJUTOR
4.1. Descrierea măsurilor de prim ajutor
4.1.1. Instrucțiunile de prim ajutor se furnizează în funcție de căile de expunere relevante.

contactul cu pielea: clătiți zona afectată cu apă din abundență. Scoateți îmbrăcămintea și
încălțămintea contaminate. În cazul apariției simptomelor, apelați la serviciul
medical.
contactul cu ochii: clătiți /irigați ochii cu apă din abundență timp de minim10 minute; dacă iritațiile
persistă, apelați la serviciul medical de urgență;
ingerare: în cazul ingerării produsului, clătiți gura cu apă (numai dacă victima este conștientă).
Nu provocați voma. În cazul apariției simptomelor, apelați la serviciul medical.
inhalare: în caz de inhalare a produsului, scoateți victima la aer curat. În cazul apariției simptomelor,
apelați la serviciul medical.
4.1.2. Recomandări:
Se scoate persoana contaminată din spațiul cu praf sau gaze, se ține în repaus într-o zonă caldă chiar
dacă nu prezintă simptome evidente; se administrează oxigen mai ales dacă persoana are buzele
albăstrite; respirația artificială trebuie aplicată doar în ultima instanță, la expunere prelungită.
10.1.0.11/iso Pagina: 5/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
4.2. Cele mai importante simptome și efecte, atât acute, cât și întârziate
Se recomandă menținerea sub observație medicală cel puțin 48 ore, spre a preveni apariția unui
eventual edem pulmonar, sau a methemoglobinemiei.
4.3. Indicații privind orice fel de asistență medicală imediată și tratamente speciale necesare
Notă pentru medic: methemoglobinemie
Secțiunea 5. MĂSURI DE COMBATERE A INCENDIILOR
5.1. Mijloace de stingere a incendiilor
Mijloace de stingere corespunzătoare

Incendii de proporții mici
Substanța nu este combustibilă. Acest produs poate susține arderea. Se utilizează pentru stingere
apă.
Incendii de proporții mari
Substanța nu este combustibilă. Acest produs poate susține arderea. Se utilizează pentru stingere
apă.
Mijloace de stingere necorespunzătoare
Nu folosiți extinctoarele cu substanțe chimice sau spume pentru a stinge incendiul, ci încercați cu
nisip sau pământ pentru începuturi de incendii, dacă nu există sursă de apă din abundență.
5.2. Pericole speciale cauzate de substanța sau amestecul în cauză
Pericole neobișnuite de incendiu și explozie

Substanța poate fi explozivă în contact cu substanțe inflamabile sau organice sau dacă se află în
spații închise în timpul incendiului.
Produse de descompunere periculoase și produse de combustie
În caz de incendiu se pot genera produse periculoase de descompunere, precum oxizi de azot (NO,
NO2 etc.), amoniac (NH3), amine.
Proceduri speciale de stingere a incendiilor
Nu sunt necesare măsuri speciale.
Purtați echipament de protecție corespunzător. Aparat de respirat autonom.
5.3. Recomandări destinate pompierilor
Proceduri speciale de stingere a incendiilor

Nu sunt necesare măsuri speciale.
Purtați echipament de protecție corespunzător. Aparat de respirat autonom.
10.1.0.11/iso Pagina: 6/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Secțiunea 6. MĂSURI DE LUAT ÎN CAZ DE DISPERSIE ACCIDENTALĂ
6.1. Precauții personale, echipament de protecție și proceduri de urgență
6.1.1 Pentru personalul care nu este implicat în situații de urgență

(a) Echipament de protecție
Protecția mâinilor:
Mănuși de protecție (rezistente la căldură).
Protecția ochilor:
Mască de protecție pentru față - ochelari de protecție etanși (carcasa plastic, lentile policarbonat)
pentru substanțe chimice.
- vizieră de protecție (policarbonat) - la pericol de stropire cu nitrat
Protecția pielii
Îmbrăcăminte de protecție:
Costum de protecție impermeabil la pulberi (salopetă doc -pantaloni cu pieptar, haină).
Cămașă iarnă, vară (fibre naturale doc)
Încălțăminte de protecție:
Bocanci rezistenți împotriva agresiunii chimice, mecanice cu proprietăți antistatice ce permit
utilizarea în medii Ex. (piele cu talpă cauciuc).
(b) Se va ține la distanță de sursele de căldură și foc.
Folosiți aparat de respirat autonom și echipament adecvat pentru stingerea incendiilor.
Deschideți ușile și ferestrele pentru a produce ventilația maximă a încăperii.
(c) Proceduri de urgență
În caz de mare pericol zona înconjurătoare trebuie să fie evacuată.
Evitați inhalarea gazelor toxice; deplasându-vă în direcția perpendiculară direcției vântului.
6.1.2. Pentru personalul care intervine în situații de urgență
Personalul care intervine în situații de urgență trebuie să poarte echipament de protecție
impermeabil la pulberi din doc, bocanci rezistenți împotriva agresiunii chimice și mască de protecție.
6.2. Precauții pentru mediul înconjurător
Evitați contactul materialului deversat cu solul și împiedicați deversarea produsului în cursurile de

apă de suprafață.
6.3. Metode și material pentru izolarea incendiilor și pentru curățenie
Modul de izolare și de curățare a unei cantități vărsate

Deversarea și scurgerea unor cantități mici
Aspirați sau colectați produsul în containere speciale, marcate pentru deșeuri. Curățați zona
afectată cu o cantitate mare de apă. În cazul în care substanța deversată ajunge în cursuri de apă,
informați autoritățile locale.
Deversarea și scurgerea unor cantități mari
Aspirați sau colectați produsul în containere speciale, marcate pentru deșeuri. Reciclați, dacă este
posibil. Curățați zona afectată cu o cantitate mare de apă. În cazul în care substanța deversată
ajunge în cursuri de apă, informați autoritățile locale.
Tehnici inadecvate de izolare sau curățare
10.1.0.11/iso Pagina: 7/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Nu colectați produsul deversat în rumeguș sau alte materiale combustibile.
Nu folosiți dopuri realizate din materiale organice precum lemnul, pentru a opri scurgerile.
6.4. Trimiteri către alte secțiuni
Notă: vezi capitolul Controlul expunerii / Protecție individuală pentru informații privind
echipamentul de protecție individuală și capitolul Considerații privind eliminarea deșeurilor.
Secțiunea 7. MANIPULAREA ȘI DEPOZITAREA
7.1. Precauții pentru manipularea în condiții de securitate
7.1.1 Recomandări pentru manipularea în condiții de securitate

Utilizați ventilație adecvată.Trebuie asigurat un sistem de ventilare locală. Evitați sursele posibile de
aprindere (scânteie sau flacără). Evitați contaminarea cu orice surse, inclusiv metale, praf și
substanțe organice.
7.1.2 Sfaturi privind igiena generală la locul de muncă
(a) În zona de lucru nu se fumează, nu se mănâncă și nu se bea. Se pun avertizoare “NU SE
FUMEAZĂ“ în zona de lucru.
(b) Se vor spăla bine mâinile după utilizare.
(c) Se va îndepărta îmbrăcămintea contaminată și echipamentul de protecție înainte de a pătrunde
în zonele în care se ia masa.
7.2. Condiții de depozitare în condiții de securitate, inclusiv eventuale incompatibilități
Produsul se va stoca temporar numai ambalat și în locuri protejate, bine aerisite.

Produsul se va stoca departe de sursele de căldură și de foc.
Evitați contactul cu substanțele combustibile și agenții de reducere.
Nu expuneți substanța la temperaturi mai mari de 50 ˚C.
Fumatul și focul deschis sunt interzise în locurile de depozitare.
Stivuirea se va face astfel încât să fie evitat orice pericol.
7.3 Utilizare/i finală/e specifică/e
Utilizările finale specifice ale nitratului de amoniu sunt menționate în Scenariile de expunere atașate
Fișei cu date de securitate.
Secțiunea 8. CONTROALE ALE EXPUNERII/PROTECȚIA PERSONALĂ
8.1. Parametri de control
Nu sunt specificate limite oficiale.

Valorile recomandate prin ACGIH (1995-1996) pentru particule inhalabile:
TLV/TWA: 10mg/m3
Valorile nivelurilor DNEL / DMEL relevante și valorile NOAEL sunt furnizate în CSA, în funcție de tipul
expunerii pentru lucrători în mediu industrial și pentru populație.
10.1.0.11/iso Pagina: 8/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Deoarece nu s-a identificat un pericol de toxicitate acută care să ducă la clasificarea substanței
conform CLP, valoarea DNEL pe termen lung este considerată suficientă pentru a se asigura că nu
se produc efecte în urma expunerii acute la substanță.
Nu s-au observat efecte locale după expunerea cutanată și prin inhalare și nu s-au determinat valori
DNEL pentru efecte locale.
Toxicitate la doze repetate
Efecte sistemice pe termen lung - cutanată - DNEL: 21,3 mg/kg corp/zi
NOAEL: 255,6 mg/kg corp/zi
- inhalare - DNEL: 37,6 mg/m³
NOAEC: 451,2 mg/m³
Valorile DNEL pentru expunerea oamenilor sunt determinate conform ghidului ECETOC (varianta
finală).
a) Expunere pentru muncitori - cutanată - DNEL: 21,3 mg/kg corp/zi
- inhalare - DNEL: 37,6 mg/m3
b) Expunerea populației - cutanată - DNEL: 12,8 mg/kg corp/zi
- inhalare - DNEL: 11,1 mg/m3
- orală - DNEL: 12,8 mg/kg corp/zi
8.2. Controale ale expunerii
Informațiile privind controlul expunerii sunt furnizate în Scenariile de expunere atașate Fișei cu date
de securitate.
8.2.1. Controale tehnice corespunzătoare
Măsuri generale la nivelul unității
S-a constituit la nivelul unității CSSM (comitetul de securitate și sănătate în muncă), în ședințele
căruia se analizează factorii de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională existenți la locurile de
muncă.
S-a efectuat evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile de muncă, de
către comisii stabilite prin decizia conducerii, în urma cărora s-au stabilit măsuri preventive în
vederea eliminării sau diminuării riscurilor ce nu pot fi evitate, având ca scop securitatea și sănătatea
muncii, reducerea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
Uzina chimică:
- Evaluarea riscurilor la utilizarea agenților chimici periculoși
- Instalația Azotat de amoniu II-III-ADEX (exploatare - chimiști, mașiniști ambalare);
În urma analizei și evaluării riscurilor la locurile de muncă:
S-a elaborat și aprobat planul de prevenire și protecție la nivelul unității.
Se ține evidența locurilor de muncă cu pericol deosebit și cu pericol iminent de accidentare.
Se ține evidența substanțelor chimice și periculoase utilizate în procesul de muncă.
Sunt monitorizate noxele datorate agenților chimici prezenți în mediul de muncă.
Este supravegheată și monitorizată starea de sănătate a personalului expus la agenți chimici.
Se desfășoară auditarea securității și sănătății în muncă la locurile de muncă, stabilind
neconformitățile față de legislația în vigoare și măsurile de punere în conformitate.
Sunt întocmite date statistice privind accidentele de muncă și bolile profesionale în care sunt
implicați agenți chimici periculoși.
Sunt organizate la nivelul unității echipe de intervenție salvare în caz de accident chimic, ai căror
lucrători sunt instruiți periodic.
10.1.0.11/iso Pagina: 9/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Se efectuează controlul locurilor de muncă conform procedurii operaționale, de către lucrători
desemnați din cadrul serviciului intern de prevenire și protecție.
Este elaborat documentul de protecție la explozie conf. HG 1058/2006 pentru instalațiile Amoniac,
Acid azotic, Azotat de amoniu.
Sunt certificate la scadență echipamentele care lucrează în medii cu pericol de explozie.
Lucrătorii dispun de instrucțiuni proprii privind utilizarea agenților chimici periculoși.
- Personalul are în dotare echipament individual de protecție
- Sunt asigurate mijloace de protecție colectivă
Măsuri de protecție colectivă la sursa de risc - Nitrat de amoniu
Măsuri tehnice
Sistem de monitorizare a principalilor parametri de funcționare în condiții de siguranță a utilajelor
(presiune, temperatură, concentrație, debit, nivel etc.), cu posibilitate de avertizare acustică și /sau
optică a dereglării acestora.
Detectoare de gaze toxice, de incendiu și /sau explozie.
Dispozitive de protecție - apărători la flanșe pe toate traseele cu fluide periculoase.
Vopsiri în culori convenționale trasee amoniac, acid azotic.
Semnalizare de securitate și sănătate în muncă conf. HG nr. 971/2006 (marcaje de securitate de
avertizare, interdicție, obligativitate, delimitări zone pericol).
Instalații de ventilație.
Dușuri de salvare, pentru pericol de stropiri cu agenți chimici corosivi.
Surse de apă cu jet ascendent (pentru spălare ochi în caz de stropiri).
Verificări periodice ISCIR ale echipamentelor ce lucrează sub presiune.
Control nivel noxe.
Organizare și dotare cu echipamente izolante individuale de protecție.
Dotare și organizare ajutor medical specializat în caz de gazare.
Măsuri organizatorice
Regulament de fabricație, Instrucțiuni de lucru și SSM-PSI.
Fișe cu date de securitate pentru substanțe periculoase.
Organizare sistem informațional de supraveghere și intervenție:
- Plan de intervenție în caz de incendiu
- Plan de urgență internă (PUI)
- Plan de evacuare în situații de urgență
- Plan de acțiune în caz de cutremur
- Plan de securitate pentru transportul rutier (PSTR)
Autorizare pe post/loc de muncă a lucrătorilor ce desfășoară activități de exploatare, întreținere
reparații (mecanice, electrice, automatizări) în instalații tehnologice.
Instruire SSM a lucrătorilor Azomureș, toate fazele (la angajare, la loc de muncă, periodică,
suplimentară) și instruirea SSM a lucrătorilor firmelor prestatoare de servicii pe bază de contract
sau a persoanelor aflate în întreprindere cu permisiunea angajatorului cu privire la:
- riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă
- cerințe minime de securitate și sănătate în muncă prevăzute de reglementările legale
aplicabile activității specifice locului de muncă
- atribuții și răspunderi ale lucrătorilor la locul de muncă
- modul de utilizare a echipamentelor de muncă, echipamentelor individuale de protecție
- măsuri de prevenire și protecție, mod de acțiune în caz de pericol
- acordarea primului ajutor accidentaților în muncă
10.1.0.11/iso Pagina: 10/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Măsuri de gestionare a riscurilor pentru sănătate
În timpul producerii nitratului de amoniu, ochii pot fi expuși la praf în concentrații care să provoace
iritații. Atunci când se aplică măsurile de control existente (măsurile tehnologice de control și
echipament individual de protecție pe baza clasificării și etichetării ca H272 și H319), substanța nu
este periculoasă pentru muncitori.
8.2.2. Măsuri de protecție individuală, precum echipamentul de protecție personală
Măsuri tehnice: montați sistem de ventilație unde este cazul
Măsuri de igienă: nu se mănâncă, nu se bea și nu se fumează în timpul manipulării produsului.
Spălați mâinile după manipulare și înainte de a mânca, de a fuma și de a folosi toaleta, precum și la
sfârșitul programului de lucru.
(a) Protecție respiratorie:
Protecție individuală în activitățile de producție - Aparat pentru respirație
- Mască de protecție
(b) Protecția mâinilor:
Mănuși de protecție (rezistente la căldură).
(c) Protecția ochilor:
Mască de protecție pentru față - ochelari de protecție etanși (carcasa plastic, lentile policarbonat)
pentru substanțe chimice.
- vizieră de protecție (policarbonat) – la pericol de stropire cu azotat
(d) Protecția pielii:
Îmbrăcăminte de protecție:
Costum de protecție impermeabil la pulberi (salopetă doc - pantaloni cu pieptar, haină);
Cămașă iarnă, vară (fibre naturale doc);
Încălțăminte de protecție:
Bocanci rezistenți împotriva agresiunii chimice, mecanice cu proprietăți antistatice ce permit
utilizarea în medii Ex.(piele cu talpă cauciuc).
8.2.3. Controlul expunerii mediului
Recomandările asupra protecției individuale se aplică pentru nivelele ridicate de expunere.
Alegeți echipamentul de protecție individuală corespunzător tipului de risc.
Măsuri de gestionare a riscurilor pentru mediu
Datorită toxicității scăzute a nitratului de amoniu pentru organismele acvatice și reglementării
acestuia prin diferite legi europene/naționale, nu se consideră necesară evaluarea riscului și
expunerii mediului pentru nitratul de amoniu.
Secțiunea 9. PROPRIETĂȚI FIZICE ȘI CHIMICE
9.1. Informații privind proprietățile fizice și chimice de bază
a) Aspectul substanței / amestecului

Stare fizică: solid (granule), ortorombic
Culoare: albă, slab colorate
b) Mirosul: Inodor
10.1.0.11/iso Pagina: 11/ 25

FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Nr. Specificarea proprietăților UM Valoarea Observații
crt. fizice și chimice ale Substanța /
substantei/ amestec
amestecului
c) Punct de fierbere/ ºC >210 Descompunere
Interval de temperatură de înainte de fierbere
fierbere
d) Punct de topire/ Punct de ºC 169,6 La 1013 hPa
îngheț
e) Inflamabilitate % vol Neinflamabil (pe baza structurii
moleculare).
f) Densitate relativă 1,72 La 20 ºC
g) Presiune de vapori Pa neglijabil La temperatura camerei
h) Granulometria Nitratul de amoniu în formă

perlată nu conține particule cu o
fracție inhalabilă
(0% < 0,5mm)
i) Solubilitate în apă g/L >100 La 20 ºC
j) Coeficientul de partiție Log Nu este necesar deoarece
n-octanol/apă Kow substanța este anorganică.
k) Vâscozitate Cp Metoda de testare nu este
aplicabilă la solide; este relevantă
la lichide.
l) Autoinflamabilitate ºC Nu se autoaprinde.
m) Explozivitate Nedetonabil
n) Proprietăți oxidante Are proprietăți oxidante
o) Tensiune de suprafață Nu are activitate de suprafață (pe
baza structurii moleculare).
p) Constanta de disociere Nu este necesară testarea,
deoarece nitratul este o sare care
disociază complet în apă.
r) Stabilitate în solvenți organici Nu este necesar să se efectueze în
și identitatea produselor de cazul în care substanța este
degradare relevante anorganică.
9.2. Alte informații
Nu avem alte date disponibile.
10.1.0.11/iso Pagina: 12/ 25

FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Secțiunea 10. STABILITATE ȘI REACTIVITATE
10.1. Reactivitate
Nitratul de amoniu reacționează cu substanțele combustibile, cu substanțele organice, cu pulberi

metalice și agenți reducători.
10.2. Stabilitate chimică
În condiții normale de depozitare, manipulare și utilizare, produsul este stabil.

Pentru a crește stabilitatea produsului se utilizează aditivi - agenți de condiționare și
antiaglomeranți.
Aditiv cu compoziție necunoscută (Antiaglomerant)
Denumire IUPAC: additive of unknown composition
Agenți de condiționare
Sulfat de aluminiu - Număr CAS: 10043-01-3
Denumire IUPAC: aluminium sulphate
Dolomita - Număr CAS: 16389-88-1
Număr EINECS: 240- 440-2
Denumire IUPAC: calcium magnesium dicarbonate
10.3. Posibilitatea de reacții periculoase
La încălzire puternică, peste 170 °C și peste 200 °C, nitratul de amoniu poate conduce în orice
moment la explozie, în special dacă este contaminat cu substanțe combustibile, substanțe organice,
cărbune, ulei și dacă nitratul de amoniu se găsește în spații închise (țevi, containere, mașini cu pereți
metalici).
Produsul are tendința de autoaprindere chimică; dacă vine în contact cu substanțe organice ușor
oxidabile, metale fin divizate, superfosfați.
10.4. Condiții de evitat
Se descompune la încălzire. Trebuie evitate spațiile închise.
10.5. Materiale incompatibile
Agenți reducători, acizi și baze puternice, pulberi metalice, materiale combustibile, cromați, zinc,
cupru și aliaje ale cuprului, clorați.
10.6. Produși de descompunere periculoși
Oxizii de azot (NO,NO2) degajați la descompunerea nitratului de amoniu sunt extrem de toxici.
Secțiunea 11. INFORMAȚII TOXICOLOGICE
10.1.0.11/iso Pagina: 13/ 25

FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Toxicocinetică (absorbție, metabolism, distribuție și eliminare)
Rezultatele studiilor privind absorbția, metabolismul, distribuția și eliminarea:
Se estimează un grad mare de absorbție pe baza unei valori scăzute MW, a solubilității mari în apă
și a valorii scăzute a logPow. Formarea ionului atunci când substanța intră în contact cu un fluid
scade gradul de absorbție. Prin urmare, 50% din absorbție este luată pentru expunerea orală,
cutanată și prin inhalare.
11.1. Informații privind efectele toxicologice
Clasele de pericol relevante pentru care se furnizează informații, sunt:

(a) Toxicitate acută
(b) Corodarea/ iritarea pielii
(c) Lezarea gravă / Iritarea ochilor
(d) Sensibilizarea căilor respiratorii sau a pielii
(e) Mutagenitatea celulelor germinative
(f) Cancerigenitatea
(g) Toxicitatea pentru reproducere
(h) STOT (toxicitate asupra organelor țintă specifice) – expunere unică
(i) STOT (toxicitate asupra organelor țintă specifice) – expunere repetată
(j) Pericolul prin aspirare
11.1.1. Informații pentru fiecare clasă de pericol
(a) Toxicitate acută - orală LD50 > 2000 mg/kg corp
- dermală LD50 > 5000 mg/kg corp
- inhalare LC50 > 88,8 mg/l
- alte căi - nu există informații disponibile
Nitratul de amoniu nu trebuie să fie clasificat pentru toxicitate acută orală, dermală și prin inhalare,
deoarece toate valorile LD50/LC50 folosite la testări sunt peste valoarea cea mai mare folosită în
clasificarea conform Regulamentului CLP.
Toxicitatea la doze repetate
Orală 28 de zile - NOAEL >=1500 mg/kg corp/zi (cu nitrat de potasiu)
52 de săptămâni - 256 mg/kg corp/zi (cu sulfat de amoniu)
Inhalare 2 săptămâni - NOAEL >= 185 mg/m³ aer
Cutanată - nu sunt studii disponibile
Valoarea utilizată pentru CSA (cale orală): NOAEL: 256 mg/kg corp/zi (cu sulfat de amoniu)
Valoarea utilizată pentru CSA (cale: inhalare): NOAEC >=185 mg/m³ (2 săptămâni)
Pe baza datelor disponibile, nitratul de amoniu nu este clasificat conform Regulamentului CLP,
pentru toxicitate la doze repetate.
(b) Corodarea/ iritarea pielii
Nitratul de amoniu nu irită pielea și nu este corosiv.
(c) Lezarea gravă / Iritarea ochilor
Nitratul de amoniu este iritant pentru ochi.
(d) Sensibilizarea căilor respiratorii sau a pielii
Nu sunt date disponibile referitoare la sensibilizarea sistemului respirator.
Nitratul de amoniu nu este clasificat conform Regulamentului CLP ca fiind sensibilizant pentru piele.
Valoarea utilizată pentru CSA: nu sensibilizează pielea
Valoarea utilizată pentru CSA: nu sensibilizează sistemul respirator
10.1.0.11/iso Pagina: 14/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
(e) Mutagenitate
Nitratul de amoniu nu este considerat genotoxic pe baza rezultatelor testelor în vivo și în vitro.
Valoarea utilizată pentru CSA: Toxicitate genetică negativă.
(f) Cancerigenitate
Nu este cancerigen (teste cu sulfat de amoniu).
(g) Toxicitate pentru reproducere
Oral 28 de zile - NOAEL >= 1500 mg/kg corp/zi (cu nitrat de potasiu)
Nitratul de amoniu nu este clasificat conform Regulamentului CLP cu privire la reproducere și
toxicitate asupra dezvoltării.
(h) STOT – expunere unică – concluziile nu sunt suficiente pentru clasificare
(i) STOT – expunere repetată – concluziile nu sunt suficiente pentru clasificare
(j) Pericolul prin aspirare – nu sunt date disponibile
11.1.2. Datele din această subsecțiune se aplică nitratului de amoniu sub forma în care este introdus
pe piață – nu sunt date disponibile.
11.1.3. Rezultatele studiilor experimentale în funcție de calea de expunere:
Toxicitatea acută după administrarea orală – studiile au fost efectuate pe șobolani și șoareci. Pentru
șobolani: LD50: 2950 mg/kg – studiu cheie; rezultat experimental
LD50: 2800 mg/kg, LD50: 2462 mg/kg, LD50: 4500 mg/kg studii de susținere
Pentru șoareci: LD50: 2085 mg/kg – studiu de susținere; rezultat experimental
Toxicitatea acută după administrarea prin inhalare - studiile au fost efectuate pe șobolani.
LC50: > 88,8 mg/L - studiu de susținere; rezultat experimental
Toxicitatea acută după administrarea dermală - studiile au fost efectuate pe șobolani.
LD50: > 5000 mg/kg
Nitratul de amoniu nu trebuie să fie clasificat pentru toxicitate acută orală, dermală și prin inhalare,
deoarece toate valorile LD50/LC50 folosite la testări sunt peste valoarea cea mai mare folosită în
clasificarea conform Regulamentului CLP.
11.1.4. Pentru clasele de pericol: STOT – expunere unică, STOT – expunere repetată, pericolul prin
aspirare concluziile nu sunt suficiente pentru clasificare.
11.1.5. Informații privind căile probabile de expunere
Căile probabile de expunere sunt ingerare (înghițire), inhalare sau expunerea pielii/ochilor - nu sunt
cunoscute efectele asupra sănătății.
11.1.6. Simptome legate de caracteristicile fizico-chimice și toxicologice
Nu sunt date disponibile.
11.1.7. Efectele întârziate și cele imediate cunoscute, precum și efectele cronice induse de o
expunere pe termen lung și de o expunere pe termen scurt
Testările toxicologice au fost efectuate pe șobolani, testele de iritare a pielii/ochilor, tractului
respirator au fost efectuate pe iepuri.
Nu sunt date disponibile privind efectele întârziate, sau efectele cronice induse de o expunere pe
termen lung sau pe termen scurt.
11.1.8. Efecte interactive
11.1.9. Absența datelor specifice
Secțiunea 12. INFORMAȚII ECOLOGICE
10.1.0.11/iso Pagina: 15/ 25

FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
12.1. Toxicitate
Mediul acvatic (inclusiv sedimentele)

Date despre toxicitate
Principalul component toxic în sărurile de amoniu este amoniacul. Evaluările recente ale toxicității
amoniacului au arătat că, ambele forme, ionizată și neionizată, sunt toxice. De aceea se propune un
model comun de toxicitate, în care amoniacul este mai toxic la valori ridicate de pH, iar ionul amoniu
contribuie la toxicitate la valori mai scăzute de pH.
Toxicitate pe termen scurt la pești
Valori utilizate pentru CSA: LC50 pentru pești de apă stătătoare: 447 mg/L (la 48 ore).
Toxicitate pe termen lung la pești
Nu sunt date.
Toxicitatea pe termen scurt la nevertebratele acvatice
Valori utilizate pentru CSA: EC50/LC50 pentru nevertebrate de apă dulce: 490 mg/L
Toxicitatea pe termen lung la nevertebratele acvatice
Nu sunt disponibile studii pe termen lung pentru nevertebratele acvatice.
Alge și plante acvatice
Valoare utilizată pentru CSA: EC50/LC50 pentru algele de apă dulce: >1700 mg/L
NOEC pentru algele de apă dulce: 1700 mg/L
Organisme din sedimente
Evaluarea de siguranță chimică nu indică necesitatea unei investigații asupra efectelor la
organismele din sedimente.
Alte organisme acvatice
Nu sunt informații disponibile.
Calcularea PNEC - PNEC apă (apă dulce): 0,45 mg/L
PNEC apă (apă de mare): 0,045 mg/L
PNEC apă (deversări intermitente): 4,5 mg/L
PNEC în sedimente - valorile PNEC pentru sedimente ar trebui calculate folosind
metoda de repartiție la echilibru (EPM) din EUSES, folosind valorile PNEC pentru
apă și logKow. Pentru substanțele anorganice nu se poate calcula o valoare PNEC.
Datorită toxicității scăzute a nitratului de amoniu pentru organismele acvatice și reglementării
acestuia prin diferite legi europene/naționale, nu se consideră necesară evaluarea riscului și
expunerii mediului pentru nitratul de amoniu.
Mediul terestru - Studii nejustificate din punct de vedere științific.
Mediul atmosferic - Nu sunt date disponibile.
Activitatea microbiologică în sistemele de tratare ape reziduale
Toxicitatea la microorganismele acvatice
Valoare utilizată pentru CSA: EC50/LC50 pentru microorganismele acvatice: >1000 mg/L
NOEC microorganismele acvatice: 180 mg/L
PNEC pentru stațiile de tratare ape uzate (STP): 18 mg/L
Directiva privind apele reziduale urbane (1991) stabilește standardele pentru colectarea și tratarea
apelor reziduale din sectorul domestic și unele sectoare industriale.
12.2. Persistență și degradabilitate
10.1.0.11/iso Pagina: 16/ 25

FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Degradarea abiotică
Nitratul de amoniu este complet disociat în apă. Nu sunt alte informații solicitate/disponibile.
Degradarea biotică
Nu sunt necesare studiile, deoarece substanța este anorganică. Viteza de reacție medie de
biodegradare în stațiile de tratare ape reziduale este de 52 g N/kg solid dizolvat/zi la 20 C.
În condiții anaerobe de transformare a nitratului la N2, N2O și NH3, viteza reacției de biodegradare
este de 70 g N/kg solid dizolvat/zi la 20 C.
Hidroliza - Nitratul de amoniu este complet disociat în ioni, în apă: NH4+ și NO3-. Prin urmare, testarea
nu este considerată necesară.
Fotoliza - în aer, apă, sol - nu sunt date disponibile
Biodegradarea - substanțele anorganice nu pot fi biodegradate (pe baza proprietăților chimice).
12.3. Potențial de bioacumulare
Coeficientul de partiție octanol - apă (Kow): nu este relevat deoarece substanța este anorganică,
dar este considerat mic (pe baza solubilității mari în apă).
Factorul de bioconcentrare (BCF) - potențial scăzut de bioacumulare (pe baza proprietăților
substanței).
12.4. Mobilitate în sol
Adsorbția/desorbția
Coeficientul de adsorbție - potențial scăzut de adsorbție (pe baza proprietăților substanței).
Volatilitate - nu sunt date disponibile.
Modelarea distribuției - nu sunt date disponibile.
12.5. Rezultatele evaluării PBT și vPvB
În conformitate cu Anexa XIII a Regulamentului (EC) nr. 1907/2006, evaluarea PBT și vPvB nu a fost
efectuată deoarece nitratul de amoniu este o substanță anorganică.
12.6. Alte efecte adverse
Nu avem informații cu privire la alte efecte adverse asupra mediului.
Secțiunea 13. CONSIDERAȚII PRIVIND ELIMINAREA
13.1. Metode de tratare a deșeurilor
Metode de eliminare
Deșeurile trebuie eliminate în conformitate cu reglementările naționale și locale. Este posibilă
biodegradarea controlată în tratarea apelor reziduale.
Prevederi relevante ale legislației UE și legislației naționale armonizată privind deșeurile.
Legislația națională în vigoare:

Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor.
10.1.0.11/iso Pagina: 17/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Legea 265/2006 – Legea protecției mediului.
Legea 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje.
HG 856/2002 - Evidența gestiunii deșeurilor cu modificările și completările ulterioare.
Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, HG nr.1425/2006 pentru aprobarea Normei
metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și HG nr.
355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor cu modificările și completările ulterioare.
Hotărârea nr. 1061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul
României, cu modificările și completările ulterioare
Legislația UE în vigoare:
Regulamentul (CE) Nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea,
evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH).
Regulamentul (CE) Nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea,
etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor.
Acordul European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (ADR).
Regulament privind transportul internațional feroviar al mărfurilor periculoase (RID).
Secțiunea 14. INFORMAȚII REFERITOARE LA TRANSPORT
Informații privind clasificarea pentru:
Transportul rutier (ADR):

14.1. Numărul ONU (UN): 2067
14.2. Denumirea corectă ONU pentru expediție: ÎNGRĂȘĂMINTE CU NITRAT (AZOTAT) DE AMONIU
14.3. Clasa (clasele) de pericol pentru transport: clasa de pericol 5.1- substanțe comburante O2
(solide), nr.de identificare pericol 50, etichetă 5.1
14.4. Grupa de ambalare: Grupa III
Prevederi speciale - Încărcare, descărcare, manipulare – CV24
Vrac – AP6, AP7, VC1, VC2
Categoria de transport / Codul de restricție în tunel – 3 (E)
Transportul pe calea ferată (RID):

14.3. Clasa (clasele) de pericol pentru transport: clasa de pericol 5.1 – substanțe comburante O2
(solide), nr.de identificare pericol 50 cod NHM
310520, etichetă 5.1
Instrucțiuni de ambalare: P002, IBC08, LP02, R001
Instrucțiuni speciale de ambalare: B3
Prevederi speciale - Încărcare, descărcare, manipulare – CV24
Vrac – AP6, AP7, VC1, VC2
Categoria de transport – 3
Transportul maritim (Cod IMDG/IMO):

10.1.0.11/iso Pagina: 18/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
14.3. Clasa (clasele) de pericol pentru transport: clasa de pericol 5.1, eticheta 5.1
EmS Fire – F-H
EmS Spiel - S-Q
Prevederi speciale – Stivuire: categoria A
14.5. Pericole pentru mediul înconjurător
Conform criteriilor codului IMDG nitratul de amoniu nu este poluant pentru mediul acvatic marin.
14.6. Precauții speciale pentru utilizatori
Transportul nitratului de amoniu se supune legislației în vigoare, corespunzătoare substanțelor

periculoase; se vor respecta prevederile RID, ADR și IMDG.
Atât transportul cât și depozitarea produsului se efectuează la temperaturi cuprinse între -10 și
+30°C. Mijloacele de transport trebuie să fie curate, uscate, acoperite cu prelate impermeabile, fără
părți ascuțite, care ar putea tăia sau spinteca sacii. Se poate transporta și în vrac, acoperit cu prelată
impermeabilă, neinflamabilă sau în vagoane TALS metalice. Produsul nu trebuie să intre în contact
cu lemn sau material combustibil (podeaua caroseriei se acoperă cu înveliș impermeabil
necombustibil). Produsul se ambalează în saci de polietilenă sau în saci dubli (polietilenă și
polipropilenă). Sacii de polietilenă se închid prin sudură, pliere sau coasere împreună cu sacii de
polipropilenă, iar sacii de polipropilenă prin coasere.
Fiecare livrare este însoțită de Declarația de Conformitate. La solicitarea clientului produsul este
însoțit de Raport de Încercare.
Toleranțele conform Regulamentului (CE) nr. 2003/2003 anexa II sunt valori negative în procente de
masă [pentru nitratul de amoniu (N peste 32%) este de 0,6%].
Personalul care transportă nitratul de amoniu trebuie să fie instruit referitor la pericolele pe care le
prezintă marfa și examinat periodic, în acest sens, de către întreprinderea aparținătoare.
Autovehiculele care transportă colete (saci) cu nitrat de amoniu trebuie să fie semnalizate prin
aplicarea a 2 plăci portocalii reflectorizante, dreptunghiulare (în față și pe spate), pe care sunt
înscrise la partea superioară numărul de identificare a pericolului și în partea inferioară numărul de
identificare al substanței periculoase (ONU), de dimensiunile specificate în legislația în vigoare (ADR),
inscripționate astfel încât, în cazul unui incendiu, să rămână lizibile timp de 15 minute (fig. 1). În
completarea plăcilor de semnalizare va fi aplicată placa etichetă expusă la vedere pe părțile laterale
și pe partea din spate a vehiculului, aplicată în așa fel încât să nu poată fi îndepărtată, în cazul de
față: substanțe comburante – semn convențional flacără deasupra unui cerc negru pe fond galben;
cifra “5.1.” în colțul inferior – fig. 2).
fig.1 fig.2
50
2067
10.1.0.11/iso Pagina: 19/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
În conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.1272/2008, etichetarea ambalajelor va
include următoarele indicații lizibile: numele substanței, numele și adresa completă ale
producătorului, cantitatea nominală, identificatorii de produs, simbolurile referitoarele la
pictograme de pericol, cuvinte de avertizare, fraze de pericol (H), fraze de precautie (P).
Toate transporturile vor fi însoțite obligatoriu de documentele de transport specifice produselor
transportate, în conformitate cu legislația în vigoare.
14.7. Transport în vrac, în conformitate cu Anexa II la Convenția MARPOL și cu Codul IBC
Nu este cazul.
Secțiunea 15. INFORMAȚII DE REGLEMENTARE
15.1. Regulamente/legislație în domeniul securității, al sănătății și al mediului specifice

(specifică) pentru substanța sau amestecul în cauză
Informații relevante privind legislația națională

Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006, HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normei
metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și HG. nr.
355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor cu modificările și completările ulterioare.
Legea 265/2006 pentru aprobarea OUG 195/2005 privind protecția mediului.
Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările
ulterioare.
Prescripții tehnice ISCIR în vigoare.
Ordinul nr. 2737/17.12.2012 pentru aprobarea Procedurii privind desemnarea organismelor care
realizează emiterea certificatelor de agreare și a certificatelor de conformitate cu prototipul
conform Acordului European referitor la transportul rutier international al mărfurilor periculoase
(ADR), precum și inspecția pentru certificarea în scopul menținerii conformității în exploatare a
suprastructurilor specializate montate pe vehiculele rutiere destinate transportului rutier al
mărfurilor periculoase și a ambalajelor destinate transportului rutier al mărfurilor periculoase.
Legea nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate
substanțe periculoase.
Hotărârea nr. 1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activității de transport rutier
de mărfuri periculoase în România.
Legea nr. 360/2003 privind regimul substanțelor și preparatelor periculoase, republicată în
12.03.2014.
Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale.
Normativ departamental privind proiectarea depozitelor de azotat de amoniu – PD -103 – 72,
Ministerul Industriei Chimice, Bucuresti 1972.
Informații relevante privind legislația UE
Regulamentul (CE) Nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea,
evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH).
Regulamentul (CE) Nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea,
etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor.
10.1.0.11/iso Pagina: 20/ 25

FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
Regulamentul (UE) Nr. 286/2011 al Comisiei din 10.03.2011 de modificare a Regulamentul (CE) Nr.
1272/2008.
Regulamentul (UE) Nr. 830/2015 al Comisiei din 28.05.2015 de modificare a Regulamentul (CE) Nr.
1907/2006.
Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4.07.2012 privind controlul
accidentelor majore care implică substanțe periculoase (SEVESO III).
Regulamentul (UE) nr. 98/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013
privind comercializarea și utilizarea precursorilor de explozivi.
Reglementările (CE) nr. 2003/2003 ale Parlamentului European referitoare la îngrășăminte, cu
modificările ulterioare referitoare la Standardele EN elaborate de Comitetul European de
Standardizare.
Acordul European referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (ADR), ediția
2019.
Regulament privind transportul internațional feroviar al mărfurilor periculoase (RID), ediția 2019.
Reglementări privind transportul internațional maritim al mărfurilor periculoase (IMDG), ediția
2017.
Alte reglementări
"Acest produs face obiectul Regulamentului (UE) 98/2013, toate tranzacțiile suspecte trebuie
raportate autorității competente."
15.2 Evaluarea securității chimice
S-a efectuat o evaluare a securității chimice (CSA), întocmindu-se un Raport de securitate chimică
pentru nitratul de amoniu (CSR). Nitratul de amoniu este utilizat în principal în compoziția
îngrășămintelor, dar este și component în diverse preparate și materiale. Evaluarea calitativă s-a
axat pe producerea de îngrășăminte, utilizate de către profesioniști și consumatori. În plus, s-au
evaluat și utilizările din alte domenii decât îngrășămintele.
S-a efectuat o evaluare a posibilelor expuneri la nitrat de amoniu asociate cu utilizările industriale,
profesionale și de către consumatori.
Secțiunea 16. ALTE INFORMAȚII
a) Evidențierea clară a informațiilor care au fost adăugate, șterse sau modificate
Număr Data Număr pagină Evoluția informației

(revizie, ediție)
versiune
ediția 6, revizia 0 12.02.2013 1, 3,16,17, 18, La pagina 1 s-a adăugat în paranteză
20, 21 denumirea de azotat în titlu.
La pagina 3 s-a adăugat în paranteză
denumirea de azotat, cuvântul de
avertizare: atenție și o frază de intervenție,
la secțiunea 2 capitolul 2.2, elemente
pentru etichetă.
10.1.0.11/iso Pagina: 21/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
(revizie, ediție)
versiune
La pagina 16 secțiunea 14, la denumirea
corectă ONU pentru expediție, s-a adăugat
în paranteză denumirea de azotat.
La pagina 17 secțiunea14.6. Precauții
speciale pentru utilizatori – s-a precizat
tipul de plăcuțe de semnalizare care se
aplică pe autovehicule, în cazul în care se
transportă colete (saci) sau marfă vrac.
La pagina 18, secțiunea15, cap. 15.1, la
pagina 20 și 21 secțiunea 16, b) și c) s-a
modificat numărul ediției ADR și RID.
ediția 7, revizia 0 20.11.2013 10, 18 La pagina 10, capitolul 8.2.1 la Măsuri
organizatorice s-au modificat Planurile de
supraveghere și intervenție.
La pagina 18 secțiunea 15.1 - s-a modificat:
informații privind legislația națională.
versiunea 8 24.09.2014 4, 5, 7, 12 S-a actualizat dosarul de înregistrare a
nitratului de amoniu înregistrat la ECHA.
versiunea 9 28.11.2014 1 La pagina 1, secțiunea 1 capitolul 1.2 la
utilizări contraindicate s-au introdus
prevederile Regulamentului (UE) nr.
98/2013
versiunea 10 06.01.2015 8 La pagina 8, secțiunea 7 capitolul 7.2 s-a
modificat numărul de rânduri pe care se
depozitează sacii.
versiunea 11 01.06.2015 2, 3, 15, 16, 18 La pagina 2, secțiunea 1.4 s-a modificat
numărul de telefon în caz de urgență, iar la
secțiunea 2.1 s-a eliminat clasificarea
conform Directivei 67/548/CEE.
La pagina 3, secțiunea 2.2 s-a completat
fraza de precauție P280.
La pagina 15, capitolul 13.1- Metode de
tratare a deșeurilor s-a modificat legislația
națională.
La pagina 16, secțiunea 14 s-au adăugat
prevederi speciale pentru transport.
La pagina 18, secțiunea 15.1 s-a adăugat
legislație UE.
versiunea 12 01.02.2016 14, 19 La pagina 14, secțiunea 11 s-au introdus
date toxicologice suplimentare.
La pagina 19 secțiunea 15.1- s-a adăugat
Legea 360/2003 republicată și
Regulamentul Nr. 830/2015.
10.1.0.11/iso Pagina: 22/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
(revizie, ediție)
versiune
versiunea 13 09.05.2016 7, 19 La pagina 7, secțiunea 7.2 s-a reformulat
prevederea de stivuire la depozitare.
La pagina 19, secțiunea 15 s-a modificat
legislația SEVESO.
versiunea 14 15.02.2017 17, 18, 19 La pagina 17, secțiunea 14.4 s-a introdus
categoria de transport / codul de tunel.
La pagina 18, capitolul 14.6 s-a modificat
denumirea etichetelor de pericol în plăci
etichetă, conform ADR 2017.
La pagina 19, capitolul 15.1 s-a modificat
numărul ediției pt. ADR, RID și IMDG.
versiunea 15 15.10.2018 9 La pagina 9, secțiunea 7.2 s-a modificat
conform legislației în vigoare.
versiunea 16 12.04.2019 8 La pagina 8, secțiunea 7.2 s-a reformulat.
b) Legenda abrevierilor și a acronimelor utilizate în fișa cu date de securitate
FDS - Fișă cu Date de Securitate

ECHA - Agenția Europeană de Substanțe Chimice
CE - Comisia Europeană
ESIS - Sistemul de Informații European de Substanțe Chimice
FE (EFMA) - Fertilizers Europe (Asociația Europeană a Producătorilor de îngrășăminte
chimice)
REACH - Regulamentul (CE) Nr.1907/2006 al Parlamentului European și al
Consiliului privind înregistrarea evaluarea, autorizarea și restricționarea
substanțelor chimice
CSA - Evaluarea securității chimice
CSR - Raport de securitate chimică
ES - Scenariu de expunere
DNEL - Nivel Calculat Fără Efect
DMEL - Nivel Minim Fără Efect
PNEC - Concentrație Predictibilă Fără Efect
BCF - Factor de bioconcentrație
OEL - Valorile limită admise pentru expunerea profesională (ocupațională)
NOAEL - Nivelul neobservabil al efectelor adverse
NOAEC - Concentrația la care nu se observă efecte adverse
ECETOC - Centrul European pentru Ecotoxicologie și Toxicologie pentru Chimicale
EUSES - Sistemul Uniunii Europene pentru evaluarea substanțelor
NA - Neaplicabil
STP - Stație tratare ape reziduale
LEV - Ventilație locală
EC50 - Concentrația materialului toxic pentru care 50% din organismele testate
supraviețuiesc
10.1.0.11/iso Pagina: 23/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
LD50 - Doză letală pentru 50% din populația sub testare
LC50 - Concentrație letală pentru 50% a populației în cadrul testului
STOT - Toxicitate asupra organelor țintă specifice
PBT - Persistent, Bioacumulativ, Toxic
vPvB - Foarte Persistent, Foarte Bioacumulativ
MRR - Măsuri de reducere a riscului
HG - Hotărâre de Guvern
OUG - Ordonanță de Urgență a Guvernului
SSM - Sănătatea și Securitatea în muncă
PSI - Paza și Stingerea Incendiilor
IPPC - Prevenirea și controlul integrat al poluării
ONU - Organizația Națiunilor Unite
SEVESO III - Directiva Consiliului Europei nr. 2012/18/UE din 4 iulie 2012 privind
controlul riscurilor de accidente majore împlicând substanțe periculoase
ISCIR - Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor Recipientelor sub Presiune și
Instalațiilor de Ridicat
ACGIH - Ghid de igienă industrială, mediu, sănătate
ADR - Acord European privind transportul internațional rutier al mărfurilor
periculoase, ediția 2019
RID - Regulament Internațional privind transportul mărfurilor periculoase pe
calea ferată, ediția 2019
IMDG - Reglementări privind transportul internațional maritim al mărfurilor
periculoase, ediția 2017
MARPOL - Convenția Internațională privind Prevenirea Poluării Mediului Marin de
către nave
IBC - Codul Internațional pentru construcția și echipamentul navelor pentru
transportul în vrac al produselor chimice periculoase
GESTIS - Sistemul de Informații german privind substanțele periculoase
c) Bibliografie
Banca de date GESTIS - Material Safety Data Sheets

Amuliu Proca, Gabriel Stănescu - Substanțe și produse utilizate în industria chimică-pericol de
incendiu - pericol de explozie - toxicitate, 1984
Studii conform Raportului de Securitate Chimică
Ghid pentru utilizarea în siguranță - Dosarul comun / individual de înregistrare la ECHA a substanței
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene - Regulamentul (UE) nr. 830/2015 al CE din 28.05.2015
EFMA - Ghid pentru întocmirea fișelor tehnice de securitate.
ESIS - European Chemical Substances Information System
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene - Regulamentul (CE) nr.1907/2006 al Parlamentului European și
al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea,
autorizarea și restricționarea substanțelor
chimice( REACH).
ADR - Acord european privind transportul internațional rutier al mărfurilor periculoase, ediția 2019
RID - Regulament internațional privind transportul mărfurilor periculoase pe calea ferată, ediția
2019
10.1.0.11/iso Pagina: 24/ 25
FH-C20-034_V.16/ 12.04.2019
IMDG - Reglementări privind transportul internațional maritim al mărfurilor periculoase, ediția
2017
d) Frazele de pericol / Fraze de prudență relevante
H 272 - Poate agrava un incendiu; oxidant

Fraze de precauție: Prevenire
P 210 - A se păstra departe de surse de căldură/scântei/ flăcări deschise sau
suprafețe încinse. Fumatul interzis.
P 220 - A se păstra/depozita departe de îmbrăcăminte/materiale combustibile
(lubrifianți,motorină,petrol,vopsele,etc.)
P 264 - Spălați-vă bine pe mâini după utilizare
P 280 - Purtați mănuși de protecție (rezistente la căldură) / îmbrăcăminte de
protecție (costum de protecție impermeabil la pulberi) /echipament de
protecția ochilor (ochelari etanși)/echipament de protecția feței
(vizieră).
Intervenție
P 370 + P 378 - În caz de incendiu utilizați apă din abundență (inundare cu
apă). Folosiți extinctoare cu praf sau bioxid de carbon pentru
răcire;
P 305+ P351+ P338 - În caz de contact cu ochii: clătiți cu atenție cu apă timp de
mai multe minute. Scoateți lentilele de contact, dacă este cazul
și dacă acest lucru se poate face cu ușurință.
Continuați să clătiți.
P 337+ P313 – Dacă iritarea ochilor persistă consultați: medicul
Notă:
Informațiile conținute în această fișă se bazează pe datele disponibile la momentul întocmirii.

Clientul și utilizatorul își asumă toate riscurile privind utilizarea, manipularea și depozitarea acestui
produs. Nu există condiții de garanție pentru produs în cazul manipulării, transportului și depozitării
neconforme cu precizările din fișa tehnică și fișa cu date de securitate a produsului.
10.1.0.11/iso Pagina: 25/ 25

LP 11-12 (4h, 18-25.05.21)
DETERMINAREA AGENȚILOR CHIMICI ÎN LABORATOARE DE

TOXICOLOGIE INDUSTRIALĂ
Criterii pentru recoltarea corectă a probelor de aer:

1. Alegerea locului şi momentului de recoltare (după prealabila cunoaştere a procesului
tehnologic şi prezentarea de către angajator a fişelor de securitate ale substanţelor chimice
cu care lucrează).
2. Alegerea aparaturii şi procedeului de recoltare (în funcţie de natura substanţei de analizat,
metoda de analiză şi volumul de aer recoltat).
3. Se notează:
- dimensiunile încăperii în care se recoltează probele.
- sisteme de ventilaţie existente şi funcţionarea acestora.
- operaţii din procesul tehnologic generatoare de noxe.
- numărul utilajelor funcţionale la momentul recoltării.
- data şi ora recoltării.
- volumul de aer recoltat.
- condiţiile de microclimat (temperatură, umiditate).
Metode rapide de determinare:
A. Metode orientative = calitative (exemplu: aparatul Dräger).
B. Metode rapide automate: spectrometrie de masă, spectrofotometrie de absorbţie
atomică, metode electrochimice, termochimice, fotometrice, fotocolorimetrice,
analizoare electronice multigaz, multicanal, cromatografice (în gaz sau lichid), etc….
Pentru determinarea concentraţiilor noxelor din aerul zonelor de muncă în laboratorul
de toxicologie se folosesc diferite metode analitice cuplând tehnicile chimice cu cele
instrumentale.
Recoltarea probelor se face prin aspiraţie, pentru aceasta fiind necesară o aparatură
constituită din: dispozitive de aspiraţie, dispozitive de măsurare a volumului, dispozitive
de absorbţie.
Aparatele pentru recoltat probe:
- pompă VORTEX şi pompă GILIAN – se folosesc pentru recoltarea noxelor în soluţii
absorbante, pe filtre şi fiole cu cărbune activ.
- pompă DRÄGER – se foloseşte pentru recoltarea noxelor pe fiole tip Dräger specifice
pentru diferite tipuri de substanţe.
- aparat pentru recoltat pulberi tip Casella cu citire directă în mg/mc.
- aparate cu senzori electrochimici tip Dräger pentru determinarea: amoniacului, oxizilor de
azot, oxidului de carbon, cu afişare directă a valorii în părţi per milion (ppm).
Probele recoltate sunt citite la spectrofotometru de absorbţie atomică, spectrofotometru în
ultraviolet-vizibil UV-VIS.
Exemplu: acidul clorhidric, fenolul, hidroxizi alcalini, plumbul, cadmiul, cromul, etc…
Formule de transformare:
ppm = cmc / mc
în mg / mc = (ppm x M) / 24,45
M = masa moleculară a substanţei
-1-
Spectrofotometrul de absorbţie atomică
Spectrofotometria de absorbţie atomică este o metodă de absorbţie în care radiaţia este

absorbită de către atomii neexcitaţi aflaţi în stare de vapori.
Instrumentul folosit se compune dintr-o sursă de lumină, o celulă (cuvă), un
monocromator şi un sistem de detectare.
Schema unui spectrofotometru de absorbţie atomică se prezintă astfel:
Lampă cu Agregat de Monocromator Detector şi

catod concav pulverizare în flacără înregistrator
Sursa de lumină (un catod concav) emite o radiaţie liniară, având exact aceeaşi lungime de
undă cu cea a elementului analizat, deoarece sursa este confecţionată chiar din elementul ce
trebuie determinat. Aşadar, dacă dintr-o probă trebuie să se determine plumbul, catodul sursei
trebuie să fie confecţionat din plumb.
Proba este pulverizată într-un arzător care funcţionează cu un amestec de combustibil
(acetilenă) şi aer.
Radiaţia este trecută printr-un monocromator şi măsurată în sistemul de detectare.
Cantitatea de radiaţie absorbită este proporţională cu concentraţia elementului din
probă.
Prin măsurarea absorbanţei unei serii de soluţii standard, se realizează o curbă de
etalonare.
Absorbţia atomică poate fi folosită pentru determinarea concentraţiilor foarte scăzute
de ioni în soluţie (ppm).
Interpretarea rezultatelor
Substanţele măsurate se exprimă în mg/ mc aer, iar valorile înregistrate se compară cu

valorile limită obligatorii naţionale de expunere profesională ale agenţilor chimici din HG nr.
1218/ 2006 – ANEXA 1.
Unele substanţe au următoarele simboluri:

P = piele C = cancerigen
pC = potenţial cancerigen Fp = foarte periculoase
-2-
Schema spectrofotometrului de absorbţie atomică
CUVA CU
PROBA DE
ANALIZAT
Lampa cu catod
concav = sursa Agregat de Detector şi
pulverizare în Monocromator înregistrator
de lumină
flacară
Principiu: absorbţia radiaţiei luminoase (UV, vizibil) de către atomii neexcitaţi aflaţi
în stare de vapori, cantitatea radiaţiei absorbite fiind proporţională cu concentraţia
elementului din probă  curbe de etalonare
-3-
INTOXICAŢIA PROFESIONALĂ CU BENZEN
Etiologie :
Benzenul: hidrocarbură aromatică sub formă de lichid
volatil, liposolubil, miros aromatic plăcut.
Factori etiologici favorizanţi :
• aparţinând de organism: afecţiuni hepatice cronice,
afecţiuni hematologice, carenţe alimentare, alcoolismul,
adolescenţi, femei
• aparţinând de condiţiile de mediu: temperatură ridicată în
încăperile de lucru, prezenţa concomitentă a altor toxice
pentru SNC şi hematopoetic, etc….
Locuri de muncă, profesiuni expuse:
• producerea benzenului: rafinării, distilare uscată a
cărbunelui
• folosirea benzenului ca materie primă sau intermediară
în industria chimică de sinteză
şi chimico-farmaceutică;
• industria de prelucrare a cauciucului;
• solvent şi diluant.
Patogenie
• pătrunde în organism pe cale respiratorie şi

cutanată
• circulă în sânge legat de lipoproteine
• se depune cu predilecţie în SNC şi măduva osoasă
(ţesuturi bogate în lipide)
• biotransformarea: se oxidează în fenoli şi difenoli
care sunt substanţe mai toxice ce se concentrează
în măduva osoasă unde îşi exercită acţiunea.
Fenolii rezultaţi se elimină sub forma sulfo şi
glicuronoconjugată (80% în 2-3 zile). Intensificarea
proceselor de sulfoconjugare duce la o pierdere de
sulf a organismului celui expus, cu scăderea
rezervelor de sulf ale organismului.
• scăderea vitaminei C în organism
în intoxicaţia acută: acţiune narcotică

în intoxicaţia cronică: tulbură metabolismul şi
mitoza celulelor primordiale din seria
eritrocitară,
granulocitară,
trombocitară.
Tablou clinic
Intoxicaţia acută
• sindrom iritativ
• sindrom ebrionarcotic
Intoxicaţia cronică
➢ Prebenzenism:
- macrocitoza şi hipercromie
- sindrom ebrionarcotic uşor
➢ Benzenism propriu-zis:
• sindrom infecţios (leucopenie)
• sindrom hemoragipar (trombocitopenie)
• sindrom anemic (eritropenie)
• Anemie aplastică
• Leucemii mieloide, acute sau cronice.
Leucemie: Anemie aplastică:
Examene de laborator şi paraclinice
Hemograma:
• macrocitoza şi hipercromie (prebenzenism)
• anemie: marcată, poate ajunge sub 1 milion de hematii
• leucopenie: marcată, poate ajunge sub 1000 leucocite
• trombocitopenie: marcată, poate ajunge sub 50.000
• reticulocitoza: indicator de regenerare a măduvei
TS – TC – T. Hovell: prelungite
Scăderea sulfat-indexului urinar: sub 0,8
Creşterea fenolilor în urină
• Suspiciunea de intoxicaţie: peste 100 mg / 24 h
Semnul Rumpel – Leeds
Tratament
• Etiologic:
- întreruperea contactului cu benzenul
• Patogenic:
- medicamente de protecţie a celulei
hepatice
- vitaminoterapie
• Simptomatic.
Profilaxie
Măsuri tehnico-organizatorice:
• Eliminarea benzenului din procesele tehnologice şi înlocuirea lui
cu substanţe mai puţin toxice (ciclohexan, toluen).
• Izolarea şi ermetizarea proceselor ce utilizează benzenul.
• Ventilaţie locală şi / sau generală.
• Utilizarea echipamentului de protecţie.
• Igienă individuală riguroasă; evitarea folosirii benzenului pentru
curăţirea mâinilor.
Măsuri medicale:
• Recunoaşterea riscului de intoxicare cu benzen; catagrafierea
muncitorilor expuşi; determinarea de benzen în aer.
• Examenul medical la încadrarea în muncă cu excluderea
contraindicaţiilor: afecţiuni hematologice, sindroame
hemoragipare, boli cronice hepatice, boli ale sistemului nervos
central, etc…
• Control medical periodic.
• Educaţie pentru sănătate
EFECTELE SOLVENŢILOR ORGANICI
Solvenţii organici sunt un grup de compuşi volatili relativ stabili şi

utilizaţi pentru extragere, dizolvare sau separarea materialelor
insolubile în apă. Solvenţii sunt: volatili, persistenţi, toxici, inflamabili.
Exemple de solvenţi:
• Acetonă, metanol, alcool izopropilic, etileter, tricloretilenă;
• Benzen, toluen, xilen, stiren, nitrobenzen
Efecte generale asupra sănătăţii:
• Dureri de cap
• Depresie
• Oboseală
• Ameţeală
• Greaţă
• Tulburări ale somnului
• Simptome neuro-psihice (tulburări psihocomportamentale, toleranţă,
dependenţă)
• Efecte specifice: hepatice, renale, respiratorii, neurologice,
endocrine, cancerigene, mutagene, etc….
Clasificarea efectelor neurocomportamentale ale solventilor organici
Stadiu OMS Raleigh, SUA Simptome
1 Sindrom Doar Simptomele includ alterarea memoriei,
psiho-organic simptome capacitate de concentrare slaba, oboseala,
scaderea motivatiei. Prin incetarea expunerii,
aceste simptome nespecifice se remit.
2A Encefalopatie Modificari Alterarea personalitatii cu afectarea
cronica sustinute de dispozitiei, scaderea motivatiei, control scazut
toxica usoara personalitate al impulsurilor, anxietate, iritabilitate
sau dispozitie
2B Encefalopatie Tulburari ale Testele neuropsihologice arata deficite
cronica functiilor cognitive care afecteaza atentia/concentrarea,
toxica intelectuale aptitudinile vizuale/spatiale, memoria verbala.
moderata Pot exista semne neurologice minore. Daca
expunerea inceteaza, recuperarea este
incompleta
3 Encefalopatie Dementa Tulburarile cognitive (deteriorarea
cronica intelectului si memoriei) sunt insotite adesea
toxica severa de deficite neurologice. Studiile de conducere
nervoasa, electromiografia, neuroimagistica
(CT, RMN) identifica modificari. Incetarea
expunerii duce la oprirea progresiei bolii.
Curs 10 (2h, 13.05.21)
INTOXICAȚIILE PROFESIONALE; SUBSTANȚE CHIMICE PERICULOASE
Intoxicația = boala produsă de o substanță chimică toxică care poate avea efecte:
- Imediate: intoxicația acută, prin expunere la concentrații mari în timp scurt (de obicei
accidental – la avarii de instalații, incendii). Intoxicația acută este o urgență medicală!
- Pe termen lung: intoxicația cronică, prin expunere persistență la concentrații mici,
timp îndelungat (când se încalcă măsurile de protecție la locul de muncă).
Elementul cel mai important pentru diagnostic este depistarea toxicului în sânge, țesuturi
(similar medicinii legale / criminalisticii).
Exemple de toxice care se depistează în sânge / urină: metale grele, pesticide;
Toxice care se acumulează / depozitează / depistează în:
- păr, unghii: arsen;
- glanda tiroidă: iod;
- piele: aur, argint;
- oase, dinți: plumb;
- țesut adipos: solvenți organici, pesticide organoclorurate.
Unele toxice (cele volatile) se pot depista în aerul expirat, în primele minute de la intoxicare.
Fiecare intoxicație se caracterizează printr-un tablou clinic, care poate fi general sau specific.
Intoxicațiile cronice sunt mai dificil de diagnosticat – de obicei bolnavii ajung să fie internați
în diferite servicii medicale, sau fac multiple investigații până la depistarei cauzei, în absența
cunoașterii expunerii profesionale sau a simplei întrebări ”cu ce substanțe lucrați?”.
Intoxicațiile acute pot avea evoluție rapidă nefavorabilă spre comă și deces (exemplu gaze
asfixiante, monoxid de carbon, toxicitate crescută sau cantitate mare de toxic inhalată).
Alcoolul etilic este o substanţă psihotropă considerat ca unul dintre cele mai vechi droguri ale
umanităţii. Cu toate că este interzisă consumarea băuturilor alcoolice la locul de muncă, un
consum rezonabil de bere sau băuturi cu un conţinut scăzut de alcool este totuşi tolerat. În mod
frecvent muncitorii sunt expuşi simultan la diferiţi agenţi chimici, biologici şi psiho-sociali, la
care se adaugă în plus terapia medicamentoasă, tabagismul sau consumul de alcool, care pot
influenţa sensibilitatea individuală la expuneri profesionale. Alcoolul etilic este un agent
narcotic, neurotoxic, hepatotoxic și cancerigen care poate influenţa toxicitatea unui numar
mare de substanţe chimice. Combinarea diferiţilor factori exogeni, în mediul de muncă sau în
afara lui, pot avea un efect diferit de cel provocat de fiecare dintre aceşti factori luați izolat.
Consumul de alcool etilic stimulează şi absorbţia unor metale grele (plumb, cadmiu, mangan)
precum şi depozitarea acestora în organele bogate în grăsimi şi deci întârzie eliminarea acestora
din organism şi creşte riscul de intoxicaţie profesională.
Măsuri de prevenție
I. Monitorizarea mediului de muncă:
Studiul procesului sau proceselor tehnologice folosite în fiecare unitate va fi efectuat de
toxicologul industrial împreună cu medicul de medicina muncii, angrenând şi organele tehnice
din unitate (responsabilul cu probleme de sănătate, şefii de secţie etc...), deoarece investigaţia
trebuie să se refere la întreaga unitate şi la întreaga gamă de agenţi chimici ce intră şi ies din
procesul de fabricaţie. În acest studiu se va completa un dosar de obiectiv cu urmatoarele date:
- coordonatele unităţii;
- profilul şi specificul ei (chimic, metalurgic, etc...);
- mărimea unităţii, numărul secţiilor, atelierelor;
- procesele tehnologice care se desfăşoară în cadrul unităţii;
- noxele degajate pe secţii şi procese tehnologice;
- caracterul procesului tehnologic (continuu sau discontinuu, periodic, etc...).
Se vor studia atât produşii finiţi rezultaţi din procesul de producţie cât şi produşii intermediari,
cei care ar putea lua naştere în urma reacţiilor chimice (hidrogen sulfurat, oxizi de azot, ozon,
acid cianhidric, hidrogen arseniat, hidrogen stibiat, etc...) deoarece agresivitatea acestor
produşi poate fi uneori mult mai mare chiar decât cea a unor produși finiţi extremi de toxici.
Alteori, dimpotrivă, produşii finiţi pot fi lipsiţi complet de toxicitate.
În realitate, expunerea la agenți chimici profesionali este mult mai variată și mai complexă,
rareori fiind vorba despre o singură substanță. Vorbim de fapt de amestecuri și combinații
uneori dificil de evaluat.
Conceptul preventiv al medicinii muncii consideră că „ terapia mediului ambiant” trebuie să
stea la baza stării de sănătate a lucrătorilor.
II: Monitorizarea biologică / biotoxicologică a lucrătorilor expuși:
Sănătatea ocupaţională necesită o cercetare multidisciplinară pentru prevenirea afectării
sănătaţii care poate rezulta în urma unei expuneri excesive, acute sau cronice, la agenţi chimici.
Detectarea timpurie a expunerilor dăunătoare poate scădea semnificativ apariţia unor efecte
adverse prin reducerea nivelului de expunere şi luarea unor măsuri de prevenţie.
Monitorizarea biologică a expunerii este de obicei rezervată pentru agenţii chimici care pătrund
în organism şi exercită efecte sistemice / generale. Pentru substanţele active sistemic,
monitorizarea expunerii reprezintă abordarea cea mai eficace pentru evaluarea riscului
potenţial pentru sănătate deoarece, un indicator biologic / biomarker este în mod normal mai
strâns legat de un efect sistemic decât orice măsurătoare de mediu.
Analiza toxicului în sânge / urină se face anual, în cadrul controlului medical periodic, tocmai
pentru a depista concentrațiile periculoase, la limita intoxicației.
Clasificarea fiziologică a răspunsurilor toxice.
Substanţele toxice pot fi clasificate în funcţie de efectele fiziologice asupra organismului uman
în următoarele categorii:
iritanţi – cauzează inflamaţii ale pielii şi membranelor mucoase (piele, ochi, nas sau sistem
respirator) ;
corozivi – substanţe care distrug ţesutul uman ;
asfixianţi – substanţe care privează țesutul de oxigen și cauzează sufocare.
a. - înlocuitorii oxigenului din atmosferă ;
b. - substanţe ce interferă chimic în absorbţia, transportul sau utilizarea oxigenului.
anestezici – depresanţi ai sistemului nervos central ;
chimicale care acţioneaza asupra unui organ ţintă specific
a. – hepatotoxici – cauzează afectari hepatice ;
b. – nefrotoxici – cauzează afectari renale ;
c. – neurotoxici - afectează sistemul nervos ;
d. – toxici hematopoietici – afectează componentele celulare ale sângelui sau capacitatea lui de
funcţionare ;
e. – toxici pulmonari - iritanţi sau daunatori pentru plamâni ;
f. – toxici pentru reproducere – cauzează impotenţă sau sterilitate la barbaţi si femei.
chimicale periculoase pentru piele – afectează stratul dermal al pielii ( erupţii cutanate,
iritaţii, degresare) ;
chimicale periculoase pentru ochi – afectează ochi sau vazul (conjunctivite, afectiuni
corneene) ;
carcinogen – poate provoca cancer ;
mutagen – substanţele care cauzează o modificare în materialul genetic al celulelor vii ;
teratogen – o substanţa care interferă cu dezvoltarea embrionară când o femeie gravidă este
expusă la aceasta.
Definiții, terminologie:
Toxicologia industrială (ocupaţională) – studiază efectul nociv al toxicelor din mediul

industrial, stabileşte concentrațiile maxime admise şi măsurile de profilaxie a intoxicaţiilor
profesionale.
Igiena industrială (ocupațională) utilizează ştiinţa şi ingineria în scopul prevenirii
îmbolnavirilor cauzate de mediul în care muncitorii îşi desfășoară activitatea. Aceasta ajută
angajatorii şi angajaţii să înţeleagă riscurile de la locul de muncă în vederea îmbunătăţirii
condiţiilor şi practicilor de lucru.
Toxicologia medicală (clinică) – studiază diagnosticarea și tratamentul otrăvirilor umane.
Toxicologia criminalistică (legală) – se ocupă de aspectele medico-legale, inclusiv detectarea
otrăvurilor în probe clinice sau de altă natură.
Toxicologia mediului (ecotoxicologia) – se ocupă de prezenţa compușilor toxici, metaboliților
și produșilor lor de degradare în mediu și în lanțul trofic, precum și cu efectele asupra
indivizilor şi, mai ales, asupra populațiilor.
Toxic - este substanţa care, dupa patrunderea în organism în doză relativ ridicată (unică sau
repetată la intervale scurte), sau în doze mici (repetate timp îndelungat), determină, imediat sau
dupa o perioada de latenţă, în mod trecător sau persistent, alterarea uneia sau mai multor funcţii
ale organismului, putând duce la deces.
Agent chimic periculos : (a). orice agent chimic care îndeplinește criteriile pentru clasificarea
ca periculos în oricare dintre clasele de pericol fizic şi/sau pentru sănătate prevazute în
Regulamentul (CE) nr.1272/2008 al Parlamentului European; (b). orice agent chimic care,
chiar dacă nu îndeplineşte criteriile de clasificare ca periculos, datorită proprietaţilor fizico-
chimice, chimice sau toxicologice şi a modului în care este utilizat sau prezent la locul de
muncă poate să prezinte risc pentru securitatea şi sanatatea angajaţilor, incluzând aici orice
agent chimic care prezintă valori limită de expunere profesională.
LP 10 (2h, 11.05.2021)
GRUPURI SENSIBILE LA RISCURI SPECIFICE;

LOC DE MUNCĂ PROTEJAT
Categorii:
• persoane cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani,
• persoane cu vârsta de peste 60 de ani împliniţi,
• femei gravide,
• persoane cu handicap,
• persoane dependente de droguri, de alcool,
• persoane cu vederea monoculară (un singur ochi),
• persoane în evidenţă cu boli cronice.
Extremele de vârstă (tinerii sub 18 ani și vârstnicii) sunt mai vulnerabile la efort fizic mare –
prin urmare vor presta munci mai ușoare, fără ore suplimentare, eventual sub supraveghere.
Tinerii sub 18 ani au sistemul musculoscheletal în dezvoltare (deci pot suferi deformări
osoase/de coloană vertebrală) dacă sunt expuși la efort fizic mare. Nu se pot angaja adolescenți
sub 15 ani. Vârsnicii au capacitatea de efort mai redusă conform vârstei și obosesc mai repede.
Femeile tinere care nu au încă copii nu vor lucra în mediu cu radiații ionizante (pot produce
malformații la făt). Femeile gravide nu vor lucra în mediu cu substanțe toxice, cu vibrații, nu
vor lucra în tura de noapte sau în poziții fixe prelungite – în cazul în care nu se poate asigura
un loc de muncă fără aceste riscuri (loc de muncă protejat) se va acorda concediu de risc
maternal pentru o perioadă de 3 luni.
Persoanele cu dizabilități fizice (handicap locomotor) – vor lucra cu timp de muncă parțial, vor
beneficia de rampe de acces, de o muncă mai ușoară, sunt potrivite pentru munci monotone /
migăloase / munca la domiciliu. Persoanele cu handicap psihic au contraindicație pentru
anumite profesii precum cea de medic, profesor, conducător auto, profesii solicitante
intelectual. Copiii cu dizabilități vor fi orientați școlar-profesional pentru profesii care li se
potrivesc cel mai bine.
Persoanele dependente de droguri / alcool nu vor efectua munci cu răspundere crescută sau cu
solicitări neuropsihosenzoriale.
Persoanele cu vedere monoculară nu vor presta munci care necesită atenție crescută și
solicitare vizuală (de exemplu nu pot fi electricieni sau șoferi profesioniști, nu pot lucra la
înălțime sau în situații periculoase pentru accidente oculare – sudor, strungar).
Lucrători cu boli cronice: în funcție de natura și stadiul bolii, precum și de modul în care este
controlată boala din punct de vedere medical. De exemplu diabetul zaharat și hipertensiunea
arterială nu au contraindicații dacă lucrătorul ține sub control aceste boli și respectă indicațiile
medicului specialist. De exemplu, lucrătorii cu boli cronice respiratorii nu vor lucra în mediu
cu pulberi, vapori, fumuri, gaze iritante, alergeni profesionali; lucrătorii cu boala cardiacă nu
vor face efort fizic sau neuropsihic intens, nu vor face ture de noapte, nu vor lucra în condiții
de izolare; lucrătorii cu varice ale membrelor inferioare sau spondiloză / discopatii nu vor lucra
în ortostatism prelungit; epilepticul va fi protejat de utilaje în mișcare, instrumente înțepătoare,
tura de noapte și va lucra sub supravegherea șefului ierarhic.
În actuala pandemie COVID-19 legislația națională protejează lucrătorii cu boli cronice și cu
vârsta de peste 60 de ani – cu indicația de a nu fi expuși în locuri de muncă aglomerate, munca
cu publicul, munca pe secții medicale suport COVID. Se recomandă telemunca.
Toate aceste grupuri vulnerabile vorf fi supravegheate special din punct de vedere medical.
Prin supraveghere specială se înţelege examenul medical profilactic efectuat de către medicul
de medicina muncii, în vederea stabilirii aptitudinii în muncă, a frecvenței controalelor
medicale, a recomandărilor către angajator pentru loc de muncă protejat sau schimbarea locului
de muncă, sau scutire de gărzi / ture de noapte, reorientare profesională, promovarea sănătății
la locul de muncă, etc....
În legislație sunt prevăzute contraindicații pentru anumite expuneri profesionale.
Contrindicațiile sunt relative, în sensul că, respectând dreptul la muncă al fiecărui cetățean, se
vor căuta soluții pentru menținerea pe piața muncii a lucrătorilor vulnerabili, prin conlucrare
multidisciplinară angajator – medici specialiști – psihologi. Multe probleme de sănătate pot fi
controlate sau ameliorate.
Exemple de situații ocupaționale care trebuiesc evitate la aceste categorii de lucrători:
▪ situații care depășesc capacitatea lor fizică sau psihologică

▪ implică expunerea la factori nocivi - substanțele chimice periculoase sau radiațiile
▪ implică riscuri ridicate de producere de accidente
▪ pun în pericol sănătatea prin expunerea la temperaturi extreme, zgomot sau vibrații
▪ implică procese riscante (explozii, substanțe toxice, curent de înaltă tensiune, etc.....).
Curs 9 (2h, 29.04.21)
EXPUNEREA LA FACTORI DE RISC CHIMICI:

NOŢIUNI DE TOXICOLOGIE PROFESIONALĂ
Definiţie:
O substanţă este toxică atunci când, pătrunzând în organism în cantităţi mici, provoacă
tulburări în funcţiile vitale ale acestuia.
Clasificarea toxicelor industriale:
1. Metale grele (Pb, Hg, Mn, Cr, Cd, Ni), metaloizi (As) şi compuşii acestora.
2. Hidrocarburi alifatice şi compuşii derivaţi din acestea: benzina, alcoolul metilic, acetona.
3. Hidrocarburi halogenate alifatice: clorura de metil, tetraclorura de carbon, tricloretilenul
4. Hidrocarburi aromatice: benzenul, compuşii nitro- şi amino- ai benzenului (nitrobenzenul,
anilina, ursolul, trinitrotoluenul).
5. Gaze nocive:
- Simple asfixiante: metan, monoxid de carbon, azot, hidrogen, acetilena
- Asfixiante chimice: acidul cianhidric şi compuşii, nitrilii, hidrogenul sulfurat
- Gaze iritante: amoniac, bioxid de sulf, clor, oxizii azotului.
CARACTERIZAREA GENERALĂ A AGENŢILOR CHIMICI
“Agent chimic” = orice element sau compus chimic, ca atare sau în amestec, în stare naturală
sau fabricat, utilizat sau eliberat, inclusiv ca deşeu, din orice activitate.
• sunt foarte răspândiţi
• sunt foarte variaţi
• pot migra, uneori pe distanţe foarte mari de la sursă, în funcţie de curenţii de aer,
configuraţia terenului, natura agentului chimic
• se pot acumula:
- în spaţiu, în special în zone închise, neventilate. Gazul metan de exemplu, este mai uşor decât
aerul şi se poate acumula în zonele superioare ale spaţiilor de lucru, existând pericolul de
explozii sau incendii;
- în organism: unele substanţe se acumulează în ţesuturi şi se elimină foarte greu sau nu se mai
elimină. Stronţiul şi plumbul se acumulează în ţesutul osos, cadmiul în rinichi.
• au o gamă largă de efecte:
- asupra stării de sănătate (efecte toxicologice);
- asupra mediului (efecte ecotoxicologice);
- alte efecte (incediu, explozii, corozivitate).
CONSECINȚE CLINICE ALE ACȚIUNII TOXICELOR PROFESIONALE
• boala profesională = intoxicație
• semne, simptome, sindroame
• efecte pe organe-țintă (rinichi, creier, ficat, etc...), efecte respiratorii, efecte locale
(arsuri, iritații, dermatite de contact), efecte generale (anemie), efecte cancerigene și
mutagene.
Principalul organ de detoxifiere = ficatul, prin reacții de biotransformare într-un compus
netoxic și eliminabil.
LP 9 (2h, 27.04.21)
SUPRAVEGHEREA MEDICALĂ A ANGAJAŢILOR;

FIȘA DE EXPUNERE LA RISCURI PROFESIONALE
Supravegherea sănătăţii lucrătorilor reprezintă totalitatea serviciilor medicale care

asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale şi a bolilor legate de
profesie, precum şi menţinerea sănătăţii şi a capacităţii de muncă a lucrătorilor.
Conform HG 1169/2011, art. 8 (1): “serviciile medicale profilactice prin care se asigură
supravegherea sănătăţii lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare,
periodic, la reluarea activităţii, supraveghere specială şi promovarea sănătăţii la locul de
muncă”, iar angajatorii sunt obligaţi să asigure fondurile şi condiţiile efectuării tuturor
serviciilor medicale profilactice necesare, precum şi să actualizeze evaluarea riscurilor asupra
sănătăţii lucrătorilor, în funcţie de rezultatele supravegherii medicale.
Stabilirea aptitudinii în muncă înseamnă că un angajat este potrivit pentru o anumită muncă
din punct de vedere medical, dar mai înseamnă şi faptul că lucrătorul va putea să desfăşoare
acea muncă timp îndelungat, fără ca starea sa de sănătate să aibă de suferit, sau fără ca unele
afecţiuni pe care le prezintă în momentul examinării să fie agravate de munca respectivă.
Concluziile care se desprind în stabilirea aptitudinii în muncă sunt:
• munca are caracter sanogen, atunci când se desfăşoară în condiţii sanogene;
• orice activitate, precum şi lipsa activităţii pot influenţa starea de sănătate;
• bolile cronice, dar şi stările fiziologice (sarcina şi lăuzia, vârsta înaintată) pot influenţa
capacitatea de muncă.
Fişa de solicitare a examenului medical la angajare şi fişa de expunere la riscuri
profesionale vor fi completate de către angajator, înaintea efectuării examinărilor medicale.
Angajatorul are obligaţia de a evalua riscurile profesionale, numărul angajaţilor expuşi,
evidenţa angajaţilor cu handicap şi a tinerilor sub 18 ani, de a organiza comitetul de sănătate şi
securitate în muncă în unităţi cu peste 50 de angajaţi, de a asigura fondurile necesare
supravegherii active a sănătăţii angajaţilor, de a respecta recomandările medicului de medicina
muncii și de a nu discrimina lucrătorii pe criterii de boală sau handicap.
Înregistrările medicale vor fi păstrate pe toată durata activităţii profesionale a angajaţilor și sunt
confidențiale (necomunicabile angajatorului).
Angajatorul va păstra un exemplar din fişa de aptitudine a fiecărui angajat.
Curs 8 (2h, 22.04.21)
EXPUNEREA LA FACTORI DE RISC FIZICI:

MICROCLIMAT CALD ÎN INDUSTRIE, RADIAŢII
TEMPERATURI RIDICATE:
Locuri de muncă cu expunere la temperaturi ridicate:

- Microclimat cald: industria metalurgică și constructoare de mașini, brutării, restaurante,
industria maselor plastice, termoformare, tratamente termice;
- La exterior, în anotimpul cald: agricultură, șantiere de construcții, platforme petroliere,
pavaje și întreținere drumuri, întreținere conducte.
Efecte asupra sănătății: dezechilibre hidroelectrolitice, deshidratare - în lipsa unui aport

adecvat de lichide (apă minerală).
Manifestări patologice cauzate de microclimatul cald
Afecţiunea, Temperatura Tensiunea

Semne Tegumente arterială
factori Simptome corporală
premonitorii,
etiologici, caracteristice
forme clinice Triada
patogenie
Crampe Fără sau cu: Contracturi Normală sau Umede Normală
calorice - fibrilaţii spastice scăzută
apar în caz de: musculare dureroase ale
munca fizică - semne de musculaturii
grea, transpiraţie deshidratare scheletale
abundentă active
Factori (sete,
predispozanţi: oligurie)
- vârsta - oboseală
- subnutriţie - cefalee
- alcoolism
Colaps caloric - forma Oboseală, Scăzută Umede Scăzută
- expunerea uşoară ameţeli, 35,50C
prelungită la cefalee. Normală Umede Scăzută
temperaturi - forma
ridicate şi medie Astenie, Crescută Umede Scăzută
umiditate dureri 380C
crescută a - forma gravă epigastrice,
aerului greţuri.
Colaps rapid,
pierderea
cunoştinţei.
Şocul caloric Subit: ameţeli, 41-430C Calde Crescută
(mai frecvent la excitaţie, uscate
vârstnici, tremur,
alcoolici). convulsii,
Epuizarea delir, comă,
glandelor exitus.
sudoripare până
la scăderea
posibilităţilor de
termoliză.
Afecţiune gravă,
mortalitate
ridicată.
Profilaxie:
a) măsuri tehnico-organizatorice
b) măsuri medicale: recunoaşterea riscului de îmbolnăvire; ex. medical la angajare,
control medical periodic, educaţie sanitară.
Profilaxia tulburărilor produse de microclimatul cald:

A. Măsuri tehnico-organizatorice:
• Înlocuirea proceselor de producţie la cald cu procedee de prelucrare la rece.
• Introducerea automatizării şi robotizării.
• Împiedicarea pătrunderii căldurii la locul de muncă.
• Ventilaţie locală şi generală.
• Dotarea salariaţilor expuşi cu echipament de protecţie adecvat (lejer, din bbc 100%).
• Amenajarea unor încăperi speciale de odihnă, cu aer condiţionat.
B. Măsuri medicale:
• Recunoaşterea riscului de îmbolnăvire.
• Examen medical la încadrarea în muncă cu excluderea contraindicaţiilor.
• Control medical periodic.
• Educaţia pentru sănătate.
• Consum de apă sărată carbogazoasă 2-4 litri / persoană / schimb de lucru.
RADIAȚII (unde electromagnetice):
Clasificare: radiații neionizante (cu energie mică) și radiații ionizante (cu energie mare).
Radiaţiile neionizante: sunt acele radiaţii care, în urma interacţiei cu mediul nu produc
fenomenul de ionizare. Se întind în spectrul electromagnetic de la peste 4000m lungime de
undă (limita superioară) şi până la aproximativ 10nm (1 nanometru = 10 -9 m) limita inferioară.
Ex.: radiații din spectrul vizibil / luminos, radiații infraroșii (IR), ultraviolete (UV), microunde,
unde radio.
Radiațiile ionizante (direct sau indirect) pierd energia lor smulgând electroni ai materiei pe
care o traversează, antrenând producţia de ioni şi de radicali liberi la începerea rupturii
moleculelor de apă. Aceşti radicali liberi vor fi responsabili de leziuni ale moleculelor peretelui
celular sau a ADN (teoria radicalilor liberi).
Aplicaţiile undelor electromagnetice neionizante în industrie, ştiinţă şi tehnologie: tratamentul

la cald al metalelor (călire, topire, sudură, etc.), tratamentul la cald al dielectricilor (uscarea
lemnului, a miezurilor de turnat, uscarea produselor alimentare şi plastice), radiocomunicaţii,
radiotransmisie, fizioterapie.
Aplicaţiile undelor electromagnetice ionizante: medicină (radiodiagnostic, radioterapie),
defectoscopie cu raze X, măsurători.
Radiații neionizante Radiații ionizante

Surse: LASER, MASER, unde UV, IR, Surse: industria nucleară, utilizarea
microunde, unde radio izotopilor radioactivi, laboratoare radiologie
Efecte: oculare, tegumentare (arsuri), Efecte: boala de iradiere, cancere,
cancerigene (cancer de piele la radiația UV) malformații congenitale
Profilaxie: ecranarea, izolarea sursei, Profilaxie: reducerea la minimum a
mărirea distanţei faţă de sursă, reducerea expunerii, echipament de protecție cu
timpului de expunere, sisteme de ventilaţie plumb, dozimetre individuale (indică doza
(la locurile de muncă unde se produc gaze zilnică absorbită de organism), semnalizarea
nocive sub acţiunea radiaţiilor UV), expunerii, supraveghere medicală completă.
semnalizarea expunerii prin panouri,
echipament individual de protecţie (ochelari
cu filtru de protecţie)
Telefonia mobilă: operează cu unde radio de hiperfrecvență.

Efectele biologice sunt:
- termice (încălzire locală),
- specifice (asupra activităţii bioelectrice a creierului și inimii),
- efectul asupra macromoleculelor (efect molecular prin vibraţii care modifică activitatea
biofizică şi biochimică celulară).
Numeroase rapoarte sugerează că expunerea la câmpuri electromagnetice folosite în
telecomunicaţii nu are efect mutagen şi nu iniţiază cancerogeneza. Spre deosebire de populaţia
expusă ocupaţional, populaţia generală cuprinde indivizi de toate vârstele şi cu posibilă
susceptibilitate, de aceea restricţiile de expunere sunt mai severe pentru populaţia generală
decât pentru populaţia activă.
LP 8 (2h, 20.04.21)
EXPUNEREA LA FACTORI DE RISC BIOLOGIC, EVALUARE, LOCURI DE

MUNCĂ CU RISC
Scopuri pentru medicina muncii: de a aprecia expunerea la agenţi biologici a unor categorii
de personal din arhive, depozite de carte veche, biblioteci (instituții publice).
Indicatori bacteriologici de contaminare a aerului (aeromicroflora) și a suprafețelor:
1. Număr total de germeni (NTG) pe metru cub de aer – exprimă măsura încărcării aerului cu
floră mezofilă (germeni de proveniență umană – în spații aglomerate de munca cu publicul).
2. Mucegaiuri (nr. colonii) – în mod normal acestea trebuie să lipsească din aeromicrofloră
sau de pe suprafeţe.
A. Analiza microbiologică a aeromicroflorei:

Metoda: prin sedimentare pe plăci Petri care conțin mediu de cultură pentru agenți microbieni
și mucegaiuri.
B. Analiza microbiologică a suprafeţelor (rafturi, documente vechi, masă de lucru, birou):
Recoltarea se face de pe o suprafaţă limitată de 10 x 10 cm, prin ştergerea suprafeţei respective
cu un tampon care se introduce apoi într-un mediu de cultură din eprubetă.
Prezenţa unei încărcături semnificative de germeni şi mucegaiuri expune personalul angajat la
riscul apariţiei unor îmbolnăviri (afecţiuni respiratorii, cutanate, mucoase, alergii).
Interpretarea rezultatelor:
Conform Normelor igienico-sanitare în vigoare numărul total de germeni (NTG) nu trebuie să
depăşească 2500 / m3 aer. Nu se admite prezenţa mucegaiurilor la locurile de muncă.
Analiza microbiologică a aeromicroflorei și suprafețelor se efectuează de către laboratoare
acreditate ale direcțiilor de sănătate publică județene.
Alte scopuri (acolo unde nu se permite prezența agenților biologici):
Din punct de vedere igienic şi epidemiologic controlul bacteriologic al aeromicroflorei și al
suprafeţelor are scopul de a preveni infecţiile nosocomiale1 (prin controale igienico-sanitare în
spitale), toxiinfecţiile alimentare (în unităţi de alimentaţie publică şi industrie alimentară) şi a
riscului de contaminare în laboratoare, industria medicamentului, instituţii de copii şi tineri,
săli aglomerate, locuinţe. Spitalele sunt obligate să-și facă periodic autocontrolul agenților
biologici, pentru a preveni infecțiile la bolnavii internați.
Măsuri de prevenire: igienizare, curățenie, dezinfecție, reabilitare clădiri igrasioase,
combaterea umidității în depozite de arhivă.
1
Infecții asociate asistenței medicale intraspitalicești. Pentru spitale sunt alte norme igienico-sanitare
Colonii de Aspergillus
Colonii bacteriene dezvoltate pe placă

Curs 7 (2h, 15.04.21)
EXPUNEREA LA FACTORI DE RISC FIZICI:

ZGOMOT, VIBRAŢII PROFESIONALE
Zgomotul şi vibraţiile fac parte din domeniul oscilaţiilor mecanice.

Oscilaţiile mecanice se propagă în mediile elastice din aproape în aproape, prin comprimări şi
destinderi succesive ale particulelor mediului, sub formă de unde.
Zgomot profesional / industrial:
Definiţia zgomotului (în general): orice sunet nedorit, jenant.
Definiţia zgomotului profesional: un complex de sunete, cu intensităţi şi înălţimi variate, cu
caracteristici diferite (impulsive, pure audibile), ritmice sau aritmice, produse continuu sau
discontinuu de maşini, instrumente, aparate, mijloace de transport intrauzinal, vocea
omenească, în timpul activităţii profesionale.
Tipuri de zgomote:
• de impact: şocuri unice sau repetate, în ritm lent
• de ciocănire: de impact cu ritm rapid
• de frecare: fricţiunea unor piese între ele
• de scurgere: a unor lichide sau gaze sub presiune
• generate de vibraţiile libere sau forţate ale unor piese.
Efecte specifice pe sănătate (definitive):
➢ hipoacuzia profesională – nu se percep sunetele înalte (ex. cele de soprană);
➢ surditatea profesională – nu se percep sunetele joase (conversaționale).
Durata de expunere profesională până la apariția efectelor pe sănătate este de 15 ani.

Locuri de muncă cu expunere la zgomot:
• minerit: puşcare, munca cu perforatoare pneumatice
• industria constructoare de maşini: curăţirea pieselor turnate, polizare, dezbatere, nituire,
forjare, ştanţare, perforare
• industria metalurgică
• industria textilă: războaie mecanice de țesut
• poligoane de tragere cu arma, încercări balistice (în criminalistică).
Vibrații / trepidații profesionale:

Definiție: vibraţiile mecanice reprezintă un complex de oscilaţii ale corpurilor solide, care se
transmit direct corpului uman de la unelte, utilaje, sau mijloace de transport.
Clasificare:
I. După segmentele corporale afectate :
Vibraţii longitudinale : picior – cap
mecanice: transversale : spate – piept; dreapta – stânga
locale : mână - braţ
II. După modul de transmitere :
a). Vibrații transmise întregului corp :
➢ prin membrele inferioare :
- ortostatism : platformă care vibrează
- şezând : pedale
➢ prin şezut (conducători auto, tractoriști)
b). Vibrații transmise sistemului mână-braţ (ciocan pneumatic, perforator)
III. După frecvență:
Vibraţiile de joasă frecvenţă sunt incriminate în producerea oboselii şi a stărilor de somnolenţă
la conducătorii de autovehicule, datorită acţiunii lor asupra sistemului nervos central și asupra
organelor de simţ (vederea).
Vibrațiile cu frecvențele cele mai mici (sub 2Hz) produc răul de mișcare pe vapor / avion.
Vibrații cu frecvențe mari: operații de polizare, şlefuire (industria metalurgică), cusut (industria
textilă şi de încălţăminte).
Mod de acțiune :
• acţiune directă asupra sistemului osteoarticular (membre superioare, coloană vertebrală)
• acţiune asupra sistemului vascular local; hipertonie + acţiune asupra terminaţiilor
adrenergice ale simpaticului cu eliberarea de noradrenalină
• lezarea trunchiurilor nervoase sau a terminaţiilor aferente
• nevroză cu focare de excitaţie stagnantă → tulburări vasculare + tulburări trofice ale
membrelor superioare.
Efecte pe sănătate (boala de vibrații):
➢ Acţiuni mecanice: deplasări relative ale diferitelor organe (rinichi, corpuri vertebrale,
stomac), ruperea unor ligamente şi ţesuturi mai puţin rezistente, hemoragii pulmonare
în cazul vibraţiilor de joasă frecvenţă;
➢ Sindromul aparatului locomotor :
- leziuni osteoarticulare
- leziuni ale tendoanelor şi tecilor tendinoase (tenosinovite)
- leziuni musculare : miozite
- leziuni ale fasciilor şi aponevrozelor.
➢ Sindromul vascular (spasm vascular la nivelul mâinilor)
Criza de spasm arteriolar evoluează în 3 faze :
-perioada de aură : parestezii, dureri în degete
-perioada de stare : paloare marcată (unul sau mai multe degete), hipo sau anestezie,
scăderea temperaturii cutanate. Durata : câteva minute – 2 h
- perioada de restabilire : dureri în degete, mână, antebraţ, cianoză, tumefacţie,
revenirea la normal a temperaturii cutanate.
➢ Sindrom neurologic :
- tulburări senzitive
- tulburări motorii
- tulburări trofice
Profilaxie
A. Măsuri tehnico-organizatorice:
• înlocuirea operaţiilor tehnologice generatoare de vibraţii
• ameliorarea conceptuală a utilajelor ce produc vibraţii
• automatizarea
• dispozitive amortizoare pe mânerele uneltelor vibratoare
• echipament de protecţie antivibrator – mănuşi (bumbac), cizme, pieptare
• covor amortizare vibrații
• pauze organizate în încăperi încălzite
• consum de lichide calde
B. Măsuri medicale:
• recunoaşterea riscului profesional la boala de vibraţii
• excluderea contraindicaţiilor la angajare : boli vasculare, afecţiuni osteoarticulare
• testul presor la rece cu ocazia controlului medical periodic.
Educaţie pentru sănătate: purtarea echipamentului de protecţie, masaje cu apă călduţă la sfârşit
de schimb sau seara.
De cele mai multe ori mijloacele de producție care generează zgomot generează și vibrații.
Lucrători expuși: asfaltatori, mineri, tractoriști, șoferi de cursă lungă pe tir/autobuz/autocar.
De reținut: acești factori de risc acționează asupra organismului în special la nivel local (pe
organe-țintă):
- zgomotul pe aparatul auditiv,
- vibrațiile la nivelul mâinilor (sistemul mână-braț) și la nivelul coloanei vertebrale
(sistemul de transmitere întregului corp).
LP 7 (2h, 13.04.21)
DETERMINAREA EFORTULUI NEURO-PSIHO-SENZORIAL PRIN TESTE

PSIHOLOGICE DE GRUP: TESTUL PIÉRON
Aceste investigaţii urmăresc funcţiile sistemului nervos central (capacitatea perceptivă,

de diferenţiere, analiză, sinteză, atenţie, memorie, asociaţie) la angajați expuși stresului.
Sunt teste standardizate, care se efectuează în dinamică (în diferite momente ale
activităţii profesionale).
Condiţii: se asigură ambianţa necesară de studiu, fără stimuli externi. Se explică
subiecţilor principiul fiecărui test, faptul că trebuie executat contracronometru. Fiecare subiect
îşi notează pe test: numele, prenumele, vârsta, profesia, locul de muncă, data examinării.
Testul Piéron
Investighează atenţia concentrată externă.
Subiectul trebuie să bareze semnele “cheie “ în sistemul de pătrăţele de pe imprimat.
Timp de execuţie = 4 minute.
Aprecierea testului:
- din punct de vedere cantitativ: numărul semnelor corect barate (sc).
- din punct de vedere calitativ: (sc – sg) / ( sc + so)
sc = semne corecte
sg = semne greşite
so = semne omise
Scăderi – cantitative – scade numărul sc
– calitative – creşte numărul sg, so.
Pe lângă atenţie, acest test solicită şi percepţia, memoria, asocierea.
În scopurile medicinii muncii se compară rezultatele obţinute de subiecți la începutul şi la
sfârşitul zilei de muncă, cu exprimarea procentuală a rezultatelor pentru grupul investigat (deci
nu se emit rezultate individuale!). Rezultatul testelor aplicate unui grup de angajați expuși la
condiții vătămătoare de muncă prin suprasolicitări neuro-psiho-senzoriale fac obiectul unui
document mai amplu și anume expertizarea condițiilor de muncă.
Pentru categoriile profesionale pentru care este menţionat examen psihologic în legislație
(exemplu: electricieni, conducători auto, cei care lucrează la înălţime, cei cu funcţie de
conducere, cadrele didactice, siguranța transporturilor, etc….), acesta va fi efectuat în cabinete
de psihologie, de către specialişti psihologi acreditaţi.
Rolul psihologului a devenit tot mai important în medicina muncii, odată cu evoluţia
tehnologiei industriale, care presupune o creştere a solicitării neuro-psiho-senzoriale (stres
neuropsihic), cu riscul apariției oboselii.
Curs 6 (2h, 08.04.21)
MĂSURI DE PREVENIRE ȘI CONTROL AL RISCURILOR PROFESIONALE
Scop: sunt măsuri destinate ameliorării nivelului de protecţie sanitară şi a securităţii

lucrătorilor, pentru prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor.
Cuvinte-cheie: prevenire și protecție.
Categorii de măsuri:
I. Măsuri tehnico-organizatorice:
Sunt soluții tehnice / inginerești și de normare / organizare a muncii pentru a evita
suprasolicitările și / sau pentru a reduce durata expunerii la riscuri.
Ideal = eliminarea riscurilor (retehnologizare, mecanizare, automatizare, robotizare). Totuși și
tehnologiile noi vin cu riscuri noi (ex. nanoparticule).
În practică riscurile nu pot fi eliminate integral, prin urmare inginerii au ierarhizat aceste
măsuri, astfel:
MĂSURI PRIMARE (măsuri de ordinul întâi)

ELIMINAREA RISCURILOR
RISC OM
MĂSURILE TREBUIE SĂ ACŢIONEZE DIRECT ASUPRA
SURSEI DE FACTORI DE RISC
(PREVENIRE INTRINSECĂ)
MĂSURI SECUNDARE (măsuri de ordinul doi)
IZOLAREA RISCURILOR
RISC OM FACTORII DE RISC PERSISTĂ, DAR PRIN MĂSURI DE

PROTECŢIE COLECTIVĂ SE EVITĂ SAU DIMINUEAZĂ
ACŢIUNEA LOR ASUPRA OMULUI
MĂSURI TERŢIARE (măsuri de ordinul trei)
EVITAREA RISCURILOR
RISC OM INTERACŢIUNEA DINTRE FACTORII DE RISC ŞI OM SE

EVITĂ PRIN MĂSURI ORGANIZATORICE ŞI
REGLEMENTĂRI PRIVIND COMPORTAMENTUL
MĂSURI CUATERNARE (măsuri de ordinul patru)
IZOLAREA OMULUI
RISC OM LIMITAREA ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC SE FACE

PRIN PROTECŢIE INDIVIDUALĂ
Exemple de măsuri tehnice:

- de protecție colectivă: ventilație, carcasare, izolare fonică, înlocuirea unor substanțe
periculoase, optimizarea iluminatului cu surse suplimentare, ergonomizare, materiale
vibroizolante, înlocuirea utilajelor uzate moral și fizic, separarea proceselor tehnologice
periculoase de restul proceselor de producție, ecrane de protecție, mijloace de evacuare
de urgență, etichetare lizibilă a recipientelor, etc...;
- de protecție individuală: cabine de comandă și control al unor procese tehnologice (ex.
preparare mixturi asfaltice) sau al unor proceduri radioactive (ex. în radiologie,
defectoscopie cu RX), echipament individual de protecție (EIP), proceduri de curățenie
și igienă la locul de muncă, grupuri sanitare cu apă caldă curentă, vestiare, sală de mese,
surse de apă potabilă, alimentație de protecție, materiale igienico-sanitare, etc....
Exemple de măsuri organizatorice:

➢ organizarea gărzilor / turelor / schimburilor de lucru respectând fiziologia muncii;
➢ reducerea programului de lucru de la 8 ore la 6 ore în condiții de muncă deosebit de
periculoase;
➢ munca în echipă (ex. cu un salvator la operații de curățare a puțurilor adânci, tancurilor
petroliere, furnalelor, etc...);
➢ rotația sarcinilor (ex. în munca monotonă - la bandă, în efort fizic mare);
➢ asigurarea cu personal suficient, completarea schemelor de personal conform
cerințelor, prin angajare;
➢ optimizarea relaţiilor dintre lucrători şi managementul de proximitate;
➢ elaborarea unor instrucțiuni interne pentru situații de urgență;
➢ organizarea unor locuri de muncă protejate pentru lucrătorii cu probleme de sănătate
sau cu dizabilități;
➢ adaptarea sarcinii de muncă la posibilitățile lucrătorilor vârstnici;
➢ combaterea discriminării la locul de muncă.
II. Măsuri medicale:

- supravegherea sănătății lucrătorilor prin examene medicale la angajare și periodice
conform legii, precum și ori de câte ori este nevoie;
- promovarea sănătății la locul de muncă: educație pentru sănătate, dezvoltarea unor
comportamente sanogene / stil de viață sănătos, imunizarea prin vaccinare pentru riscul
biologic;
- dotarea locurilor de muncă cu truse de prim-ajutor și instruirea unor lucrători desemnați
pentru acordarea primului ajutor până la sosirea ambulanței;
- amenajarea unor cabinete medicale în incinta întreprinderii.
Exemple de EIP:
Un tip special de EIP = îmbrăcămintea de avertizare (cu dungi reflectorizante): ex. în munca
la linii de cale ferată, pe drumuri publice cu trafic, în zona aeroportuară.
Lecții în pandemia COVID-19 pentru protecția lucrătorilor din sănătate și asistență socială:
Cu toate procedurile de lucru, separarea circuitelor, izolarea secțiilor cu pacienți COVID-19,
EIP complet, separarea de familii prin cazarea cadrelor medicale la hotel, personalul sanitar
din linia I (spitale, ambulanță) s-a îmbolnăvit de COVID-19, majoritatea cazurilor fiind boală
profesională. O mică parte dintre aceștia au făcut forme grave de boală și au decedat. Acest
risc continuă să existe și după vaccinare (unii angajați vaccinați se infectează cu SARS-CoV-
2; alții care au trecut prin boală anul trecut se reinfectează), în valul 3 al pandemiei.
Ce măsuri sunt deficitare în acest caz: tehnice, organizatorice, medicale?
”Those who care also deserve good care” (mesaj OMS pentru protecția personalului medico-sanitar)!
LP 6 (2h, 06.04.21)
VENTILAȚIA INDUSTRIALĂ
Definiție:
Totalitatea mijloacelor naturale sau artificiale (mecanice) care evacuează sau introduc aerul
într-un spațiu limitat, în scolul păstrării calităților chimice și fizice ale aerului.
Scopuri:
• Asigurarea microclimatului optim;
• Reducerea concentrației toxicelor din atmosfera locului de muncă;
• Reducerea concentrației pulberilor în suspensie;
• Prevenirea exploziilor și incendiilor;
• Asigurarea unor condiții optime pentru utilaje și produse finite.
Condiții: eficiență, să nu producă noxe suplimentare (zgomot, vibrații, curenți puternici de aer),
să nu polueze zonele învecinate, să fie ușor de manipulat și întreținut.
Clasificare:
Neorganizată (uși,
ferestre)
Naturală
Organizată
(deschideri reglabile
= luminatoare)
Ventilație
generală
Mecanică locală
mixtă
Ventilația mecanică generală:

= schimbarea aerului în întreaga încăpere prin introducerea de aer curat.
Exemple: aparate de condiționare aer, ventilator axial de perete / de tavan.

Ventilația mecanică locală:
= la sursa generatoare de noxe, prin:
1. Introducerea aerului:
- perdele de aer: împiedică propagarea noxelor în zona de lucru (jeturi plane în apropierea
surselor poluante), sau împiedică pătrunderea aerului rece din exterior în anotimpul
friguros (jeturi plane în dreptul ușilor).
- dușuri de aer: la locurile de muncă cu degajare de căldură – cuptoare.
2. Aspirația aerului (cea mai indicată), în sistem: deschis (în apropierea sursei poluante);
semideschis (sursa poluantă este parțial închisă); închis (carcasare).
Exemple: cicloane, filtre, hote.
Parametri pentru proiectarea unui sistem de ventilație:
➢ Calculul ventilației pornește de la repere legislative privind limitele admisibile pentru
concentrația toxicelor (gaze, vapori, fumuri, aerosoli) sau pulberilor;
➢ Analiza eficienței la recepție: în timpul funcționării ventilației trebuie să se mențină
concentrația noxelor sau parametri de microclimat profesional sub limitele admise;
➢ Analiza eficienței la locul de muncă (control curent): măsurarea periodică a
concentrației noxelor, temperaturii, vitezei curenților de aer, umidității aerului;
➢ Caracteristici aerodinamice necesare: debit de aer, depresiune, pierderi de presiune.
În concluzie, instalațiile de ventilare se vor proiecta și construi astfel încât să asigure
eliminarea sau reducerea pînă la limitele admisibile a următoarelor:
- Fumuri, gaze și vapori toxici sau nocivi,
- Substanțe sau amestecuri explozive (ventilație antiex),
- Substanțe iritante sau mirositoare,
- Pulberi de orice natură,
- Căldură, umiditate, curenți de aer.
Suplimentar, la locurile de muncă unde pot apare degajări bruște de substanțe periculoase,
inflamabile sau explozive se vor amplasa suplimentar ventilatoare de avarie, cu sisteme de
detecție și semnalizare.
Hotă microbiologică de laborator

Curs 5 (2h, 01.04.21)
BOLI PROFESIONALE, BOLI LEGATE DE PROFESIUNE,

ACCIDENTE DE MUNCĂ
I. Boli profesionale
Bolile profesionale sunt afecţiunile care se produc ca urmare a exercitării unei meserii
sau profesiuni, cauzate de factori nocivi fizici, chimici sau biologici caracteristici locului de
muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor aparate şi sisteme ale organismului în cadrul
procesului de muncă.
n Rom nia sunt declarabile un număr de boli profesionale,

din următoarele grupe:
neoplazii
boli de s nge non maligne
afecţiuni psihice şi comportamentale
boli ale sistemului nervos
boli ale ochiului şi anexelor
boli ale urechii
boli ale sistemului circulator
boli ale sistemului respirator
bolile ficatului
boli ale pielii şi ţesutului subcutanat
boli ale sistemului osteo musculo articular şi ale ţesutului con unctiv
boli ale aparatului urinar
intoxicaţii acute, subacute şi cronice
boli profesionale cauzate de expunerea la agenţi fizici
boli infecţioase şi parazitare.
Intoxicația acută profesională se declară și ca boală profesională, și ca accident de muncă.

Noua boală profesională COVID-19 (sau infecția cu SARS-CoV-2):
• agent etiologic = Coronavirus 2 (grupa 3 de risc - include agenții care pot provoca o
boală la om, prezintă un risc de propagare în colectivitate, dar există un tratament
eficace împotriva acestora);
• categorii profesionale expuse maxim: lucrători din sănătate și asistență socială;
• boala are potențial evolutiv, poate avea complicații și sechele, nu se cunosc efectele
pe termen lung (așa numitul sindrom post-COVID-19).
FACTORI DE RISC EXEMPLE BOLI PROFESIONALE
CAUZATE
FIZICI Zgomot Hipoacuzie, surditate
Vibraţii Boala de vibraţie

Radiaţii Boala de iradiere
Sindrom neuro-endocrin
Microclimat nefavorabil Şoc, colaps, crampe calorice
Hipotermie, degerături
Presiune atmosferică crescută sau Sindrom de compresiune /
scăzută decompresiune
FIZICO-CHIMICI Pulberi Pneumoconioze, astm
bronşic, rinită alergică, etc.....
CHIMICI Metale, solvenţi, pesticide, etc... Intoxicaţii, neoplazii,
pneumopatii
BIOLOGICI Bacterii, virusuri, paraziţi, fungi Boli infecţioase, parazitare
SUPRASOLICITĂRI Osteo-musculo-articulare Tendinite, bursite, artroze

Vocale Fonastenia
Vizuale Astenopia acomodativă
II. Boli legate de profesiune

Bolile legate de profesiune sunt boli cu determinism multifactorial (plurietiologic), în
etiologia cărora intervin şi factori de risc profesionali, cu rol contributor (contribuţie
semnificativă peste 20 %).
BOALA LEGATĂ DE PROFESIUNE FACTORI PROFESIONALI CAUZALI

Hipertensiune arterială Zgomot, vibraţii, temperatură şi radiaţii
calorice crescute, suprasolicitare neuropsihică
şi altele
Boala cardiacă ischemică Suprasolicitări fizice şi neuropsihice crescute
şi altele
Afecţiuni respiratorii cronice nespecifice Pulberi, gaze iritante şi altele
Afecţiuni digestive Temperatura crescută, zgomot, noxe chimice şi
altele
Afecţiuni osteo-musculo-articulare (lombalgii, Microclimat nefavorabil, vibraţii, efort fizic
cervico-scapulalgii şi altele) crescut, postura incomodă, efect traumatic
mecanic şi altele
Nevroze şi alte afecţiuni neuropsihice Zgomot, vibraţii, noxe chimice, suprasolicitare
neuropsihică şi altele
III. Accident de muncă
Accidentul de muncă este vătămarea organismului sau intoxicația acută profesională, care au
loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă
incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile, invaliditate ori deces.
n raport cu urmările produse și cu numărul persoanelor accidentate, accidentele de muncă se
clasifică în:
1. accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile
calendaristice;
2. accidente care produc invaliditate;
3. accidente mortale;
4. accidente colective, când sunt accidentate cel puțin 3 persoane în același timp și
din aceeași cauză.
Incapacitate temporară de muncă = pierderea temporară a capacităţii de muncă, pentru care
se acordă concedii medicale pentru boală sau accident, atestate prin certificate medicale
eliberate de medici. Se cuantifică în număr zile ITM / boală / anga at.
n pofida reducerii accidentelor de muncă în ultimii ani, la fiecare oră, aproximativ 17 persoane
din UE decedează ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale. Aproape 7
milioane de persoane suferă încă din cauza accidentelor de muncă în UE.
Conform legislației naționale, bolile profesionale și accidentele de muncă se cercetează, se
declară și se raportează obligatoriu, iar bolile legate de profesiune se monitorizează fără
raportare oficială.
LP 5 (2h, 30.03.21)
DETERMINAREA MICROCLIMATULUI:
VITEZA CURENŢILOR DE AER, RADIAŢIA CALORICĂ
Aprecierea vitezei curenţilor de aer la un loc de muncă:

Mişcarea aerului influenţează schimbul de căldură dintre organism şi mediu (prin
conducţie, convecţie, evaporare). În principal, viteza curenţilor de aer depinde de ventilaţia
naturală şi artificială a încăperilor.
Aparatură necesară: truse digitale pentru evaluare microclimat, anemometru.
1. Aparatul digital de tip Therm - detectorul (senzorul) pentru viteza curenţilor de aer;
ecran cu afişaj digital în m/s.
2. Anemometrul măsoară viteza de mişcare a aerului după principiul rotirii unor palete
sau cupe.
Valorile înregistrate sau calculate ale vitezei curenţilor de aer se compară cu cele admise
prevăzute de Normele în vigoare, în funcţie de: nivelul radiaţiilor calorice, metabolismul
energetic, limitele minime şi maxime ale temperaturii. Limite maxime ale vitezei curenților de
aer = 1 m/s (efort fizic mic) - 3 m/s (efort fizic mare).
Aprecierea nivelului radiaţiilor calorice:

Globtermometrul funcţionează pe principiul absorbţiei radiaţiei calorice de către corpurile
negre. Radiaţiile calorice sunt emise de corpuri încălzite şi se pot exprima prin:
- temperatura radiaţiei calorice ºC
- cal / cm² / min
- durata în minute a suportării radiaţiilor calorice de către organism.
Exemplu de buletin de determinare microclimat:

În secţia “cuptoare” a unui atelier de sticlărie s-au efectuat determinări de microclimat, în
condiţiile unei temperaturi exterioare de 20ºC. S-au obţinut următoarele valori:
- lângă cuptor (unde lucrează sticlarul): temperatura = 48 ºC
umiditatea = 32%
viteza curenţilor de aer = 0,6m/s
Se prestează activităţi cu efort fizic mare.
Conform Normelor în vigoare, limitele maxime admise pentru activităţi cu efort fizic mare
(360 W) sunt: temperatura = 22ºC şi viteza curenţilor de aer = 3m/s. Umiditatea relativă nu va
depăşi 60%.
Concluzii: acest loc de muncă se caracterizează prin microclimat cald şi uscat (temperatura >
LMA, umiditatea < 60%, viteza curenţilor de aer < LMA).
Recomandări:
- înlocuirea proceselor de producţie la cald, automatizare, robotizare, ecrane protectoare.
- ventilaţie locală şi generală, pentru creşterea vitezei curenţilor de aer.
- echipament de protecţie individuală.
- pauze în încăperi cu microclimat corespunzător.
- administrarea de apă carbogazoasă salină ( 1g NaCl/ l ), 2-4 l/ persoană/ schimb.
- control medical al angajaţilor conform HG 355/ 2007.
Anemometru digital
Importanța evaluării microclimatului industrial:

Temperaturile extreme afectează capacitatea de muncă.
Expunerea la T ≥ 30 ºC scade performanța fizică și mentală a lucrătorilor.
Măsuri: limitarea expunerii, administrare de lichide, pauze în încăperi climatizate.
Observație: locurile de muncă din exterior sunt supuse modificărilor climatice (deci nu vorbim
despre microclimat în acest caz !), exemplu agricultură, platforme petroliere, pescuit, șantiere
construcții.
Temperatura exterioară afectează și temperatura interioară, creșterea acesteia semnificând
un stres termic care poate fi redus prin creșterea vitezei curenților de aer din încăpere.
Schimbările climatice reprezintă la ora actuală un motiv serios de îngrijorare.
LP 4 (2h, 23.03.21)
DETERMINAREA MICROCLIMATULUI:
TEMPERATURA ŞI UMIDITATEA AERULUI
Microclimatul reprezintă totalitatea factorilor fizici ce caracterizează aerul dintr-o

încăpere (spaţiu delimitat) şi anume: temperatură, umiditate, viteza curenţilor de aer şi radiaţiile
calorice.
Zona de confort termic pentru organismul uman este apreciată între 18 - 24oC.
Condițiile de microclimat la locurile de muncă trebuie să asigure menținerea
echilibrului termic al organismului uman corespunzător cu nivelul activității desfășurate.
Aparatură necesară = truse digitale pentru evaluare microclimat:
Aparatul digital de tip Therm – este compus din:
- trei detectori (senzori) pentru temperatură, umiditate, viteza curenţilor de aer
- cablu adaptor pentru detectori, care conţine un traductor miniatural tensiune – frecvenţă
- comutator care se fixează pe anumite poziţii, în funcţie de parametrul de determinat
- ecran cu afişaj digital.
Aparatul este portabil şi înregistrează direct (cu citire pe ecran) valorile temperaturii, umidităţii
relative şi vitezei curenţilor de aer la locurile de muncă.
Puncte de determinare: în vecinătatea sursei generatoare de căldură, în mijlocul halei de
producţie, la nivelul deschiderilor (uşi, ferestre).
Valorile înregistrate se compară cu valorile admise (maxime şi minime) din legislaţia în
vigoare. Umiditatea nu se normează - se consideră valori normale cele cuprinse între 30 şi 60%
concentrație vapori de apă din aerul unei încăperi.
Tipuri de microclimat industrial:
- microclimat cald şi uscat (secţii cu cuptoare)
- microclimat cald şi umed (vopsitorii, spălătorii)
- microclimat rece şi uscat (depozite)
- microclimat rece şi umed.
Aprecierea temperaturii aerului unui loc de muncă prin metoda clasică - termometru:
✓ termometrul cu mercur sau cu alcool funcţionează pe principiul variaţiei densităţii
acestor substanţe cu temperatura, în interiorul unui tub capilar cu scală gradată;
✓ unitatea de măsură = oC.
Valorile temperaturii măsurate la un loc de muncă se compară cu limitele maxime şi
minime admise prevăzute în legislaţie, în funcţie de intensitatea efortului fizic (clasa de
metabolism M), astfel:
Activităţi cu efort fizic mic:
metabolism energetic (M) : 117 – 234 W
exemplu: aşezat comod, ortostatism (munca la birou, cameră de comandă)
Activităţi cu efort fizic mediu:
metabolism energetic (M) = 234 – 360 W
exemplu: activitate susţinută a mâinilor şi braţelor (bucătari, brutari)
Activităţi cu efort fizic mare:
metabolism energetic (M) = 360 – 468 W
exemplu: activitate intensă a braţelor şi a trunchiului (turnătorii, topitorii, tratamente
termice).
Aprecierea intensităţii muncii se poate face din tabele, în funcţie de tipul de muncă, poziţia
corpului şi tipul mişcării (metabolism exprimat în valori medii în Kcal / min).
Limitele recomandate pentru temperatură la locurile de muncă:
Limite maxime admise la

Activitatea fizică Limite minime admise
persoane aclimatizate
Repaus
18oC 33oC
M ≤ 117 W
Efort fizic mic
16oC 30oC
M = 117 – 234 W
Efort fizic mediu
15oC 28oC
M = 234 – 360 W
Efort fizic mare
12oC 25oC
M > 360 W
Munca la birou, condiții pentru confortul termic:

1. în perioada de vară: 23-26 oC
2. în perioada de iarnă: 20-24 oC.
Măsurarea temperaturii în spațiul de lucru trebuie să țină cont și de temperatura exterioară la

momentul determinării, obținută de la stația meteorologică locală.
Locurile de muncă cu microclimat cald sunt mai numeroase decât cele cu microclimat rece.
Condițiile de muncă la cuptoare de ardere/topire din metalurgie și din fabricarea sticlei sunt
considerate condiții periculoase, prin urmare timpul de lucru este redus la 6 ore / schimb / zi.
Trusă digitală pentru determinarea microclimatului
Curs 4 (2h, 25.03.21)
EVALUAREA CONDIȚIILOR DE MUNCĂ:

EFECTELE ASUPRA SĂNĂTĂȚII LUCRĂTORILOR
Efecte posibile pe termen scurt:

• Infectări;
• Răniri: zgâriere, lovire, înțepare, microtraumatisme repetate, arsuri, electrocutare;
• Degerare;
• Insolație, deshidratare;
• Accidente de muncă (rutiere de traseu, cădere de la înălțime, intoxicații acute, corpi
străini în ochi, amputări de membre / invaliditate, etc...);
• Oboseală, scăderea performanței, scăderea capacității de concentrare;
• Declanșarea unor crize (de epilepsie, de astm bronșic, de angină pectorală);
• Tulburări de adaptare.
Efecte posibile pe termen lung:
• Suprasolicitări fizice și psihice – care pot duce la uzura prematură a organismului;
• Suprasolicitări vizuale – tulburări de vedere care necesită corecție (ochelari);
• Boli profesionale;
• Boli legate de profesiune;
• Sindroame, simptome, semne premergătoare ale unor boli;
• Relații conflictuale la locul de muncă: tulburări de comportament / agresiuni / tulburări
emoționale, etc...;
• Varice hidrostatice ale membrelor inferioare (munca în ortostatism prelungit);
• ”Stigmate” profesionale: calozități palmare (bătături), deformări ale coloanei
vertebrale, hiperpigmentare (solară, la substanțe chimice), etc...;
• Cancer de sân prin munca îndelungată în schimb de noapte;
• Boală cardiacă ischemică prin expunere la nanoparticule;
• Obezitate (munca sedentară);
• Tulburări mentale (munca monotonă / la bandă);
• Tulburări de somn (munca în ture);
• Oboseală cronică, sindrom de ”burn-out”;
• Comportamente ”de evadare”: creșterea consumului de tutun / băuturi alcoolice;
• Crearea de dependențe (ex. dependența de muncă ”workaholism” = tulburare obsesivă).
Efecte specifice în expunerea profesională:
➢ Boli profesionale;
➢ Accidente de muncă;
➢ Boli legate de profesiune.
Relația factor de risc – boală (relația cauză – efect / relația doză – răspuns):
Cauza unei boli este condiția, caracteristica sau combinația acestora care joacă un rol important
în producerea bolii – logic orice cauză ar trebui sa preceadă boala (legătura cauză – efect).
Exemplu: boli infecțioase (coronavirus 2 produce COVID-19), intoxicație cu plumb, etc...
Relația doză – efect: apare dacă modificarea nivelului unei posibile cauze se asociază cu
modificări la nivelul efectului. Exemple: creșterea numărului de țigarete fumate zilnic mărește
riscul de apariție a cancerului pulmonar; creșterea intensității și duratei de expunere la zgomot
mărește riscul producerii hipoacuziei și surdității profesionale.
Efectele condițiilor de muncă asupra sănătății angajaților au câteva caracteristici:
▪ cauzalitate cunoscută (riscul este identificat și evaluat) – fișa de expunere în anexă,
(obligatoriu de completat pentru fiecare angajat conform legii),
▪ efectele apar la mai mulți lucrători expuși aceluiași factor de risc,
▪ există sau apar evidențe științifice noi,
▪ calcularea unor indicatori precum rata de incidență (RI = cazuri noi de boală); riscul
relativ (RR = probabilitatea de a face boala); riscul atribuibil unei boli (RA).
Factori implicați în cauzalitate

Factori Factori precipitanți Factori
Factori favorizanți
predispozanți (acceleratori) complementari
Gen Internarea Expunerea la o anumită Expunerea
Vârstă Asigurarea medicală boală infecțioasă repetată la aceeași
Boli asociate Starea de nutriție Concentrația agentului noxă:
Dependența Climat cauzal (microorganismul, - microorganisme,
Mediul Condițiile de muncă medicamentul, noxa, - mediu de muncă,
profesional Condițiile de locuit trauma fizică, interacțiunea - mediu
Nivel Acces la asistența personală, stimulul interpersonal.
educațional medicală ocupațional)
Exemple de factori predispozanți:

✓ Genul (sexul) – bărbații sunt mai predispuși pentru boli cardiovasculare, accidente de
muncă (efectuează munci mai periculoase), silicoză; – femeile sunt mai predispuse
pentru varice ale membrelor inferioare (și datorită stării fiziologice de graviditate),
labilitate psihoemoțională, oboseală (au rol suplimentar în familie), fac parte din grupul
sensibil la riscuri (de exemplu expunerea la radiații ionizante / agenți cancerigeni
profesionali în perioada fertilă; hărțuire și discriminare la locul de muncă);
✓ Vârsta: extremele de vârstă sunt mai vulnerabile la efectele riscurilor: tinerii sunt
predispuși la accidente datorită lipsei de experiență și de responsabilitate; lucrătorii mai
vârstnici au deja boli cronice, au limitare fiziologică a capacității de muncă, etc...;
✓ Boli asociate: ex. alergii, diabet zaharat, boli cardiovasculare, boli respiratorii cronice,
boli articulare degenerative, boli neurodegenerative;
✓ Dependența de fumat, băuturi alcoolice, droguri, de social-media (dependența digitală);
✓ Mediul profesional: condiții nefavorabile de muncă, suprasolicitări, etc...;
✓ Nivel educațional: nivelul educațional scăzut favorizează anumite probleme de sănătate
(lucrătorii sunt mai puțin conștienți să-și protejeze / mențină sănătatea – nu apelează la
asistență medicală, nu respectă tratamentul indicat; au factori de risc individuali).
LP 3(2h, 18.03.2021)
DETERMINAREA ILUMINATULUI LA LOCUL DE MUNCĂ:

LUXMETRUL
Definiții:
Lumina cuprinde radiaţiile electromagnetice vizibile cu lungimea de undă cuprinsă între
400 - 760 nm.
Iluminatul reprezintă fluxul luminos care cade pe o suprafaţă de lucru, generat de o
sursă care poate fi: naturală (lumina solară)
artificială - generală
- locală (ex. pentru lucrări de precizie mare)
- mixtă
Unitatea de măsură pentru iluminat este luxul (lx), care reprezintă iluminarea pe care un flux
luminos de 1 lumen o determină pe 1mp de suprafaţă.
Asigurarea unui iluminat fiziologic la un loc de muncă - condiţii / cerințe:
1. Condiţii calitative:
- compoziţie spectrală apropiată de lumina naturală
- iluminat corect dirijat
- iluminat uniform repartizat
- să evite fenomenul de strălucire (parasolare, orientarea corectă a ferestrelor, montarea
surselor în corpuri de iluminat)
- să nu prezinte pericol de incendii, electrocutare sau explozii.
2. Condiţii cantitative: să fie cel puţin egal cu valorile minime admise din Norme.
Efectele pozitive ale unui iluminat fiziologic:
- stimularea sistemului nervos central
- creşterea capacităţii de muncă
- prevenirea oboselii profesionale, a unor boli profesionale şi a accidentelor de muncă
- evitarea suprasolicitării analizatorului vizual.
Aparatura necesară:
Luxmetrul digital este compus dintr-un fotoelement de seleniu şi un galvanometru.
Determinările se efectuează în plan orizontal sau vertical (suprafaţa de lucru).
Fotoelementul plasat pe suprafaţa de lucru măsoară fluxul incident (FI), iar la un unghi
de 45o spre suprafaţa de lucru măsoară fluxul reflectat (FR). Valoarea FI se compară cu valoarea
minimă admisă pentru caracteristicile lucrării (precizie mare / medie / mică*). Exemple de
valori minime admise: 1000 lx / 700-500 lx / *300 lx.
La întocmirea unui buletin de determinare iluminat se menţionează: sursele de iluminat
şi distanţa acestora în raport cu suprafaţa de lucru; distanţa ochi - obiect; mărimea obiectului
(detaliului); denumirea postului de muncă; culoarea suprafeţei de lucru şi a detaliului.
Reguli privind iluminatul şi solicitarea vizuală la locul de muncă:
1. Cu cât mijloacele de muncă sunt mai închise la culoare, cu atât nivelul de iluminare trebuie
să fie mai mare.
2. Cu cât mărimea detaliului este mai mică, cu atât trebuie asigurat un nivel de iluminare mai
mare.
3. Cu cât contrastul este mai mic, cu atât trebuie asigurat un iluminat mai bun.
4. Suprafeţele luminoase mari sau din materiale de culoare albă determină cele mai mari
străluciri.
5. Solicitarea vizuală este optimă atunci când postul de muncă este luminos şi mediul relativ
întunecat.
6. Cele mai frecvente cauze ale acuzelor vizuale sunt determinate de strălucirile directe şi
reflectate. Fenomenul de strălucire poate fi evitat prin: parasolare, orientarea corectă a
ferestrelor, montarea surselor în corpuri de iluminat, suprafeţe şi mijloace de muncă mate,
iluminat difuz sau special.
7. Culorile calde sunt întotdeauna preferate culorilor reci. Lumina albă caldă stimulează
vederea normală şi acţionează psihosomatic împiedicând apariţia îmbolnăvirilor.
8. Pentru munca manuală în ortostatism se recomandă nivel de iluminare în plan vertical.
9. Pentru vârstnici trebuie create locuri de muncă mai luminoase şi fără străluciri.
10. Nu se recomandă locuri de muncă fără iluminat natural.
Luxmetru digital, cu fotoelementul alăturat

Curs 3 (2h, 16.03.21)
FACTORII DE RISC PROFESIONALI: CLASIFICARE
Definiţie
Prin factor de risc trebuie să se înţeleagă orice fel de circumstanţă, agent sau element din mediul
geografic sau social, ca şi oricare caracteristică a unei persoane, care induce sau este asociată
unei probabilităţi mai mari de îmbolnăvire, invaliditate sau deces printr-o anumită boală.
Factorii de risc reprezintă, de regulă, abateri de la normal ale stării sau modului de
funcţionare a elementelor sistemului de muncă.
Elementele implicate în procesul de muncă constituie un sistem alcătuit din patru componente:
executant – sarcină de muncă – mijloace de producţie – mediu de muncă.
Executantul reprezintă omul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncă.
Clasificare
1. După elementele implicate în procesul de muncă (clasificare utilizată în securitatea
muncii):
Factorii de risc
de la locul de muncă
Factori de risc proprii Factori de risc proprii Factori de risc proprii Factori de risc proprii
executantului sarcinii de muncă mijloacelor de producţie mediului de muncă
acţiuni greşite; conţinut necorespunzător al risc mecanic; factori de risc fizic;

omisiuni sarcinii de muncă în raport cu termic; electric; chimic; biologic;
cerinţele de securitate; chimic; biologic caracterul special al
sarcină sub/supradimensionată mediului (subteran,
acvatic, aerian)
2. După natura factorului de risc (clasificarea utilizată în igiena muncii):
FACTORI DE RISC EXEMPLE LOC DE MUNCĂ

(CLASE) (TIPURI) (EXEMPLE)
Tâmplărie, construcții,
Zgomot
minerit, confecții metalice, ....
Vibraţii Minerit, transporturi, ...
Radiaţii: ionizante*, *Radiologie
neionizante** **Agricultură, stații emisie
FIZICI
Microclimat nefavorabil: Agricultură, brutării,
temperaturi extreme, curenți bucătării, spălătorii, depozite
de aer, umiditate crescută frigorifice, ....
Presiune atmosferică *Munca subacvatică
crescută* sau scăzută** **Munca la altitudine
FIZICO-CHIMICI Pulberi: organice, minerale Tâmplărie, minerit, țesătorii
Metale, solvenţi, pesticide, Metalurgie, vopsitorii,
CHIMICI
etc... industria chimică, ...
Bacterii, virusuri, paraziţi, Agricultură, spitale,
BIOLOGICI
fungi laboratoare analize, ....
Fizice: osteo-musculo- Agricultură, construcții,
articulare minerit, ansambluri dans, ....
Cântăreți, cadre didactice,
SUPRASOLICITĂRI Senzoriale: vocale, vizuale munca la microscop/ lupă/
computer/ tablou comandă, ..
Dispecerat, control trafic
Neuropsihice (stres)
aerian, spitale, ambulanță, ....
3. După importanță (acțiunea asupra organismului uman):

- factori de risc principali = determinanți pentru bolile profesionale. Ex. dioxidul de siliciu este
factorul determinant pentru silicoză la mineri;
- factori de risc secundari = favorizanți, agravanți ai unor boli cu largă răspândire. Ex. relația
pulberi-bronșită cronică.
4. După criteriul specificității (aparțin doar locului de muncă sau sunt prezenți în mediu):
A. Riscuri generate exclusiv la locurile de muncă (radiația LASER).
B. Riscuri care sunt prezente şi în mediul comunal dar în concentraţii sau intensităţi
ce nu produc îmbolnăviri la persoanele neexpuse profesional (radiații ultraviolete).
C. Riscuri care sunt prezente şi în mediul comunal putând genera îmbolnăviri şi la
persoane neexpuse profesional (monoxid de carbon, plumb, zgomot).
D. Riscuri prezente predominant în mediul înconjurător, dar putând fi şi profesionale
(agenţii etiologici ai bolilor infecţioase).
5. După frecvența și gravitatea consecințelor:
- nivel de risc minim, mic, mediu, mare, foarte mare, inacceptabil. Nivelul de risc acceptabil în
țara noastră = 3,5 (după metoda INCDPM București).
NIVEL DE
NIVEL DE RISC CUPLUL GRAVITATE - PROBABILITATE
SECURITATE
1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM
2 FOARTE (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE MARE

MIC
3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE
4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU
5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC
6 FOARTE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2 FOARTE MIC

MARE
7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM
6. După natura relațiilor interumane (riscul psiho-social):

• încărcare excesivă cu muncă,
• deficienţe în comunicare sau în controlul managerial,
• violenţa fizică sau verbală,
• hărţuire sau intimidare.
Metodologia de evaluare a riscurilor profesionale (schiță orientativă)
1. Stabilirea planului de evaluare a riscurilor profesionale
2. Structurarea evaluării.
Abordarea deciziei privind modul de abordare (geografică, funcţională /axată pe
proces/axată pe flux)
3. Colectarea informaţiilor.
Mediu/sarcini de muncă/persoane expuse/experienţă acumulată
4. Identificarea pericolelor
5. Identificarea persoanelor expuse
6. Identificarea tipurilor de expunere
7. Evaluarea riscurilor.
Probabilitate de producere/gravitatea consecinţelor, în condiţii reale
8. Studiul posibilităţilor de eliminare sau de control a riscurilor
9. Stabilirea priorităţilor de acţiune şi de adoptare a măsurilor de securitate
10. Implementarea şi aplicarea măsurilor de securitate
11. Înregistrarea rezultatelor evaluării.
12. Măsurarea (aprecierea) eficacităţii
13. Controlul (periodic sau în cazul unor modificări în sistem):
• Rezultatele evaluării îşi menţin valabilitatea (nu este necesară nici o altă acţiune).
• Revizuirea se impune.
14. Urmărirea planului de evaluare a riscurilor.
Două reguli sunt esenţiale în evaluarea riscurilor, şi anume:

1. evaluarea trebuie astfel structurată încât toate riscurile potenţiale să fie analizate;
2. când un risc a fost identificat, prima întrebare la care trebuie căutat un răspuns este dacă
pericolul asociat nu poate fi eliminat.
Concluziile unei evaluări a riscurilor profesionale ar trebui să determine:
• dacă riscul este controlat în mod adecvat;
• în caz contrar, care sunt opţiunile pentru reducerea riscurilor;
• priorităţile de acţiune;
• măsurile destinate ameliorării nivelului de protecţie sanitară şi a securităţii lucrătorilor.
IDENTIFICARE EVALUARE IERARHIZARE MĂSURI PREVENTIVE
„Când porneşti la o acţiune, trebuie să ai în vedere şi riscurile ei.”

Eugen Lovinescu
Pictograme (simboluri de avertizare riscuri)
LP 2 (2h, 11.03.21)
DETERMINAREA ZGOMOTULUI INDUSTRIAL:

SONOMETRUL
Definiţie: zgomotul este un complex de sunete, cu intensităţi şi înălţimi diferite, cu

caractere diferite (zgomot obişnuit, impulsiv, sub formă de scârţâituri), ritmice sau aritmice,
produse continuu sau discontinuu de maşini, instrumente, aparate, mijloace de transport, vocea
omenească, în timpul activităţii profesionale.
Sunetul este oscilaţia mecanică (vibraţie) efectuată de o particulă de-o parte şi de alta
a unei poziţii fixe (de echilibru).
Clasificare:
Sunete - continue - pure
- complexe
- impulsive (cu durata < 0,1s)
Urechea umană percepe sunete cu frecvenţa cuprinsă între 16 Hz - 20.000 Hz.
Proprietăţi fizice ale zgomotului:
- frecvenţa (Hz)
- înălţimea - sunete joase
- sunete înalte ( ≥ 4.000 Hz)
- amplitudinea
- intensitatea (dB)
- presiunea acustică (barr)
Dintre caracteristicile fizice ale zgomotului cea mai importantă este intensitatea, care se
exprimă în decibeli (dB).
Aparatura necesară:
Intensitatea zgomotului se măsoară cu sonometrul.
Principiul aparatului: transformarea sunetelor în semnale electrice şi afişarea acestora
pe ecran, direct în decibeli.
Schema aparatului:
- microfon pentru captarea sunetelor
- ecran pentru afişaj electronic
- butoane de pornire, reglaj….
Puncte de determinare:
Microfonul sonometrului spre zona auditivă a lucrătorului (10 cm de pavilionul
urechii), precum şi în dreptul sursei generatoare.
Momente de determinare:
Sunt în relaţie cu procesul tehnologic – efectuându-se determinări pe faze tehnologice
(intensităţi diferite ale zgomotului), notându-se timpul efectiv de expunere la zgomot al
muncitorilor pe durata unui schimb de lucru (determinări sonometrice în dinamică).
Sonometrul obişnuit se utilizează pentru determinarea zgomotului continuu, care nu
prezintă fluctuaţii pe durata schimbului de lucru.
Sonometrul integrator se utilizează când nivelul de zgomot prezintă fluctuaţii mari, sau
durate neregulate de expunere.
În interpretarea rezultatelor sonometrice se va ţine cont de:
1. Caracteristica zgomotului (continuu, discontinuu, impulsiv): zgomotul impulsiv este mai
nociv pentru lucrător.
2. Gradul de solicitare a atenţiei la locul de muncă respectiv. Din acest punct de vedere,
locurile de muncă pot fi:
– cu solicitare neuropsihosenzorială normală (ex.: ateliere de tâmplărie, confecţii metalice,
etc…..), sau
– locuri de muncă cu solicitare neuropsihosenzorială crescută şi deosebită, de exemplu: cabine
de comandă, centrale telefonice, cabinete medicale, etc…..
3. Limita maximă admisă de legislația românească (HG 493/ 2006): 87dB(A), iar de la
85dB(A) este obligatorie purtarea echipamentului individual de protecţie.
Depăşirea limitei maxime admise a zgomotului industrial conduce, în timp, la efecte specifice:
hipoacuzia şi surditatea profesională (prin lezarea urechii interne). Într-un mediu cu zgomot
intens scade capacitatea de atenție și concentrare a lucrătorului și crește riscul accidentelor.
Recomandări pentru locurile de muncă unde nivelul zgomotului depăşeşte limita
admisă:
- purtarea echipamentului individual de protecţie (antifoane, căşti)
- pauze organizate în încăperi silenţioase
- izolarea fonică a surselor de zgomot, acolo unde este posibil
- control medical periodic şi examen de specialitate ORL + audiogramă
- semnalizarea de securitate:
Sonometru digital cu integrator

Exemplu de buletin sonometric:
Antet ..... DSP Sibiu

Nr. ..……./ din ……….
BULETIN DE DETERMINARE ZGOMOT
Determinările s-au efectuat cu sonometrul digital tip Quest-2800, în zona auditivă a

lucrătorului, în data de …………, de către …………, în prezenţa ………………. din partea
întreprinderii.
S-au înregistrat următoarele valori:
Nr Valori în dB(A)
Secţie / atelier Loc de muncă
crt maxim minim Leq
1. Formaţia de lucru Sonda 14
nr. 9 Instalaţia IC 5 113,2 92,6 105,9
(activitate - pistonare)
nr. 8 Instalaţia T 50 B 108,3 83,9 102,2
(activitate-pistonare)
nr. 6 Instalaţie T 50 107,2 76,4 97,4
(activitate-frezare cu
circulaţie şi spălare)
Programul de lucru este de 12 ore pe zi, din care pistonare 7-8 ore pe zi şi frezare
aproximativ 10 ore pe zi. Formaţiile de lucru au maiştri, sondori, sondori şefi, podari, motorişti.
Conform HG 493 / 2006, limita maximă admisă pentru expunerea zilnică a unei
persoane la zgomot este de 87dB(A) Leq, iar de la 85dB(A) este obligatorie purtarea
echipamentului individual de protecţie.
Recomandări:
- purtarea echipamentului individual de protecţie (antifoane, căşti),
- pauze organizate în încăperi silenţioase,
- izolarea fonică a surselor de zgomot acolo unde este posibil,
- control medical periodic şi examen de specialitate ORL + audiograma la
personalul lucrător expus la zgomot, conform HG 355/ 2007.
Medic medicina muncii,

Semnătura
...........................................
Bibliografie curs + LP / disciplina Igiena Muncii:

1. Bardac D, Stoia M. Elemente de medicina muncii şi boli profesionale, Ed. Univ. „Lucian Blaga”
din Sibiu, 2007.
2. Stoia M. Practica medicinii muncii, Ed. Univ. „Lucian Blaga” din Sibiu, 2010.
INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATEA PUBLICĂ
SFATURI PENTRU AMENAJAREA

ERGONOMICĂ A UNUI BIROU
Ghid
Autori:
Dr. Felicia Steliana Popescu
Dr. Lavinia Delia Călugareanu
Dr. Eugenia Herlea.
INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATEA PUBLICĂ
SFATURI PENTRU AMENAJAREA

ERGONOMICĂ A UNUI BIROU
Ghid
Autori:
Dr. Felicia Steliana Popescu
Dr. Lavinia Delia Călugareanu
Dr. Eugenia Herlea.
Sub coordonarea Centrului Naţional de Monitorizare a Riscurilor din

Mediul Comunitar
Material elaborat in cadrul Programul Naţional de Monitorizare a Factorilor

Determinanţi din Mediul de Viaţa şi Muncă
SFATURI PENTRU AMENAJAREA ERGONOMICĂ A UNUI BIROU
DEFINIȚII
Loc de muncă este locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în

clădirile întreprinderii și/sau unității, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii
și/sau a unității la care lucrătorul are acces în cadrul desfășurării activității
(LEGEA 319/2006).
Postul de muncă este cea mai simplă subdiviziune organizatorică și

cuprinde totalitatea obiectivelor, sarcinilor, competențelor și
responsabilităților care revin în mod permanent spre executare unui angajat.
Obiectivul postului constituie caracteristicile sintetice ale utilităților postului,
rațiunile creării sale și criteriile de evaluare a muncii lucrătorilor căruia îi este
atribuit.
Sarcina este un proces de muncă simplu sau o componentă de bază a unui

proces de muncă complex ce prezintă o autonomie funcțională, fiind
efectuată, de regulă, de un lucrător. Sarcina reprezintă instrumentul de
rezolvare a obiectivelor. Caracteristicile sarcinilor de muncă pot fi descrise
prin: varietatea îndemânărilor, identitatea și semnificația sarcinii, autonomia
și feedback-ul. Competența sau autoritatea, cea de-a treia caracteristică a
postului de muncă, definește limitele în cadrul cărora titularii de posturi pot
acționa pentru realizarea obiectivelor individuale.
Responsabilitatea reprezintă obligația ce revine titularului postului de muncă

pe linia efectuării sarcinilor aferente obiectivelor individuale.
Pentru fiecare post de munca managerii compartimentelor întocmesc fișa
postului, în care se precizează: denumirea postului, obiectivele, sarcinile,
competențele, responsabilitățile, relațiile cu alte posturi și condițiile necesare
unei persoane pentru a ocupa postul.
Ergonomia a apărut ca o disciplină care studiază condițiile și metodele de

muncă în scopul îmbunătățirii posibilităților de a folosi mașina. Studiază
relațiile dintre om-mașină-mediu de muncă și viață în vederea optimizării
formei și modului de utilizare al obiectelor și echipamentelor astfel încât
acestea să vina în întâmpinarea fiziologiei umane, ameliorând condițiile de
muncă și crescând productivitatea. Poate fi considerată ca o dezvoltare
aplicativă a fiziologiei și psihologiei umane, având drept scop adaptarea
muncii la particularitățile anatomice, fiziologice și ale stării de sănătate a
lucrătorului la un loc de muncă. Se aplică atât în domeniul industrial cat și în
servicii, agricultură și chiar în activitatea casnică. Analiza ergonomică a unui
loc de muncă are în vedere optimizarea proiectării constructive a locurilor de
muncă prin îmbunătățirea securității muncii și ameliorarea factorilor de
ambianță fizică, reducerea efectelor negative generate de monotonia muncii
și diminuarea solicitărilor fizice si psihice. Ținând seama de toate acestea,
ergonomia se conturează ca o știință multidisciplinară care sintetizează
informații aduse din domeniul medical, psihologic, sociologic, al științelor
economice, ingineriei și domeniul designului (arta-tehnologie-culoare) având
drept scop orientarea tehnicii contemporane la nivelul posibilităților
anatomice, fiziologice, psihologice ale omului și utilizarea lor judicioasă în
crearea de bunuri materiale și efectuarea de servicii, în condițiile cele mai
favorabile de muncă și confort.
Promovarea sănătății la locul de muncă reprezintă supravegherea activă
a sănătății lucrătorilor în raport cu caracteristicile locului de muncă, cu factorii
de risc profesionali și stilul de viață, cu scopul de a îmbunătăți sănătatea și
bunăstarea în muncă a lucrătorilor. Există o relație bidirecțională între starea
de sănătate și capacitatea de muncă, individul sănătos prezentând o
adaptare la muncă și o productivitate optimă, și pe de altă parte munca
reprezintă sursa bunăstării sociale și de asemenea influențează pozitiv
starea fizică.
NORMATIVE
Legislația europeană este reprezentată de: Directiva cadru
89/391/CEE privind măsurile de încurajare a îmbunătățirilor în domeniul
sănătății și securității lucrătorilor; Directiva 90/270/CEE privind cerințele
minime de securitate și sănătate pentru lucrul la echipamente cu ecran de
vizualizare; Directiva 90/269/CEE privind cerințele minime de securitate și
sănătate pentru manipularea manuală a maselor.
Transpunerea legislației europene în legislația națională este dată de

următoarele legi și hotărâri de guvern: Legea securității și sănătății în muncă
nr. 319/2006 (în Legea 319/2006 se prevăd obligațiile angajatorilor,
SECŢIUNEA 1, Obligații generale ale angajatorilor, la CAP. 3. art. 7, (4)
Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ținând seama de
natura activităților din întreprindere și/sau unitate, angajatorul are obligația:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv
la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor
chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă.); HG nr.1425/2006
pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securității și sănătății în muncă nr. 319/2006; HG nr. 1028/2006 privind
cerințele minime de securitate și sănătate pentru lucrul la echipamente cu
ecran de vizualizare; HG nr.1051/2006 privind cerințele minime de securitate
și sănătate pentru manipularea manuală a maselor; HG nr.1091/2006 privind
cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă; HG
nr.355/2006 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, completata și
modificata de HG nr.1169/2011.
Mediul de muncă (ambientul în care lucrătorul își desfășoară

activitatea) solicită organismul uman să se adapteze la ambianța termică,
luminoasă, sonoră, la riscuri chimice sau biologice. Trebuie să se cunoască
tipul efortului profesional - în activitățile de birou este mic, cu consum
metabolic redus (65<M≤130 W/m2) și valorile limită admise pentru
componentele mediului de muncă: riscuri fizice (microclimat, iluminat,
zgomot, câmpuri electromagnetice), fizico-chimice – respectiv pulberi,
chimice – modificări ale concentrației gazelor atmosferice și biologice –
microorganisme vehiculate de sistemele de ventilație.
Activitatea profesională poate fi predominant intelectuală, neuro-psiho-
senzorială sau/și musculo-osteo-articulară. Activitățile desfășurate în birouri
au o proporție mai mare sau mai mică din toate aceste componente.
AMBIENT
- Ambianța luminoasă este esențială pentru desfășurarea procesului de

muncă. Asigurarea ei în condiții fiziologice determină creșterea capacității de
muncă, prevenirea oboselii, evitarea suprasolicitării analizatorului vizual și a
apariției unor boli profesionale oculare, precum și a accidentelor de muncă.
Aprecierea iluminatului la un loc de muncă presupune determinarea
caracteristicilor cantitative (este suficient, egal sau mai mare față de valorile
normate) și calitative (să nu producă umbre, să permită o imagine clară a
obiectelor, să fie uniform repartizat, să evite producerea strălucirilor).
Sursele de lumină pot fi naturale (ferestre, luminatoare, spații vitrate) și
artificiale (număr si tip de surse cu lumină caldă sau rece).
La nivelul birourilor există, de cele mai multe ori, iluminat natural și artificial,
respectiv iluminat mixt.
Iluminatul natural este esențial în activitățile de birou. Atât iluminatul natural,

cât și cel general, pot fi de tip general (pentru toata încăperea), local (surse
de lumina artificială pentru o anumită zonă a biroului), sau localizat (pentru
anumite posturi de muncă).
Iluminatul combinat este acela asigurat de surse generale și locale și/sau
localizate.
Iluminatul general uniform se folosește în locurile de muncă în care se

execută activități similare pe toate suprafața încăperii.
Iluminatul general localizat este folosit în locuri de muncă unde sunt
necesare niveluri diferite de iluminare și iluminatul local nu se poate realiza.
Normative: SREN 12464-1:2011 “iluminatul locurilor de munca. Partea I –
Locuri de muncă interioare”; SREN 12464-2:2014 “iluminatul locurilor de
muncă. Partea II – Locuri de muncă exterioare”; SR 6646-2:1997
“iluminatul artificial. Condiții pentru iluminatul spațiilor de lucru”.
Practic:
 Să se asigure iluminat natural, fără aport termic excesiv si fără
reflectare a luminii, storuri sau jaluzele pentru expunerea către vest, est
și sud (de preferință pe partea exterioară a ferestrelor). Atunci când
distanța dintre ferestre și locurile de lucru este mai mare de 6m, iluminatul
natural nu mai este asigurat. Ferestrele de sticlă să fie situate la nivelul
ochilor. Este de preferat ca ferestrele să permită ștergerea pe ambele
părți din interiorul încăperii. Înălțimea recomandată: 2,80m, înălțimea
minima: 2,50m. De evitat obstacolele ( mobilier, perdele…..) de înălțime
mai mare de 1m între locurile de muncă și ferestre.
• Iluminat artificial adaptat - Alegerea de lămpi care să permită

atingerea nivelurilor recomandate, uniformitatea iluminatului, culori
apropiate de lumina zilei și care să evite strălucirea. Nivelul iluminatului
general: 300 lux + iluminat individual. Se pot folosi mai multe posibilități
de iluminat general, pentru a ține seama de depărtarea în raport cu
ferestrele ( în general, 2 zone)
Ergonomia condițiilor - Iluminarea la birou

• Fenomenul de orbire este o problemă comună în birouri. In aceste
condiții este dificilă privirea la ecranul computerului și apare o
suprasolicitare a ochilor.
• Cum identificam sursele fenomenului de orbire?
• Opriți monitorul și priviți la ecranul gol. Aceasta va afișa toate sursele
de lumină care ar putea afecta ecranul.
Poziționați perpendicular monitorul pe

fereastră și între panouri suspendate.
Folosiți perdele și jaluzele pentru a controla
cantitatea de lumina naturală.
Eliminați sursele de lumină care strălucesc/ se
reflectă direct în ochi.
Asigurați iluminat de deasupra.
Înclinați monitorul departe de lumină.
Folosiți ferestre cu tentă închisă.
- Ambianța termică sau microclimat

Ambianța termică sau microclimatul, este normată după SREN ISO
7243:2018 “Ambianțe calde. Estimarea stresului termic al omului în muncă
pe baza indicelui WBGT (temperatura umedă și de glob termometru)”; SREN
ISO 15265:2005 “Ergonomia ambianțelor termice. Strategia de evaluare a
riscului pentru prevenirea stres-ului și disconfortului în condiții de lucru în
ambianțe termice”.
Ambianța termică are următorii parametri: temperatura aerului,

umiditate, viteza curenților de aer, temperatura suprafețelor, radiațiile
calorice. Când acești parametri nu se încadrează în limitele normate
acționează negativ asupra termoreglării, scăzând capacitatea de muncă.
Confortul termic presupune menținerea factorilor fizici la parametrii optimi.
Factori fizici sunt de 2 tipuri, principali și secundari. Factorii principali:
temperatura aerului, temperatura medie, temperatura de radiație a pereților,
umiditate relativă, viteza curenților de aer, presiunea atmosferica, nivel de
iluminare, ambianța sonoră, radiații. Alături de aceștia exista și factori
secundari care sunt dați de vârsta, gen, activitate, îmbrăcăminte, condiții
sociale.
Confortul termic presupune combinații ale parametrilor de microclimat cu

consum minim de energie. Organismul uman pierde căldura prin evaporare
(transfer de căldură prin proces endometric al evaporării apei la suprafața
pielii către straturile din aer).
Confortul termic are o componentă subiectivă variind de la un om la altul în

funcție și de îmbrăcăminte, anotimp, obișnuință, arie geografică și poate fi
asociat cu o “senzație” pe care o încearcă o persoană care trece dintr-o
încăpere cu anumite caracteristici termice în alta cu caracteristici termice
diferite, dar pe care persoana le consideră echivalente sau asemănătoare
din punct de vedere termic.
Temperatura normală a aerului variază în funcție de anotimp:

ANOTIMP TEMPERATURA (0C) VITEZA UMIDITATE
CURENTILOR RELATIVA (%)
DE AER (m/s)
IARNA 22,0 +/- 1,0 0,1 40 – 60
←
VARA 24,5 +/- 1,0 0,12 40 – 60
→
• INCĂLZIRE ȘI VENTILAȚIE
Ventilare optimă - Ventilare generală prin dispozitive de ventilație

mecanică ( în lipsa acestora, prin ferestre cu deschidere ușor reglabilă, daca
volumul de aer/ ocupant este mai mare de 15 m2 ), care să nu deranjeze
fonic (să nu depășească 40 dBA). Împrospătarea aerului: 25 m3 /h/ocupant.
Viteza aerului: vezi tabelul de mai sus.
Câmpurile electromagnetice
Normarea este făcută prin legislația în vigoare referitoare la expunerea
profesională la câmpuri electromagnetice - Hotărâre de Guvern Nr. 520/2016
privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice în care se
recomandă utilizarea Ghidului facultativ de bune practici pentru punerea în
aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice:
Volumul I: Ghid practic (tabelul 3.2, Cerințe privind evaluările specifice ale
CEM cu referire la activitățile de lucru, echipamentele și locurile de muncă
obișnuite); Volumul II: Studii de caz; Volumul III: Ghid pentru IMM-uri.
Stați la o distanță de cel puțin 71 cm de monitor si de calculator și
1,2 m de la partea din spate și părțile laterale ale monitoarelor colegilor.
Emisiile electromagnetice sunt reduse cu distanța, în timp ce câmpurile
magnetice nu sunt blocate de despărțitoare sau pereți.
Ambianța sonoră
Ambianța sonoră se refera la normative ce țin de activități cu solicitare
neuropsihică si psihosenzorială crescută sau deosebită (HG nr 601 din
2007). Echipamentele de birou: telefoanele, convorbiri, fax, zgomote
stradale, apropierea de servere pot scădea capacitatea de muncă prin
expunerea la niveluri de zgomot cuprinse între 75 – 50 dB (A) în funcție de
specificul activității.
- Pereții despărțitori sa fie demontabili, dar să permită o bună izolație
fonică.
Izolarea fonică recomandată: 40 dBA ( în condiții obișnuite de testare în
clădire )
Nivel acceptabil al zgomotului. Plafon acustic absorbant. Podea acoperita

cu mochetă antistatică, mutarea aparatelor care bruiază (fotocopiatoare,
anumite imprimante) în afara birourilor sau în spatii special destinate.
Ambientul cromatic
Culorile folosite vor răspunde criteriului estetic dar și cerințelor
fiziologice, psihologice și ergonomice. Rolul psihologic se bazează pe
asociațiile inconștiente cu unele trăiri sau dispoziții afective. Trebuie să se
țină seama de ansamblul de elemente ( pereți, podea, mobilier), nu numai
de pereți, materiale sau culoare. Se vor alege culori deschise pentru tavane,
pereți si suprafețele de lucru și culori mate sau satinate (să se evite
suprafețele strălucitoare).
- Spațiul optim pentru o persoană
Calculați suprafața în m2 ce revine unei persoane - Suprafața minimă de
dorit: 10 m2 de persoană, pentru birouri individuale sau colective.
 Evitați birourile lungi - Lungimea să fie mai mică decât de 2 x lățimea (
pentru birouri mai mici sau egale cu 25 m2 ). Lungimea să fie mai mică
sau egală cu 3 x lățimea ( pentru birouri mai mari de 25 m2 ).
 Repartizați spațiul în birouri individuale și colective (“open space”).
Această repartizare se face în funcție de numeroase criterii: nivel ierarhic,
tip de muncă, comunicații telefonice, vizitatori externi… Ideal pentru un
birou colectiv: 2 pana la 5 persoane corespunzând unui grup mic de
muncă.
 Faceți sa coincidă organizarea spațiului cu organizarea serviciului. Pentru
birourile comune să se evite un efectiv mai mare de 10 persoane.
- O circulație ușoară
Culoarele sa fie cu o lărgime suficientă și nu foarte lungi, (o lățime mai mare
de 150cm).
 Optimizați distanța și plasarea birourilor în raport cu lifturile, scările,
toaletele, vestiarele, fotocopiatoarele, rafturile, aparatele de cafea și apă,
sălile de ședințe, calculatoarele folosite în comun. Aceasta dimensiune
corespunde valorilor reglementare în caz de incendiu pentru un număr de
persoane cuprins intre 20 si 50. Aceasta dimensiune permite de
asemenea trecerea a 2 persoane una pe lângă cealaltă sau trecerea unui
cărucior cu rotile pentru persoane cu handicap.
MOBILIER ADAPTAT
- SCAUN
 Suprafața de lucru să fie de dimensiuni suficiente, ținând seama de
varietatea sarcinilor, de dimensiunea materialelor ( mai ales monitor-
tastatură) și de mișcări.
Dimensiuni indicate: înălțime = 80 cm, lățime >120 cm
 suprafața de lucru de dimensiune redusă nu este indicată decât dacă este
prevăzută o suprafață anexă pentru lucrul cu calculatorul. Dimensiuni
recomandate pentru suprafața de lucru anexă: 80 x 80 cm
 Scaune reglabile cu picior (5 picioare) Scaun tip B. Dimensiunile unui
scaun (clasa B) după norma NFD 61-040.
Cum să vă ajustați scaunul
• Ridicați sau coborâți scaunul până când marginea
șezutului scaunului este chiar sub rotulă.
• Stați astfel încât între podea și picioare să fie un unghi
90 de grade.
• Permite spațiu pentru un pumn închis între marginea
scaunului și partea din spate a picioarelor.
• Reglați spătarul astfel încât contactele de suport lombar
sa respecte curbura. Posibil să aveți nevoie de a
muta/modifica spătarul în sus sau în jos, precum și spre
sau departe de tine.
• Reglați cotierele, astfel încât coatele să se poată odihni
pe ele, în timp ce brațele să atârne liber.
- accesorii - Cablajul sa fie de preferat in plafonul fals, iar daca nu este

posibil , atunci sa fie în plintă.
- MASA DE LUCRU
Dacă suprafața de lucru este nereglabilă:
Prea sus:
• Ridicați scaunul până la suprafața biroului sau până când tastatura
este la același nivel cu coatele.
• Folosiți un suport pentru picioare pentru a va sprijini picioarele.
• Păstrați un unghi de 90 - 110 grade la nivelul genunchilor.
• Ridicați antebrațele pentru a crea un unghi de 90 de grade față cot.
Prea jos:
• Ridicați biroul folosind un suport stabil, până când suprafața de lucru
este la înălțimea cotului.
• Ridicați antebrațele pentru a crea un unghi de 90 de grade la cot.
Ajustarea unei suprafețe de lucru reglabilă

• Stați cu brațele atârnând drept în jos.
• Ajustați suprafața de birou sau tastatura să fie la același
nivel cu înălțimea cotului.
• Ridica antebrațele pentru a crea un unghi de 90 de grade
cu coatele.
LUCRUL LA VIDEOTERMINAL
Ergonomia comportamentului – Cum sa îmi aranjez lucrurile pe birou?
• Lucrurile ce se află pe birou trebuie aranjate in funcție de greutatea

lor și frecventa cu care sunt folosite.
• Obiectele grele vor fi așezate între umăr și nivelul taliei.
• Elementele utilizate frecvent, (tastatura, mouse-ul, telefonul) trebuie
să fie situate aproape de utilizator la o distanță minimă pentru a le
ajunge.
• Cele mai folosite elemente trebui să fie cel mai aproape de tine.
Reglarea tastaturii și a mouse-ului
POSTURI DE SCRIERE
ASEZAREA MOUSE-ULUI
NU DA
REGLAREA MONITORULUI & SUPORTUL PENTRU DOCUMENTE
Poziționați monitorul direct în fața dumneavoastră la o lungime de cel

puțin un braț. Partea de sus a ecranului să fie la înălțimea ochilor. Notă:
în cazul în care acesta nu poate
fi redus la această înălțime, va trebui să va ridicați in scaun și sa reajustați
locul de muncă.
• Înclinați monitorul ușor la un unghi apropiat de ochi.

• Poziționați monitorul perpendicular cu ferestrele și iluminatul de
deasupra pentru a reduce efectul de orbire.
• Poziționați suportul de documente pe o poziție cât mai aproape de
monitor posibil (aceeași distanță și înălțime)
• Așezați tastatura direct în fața dumneavoastră.
• Scrieți cu încheieturile "plutind" deasupra tastelor.
• Mențineți o postură constantă cu încheietura mâinii drepte atunci când
tastați.
• Puneți mouse-ul în fața mâinii. Nu ar trebui ca mâna să ajungă departe
de corp atunci când se utilizează mouse-ul.
• Sprijiniți-vă coatele pe cotiere atunci când scrieți (amintiți-vă poziția
pentru a menține un unghi de 90 de grade la nivelul coatelor).
• Poziționați mouse-ul la aceeași înălțime ca și tastatura.
• Mențineți o postura constantă cu încheietura mâinii drepte atunci când
folosiți mouse-ul.
• Mai degrabă mișcări ale întregului braț cu mouse-ul de cat mișcări
singulare ale mâinii.
ECRANUL LCD
• Performanțele vizuale :
– Timpul vizual de căutare este cu 22% mai rapid la monitorul
LCD.
– Tipul de fixare a ochilor este cu 9% mai scurt si cu 15% mai
puține.
– Frecvența de căutare a erorilor este cu 22% mai redusă.
– LCDs permit o mai mare varietate de aranjare posturală în
timpul lucrului la computer.
• LCD-urile sunt libere de efectul mișcare/pulsare a imaginii.
• LCD-urile sunt mai puțin predispuse la efectul de orbire.
• Economisiți spațiu.
• Utilizează mai puțină energie.
• Creșterea zonei de vizualizare pe ecran.
• Intimitate ecran mai bună.
Recomandări în folosirea laptop-ului
• Utilizați un sistem de suport al laptop-ului

când sunteți in birou.
• O opțiune alternativă este de a continua să
utilizați ecranul laptopului și să conectați o
tastatură externă completă și mouse-ul.
SFATURI PENTRU FOLOSIREA UNUI LAPTOP
Atunci când utilizați un laptop la locul de muncă, acasă, sau pe drum, urmați
aceste sfaturi pentru a preveni apariția unor afecțiuni - cel mai bun loc de
munca este cel care se aseamănă cel mai mult cu locul de muncă
ergonomic dintr-un birou.
- Utilizați un mouse-ul portabil și o tastatură de mărime normală pentru

a preveni apariția sindromului de tunel carpian.
- Găsiți un loc de muncă cu sprijin adecvat pentru spate.
- Luați pauze pentru odihnă (10 – 15 minute pentru fiecare 2 ore de
utilizare).
- Păstrați ecranul curat și creșteți dimensiunea fontului pentru a reduce
oboseala vizuală.
Ergonomia comportamentului –
Pauzele de odihnă și preocupările privind mediul de lucru:
• Este important să va ridicați și să va îndepărtați de birou și de
calculator în mod regulat pe tot parcursul zilei.
• Se recomandă cinci minute de pauză la fiecare oră. La fiecare 10
minute priviți 10 secunde în depărtare
• Schimbarea poziției pe tot parcursul zilei va ajuta la reducerea stresului
și a tensiunii care se acumulează prin șederea într-o singură poziție
pentru o perioadă îndelungată de timp
• Evitați rămâneți așezat pentru perioade lungi de timp.
Cum ar trebui sa îmi organizez locul de muncă la birou?

Încheietura mâinii: păstrați încheietura mâinii într-o poziție dreaptă. Nu o
îndoiți în sus, în jos, sau dintr-o parte în alta.
Coatele: Păstrați coatele îndoite între 90 și 100 de grade (unghi drept),
țineți-le aproape de corp, și sprijinite, dacă este posibil.
Umerii: Relaxat (nu tolănit sau ridicat).
Gât: Priviți înainte și nu va uitați în sus, sau în jos, sau in ambele părți.
Șolduri: Îndoit în jurul a 90 de grade, cu coapsele paralele cu podeaua.
Spate: Sprijinit pentru a menține curburile sale naturale.
Genunchi: Îndoiți la aproximativ 90 de grade, cu spațiu suficient între partea
din spate a genunchilor și scaun cât ai plasa pumnul.
Picioare: Odihnindu-se pe podea sau sprijinite pe un suport pentru picioare.
Asigurați-vă că aveți spațiu suficient sub birou pentru a va mișca picioarele.
Mutați orice obstacol, cum ar fi cutiile.
Evitați orice presiune excesiva asupra spatelui, picioarelor si genunchilor.
Poate fi utilă instalarea unui suport pentru picioare, mai ales pentru
persoanele scunde.
Folosirea telefonului
• Dacă trebuie să folosești telefonul
în timp ce scrii va trebui sa folosești
un set de convorbire care să îți lase
mâinile libere.
• Acest lucru te va ajuta la reducerea
durerilor la nivelul gâtului și
evitarea pozițiilor forțate la nivelul
umărului.
Factori de risc profesional si riscuri potențiale de afectare a sănătății

lucrătorului – consecințe
Lucrătorii, care de-a lungul anilor și-au petrecut o mare parte din timp
așezați, prezintă de asemenea si alte probleme de sănătate mai puțin
precise. Degradarea formei fizice, diminuarea capacității cardiace sau
pulmonare și problemele de digestie sunt frecvente, ele predispun lucrătorii
apariția unor boli.
Chiar dacă riscurile profesionale sunt mai puțin evidente în cazul muncii de
birou, ele există și necesită măsuri de prevenţie adecvate.
Evaluarea riscurilor este activitatea prin care se identifică factorii de risc de
accidentare și/sau îmbolnavire profesională și se determină cantitativ
nivelul de risc al unui loc de muncă/post de lucru. Scopul principal al evaluării
riscurilor profesionale este protejarea sănătății si securității lucrătorilor. Evaluarea
riscurilor ajută la diminuarea posibilității de vătămare a lucrătorilor și de afectare a
mediului ca urmare a activităților legate de muncă. Aceasta ajută, de asemenea, la
menținerea competitivității si productivității întreprinderii.
Principalii factori de risc în munca la birou si conscinţele acestora:
Factori de risc Originea riscului Risc de accidentare sau
identificaţi îmbolnăvire profesională
Cădere, impiedicare, Deplasări lungi, frecvente, Accidentare putând
alunecare datorate distanţei între diferitele antrena leziuni grave,
zone de activitate. incapacităţi permanente,
Sol glisant, neregulat. deces.
Cabluri nefixate, neprotejate.
Denivelări, scări cu trepte
inegale.
Iluminat insuficient.
Munca sub presiunea timpului.
Stres.
Riscuri psihosociale Ritm de munca intens. Stres, oboseală, anxietate,
Autonomie redusă, control burnout.
permanent din partea şefilor
ierarhici.
Supraîncărcare intelectuală
(multe sarcini concomitente,
responsabilitate mare).
Intreruperi frecvente.
Zgomot ambiental excesiv (voci,
conversaţiile colegilor, apratura
de climatizare, imprimante…)
Posturi de lucru prea apropiate
între ele, impiedicând
concentrarea, confidenţialitatea.
Unelete de lucru
necorespunzătoare.
Hărţuire, violenţă.
Suprasolicitare Spaţiul de lucru inadecvat Afecţiuni, de regulă, ale
osteo-musculo- dimensionat. spatelui, gâtului, umerilor
articulară Postul de lucru prost adaptat: şi membrelor superioare,
ecran, mouse, tastatură greşit putând fi afectate şi
poziţionate. membrele inferioare:
Posturi statice prelungite. - orice leziune sau
Mişcări repetitive. afecţiune a articulaţiilor,
sistemului osos, ţesuturilor
moi, altor sisteme şi
ţesuturi;
- afecţiuni vasculare ( ex:
tromboflebita profundă a
membrelor inferioare).
Problemele de sănătate
pot varia de la dureri şi
disconforturi minore până
la afecţiuni mai grave, care
necesită repaus sau
tratament medical.
Comportamentul Toate poziţiizle statice sunt Tulburări

sedentar nefaste atunci când sunt musculoscheletale.
prelungite; menţinerea Obezitate.
îndelungată a poziţiei “şezând”, Diabet.
chiar şi când toate regulile Patologie cardio-vasculară.
ergonomice sunt respectate,
conduce la sedentarism, definit
ca fiind poziţia aşezat (sau
culcat), in stare de veghe, cu o
cheltuiala energetică egală cu
cel mult 1,5 din cea din starea
de repaus.
Suprasolicitare Ecran incorect reglat sau Tulburări de vedere,
vizuală poziţionat. înceţo.area vederii
Iluminat natural sau/şi artificial Dificultătţi de focalizare,
neadaptat cerinţelor activităţtii dublarea imaginilor.
prestate. Modificarea dioptriilor.
Temperatura ambiantă prea Modificări în percepţia
mare, umiditatea aerului prea culorilor.
mică. Eficienţa vizuală scăzută.
Cefalee, ameţeli.
Sistemele de Mentenanţa incorectă (praf, Pneumopatii, alergii.
climatizare a aerului germeni)
Factori de risc identificaţi Modalităţi de evitare a riscului

Cădere, impiedicare,  Organizarea şi dimensionarea zonelor de lucru încă din
alunecare faza de concepţie astfel încât să se ţină seama de
necesităţile de deplasare, frecvenţa deplasărilor,
circuite.
 Acoperirea solului cu un material care să nu permită
alunecarea.
 Organizarea zonelor de depozitare a documentelor
(etajere, dulapuri) astfel încât să fie uşor accesibile.
 Degajarea culoarelor, scărilor; verificarea iluminării
acestora.
 Semnalarea zonelor unde se face curăţenie sau unde
au loc lucrări de reparare.
Riscuri psiho-sociale  Concepţie arhitecturală sau organizarea spaţiului de
lucru adaptată constrângerilor legate de activitatea
desfăşurată (respectarea concentrării, respectarea
confidenţialităţii).
 Planificarea şi repartizarea corectă a sarcinilor de lucru.
 Evitarea monotoniei (varierea sarcinilor).
 Stabilirea locurilor şi a momentelor de pauză.
 Asigurarea accesului la informaţiile necesare îndeplinirii
sarcinilor de lucru.
 Asocierea lucrătorilor la discuţiile şi deciziile privind
organizarea muncii lor.
Suprasolicitare osteo-  Dimensionarea corespunzatoare a mobilierului şi a
musculo-articulară
echipamentelor de lucru.
 Amenajarea postului de lucru, poziţionarea ecranului,
tastaturii, mouse-ului, astfel încât poziţia de lucru sa fie
cea corectă.
 Acordarea de pauze regulate şi adaptate conţinutului
muncii, pentru a limita menţinerea îndelungată a
poziţiilor statice.
 Informarea şi formarea personalului cu privire la
utilizarea corectă a echipamentului de lucru.
 Limitarea purtării de greutăţi; utilizarea de cărucioare,
etajere mobile.
Suprasolicitare vizuală  Organizarea posturilor de lucru astfel încât să fie evitată
reflectarea luminii pe ecrane.
 Asigurarea unui nivel de umiditate suficient de mare în
încaperile de lucru (ideal intre 60 si 65 %).
 Adaptarea nivelului de iluminat sarcinilor de realizat.
Prevenţia riscurilor legate Atenuarea zgomotului în încăperile de lucru (spaţierea
de ambianţa locului de posturilor de lucru, paravane anti-zgomot, utilizarea de
muncă (zgomot, iluminat, materiale fono-absorbante, aparatură silenţioasă,
organizarea unei sali pentru discuţii).
temperatură)
 Adaptarea nivelului de iluminat sarcinilor de realizat.
 Aerisirea regulată şi suficientă a încăperilor.
 Instalarea unei surse de apă potabilă.
EXERCITII RECOMANDATE PENTRU DESTRESARE
Ergonomia comportamentului – Exerciții pentru pauza de odihnă
Pentru relaxarea mâinilor și brațelor
Pentru relaxarea gâtului
Pentru relaxarea întregului corp

Pentru când sunteți în poziția ridicat în picioare
LINKURI CATRE FILME CU ERGONOMIE:
https://www.napofilm.net/ro/learning-with-napo/napo-in-the-
workplace/check-your-posture
https://www.youtube.com/watch?v=QeDUCXfzl6U&ab_channel=MontanaSt
ateFund
https://www.youtube.com/watch?v=MTL8EBBH69o&ab_channel=MartelaG
roup
BIBLIOGRAFIE:
• Legea securității si sănătății in munca nr. 319/2006
• HG nr.1425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii securității si sănătății in munca nr.
319/2006
• HG nr. 1028/2006 privind cerințele minime de securitate si sănătate
pentru lucrul la echipamente cu ecran de vizualizare
• HG nr.1051 privind cerințele minime de securitate si sănătate pentru
manipularea manuala a maselor
• HG nr.1091/2006 privind cerințele minime de securitate si sănătate
pentru locul de munca
• HG nr.355/2006 privind supravegherea sănătății lucrătorilor,
completata si modificata de HG nr.1169/2011.
• Ergonomics/ Duke Occupational&Enviromnental Safety Office;
https://www.safety.duke.edu › ergonomics
• Inspecția muncii - Proiect de înfrățire instituțională ROMÂNIA -
AUSTRIA “IMPLEMENTAREA LEGISLAŢIEI ARMONIZATE ÎN
DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ ÎN
ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII”- RO/04/IB/SO/01
inspectia.muncii/documets
• INRS – Institut National de recherces et securite pour la prevention
des accidents du travail et des maladies professionnelles – Risques –
travail sur ecran- fiches prevention
Curs 2 (2h, 09.03.2021)
ELEMENTE DE ERGONOMIE
Definiţie: ergonomia înseamnă aplicarea ştiinţelor biologic umane, în corelaţie cu

ştiinţele tehnice, pentru o adaptare optimă între om şi munca sa. Este o ştiinţă multidisciplinară,
care caută să optimizeze sistemul om – maşină - mediul de muncă.
Ştiinţe care contribuie la realizarea obiectivelor ergonomiei sunt:
- fiziologia (fiziologia muncii)
- psihologia
- igiena muncii
- ingineria
Scopul final al măsurilor ergonomice îl reprezintă un loc de muncă sigur şi productiv,
rezultatele pozitive traducându-se prin limitarea fenomenului de oboseală şi disconfort,
reducerea accidentelor de muncă, reducerea îmbolnăvirilor, mai ales a celor prin suprasolicitare
osteo-musculo-articulară şi neuro-psiho-senzorială.
Parametrii ergonomici ai procesului de muncă:
• igienici – reprezentaţi de mediul de muncă
• antropometrici şi biomecanici – care trebuie să realizeze o concordanţă între caracteristicile
fiziologice ale omului şi uneltele de lucru
• fiziologici şi psihofiziologici – care trebuie să realizeze o concordanţă între solicitări şi
capacitatea de performanţă a muncitorului
• psihologici – care realizează concordanţa între solicitări şi aptitudinile existente şi
dobândite
• estetici – care se referă la cerinţele estetice ale lucrătorului.
Etape de dezvoltare în ergonomie:
I. Optimizarea relaţiei om – maşină
II. Optimizarea relaţiei om – maşină – mediu de muncă
III. Optimizarea relaţiei om – maşină – mediu de muncă – mediu de viaţă
Organizarea ergonomică a unui loc de muncă:
Are caracter:
- pluridisciplinar (echipă de specialişti)
- participativ – şi angajaţii
- global – pentru toţi factorii de muncă
Clasificare:
1. Ergonomie de concepţie = optimizarea sistemului om – maşină – mediu de muncă din
faza de proiectare a postului de muncă.
2. Ergonomie de corecţie = optimizarea sistemului om – maşină – mediu de muncă prin
reamenajarea postului de muncă existent, dar neergonomic.
Etapele unui program ergonomic:
1. Identificarea activităţilor profesionale cu risc crescut prin:
- supravegherea stării de sănătate
- supravegherea noxelor (hazardului) din atmosfera locului de muncă
Exemplu: munca la mese improvizate, necorespunzătoare din punct de vedere ergonomic, duce
la apariţia durerilor lombare şi la nivelul umerilor.
2. Aplicarea în fază experimentală (pilot) a unor soluţii inginereşti şi administrative, timp de
2 săptămâni – până la 2 luni.
3. Intervenţia ergonomică (ergonomizare) – care acţionează prin mecanism feedback asupra
stării de sănătate şi a factorilor de risc. Se practică testarea angajaţilor, analiza directă şi
supravegherea activităţii acestora, a calităţii şi cantităţii produsului muncii.
4. Simulări – pe calculator, manechine, etc.
Relaţia om – plan de muncă: omul acţionează instrumente, obiecte, butoane, dispozitive de
comandă, de semnalizare, etc. Acestea acţionează asupra omului prin suprasolicitări. De
exemplu dispozitivele vizuale sunt folosite pentru a se transmite mesaje complexe, iar
operatorul trebuie să corecteze eventualele erori de interpretare. Se preferă semnalizarea
vizuală pentru că permite selectarea şi stocarea informaţiilor şi este optimă când alte sisteme
de percepţie sunt solicitate mult (expunerea la zgomot). Dispozitivele auditive de semnalizare
sunt eficiente pentru mesaje scurte, care nu se stochează. Se preferă la operatori mobili sau în
condiţii de iluminat deficitar, oxigen atmosferic deficitar.
Relaţia om – ambianţa muncii: noxele generate de maşini (exemplu: polizor, etc.) pot
produce oboseală, scăderea atenţiei, creşterea riscului de accidentare și îmbolnăvire.
Rolul omului în acest sistem:
Este subliniat prin: caracteristici antropometrice (1); postura / poziţia în timpul muncii (2);
gestualitatea profesională (3).
(1) Sunt reprezentate de dimensiunile corporale, separate pentru poziţia ortostatică (în picioare)
și șezândă; separate pentru bărbaţi şi femei – femeile au constituție anatomică mai gracilă.
(2) Postura confortabilă fiziologic; e preferabilă alternarea poziţiei şezânde cu cea ortostatică
(postura mixtă). Dacă acest lucru nu e posibil, se preferă poziţia şezândă (scaunul ergonomic).
Componentele scaunului ergonomic:
• mecanism de deplasare = rotile
• spătar care se mulează pe regiunea dorsolombară
• dispozitiv telescopic de reglare în plan vertical (astfel încât unghiul dintre coapse şi gambe
să fie între 900-1300). Unghiuri mai mici de 900 influenţează negativ întoarcerea venoasă,
ducând la parestezii şi oboseală în membrele inferioare
• înălţimea planurilor de lucru se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, precizia
lucrării şi amplitudinea gestualităţii profesionale.
CONSECINȚE ALE POZIȚIEI ORTOSTATICE ÎNDELUNGATE
IMEDIATE : TARDIVE :
- Tensiune musculară pentru menținerea - Devieri ale coloanei vertebrale ( cifoscolioze)
echilibrului - Torticolis
- Efortul crește în funcție de gradul de - Scăderea perfomanței profesionale
înclinație - Insuficiența venoasă cronică a membrelor
- Reduce îndemânarea ș precizia mișcării inferioare (varice)
- Oboseala musculară
- Dureri musculare
- Reducerea fluxului venos din 1 / 2
inferioară a corpului
PAUZE ACTIVE , GIMNASTICA MEDICALĂ, ÎNOT

STRUCTURA PROGRAMELOR ERGONOMICE
SUPRAVEGHEREA STĂRII SUPRAVEGHEREA

DE SĂNĂTATE FACTORILOR DE HAZARD
IDENTIFICAREA ACTIVITĂȚILOR
PROFESIONALE CU RISC CRESCUT
ANALIZA ACTIVITĂȚII
PROFESIONALE (ORGANIZAREA
MUNCII ȘI CONDIȚIILE ÎN CARE
FEED - BACK
SE DESFĂȘOARĂ)
INTERVENTIE ASUPRA
PROCESULUI MUNCII ȘI / SAU
CONDIȚIILOR DE MUNCĂ
ERGONOMIZARE
(3) Gestualităţi profesionale: sunt mişcări simple sau complexe, stereotipe, absolut necesare
exercitării unei meserii sau profesii. Trebuie să existe armonie între cerinţele obiectului muncii
şi disponibilitatea de mişcări a omului (din punct de vedere al înălţimii, amplitudinii şi
frecvenţei mişcărilor). Exemplu: la debutul activităţii profesionale se creează o situaţie
dizarmonică prin exces de mişcări, care generează oboseală şi nevroze de coordonare. Ulterior
se creează reflexe şi stereotipii, prin exerciţii şi antrenament, care elimină mişcările inutile.
Efortul fizic nu trebuie să depăşească limitele fiziologice, trebuie adaptat posibilităţilor
subiectului, funcţie de sex, vârstă şi caracteristici antropometrice, evitându-se poziţiile fixe.
Zona de lucru:
Este suprafaţa rezervată unui executant pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă.
Pentru poziţia şezândă = masa de lucru.
Pentru poziția ortostatică = panoul de comandă.
Zona de lucru poate avea orientare:
- orizontală zonă normală de lucru
zonă maximă
- verticală zonă normală de lucru
zonă maximă
În zona normală de lucru se execută mişcări de complexitate mai redusă şi mai puţin
obositoare. În zona maximă de lucru se execută mişcări complexe, cu consum energetic ridicat
(se vor folosi mai rar, sau pentru perioade scurte e timp.
Suprafaţa zonei de lucru – pentru postura ortostatică – este stabilită la 5 cm sub nivelul
coatelor (pentru munci uşoare) sau la 15-20 cm sub acest nivel (pentru munci grele).
Pentru lucrări de precizie se indică un plan de lucru înalt, reglabil.
Reguli în organizarea ergonomică a muncii:
1. A se evita orice poziţie flexată sau nenaturală a corpului.
2. A se evita menţinerea braţelor în extensie frontală sau laterală.
3. Pe cât posibil, a se încerca executarea lucrărilor în poziţie aşezat.
4. Mişcările braţelor ar trebui să se efectueze în sensuri opuse sau simetrice.
5. Înălţimea planului de lucru (înălţimea mesei) trebuie să asigure, în acelaşi timp, distanţa
optimă de vedere şi o poziţie naturală a corpului.
6. Mânerele, levierele de comandă, sculele şi piesele trebuie să fie astfel amplasate pe maşini
şi la locul de muncă, încât mişcările cele mai frecvente să se efectueze aproape de corp şi
cu coatele îndoite.
7. Este posibil să se elimine total sau parţial efortul static, dacă se prevăd elemente de sprijin
pentru coate, antebraţe sau mâini.
Relaţii din domeniul ergonomiei:
a) lucrător – dimensiunile utilajului
b) lucrător – indicatoare
c) lucrător – poziţia de lucru
d) lucrător – ridicare şi transport de greutăţi
e) lucrător – mişcări efectuate
f) lucrător – microclimat
g) lucrător – zgomot
h) lucrător – iluminat
i) lucrător – culori
j) lucrător – muzica
k) lucrător – trepidaţii la locul de muncă.
Eficienţa cercetării ergonomice se traduce prin:
❖ scăderea solicitării organismului, creşterea productivităţii muncii (scade riscul de boală
profesională sau legată de profesie), sau
❖ scăderea solicitării organismului, productivitatea rămânând la acelaşi nivel, sau
❖ solicitări la acelaşi nivel, creşterea productivităţii muncii.
Disfuncţiile sistemului om – maşină – mediu de muncă au consecințe:
➢ biologice: oboseală cronică, incapacitate temporară de muncă, invaliditate,
boli profesionale, accidente de muncă, boli legate de profesie;
➢ psihologice: absenteism, fluctuaţie, insatisfacţii, etc.;
➢ economice: scăderea productivităţii muncii, scăderea retribuţiei, şomaj.
Suprasolicitări osteomusculoarticulare (mișcări repetitive, rotație, manipulare greutăți,
munca sedentară): soluții ergonomice – lecții cu Napo
Sursa: https://www.napofilm.net/en/napos-films/napo-lighten-load-2021/easy-does-it-napo-lighten-load-2021
LP 1 (2h, 04.03.2021)
METODOLOGIA DE CERCETARE A CONDIŢIILOR

DE MUNCĂ DINTR-O ÎNTREPRINDERE, SECŢIE, ATELIER
Fişa unităţii economice:
1. Date generale:
Denumire
Adresă
Telefon / fax
For tutelar
2. Obiectul principal de activitate, codurile CAEN
3. Enumerarea secţiilor, atelierelor (structura)
4. Structura personalului angajat: număr total salariaţi, repartizaţi pe sexe, profesiuni, grupe
de vârstă, secţii / ateliere, expunere la noxe.
5. Amplasarea unităţii economice (faţă de: zona de locuit, zona industrială, zona geografică).
6. Planul de organizare al întreprinderii (situaţia secţiilor nocive faţă de alte secţii, căi de
acces, etc…..).
7. Aprovizionarea cu apă potabilă (surse, distribuţie, analiza potabilităţii).
8. Îndepărtarea reziduurilor (natură, compoziţie, cantitate, mod de neutralizare, de evacuare,
potenţial de poluare, potenţial de îmbolnăviri).
9. Anexe sanitare (duşuri, spălătoare, closete, vestiare, spălătorii).
10. Anexe sociale (cantină, bufet, cămin, creşă, etc...).
11. Organizarea asistenţei medicale.
Fişa secţiei:
1. Date generale
denumirea secţiei
şef secţie, telefon
2. Obiectul de activitate
3. Număr salariaţi şi repartiţia lor pe profesiuni, sex, vârstă.
4. Amplasarea faţă de alte secţii
5. Durata zilei de muncă, regimul de muncă, număr schimburi sau ture
6. Cubajul încăperii în raport cu numărul de lucrători (minim 12 m3 / lucrător)
7. Procesul tehnologic:
- descriere
- utilaje folosite, starea lor de uzură
- automatizare, mecanizare, etanşeizare
- Surse generatoare de noxe, de pericole (avarii, incendii, explozii)
- număr lucrători expuşi (specificat pentru fiecare factor de risc)
- rezultate ale buletinelor de determinare factori de risc
- iluminat
- măsuri de protecţie colectivă
- măsuri de protecţie individuală
- anexe sanitare
- materiale igienico – sanitare
- alimentaţie de protecţie.
GHIDUL DE OBSERVAŢIE A CONDIŢIILOR DE MUNCĂ

“LE ZOOM” (efect fotografic):
Presupune o gândire de focalizare, de la larg la îngust, ce vizează următoarele aspecte:
Mediul înconjurător
Clădiri, modul în care sunt dispuse
Atelierul cu ambianţa specifică
Postul de muncă
Măsurile personale : raportul om-

maşină, protecţia individuală
Încăperi sociale
(vestiare, toalete)
Efect fotografic
Exemplu istoric de amplasament necorespunzător al întreprinderii de metalurgie
neferoasă de la Copșa-Mică, cu consecințe dezastruoase asupra lucrătorilor, locuitorilor
și asupra mediului, pe termen lung:
În acest caz nu s-a ținut cont de caracteristicile geografice și climatice particulare ale zonei
(acestea favorizau răspândirea poluanților atmosferici la altitudine joasă, pe distanțe mari).
Consecințele acțiunii plumbului ca principal aeropoluant:
➢ sindromul ”Copșa-Mică” la copii (întârzieri în dezvoltarea fizică și intelectuală);
➢ intoxicații profesionale cu plumb la lucrători;
➢ distrugeri de vegetație.
Consecințele acțiunii dioxidului de sulf / gaze sulfuroase: boli respiratorii (în special astm
bronșic la copii) la populație, afectarea florei și faunei.
Această întreprindere a avut un rol economic important: producție de muniție și armament în
1926; principalul producător de zinc la nivel național; producător de plumb de puritate mare
(până în anul 2008); dezvoltarea orașului Copșa-Mică prin asigurarea locurilor de muncă,
asigurarea asistenței medicale (sanatoriu, policlinică, spital – actualmente desființate).
Principala problemă a poluatorului a fost lipsa retehnologizării (instalații și procese tehnologice
vechi și foarte vechi).
În perioada regimului comunist aceste consecințe ale poluării mediului, precum și intoxicațiile
profesionale au fost ținute secrete față de public. După 1990 mass-media internațională (New
York Times, apoi BBC) a dezvăluit lumii dezastrul de la Copșa-Mică, considerat cel mai poluat
oraș din Europa.
Curs 1 (2h, 02.03.2021)
INTRODUCERE ÎN IGIENA MUNCII
Definiție, conținut, scop:

Igiena muncii (sau igiena industrială) este un domeniu component al medicinii muncii care
implică identificarea, evaluarea și controlul condițiilor de muncă care pot avea efecte negative
asupra sănătății și securității în muncă a lucrătorilor. Afectarea sănătății lucrătorilor prin
condiții de muncă vătămătoare sau periculoase se poate traduce în accidente de muncă, boli
profesionale și boli legate de profesie.
Igiena muncii are legături strânse cu disciplinele tehnice (fizica, chimia, ingineria) dintre care,
un loc de seamă îl ocupă protecţia muncii.
Boala profesională este afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau
profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă,
precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de
muncă.
Condițiile de muncă includ:
➢ totalitatea factorilor din mediul de muncă (factori fizici, chimici, biologici), care rezultă
din procesul de producție (ex. zgomot, pulberi, substanțe chimice, agenți microbieni,
radiații electromagnetice, temperatură, umiditate, iluminat, vibrații, etc.) și care pot fi
măsurați;
➢ totalitatea factorilor care țin de executant (lucrător): capacitatea de muncă, relații de
muncă (șef-subaltern, coleg-coleg);
➢ totalitatea factorilor care țin de organizarea muncii: sarcina de muncă (normarea muncii
/ cantitate, calitate, ritm de execuție); munca în schimburi / ture.
Clasificarea condițiilor de muncă:
condiții de muncă normale: Totalitatea situațiilor în care personalul își

desfășoară activitatea, fără ca mediul de muncă și igienă să poată
determina consecințe asupra securității și sănătății în muncă a acestuia
condiții de muncă vătămătoare, grele, deosebite sau periculoase: pot afecta

sănătatea și integritatea fizică și psihică a personalului (stres, efort fizic mare,
depășiri ale factorilor de risc din mediul de muncă)
condiții de muncă deosebit de periculoase: cu toate măsurile privind securitatea și

sănătatea în muncă pot să apară evenimente (accidente, boli)
Igiena la locul de muncă înseamnă și asigurarea:
✓ condițiilor igienico-sanitare adecvate (grupuri sanitare, vestiare, sală pentru servirea
mesei), curățenie și dezinfecție la locul de muncă,
✓ sursă de apă potabilă, alimentație de protecție – pentru condiții vătămătoare /
periculoase de muncă, trusă de prim-ajutor,
✓ condițiilor de protecție individuală și colectivă a lucrătorilor (echipament individual
de protecție, centuri de siguranță, ventilație, etc.),
✓ promovării sănătății la locul de muncă (educație pentru sănătate).
Sănătatea și securitatea lucrătorilor este reglementată legal, iar nerespectarea asigurării acestui
deziderat atrage sancțiuni și chiar răspundere penală. Este atât obligația angajatorilor, cât și a
angajaților.
Istoric și structuri organizaționale în România:
Igiena muncii aparține sistemului de sănătate publică și este în structura direcțiilor de sănătate
publică județene, sub denumirea de medicina muncii. Începând cu anii 1960 s-a dezvoltat
inspecția sanitară de stat la nivelul fiecărui județ – numită inițial SANEPID, iar
compartimentului de igiena muncii i s-a adăugat în timp laboratorul de fiziologia muncii și
laboratorul de toxicologie industrială. După anul 2000 au apărut și structuri private de medicina
muncii (cabinete medicale) și laboratoare private de toxicologie industrială – care fac
măsurători din mediul de muncă și analize medicale de depistare a toxicelor în organismul
lucrătorilor expuși.
Provocări actuale (noi factori de risc occupațional):
- expunere la particule ultrafine (nanoparticule);
- noi procese, noi tehnologii, tipuri noi de locuri de muncă, schimbări organizaționale;
- modificări sociale, modificări în percepția publicului;
- factori de risc cunoscuți de mult timp, dar pentru care apar evidențe științifice noi (ex.
munca îndelungată în schimb de noapte contribuie la apariția cancerului de sân ca boală
legată de profesie);
- riscul epidemiologic al pandemiei COVID-19: risc de transmitere a bolii în
colectivitatea industrială, la personalul din spitale, personalul de la ambulanță, sau la
angajații din centrele de îngrijire vârstnici.
DO NOT LEARN SAFETY BY ACCIDENT

Igiena Muncii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Igiena Muncii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTOXICAŢIA PROFESIONALĂ ACUTĂ CU

Factorul etiologic principal:

1). Inhibă activitatea acetilcolinesterazei; această enzimă are rol de a

• Forma uşoară: bolnavul conştient, astenie, cefalee, lăcrimare,

Important: paralizia muşchilor respiratori + bronhospasm +

• înlocuirea pesticidelor mai toxice cu altele mai puţin toxice la

SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ:

1. Securitatea muncii (protecția muncii):

2. Sănătatea ocupațională (medicina muncii):

INSTITUTE DE DIRECŢII DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Cabinete de Servicii medicale de

CO: - gaz toxic, fără gust, culoare şi miros;

• Sisteme de încălzire (gaz metan):

Acţiunea toxică a CO se explică în special prin legarea sa de

MĂSURI DE PRIM AJUTOR

• Oxigenoterapie intensivă care favorizează

Scriitorul Émile Zola este una din victimele

Au avut tentative de sinucidere cu CO:

FIȘĂ CU DATE DE SECURITATE

Secțiunea 1. IDENTIFICAREA SUBSTANȚEI/AMESTECULUI ȘI A SOCIETĂȚII/ÎNTREPRINDERII

1.1. Element de identificare a produsului

Denumire: NITRAT DE AMONIU

1.3. Detalii privind furnizorul fișei cu date de securitate

1.4. Număr de telefon care poate fi apelat în caz de urgență

Organismul responsabil cu informarea în situații de urgență privind sănătatea este Institutul

Secțiunea 2. IDENTIFICAREA PERICOLELOR

2.1. Clasificarea substanței sau a amestecului

Nitratul de amoniu este substanță anorganică, monoconstituentă, fiind clasificat ca substanță

2.2. Elemente pentru etichetă

GHS03 - Solid oxidant, categoria 3 GHS07 - Iritarea ochilor, categoria 2

Etichetarea UE (conform ADR)

2.3. Alte pericole

Secțiunea 3. COMPOZIȚIE / INFORMAȚII PRIVIND COMPONENȚII

3.1. Identitatea chimică a substanței

Secțiunea 4. MĂSURI DE PRIM AJUTOR

4.1. Descrierea măsurilor de prim ajutor

4.1.1. Instrucțiunile de prim ajutor se furnizează în funcție de căile de expunere relevante.

Notă pentru medic: methemoglobinemie

Secțiunea 5. MĂSURI DE COMBATERE A INCENDIILOR

5.1. Mijloace de stingere a incendiilor

Mijloace de stingere corespunzătoare

5.2. Pericole speciale cauzate de substanța sau amestecul în cauză

Pericole neobișnuite de incendiu și explozie

5.3. Recomandări destinate pompierilor

Proceduri speciale de stingere a incendiilor

6.1. Precauții personale, echipament de protecție și proceduri de urgență

6.1.1 Pentru personalul care nu este implicat în situații de urgență

6.2. Precauții pentru mediul înconjurător

Evitați contactul materialului deversat cu solul și împiedicați deversarea produsului în cursurile de

6.3. Metode și material pentru izolarea incendiilor și pentru curățenie

Modul de izolare și de curățare a unei cantități vărsate

6.4. Trimiteri către alte secțiuni

Secțiunea 7. MANIPULAREA ȘI DEPOZITAREA

7.1. Precauții pentru manipularea în condiții de securitate

7.1.1 Recomandări pentru manipularea în condiții de securitate

7.2. Condiții de depozitare în condiții de securitate, inclusiv eventuale incompatibilități

Produsul se va stoca temporar numai ambalat și în locuri protejate, bine aerisite.

7.3 Utilizare/i finală/e specifică/e

Secțiunea 8. CONTROALE ALE EXPUNERII/PROTECȚIA PERSONALĂ

8.1. Parametri de control

Nu sunt specificate limite oficiale.

8.2. Controale ale expunerii

Secțiunea 9. PROPRIETĂȚI FIZICE ȘI CHIMICE