Echilibrul ecologic si mecanismele lui

• Echilibrul dintre două verigi • P=producători;

învecinate ale lanţului trofic nu este • C1=consumatori primari;
fix.El este permanent modificat de
factorii întamplători care fac să • C2=consumatori secundari;
crească sau să scada efectivul unuia • C3=consumatori terţiari;
dintre poupulaţii.
• Lanţurile trofice se întretaie
• S.O.=substanţe organice
deoarece fiecare populaţie de (care sunt purtătoare de
regulă face parte în acelaşi timp din energie).
mai multe lanţuri trofice,rezultând
reţeaua trofică.Cu cât o biocenoză
este mai bogată in specii, cu atât ea
se ehilibrează mai rapid, având mai
multe sisteme reglatoare.
În biocenoze există un echilibru între cele trei
categorii trofice: producători, consumatori şi
descompunători.
1.Supraexploatarea resurselor biosferei

• Prin supraexploatare
inţelegem extragerea
unei cantităţi de
biomasă mai mare
decât sporul ei
natural.Rezultatul
este distrugerea
speciilor asupra
cărora se exercită
 2.Restrângerea ecosistemelor naturale

• Omul primitiv, culegător si

vânător se integra organic in
ecosistemele naturale, pune în
primejdie multe specii, mai ales
pe consumatorii de vârf , care au
nevoie de un spaţiu mai mare de
hrănire.Ea nu are numai un înţeles
geometric.Multe specii nu se mai
pot repoduce deoarece chiar in
spaţiul în care le-a mai ramas nu
au liniştea necesară sau nu mai au
baza trofică suficentă pentru
reproducere.
 3.Restrangerea biodiversităţii

• Cea mai evidenta consecinţă a

supraexploatării este dispariţia unor
specii.Ecosistemele naturale devin tot mai
sărace in specii şi, din această cauză, din ce in
ce mai nestabile.
4.Introducerea unor specii noi in ecosisteme

• .O populaţie introdusă într-un ecosistem nou

poate produce dezechilibre deoarece efectivul
nu mai este controlat de duşmanii naturali din
ecosistemul de origine.
 5.Poluarea.
• Între cele 4 populaţii există un echilibru cantitativ:există
ataţia indivizi într-o populaţie câţi poate hrăni populaţia
anterioară.
• La fel se pune problema şi in cazul nivelurilor
supraindividuale de organizare a materiei vii
:populaţie,biocenoză,biosferă.Fiecare dintre aceste
sisteme supraindividuale realizează schimburi
echilibratecu mediul său ,rezultând de aici chair echilibrul
ecologic .
• Aşa cum ştiţi,in materia vie este o continuă mişcare .Un
organism preia din mediu materie şi energie,construindu-
se pe sine şi in acelasi timp ,cedeaza materie şi energie
mediului.Putem spune că organismul este străbătut
permanent de un flux material şi energetic şi cu toate
acestea, elcontinuă să existe. Mai mult el el nici nu ar
putea exista fără acest flux,iar intre ceea ce primeşte şi
ceea ce elimină trebuie sa existe un echilibru.
 Dezechilibre ecologice

• De exemplu, se ştie că deşeurile solide poluează , ocupând suprafeţe

însemnate şi degajând substanţe poluante. În această privinţă natura ne
oferă o lecţie admirabilă: ea nu produce deşeuri deoarece substanţele
produse de o populaţie sunt consumate de altă populaţie. Gestionarea
corectă şi refolosirea deşeurilor nu sunt simple dorinţe ci trebuie să fie
activităţi ale unor structuri specializate.
• Pentru speciile grav ameninţate se cere interzicerea exploatării şi
monitorizarea individuală pentru a le da posibilitatea de a ajunge la
efectivele viabile.
• Pentru speciile care nu sunt foarte grav ameninţate trebuie reglementată
exploatarea. De aceea au fost reglementate vânătoarea şi pescuitul. În
cazul unor specii (de exemplu, al caprei negre) suprafeţele ocupate sunt
prea mici şi există pericolul suprapoluării, deci este necesară monitorizarea
efectivelor şi selecţia.