Determinarea consumului chimic și biologic a oxigenului.

A efectuat Andrienco Vadim

Consumul chimic de oxigen (CCO) reprezintă totatalitatea substanțelor din apă care se
pot oxida sub acțiunea unui agent oxidant. Determinarea consumului chimic de oxigen sau
oxidabilitatea apei aduce informații asupra cantității de substanțe oxidabile.
Substanțele organice din apă nu au efect nociv asupra organismului uman și nici nu
limitează folosirea apei. Importanța lor sanitară constă în faptul că ele sunt indicatoare ale
poluării apei cu alte elemente mai ales cu microorganisme, care reprezintă un risc epidemiologic
pentru populație.
Substanțele organice pot fi naturale (proprii solului din care sunt antrenate în straturile de
apă) sau artificiale, provenite prin poluare. Ele mai pot fi de natură vegetală sau animală,
ultimele fiind în general spontane unei densități mai crescute de microorganisme.
În aprecierea poluării apei o semnificație deosebită o prezintă creșterile bruște ale
valorilor materiei organice, ceea ce ridică intervenția unei poluări.
Substanțele organice din apă se determină prin oxidarea materiei organice cu oxidanți
KMnO4 sau K2CrO7.
Cantitatea de substanțe organice din apă se exprimă din consumul chimic de oxigen de
(CCO), care reprezintă cantitatea de oxigen necesară oxidării substanțelor organice în prezența
unui oxidant puternic. Cantitatea de oxigen echivalentă cu consumul de oxidant se mai numește
și oxidabilitate. Rezultatul determinării oxidabilității se exprimă în mg echivalent oxigen cu
conținutul de oxidant la un litru de probă.
În practica curentă sanitară oxidantul cel mai folosit este KMnO4.
Principiul metodei: KMnO4 oxidează substanțele organice din apă în mediul acid și la
temperatură, apoi excesul de KMnO4 se titrează cu acid oxalic.
Reactive : KMnO4, sol (0,1 N ) acid oxalic, sol (0,1 N ) acid acid sulfuric 1/3 cu apă
distilată. Ustensive necesare: balon Erlenmayer 250ml, pipete 5 ml, 10 ml, spatulă burete de 25
ml, reșou cu sită.
Într-un balon Erlenmayer se măsoară 100 ml de probă de apă peste care se adaugă + +
acid sulfuric 5 ml diluat cu apă distilată 1/3, + 10 ml KMnO4 - se fierbe timp de 10 min, pe sită,
apoi se lasă să se răcească până la 60-70 grade și se + 10 acid oxalic care va neutraliza cantitatea
de KMno4 rămas în exces; lichidul se va decolora complet și în soluție va rămâne un exces de
acid oxalic; proba decolorată se titrează cu KMno4 până la apariția unei colorații roz palid
persistentă.
Cantitatea titrantului reprezintă cantitatea de KMnO4 consumată la oxidarea substanțelor
aflate la cele 100 ml de probă.
Efectuarea calculelor : mg KMnO4 \l = [ (n+m)* f – n2 ] * 0,316*1000\v unde : n –
cantitatea de KMnO4 adăugată inițial în probă n1- KMnO4 folosit la titrarea probei n2 – acid
oxalic adăugat în proba pentru decolorare f – factorul soluției de KMnO4 mg\ml 0,36 cantitatea
de KMnO4 în mg corespunzătoare la un ml de KMno4 v- cantitate probei de analizat pentru a
exprima rezultatul în mg de oxigen la litru se înmulțește rezultatul cu 0,25 (echivalentul de
oxigen într-un mg de KMno4)
În situațiile în care apa prezintă un conținut de cloruri de peste 300 mg la litru oxidarea
substanțelor organice se face după aceleași principii, dar în mediul alcalin.
Consumul biochimic de oxigen (CBO5)exprimat în mg/dm3reprezintă cantitatea
deoxigen consumat de către bacterii şi alte microorganisme pentru descompunerea
biochimică,încondiţii aerobe,a substanţelor organice biodegradabile la temperatura şi în timpul
standard, deobicei la 20°C şi 5 zile.În apele uzate menajere, precum şi în apele uzate industriale
care au o compoziţie apropiată cucea a apelor uzate menajere, marimea CBO5variază în limitele
de 100 – 400 mg/dm3.