Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

Facultatea de Inginerie

Studiu de impact asupra mediului, cauzat de

ACTIVITĂȚILE CASNICE

Profesor Coordonator:
S.l.Dr.Ing. Ciofu Florin
Studenți: Radu Cosmina
Șomlea Codrin
Ștefan-Mihai Andreea
Grupa: 541 IPMI
Anul: IV

Sibiu 2021-2022
CAPITULUL 1: NOŢIUNI TEORETICE ŞI GENERALE PRIVIND
POLUAREA INDUSTRIALĂ

Mediul este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Pământului, cuprinzând

aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice,
precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, inclusiv valorile materiale şi
spirituale.
Aerul reprezintă componenta de bază a atmosferei, fiind un înveliş gazos ce
înconjoară Pământul.
Astfel, poluarea aerului denotă prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de
compoziţia normală a acestuia, care în funcţie de concentraţia şi timpul de acţiune provoacă
tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi comfortul omului sau mediul de viaţă al
florei şi faunei.
1.1. Poluanţii aerului:
Poluanţii aerului se împart în două categorii:
1. Naturali: praful purtat de vânt, gazele şi cenuşa vulcanică, ozonul, compuşi organici
din vegetaţie, fumul, gazele şi cenuşa zburătoare din incinerarea pădurilor, polenul ,
gazele şi mirosurile din activităţi biologice, radioctivitatea naturală.
2. Artificiali: arderea combustibililor fosili, procesele industriale, utilizarea solvenţilor,
agricultura, tratarea deşeurilor;
Cele mai importante clase de poluaţi sunt:
 Particulele;
 Dioxidul de sulf;
 Oxizii de azot;
 Compuşii organici volatili;
 Monoxidul de carbon;
De asemenea, poluanţii aerului pot fi clasificaţi în funcţie de:
1. Origine:
 Primară: emişi în atmosferă dintr-un proces;
 Secundară: formaţi în atmosferă, obţinuti în urma unei reacţii chimice;
2. Starea materiei:
 Gazoasă: SO2, O3, CO;
 Vapori: gazolina, solvent de vopsea;
  Particule solide: praful, fumul;
 Particule lichide: ceaţa, picături, aerosoli;
Poluanţii gazoşi se împart în:
1. Anorganici:
 Gaze sulfuroase: SO2;
 Oxidi de carbon;
 Halogenuri, hidruri: cloruri, floururi;
 Produşi fotochimici: ozon;
 Cianuri;
 Compuşi cu azot: amoniac;
 Clorofluorocarburi;
2. Organici:
 Hidrocarburile;
 Compuşi alifatici oxigenaţi;
Poluanţii atmosferici:
A. Dioxid de sulf (SO2):
Este un gaz incolor, amărui, neinflamat, cu un miros pătrunzător care irită
ochii şi căile respiratorii.
Surse naturale: erupţiile vulcanice, fermentaţia bacteriană în zonele
mlăştinoase.
Surse antropice: centralele termoelectrice, procesele industriale, industria
celulozei şi hârtiei.
Efecte asupra sănătăţii populaţiei:
 Expunerea la o concentrație mare de dioxid de sulf, pe o perioadă scurtă de
timp, poate provocă dificultăți respiratorii severe. Sunt afectate în special
persoanele cu astm, copiii, vârstnicii și persoanele cu boli cronice ale căilor
respiratorii.
 Expunerea la o concentrație redusă de dioxid de sulf, pe termen lung poate
avea ca efect infecții ale tractului respirator.
 Dioxidul de sulf poate potența efectele periculoase ale ozonului.
Efecte asupra plantelor:
 Dioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra
structurii și țesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber.
  Unele dintre cele mai sensibile plante sunt: pinul, legumele, ghindele roșii și
negre, frasinul alb, lucerna ,murele.
Efecte asupra mediului:
 În atmosferă, contribuie la acidifierea precipitațiilor, cu efecte toxice asupra
vegetației și solului.
 Creșterea concentrației de dioxid de sulf accelerează coroziunea metalelor, din
cauza formării acizilor.
 Oxizii de sulf pot eroda: piatra, zidăria, vopselurile, fibrele, hârtia, pielea și
componentele electrice
B. Oxizi de Azot (NOx) – NO / NO2:
Sunt un grup de gaze foarte reactive, care conţin azot şi oxigen în cantităţi
variablie, majoritatea fiind fără culoare sau miros.
Principalii oxizi sunt:
 Monoxidul de azot (NO): gaz incolor şi inodor;
 Dioxidul de azot (NO2): gaz de culoare brun-roşcat cu un miros puternic,
înecăcios.
Oxizii de azot pot reaction şi cu hidrocarburile, formând ozidanţi fotochimici.
Oxizii de azot sunt responsabili pentru ploile acide, care afectează atât suprafaţa
terestră, cât şi ecosistemul acvatic.
Surse antropice: trafic rutier, activităţi industriale, producerea energiei electrice. De
asemenea, oxizii de azot generează formarea smogului, a ploilor acide, deteriorarea
calităţii apei, efectului de seră, reducerea vizibilităţii în zonele urbane.
Efecte asupra sănătăţii populaţiei:
 Expunerea la concentrații ridicate poate fi fatală, iar la concentrații reduse
afectează țesutul pulmonar.
 Populația expusă la acest tip de poluanți poate avea dificultăți respiratorii,
iritații ale căilor respiratorii, disfuncții ale plămânilor. Expunerea pe termen
lung la o concentrație redusă poate distruge țesuturile pulmonare ducând la
emfizem pulmonar.
 Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.
Efecte asupra plantelor şi animalelor:
 Vătămarea serioasă a vegetaţiei prin albirea sau moartea ţesuturilor plantelor,
reducerea ritmului de creştere a acestora.
  Provoacă boli pulmonare animalelor, cum ar fi emfizemul pulmonar.
Alte efecte: deteriorarea ţesăturilor, decolorarea vopselelor şi degradarea metalelor.
C. Ozon (O3):
Este un gaz foarte oxidant, reactiv, cu miros înecăcios.
Se concentreaă în atmosferă şi asigură protecţia împotriva radiaţiei UV.
Ozonul prezent la nivelul solului se comportă ca o componentă a „smogului
fotochimic”, formându-se prin intermediul unei reacţii, care implică în particular oxizi
de azot şi compuşi organici volatili.
Efecte asupra sănătăţii populaţiei: iritarea traiectului respirator, iritarea ochilor şi
reducerea funcţiei respiratorii.
Efecte asupra mediului: provoacă daune vegetaţiei prin atrofierea unor specii de arbori
din zonele urbane.
D. Monoxidul de carbon (CO):
La temperatura mediului ambiental, monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor,
insipid, de origine atât naturală, cât şi antropică, formându-se în principal prin arderea
incompletă a combustibililor fosili.
Surse naturale: arderea pădurilor, emisiile vulcanice şi descărcările electrice.
Surse antropice: arderea incompletă a combustibililor fosili.
Alte surse antropice: producerea oţelului şi a fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier,
aerian şi feroviar.
Efecte asupra sănătăţii populaţiei:
Este un gaz toxic, în concentrații mari fiind letal (la concentrații de aproximativ 100
mg/m3) prin reducerea capacității de transport a oxigenului în sânge, cu consecințe
asupra sistemului respirator și a sistemului cardiovascular.
La concentrații relativ scăzute:
 afecteză sistemul nervos central;
 slăbeşte pulsul inimii, micșorând astfel volumul de sânge distribuit în
organism;
 reduce acuitatea vizuală și capacitatea fizică;
 expunerea pe o perioadă scurtă poate cauza oboseală acută;
 poate cauza dificultăți respiratorii și dureri în piept persoanelor cu boli
cardiovasculare;
  determină iritabilitate, migrene, respirație rapidă, lipsă de coordonare, greață,
amețeală, confuzie, reduce capacitatea de concentrare.
Segmentul de populație cea mai afectată de expunerea la monoxid de carbon o
reprezintă: copiii, vârstnicii, persoanele cu boli respiratorii și cardiovasculare, persoanele
anemice, fumătorii.
Efecte asupra plantelor: la concentraţii monitorizate, în mod obişnuit, în atmosferă nu are
efecte asupra plantelor, animalelor sau mediului.
E. Benzen (C6H6):
Este un compus aromatic, volatil şi solubil în apă.
90% din cantitatea de benzen în aerul ambiental provine din traficul rutier, iar restul de
10% provine din evaporarea combustibililor la stocarea şi distribuţia acestuia.
Efecte asupra sănătăţii populaţiei:
 Substanţă cancerigenă;
 Afectează sistemul nervos central;

F. Particulele în suspenie (PM10 şi PM2,5):

Reprezintă un amestec complex de particule foarte mici şi picături de lichid.
Surse naturale: erupţii vulcanice, eroziunea rocilor, furtuni de nisip şi dispersia
polenului.
Surse antropice: activitatea industrial, sistemul de încălzire a populaţiei, centralele
termoelectrice, traficul rutier.
Efecte asupra sănătăţii populaţiei:
 Sunt afectate în special persoanele cu boli cardiovasculare și respiratorii, copiii,
vârstnicii şi astmaticii.
 Poluarea cu pulberi înrăutăţeşte simptomele astmului, respectiv tuse, dureri în piept și
dificultăți respiratorii.
 Expunerea pe termen lung la o concentrație scăzută de pulberi poate cauza cancer și
moartea prematură.
G. Plumb (Pb) şi alte metale toxice (Cd, As, Ni, Hg):
Metalele toxice provin din combustia cărbunilor, carburanţilor, deşeurilor menajere şi
din anumite procedee industriale.
Se găsesc, în general, sub formă de particule, cu excepţia mercurului, care este gazos.
 Metalele se acumulează în organism şi provoacă efecte toxice de scurtă şi/sau lungă
durată.
Acestea pot afecta sistemul nervos, funcţiile renale, hepatice şi respiratorii.
H. Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP):
Sunt compuşi formaţi din 4-7 nuclee benzenice, rezultaţi din combustia materiilor
fosile (motoarele diesel) sub formă gazoasă sau de particule.
Acestea sunt cunoscute drept cancerigene pentru om.

1.2. Limitele impuse poluanţilor aerului.Legislaţie:

LEGEA NR. 14 din 15 IUNIE 2011 privind calitatea aerului înconjurător:
Art. 1: Prezenta lege are ca scop protejarea sănătăţii umane şi a mediului ca întreg prin
reglementarea măsurilor destinate menţinerii calităţii aerului înconjurător acolo unde
aceasta corespunde obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător stabilite prin prezenta
lege şi îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri.
Limitele impuse:
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
 Dioxidul de sulf - SO2
Prag de alerta: 500 ug/m3 - măsurat timp de 3 ore consecutiv, în puncte
reprezentative pentru calitatea aerului pentru o suprafată de cel putin 100 km2 sau
pentru o întreaga zonă sau aglomerare, oricare dintre acestea este mai mică.
Valori limita: 350 ug/m3 - valoarea limită orară pentru protecția sănătații
umane125 ug/m3 - valoarea limită zilnică pentru protecția sănătații umane
Nivel critic: 20 ug/m3 - nivel critic pentru protecția vegetației, an
calendarisitic și iarnă (1 octombrie - 31 martie)
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
 Oxizi de azot - NOx
Prag de alertă: 400 ug/ m3 - măsurat timp de 3 ore consecutive, în puncte
reprezentative pentru calitatea aerului pentru o suprafața de cel puțin 100 km2 sau
pentru o întreaga zonă sau aglomerare, oricare dintre acestea este mai mică.
Valori limită: 200 ug/m3 NO2 - valoarea limită orără pentru protecția sănătăţii
umane
40 ug/m3 NO2 - valoarea limită anuală pentru protecția sănătăţii umane
Nivel critic: 30 ug/m3 NOx - nivelul critic anual pentru protecția vegetației
 LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
 Ozon - O3
Prag de alertă: 240 ug/m3 - media pe 1 h
Valori țintă: 120 ug/m3 - valoare țintă pentru protecția sănătății umane
(valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore)
18.000 ug/m3 x h (AOT40) - valoare țintă pentru protecția
vegetației (perioadă de mediere: mai - iulie)
Obiectiv pe termen lung: 120 ug/m3 - obiectivul pe termen lung pentru protecția
sănătății umane (valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore dintr-un an
calendaristic)
6000 ug/m3 x h (AOT40) - obiectivul pe termen lung pentru
protecția vegetației (perioadă de mediere: mai - iulie)
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
 Monoxid de carbon - CO
Valoare limită: 10 mg/m3 - valoarea limită pentru protecția sănătății umane
(valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore)
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
 Benzen - C6H6
Valoare limită: 5 ug/m3 - valoarea limită anuală pentru protecția sănătății
umane.
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
 Particule în suspensie - PM10
Valori limită 50 ug/m3 - valoarea limită zilnică pentru protecția sănătăţii
umane
40 ug/m3 - valoarea limită anuală pentru protecția sănătăţii
umane
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
 Particule în suspensie - PM2,5
Valoare tintă 25 ug/ m3 - valoarea-tintă anuală
25 ug/ m3 - valoarea limită anuală care trebuie atinsă până la 1
ianuarie 2015
20 ug/ m3 - valoarea limită anuală care trebuie atinsă până la 1
ianuarie 2020
 LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
 Plumb - Pb
Valoare limită 0,5 ug/ m3- valoarea limită anuală pentru protecția sănătății
umane
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
 Aş, Cd şi Ni
Arsen: 6 ng/ m3 - valoarea țintă pentru conținutul total din fracția PM10,
mediată pentru un an calendaristic.
Cadmiu: 5 ng/ m3 - valoarea țintă pentru conţinutul total din fracția PM10,
mediată pentru un an calendaristic.
Nichel: 20 ng/ m3 - valoarea țintă pentru conţinutul total din fracția PM10,
mediată pentru un an calendaristic.
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011
 Hidrocarburi aromatice policiclice HAP
Benzen: ng/m3

1.3. Acţiunea poluării aerului asupra sănătăţii omului:

Impactul poluării aerului asupra fiinţelor umane reprezintă o motivaţie importantă care
justifică controlul ei.
Astfel că, efectele poluanţilor constituie o problemă majoră, deoarece pe durata a mai
multor evenimente grave, poluarea aerului poate avea un efect semnificativ asupra
sănătăţii umane, afectând în principal sistemul respirator, circulator şi olfactiv.
1.4. Schimbări climatice. Încălzirea globală şi efectul de seră:
Schimbarea climatică se referă la variațiile semnificative din punct de vedere statistic
ale stării medii a parametrilor climatici sau a variabilității lor observată în cursul timpului,
fie datorită modificărilor care apar în interiorul sistemului climatic sau al interacțiunilor
dintre componentele sale, fie ca rezultat al acțiunii factorilor externi naturali sau rezultați
din activitățile umane.
Sistemul climatic are cinci componente principale: atmosfera, hidrosfera, criosfera,
litosfera și biosfera, care interacționează atât între ele, cât și cu factorii externi, iar
procesele fundamentale care dirijează sistemul climatic sunt încălzirea datorată radiației
solare de undă scurtă și răcirea datorată pierderilor în spațiu a radiației terestre și a
radiației de undă lungă. Activitatea umană nu poate fi nici ea neglijată fiind considerată
factor extern care influențează sistemul climatic. Principala sursă de energie care
controlează clima terestră este radiația solară.
Astfel, schimbările climatice reprezintă schimbările de climat care sunt atribuite direct
sau indirect unei activităţi omeneşti, care alterează compoziţia atmosferei la nivel global şi
care se adaugă variabilităţii naturale a climatului observat în cursul unor perioade
comparabile.
Principalii factori ce influenţează schimbările climatice sunt:
 Naturali;
 Antropici;
Încălzirea climatică se datorează efectului de seră, adiţional emisiilor de gaze cu efect
de seră (GES) produse de activităţile umane.
Efectul de seră este un fenomen natural prin care se încălzește atmosfera joasă
datorită prezenței gazelor de seră, care sunt transparente pentru radiaţia solară
preponderent de undă scurtă, dar absorb radiaţia de undă lungă (radiaţie infraroşie,
termică) emisă de Pământ, emiţând-o înapoi.
Principalele gaze cu efect de seră naturale: vaporii de apă (H2O), dioxidul de carbon
(CO2), metanul (CH4), ozonul (O3) şi oxidul de azot (N2O), la care se adaugă gaze
produse din surse artificiale, un grup de compuşi sintetici, precum clorofluorcarburile
(CFCs). Cel mai important gaz cu efect de seră, nu prin prisma potențialului de încălzire
globală, ci prin prisma cantității mari a acestuia în atmosferă, este CO2.
Cauzele care au dus la creşterea emisiilor de gaze cu efect seră: consumul energetic,
arderea comnustibililor fosili, transporturile, industria, urbanizarea, agricultura,
defrişările.
Efectele schimbărilor climatice sunt legate de creşterea globală a temperaturii, precum
şi intensificarea fenomenelor climatice extreme, cum ar fi: precipitaţii abundente, secetă,
furtuni violente, inundaţii, valuri de căldură, declanşarea unor avalanşe, alunecări de teren,
incendii de vegetaţie.
SMOG
STRATURILE DE OZON
GĂURILE DIN STRATURILE DE OZON
RADIAȚII