Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul de Ecologie din Chișinău

Raport

Elaborat: Zagoret Cornel

Verificat: Mușcinschi Vasile

Conducatorul stagiului de practica: Tibirnac Andrei

Chișinău 2023
 Familiarizarea cu Structura Organizatorică a Întreprinderii
Identificarea Sarcinilor și Direcțiilor de Bază ale Întreprinderii

În 1962, pentru prima dată în Chișinău, s-a pus în discuție problema construcției unui
sistem de alimentare cu apă potabilă de calitate. Construcția acestuia a devenit o necesitate
stringentă pentru oraș și o prioritate pe lista autorităților de atunci. Proiectarea și implementarea
acestei idei provocatoare la acea vreme sunt legate de numele renumitului arhitect Alexandru
Bernardazzi.

La 12 decembrie 1892, a fost dată în exploatare prima tranșă a sistemului de alimentare

cu apă menită să deservească zona centrală a orașului cu o capacitate de 200 de mii de caldări de
apă pe zi. Lungimea rețelelor atingea până la 35 de kilometri. Din această zi datează fondarea
sistemului centralizat de alimentare cu apă din orașul Chișinău, fapt confirmat printr-o
adeverință.

În același timp, a fost inaugurată și întreprinderea "Uzina de Apă". O denumire mai

potrivită nici nu s-ar putea găsi - fabrica de producere a apei potabile.

În anul 1905, a fost forat primul puț artezian, care se exploatează până în prezent. La
începutul secolului XX, pentru pomparea apei, se foloseau pompe de abur. Aburii se produceau
în cazane, unde focul se făcea cu lemne. Trei pompe orizontale pompau apa în rețeaua
orașenească. În anul 1913, mașinile de abur au fost înlocuite cu motoare electrice dotate cu
pompe centrifuge.

A doua sondă a fost săpată în 1923 și adâncită cu 123 de metri în 1934. În acel timp, la
„Apă-Canal", funcționau 7 motoare electrice.

În anul 1956, orașul Chișinău aproviziona cu apă din două prize de apă subterane:
Balisevschi - 10 sonde și Petricani - 9. În anii 1957-1958 au fost săpate 4 sonde la Malina Mică.
La acest moment, capacitatea sistemului orașenesc de alimentare cu apă a crescut de 35 de ori în
comparație cu anul 1940, iar lungimea rețelelor ajungea până la 200 de kilometri, iar consumul
de apă constituia 63 de litri pe zi pentru un locuitor.

Calitatea apei din sondele arteziene era joasă (duritate sporită, prezența hidrogenului
sulfurat), iar straturile acvifere rămâneau să fie insuficiente. Din această cauză, măsurile luate
pentru a îmbunătăți calitatea apei nu corespundeau cerințelor din acel timp.

Prima tranșă a Sistemului de Alimentare cu Apă din Nistru, cu o capacitate de 25 de mii

de metri cubi pe zi de apă potabilă, a fost construită în decursul anilor 1956-1958.

În anii 1960-1963 au fost construite și date în exploatare a doua tranșă a Stației Nistru de
captare și pompare, cu o capacitate de 50 de mii de metri cubi de apă pe zi și o aducțiune cu o
lungime de 18 kilometri și un diametru de 800mm.

Punerea în exploatare a celor două tranșee ale Stației de Tratare Nistru (STN) a avut loc
cu participarea specialiștilor de la Stația de Tratare Dnepropetrovsk și a lucrărilor experimentați
de la „Apă-Canal" din Kiev, care au acordat un ajutor mare la efectuarea lucrărilor de punere în
exploatare, testare, reglare, ajustare și la instruirea personalului într-un termen scurt.

Identificarea obiectivelor, atribuțiilor și obligațiilor întreprinderii.

În prezent, S.A. « Apa-Canal Chișinău » este o întreprindere fruntașă în ramura comunala

a gospodăriei orașului și a Republicii Moldova.

La Chișinău, în domeniul gospodăriei de alimentare cu apă și canalizare, s-a aplicat tot ce

este mai nou și progresiv în domeniul dat:
 Sistemul centralizat de alimentare cu apă și canalizare;
 Construcția puțurilor arteziene;
 Construcția sistemului de captare și tratare a apei din sursele de suprafață;
 Sistemul centralizat de evacuare a apelor uzate și epurarea apelor uzate;
 Producerea energiei termice și electrice;
 Efectuarea investigațiilor de laborator a calității apei potabile și uzate.

În prezent, cu susținerea Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare, se realizează

proiectul Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare a orașului Chișinău, proiect
ce are următoarele scopuri:
 Îmbunătățirea deservirii clienților, furnizând apă 24 de ore pe zi;
 Reducerea cheltuielilor de exploatare, îmbunătățirea indicatorilor financiari și de
solvabilitate a întreprinderii;
 Scăderea nivelului de poluare a apelor din fluviul Nistru și râul Bâc, precum și din
Marea Neagră;
 Reducerea necesităților de investiții mari pentru sporirea capacității sistemelor de
alimentare cu apă și canalizare;
 Aplicarea autoasigurării corporative și financiare în domeniul gospodăriei
comunale;
 Orientarea întreprinderii pe calea reabilitării pe baza noilor tehnologii.

Studierea organigramei întreprinderii.

Începând cu data de 01.02.2023, a fost pusă în aplicare Organigrama S.A. « Apa-Canal

Chișinău », în redacție nouă, aprobată prin Decizia Consiliului S.A. « Apa-Canal Chișinău » din
04.11.2023.
 Prezentarea conținutului activității întreprinderii.

Conform licențelor ANRE, în cadrul domeniului de activitate a întreprinderii intră:

 Furnizarea serviciului public de alimentare cu apă potabilă;
 Furnizarea serviciului public de alimentare cu apă industrială;
 Furnizarea serviciului de canalizare;
 Producerea, distribuția și furnizarea energiei termicе

Detaliat, aceste domenii au mai multe componente, astfel:

Serviciul public de alimentare cu apă potabilă și industrială:

 Captarea apei - subterane (ape arteziene) și de suprafață (fluviul Nistru);
 Tratarea apei;
 Pomparea apei;
 Exploatarea aducțiunilor și a rețelelor de distribuție.

Serviciul public de canalizare:

 Exploatarea rețelelor de canalizare;
 Pomparea apelor uzate;
 Epurarea apelor uzate.

Producerea, distribuția și furnizarea energiei termice:

 Pregătirea apei calde;
 Producerea energiei termice;
 Exploatarea rețelelor termice;
 Producerea energiei electrice.

Activități auxiliare:
 Proiectarea și construcția rețelelor de apă și canalizare;
 Exploatarea auto transportului;
 Exploatarea mecanismelor;
 Reparația utilajului electric și mecanic;
 Reparația clădirilor și instalațiilor;
 Efectuarea investigațiilor de laborator a calității apei brute/potabile/uzate.
 Utilizarea în activitatea de muncă a cadrului legal al serviciilor de alimentare cu apă.

Documentele legislative care stabilesc bazele juridice, economice și sociale pentru

întreprindere:
 Standardele aplicabile (sisteme de management al calității, sisteme de
management de mediu, sisteme de management al securității informației, activități referitoare la
servicii de apă potabilă și canalizare, etc);
 Reglementările specifice determinării și aprobării tarifelor (Regulamentul cu
privire la stabilirea și aprobarea, în scop de determinare a tarifelor, Metodologia de determinare,
aprobare și aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, canalizare și de
epurare a apelor uzate, Metodologia de determinare, aprobare și aplicare a tarifelor pentru
energia termică livrată consumatorilor, etc).

Reglementările privind serviciul public de alimentare cu apă si canalizare:

 Legea privind serviciul public de alimentare cu apă si canalizare nr. 303;
 Legea privind calitatea apei potabile nr. 182;
 Legea serviciilor publice de gospodărire comunală nr. 1402;
 Legea privind supravegherea de stat a sănătății publice nr. 10, etc.

Reglementările privind dreptul mediului:

 Legea privind protecția mediului inconjutator nr. 1515-XII;
 Legea apelor nr. 272;
 Legea privind deșeurile nr.209;
 Legea privind plata pentru poluarea mediului nr. 1540;
 Legea privind protecția aerului atmospheric nr. 1422, etc.

Reglementările privind securitatea și sănătatea în muncă:

 Legea securitatii si sănătătii in muncă nr. 186;
 Legea privind inspectoratul de stat al muncii nr. 140;
 Legea asigurarii pentru accidentele de stat nr. 756, etc.

Reglementările privind protecția civila:

 Legea cu privire la protectia civila 271-XIII;
 Legea inspectoratului general pentru situatii de urgentă nr. 93;
 Legea privind apararea impotriva incendiilor nr.267, etc.

Reglementările privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase:

 Legea privind functionarea în conditii de sigurantă a obiectivelor industriale si a
instalatiilor tehnice potential periculoase, etc.
 Reglementările privind dreptul muncii:
 Codul muncii al RM;
 Codul educatiei al RM;
 Legea salarizării nr.847, etc.

Monitorizarea respectării procedurilor de rezolvare a situațiilor de urgență din rețea.

Prin prezenta se descrie modul în care se desfășoară planificarea și organizarea procesului

de exploatare, supraveghere, reparație planificată, precum și lichidarea avariilor la rețele de apă
aflate în gestiunea întreprinderii.

Definiții:
 Intrerupere planificata a furnizarii/prestarii serviciului public de alimentare cu
apă: întrerupere temporara a livrării apei, cu informarea prealabilă a consumatorilor, cauzată de
necesitatea efectuarii de către operator a unor lucrări de deservire tehnica si/sau reparatii
planificate in sistemul public de alimentare cu apă.
 Intrerupere neplanificata a furnizari/prestari serviciului public de alimentare cu
apă: întrerupere temporară a furnizării apei, cauzată de avarii produse in sistemul public de
alimentare cu apă.
 Avarie: defectiuni in conducte, instalatii si utilaj în sistemul public de alimentare
cu apă aferent sau periclitarea exploatării lor, care provoacă întreruperea completă sau parțială a
livrării apei consumatorilor, inundarea teritoriului.

Aductiunile si retelele de alimentare cu apa trebuie să asigure alimentarea fără

intrerupere/continuă si fiabilă/sigură cu apă a consumatorilor. La exploatarea si întretinerea
retelelor de distributie a apei periodic planificat si neplanificat, se efectuiază intreruperi de
furnizare a serviciului public de alimentare cu apă.
Termenile de localizare a avariei din momentul depistării scurgerii până la blocarea
tronsonului avariat și încetarea scurgerii se stabilesc în funcție de caracteristicile tronsonului
rețelei, diametrul lui, numărul vanelor închise, anotimp, orele zilei, categoria conductei, durata
de exploatare utilă, material, dotarea operatorului cu mașini, mecanisme și personal, locul
amplasării conductei, condițiile geologice, meteo, etc.

Durata de calcul a lichidării avariei nu trebuie să depășească normativele CHnII 2.04.02-

84, pentru sisteme de alimentare cu apă de categoria I.
 Pentru sisteme de alimetare cu apã de categoria Il si IlI, duata indicatà in tabel trebuie
maioratã cu 12 ore.

1.6. Monitorizarea respectării procedurilor de organizare a evidenței și gestionării

întreprinderii.

Respectarea procedurilor de organizare a evidenței și gestionării întreprinderii revine

fiecărui administrator de proces la nivelul său de competență.

Administratorul de proces, în colaborare cu coordonatorii fiecărei activități, identifică

operațiile și activitățile care sunt asociate și planificate corespunzător politicii și obiectivelor
generale și specifice ale întreprinderii.

Coordonatorii de activitate planifică activitatea de întreținere, reparație și investiții pentru

utilaje, echipamente, instalații, rețele, mecanisme, autotransport, etc.

În activitatea sa de gestionare a întreprinderii, se ține cont de:

 Conformitatea cu standardele în vigoare;
 Conformitatea cu legislația în domeniu și alte reglementări;
 Utilizarea echipamentelor, materialelor, materiilor prime și resurselor adecvate;
 Menținerea unui mediu de muncă adecvat.

Prestarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare trebuie realizată respectând

prevederile obligatorii ale normativelor și standardelor, regulilor și normelor sanitare, valorilor
indicatorilor de consum ale acestor servicii, limitelor devierii lor și condițiilor contractului.
Aprecierea surselor de alimentare cu apă a localității respective.

Monitorizarea funcționării stației de captare a apei.

Identificarea surselor de alimentare cu apă a localității.

Captarea - asigură preluarea sigură a apei, în cantitate necesară, din sursa naturală: poate
fi mai simplă sau mai complicată, în funcție de tipul sursei, condițiile locale, mărimea debitului
etc.

Captările pot fi divizate în:

 Instalații de captare din surse de alimentare cu apă de suprafață.
 Captări din surse subterane de apă.

Întreprinderea S.A. « Apa-Canal Chișinău » captează apa atât din surse de suprafață, cât
și din surse subterane.

Cea mai importantă și cu productivitatea cea mai mare captarea apei de suprafață este din
fluviul Nistru, amplasată în localitatea Vadul lui Vodă.
 Captarea subterană reprezintă prizele de apă subterane amplasate pe întreg teritoriul mun.
Chișinău, după cum urmează:
 Priza de apă subterană Balisevsk, or. Chișinău, str. Calea Moșilor - 6 puțuri;
 Priza de apă subteran, or. Chișinău, str. Florilor - 1 puț;
 Priza de apă subteran, or. Chișinău, str. Trandafirilor - 1 puț;
 Priza de apă subterană Ghidighici, com. Ghidighici, str. Feroviarilor 1/5 - 12
puțuri;
 Priza de apa subterană Petricani, or. Chișinău, str. Petricani - 9 puțuri;
 Priza de apă subterană Ialoveni, or. Ialoveni - 21 puțuri;
 Priza de apá subterana, or. Durlești - 6 puțuri;
 Priza de apă subterană Grătiești, com. Grătiești - 4 puțuri;
 Priza de apă subterană Goienii Noi - 1 puț;
 Priza de apa subterană sat. Ghidighici - 7 puțuri;
 Priza de apa subterană Burcuta, or. Chișinău, sos. Muncești - 3 puțuri;
 Priza de apă subterană Aeroport, or. Chișinău, bl. Dacia - 1 puț;
 Priza de apă subterană Singera, or. Singera - 2 puțuri;
 Priza de apă subterană Nistru, or. Vadul lui Vodă - 65 puțuri.
 Stabilirea tipului prizei de apă. Reprezentarea schemei stației de captare și tratare apei
Vadul lui Vodă.
Determinarea debitului stației de captare.

Pentru S.A. "Apă-Canal Chișinău", sursa principală de apă este captarea de suprafață.

Stația de captare a apei Vadul lui Vodă efectuează captarea apei din fluviul Nistru și
refularea apei brute la Departamentul tratare apă Chișinău (DTAC). Aceasta tratează apa pentru
alimentarea cu apă potabilă a orașului Vadul lui Vodă, parțial a orașului Chișinău și a satelor
Balabânești, Vaduleni, Tohatin, Colonita, Maximovca, Budești, Cruzești, Cheltuitor, Bunet, și
Baltata. Volumul apei captate din fluviul Nistru depinde de regimul stabilit de către
Departamentul dispecerat și constituie aproximativ 200 de mii de metri cubi pe zi. Dintre acești
200 de mii de metri cubi, aproximativ 30 de mii de metri cubi pe zi sunt tratați la Stația de tratare
din orașul Vadul lui Vodă, în timp ce restul de aproximativ 170 de mii de metri cubi de apă brută
sunt refulați la DTAC.

Monitorizarea procesului de pompare a apei.

Stabilirea tipului și numărului agregatelor de pompare.

Alegerea tipului de pompe depinde de mai mulți factori importanți, cum ar fi:
 Debitul necesar;
 Înălțimea de pompare;
 Naturale fluidului vehiculat;
 Proprietățile fizico-chimice ale fluidului;
 Condițiile de aspirație;
 Condițiile locale (altitudinea terenului, natura sursei);
  Tipul de energie disponibil pentru a antrena motoarele;
 Condiții speciale;

Parametrii fundamentali pentru stabilirea tipului și numărului de agregate de pompare

includ debitul instalat, care influențează semnificativ costul investițiilor și costurile de exploatare
ale stației de pompare. Înălțimea de pompare este o altă componentă cheie, reprezentând
transferul de energie de la agregatul de pompare la lichidul vehiculat.

Înălțimea geometrică de aspirație reprezintă distanța de la nivelul apei din sursă până la
axa arborelui pompei.

Decizia cu privire la tipul de pompe și numărul de agregate de pompare care vor fi

utilizate este luată în funcție de funcționarea în ansamblu a aducțiunilor, rețelelor și capacităților
de stocare, precum și în funcție de graficul de consum zilnic și anual, cerințele de siguranță
împotriva incendiilor și alegerea regimului optim de funcționare a agregatelor.

Pentru stațiile de pompare care pompează într-o rețea, pompele de rezervă sunt
determinate conform normativelor CHnII 2.04.02-84.

Descrierea amplasamentului stației de pompare.

Definiția stațiilor de pompare - pompele, motoarele de antrenare ale acestora, întregul

echipament de măsurare, comandă și control, inclusiv construcțiile care le adăpostesc, poartă
numele de stații de pompare (SP).

Clasificarea stațiilor de pompare:

1. După modul de amplasare:
  SP fixe (provizorii sau definitive);
 SP mobile (transportabile manual sau mecanizat);
 SP plutitoare (când nivelul apei în sursă variază în limite largi).
2. După tipul constructiv:
 SP la sol, când agregatele de pompare sunt amplasate deasupra nivelului
terenului.
 SP subterane, la care agregatele de pompare sau numai pompele sunt
dispuse sub nivelul terenului.
3. După modul de utilizare:
 SP de alimentare cu apă potabilă a centrelor populate.
 SP de alimentare cu apă industrială (apă de răcire, apă de produs).
 SP de alimentare cu apă terenurilor agricole (irigare).
 SP de evacuare a apei din sisteme de canalizare (ape uzate, ape de
inundații, etc.).
 SP de evacuare a apei în exces din terenurile agricole (pentru desecări,
asanșări, drenari).
 SP pentru lucrări de hidromecanizare (terasament hidraulic de nămol,
nisip, pietriș, cenușă, cărbune); excavatii în pământ, excavarea digurilor, terasamentelor.
 SP pentru industrie: chimică, alimentară, petrolieră, etc.
 SP cu folosință multiplă (pentru irigații-desecări, cu scop hidroenergetic și
ameliorativ).

Există și alte criterii de clasificare a SP:

 după valoarea parametrilor funcționali (mărimea debitului, înălțimea de pompare,
puterea instalată);
 după tipul constructiv al clădirii stației și a agregatelor de pompare;
 după modul de dispunere a agregatelor în stație;
 după felul exploatării.

Identificarea defectiunelor posibile, măsurilor de prevenire și remediere.

Defecțiunile posibile ale pompelor și metodele de înlăturare sunt prezentate în tabelul de

mai jos:
 Aprecierea Consumului de Energie Electrică pentru Funcționarea Pompelor.
Pentru a evalua funcționarea economică a stațiilor de pompare în combinație cu alte
instalații, se recomandă utilizarea normei de consum specific de energie. Această normă este
exprimată în kilowați pe oră la 1000 de metri cubi (kW • h / 1000 m³) și trebuie să fie menținută
pentru a asigura presiunea stabilită în rețeaua de alimentare cu apă sau pentru a respecta graficul
de pompare a apelor uzate.
De asemenea, pentru a evalua starea optimă a agregatelor de pompare, se poate utiliza
norma de consum specific de energie exprimată în kilowați pe oră la 1000 de metri (kW • h /
1000 m). Aceasta reprezintă un criteriu important pentru asigurarea unei funcționări eficiente și
economice a sistemelor de pompare.

Determinarea înălțimii de pompare.

Inaltimea de pompare H, caracterizează transferul de energie de la agregatul de pompare

la lichidul vehiculat. Ea se calculează cu relația: H = He + (0,2 x L) + 10 metri Unde:
 He - înălțimea geometrică de aspirație, se definește ca fiind distanța de la nivelul
apei din sursă până la axa arborelui pompei;
 0,2 - reprezintă valoarea aproximativă pentru pierderile de presiune de pe teava,
inclusiv fitinguri, robineti;
 L - este lungimea tevii de aspirație și refulare, în metri;
 10 - este valoarea necesară pentru a asigura presiunea minimă necesară până la
ultimul robinet, în metri.

Argumentarea utilizării/neutilizării stațiilor de pompare în schema de alimentare cu apă.

Stațiile de pompare a apei, cele de repompare cât și stațiile hidrofor (de majorare a
presiunii), sunt destinate pentru a livra apa consumatorilor în cele mai îndepărtate puncte ale
rețelei de distribuție sau la etajele superioare ale blocurilor multietajate. Ele participă direct la
procesul de furnizare a apei consumatorilor. Însă din lipsa necesității, acolo unde s-au făcut
modificări, reconectări și presiunea apei din rețea este suficientă, unele stații de pompare din
gestiunea întreprinderii au fost stopate, întrucât economisirea resurselor energetice și reducerea
personalului de exploatare sunt obiective importante.
 Monitorizarea procesului de tratare a apei.
Identificarea schemei de tratare a apei.
Capacitatea de producție a stației de tratare Chișinău este de 290,000 m³ pe zi, inclusiv
9,700 m³ de apă tehnică pentru utilizări industriale.
 Determinarea reagenților chimici utilizați pentru tratarea apei.
Tratarea apei implică utilizarea diferiților reagenți chimici pentru a îndepărta impuritățile
și contaminanții din apă, astfel încât să devină potabilă sau potrivită pentru diverse scopuri. Iată
câțiva dintre reagenții chimici utilizați în tratarea apei:
1. Clor: Clorul este adesea utilizat pentru dezinfectarea apei, distrugând bacteriile,
virusurile și alte organisme patogene care pot provoca boli.
2. Dioxid de sulf: Acest reactiv poate fi utilizat pentru eliminarea cloraminei
reziduale din apă, care pot avea un gust și miros neplăcut.
3. Sulfat de aluminiu: Sulfatul de aluminiu este folosit pentru coagularea apei, adică
pentru a aglomera particulele în suspensie și sărurile dizolvate, facilitând astfel eliminarea lor
ulterioară.
4. Hidroxid de calciu (var nestins) și hidroxid de sodiu: Acești reactivi sunt utilizați
pentru neutralizarea pH-ului apei, aducându-l la un nivel adecvat pentru tratare.
5. Permanganat de potasiu: Permanganatul de potasiu poate fi folosit pentru oxidarea
unor substanțe organice sau pentru a controla gustul și mirosul apei.
6. Carbon activat: Carbonul activat este adesea utilizat pentru adsorbția substanțelor
organice și a unor substanțe chimice toxice din apă.
7. Clorura de calciu și hipocloritul de calciu: Aceste substanțe pot fi utilizate pentru
tratarea apei potabile pentru a îmbunătăți stabilitatea sărurilor dizolvate.
8. Dioxid de clor: Acesta poate fi folosit pentru dezinfectarea apei și eliminarea
mirosurilor și a gustului neplăcut.
9. Ozon: Ozonul este un puternic oxidant care poate fi folosit pentru dezinfectarea
apei și eliminarea substanțelor organice și a altor contaminanți.
10. Polielecți: Polielecții cum ar fi poliacrilamida sunt utilizați pentru flocularea și
coagularea apei, ajutând la separarea particulelor suspendate.

Acești reagenți sunt utilizați în funcție de calitatea apei brute și de cerințele specifice ale
procesului de tratare a apei. Este important să se utilizeze aceste substanțe cu atenție și în
conformitate cu regulamentele și standardele de mediu pentru a asigura că apa tratată este sigură
pentru consumul uman sau pentru alte scopuri.

Monitorizarea procesului de spălare a filtrelor.

1. Operațiuni pentru spălarea filtrului rapid:

 Se verifică nivelul apei în rezervorul de buffer, trebuie să fie mai mic sau
egal cu 0,7 m;
 Se închide vana de aducțiune a filtrului supus spălării;
 Se verifică ventilele de aerisire la filtrul supus spălării;
 Se deschide complet vana de pe conducta de apă filtrată;
 Se lasă să scadă nivelul apei până la partea superioară a jgheaburilor de
distribuție;
  Se deschide vana de pe conducta de canalizare;
 Se deschide vana de pe conducta de spălare;
 Se face apel telefonic la inginerul tehnolog de tură pentru a porni pompa
de spălare;
 După ce a fost evacuat tot aerul din conducta de spălare, canalul central
inferior, drenaj și încărcătura filtrului, se închide vana de pe conducta de apă filtrată;
 Se urmărește procesul de spălare a filtrelor;
 După finalizarea procesului de spălare a filtrului, se face apel telefonic
inginerului tehnolog de tură și se oprește pompa de spălare.

Monitorizarea efectuării controlului calității apei în laboratoare.

Laboratorul central apă potabilă este responsabil de efectuarea încercărilor de laborator

fizico-chimice și bacteriologice a apei potabile. Prelevarea probelor poate fi planificată și
neplanificată. Prelevarea planificată se face în baza graficelor de prelevare. Prelevarea
neplanificată se va efectua în următoarele cazuri:
 După efectuarea lucrărilor de reparație, lichidare a avariilor la rețele de apă,
rezervoare, turnuri de apă;
 La primirea reclamațiilor și plângerilor din partea consumatorilor;
 După sistarea distribuției apei prin rețeaua de alimentare;
 La solicitarea clientului.

Determinarea reactivilor chimici utilizați pentru dezinfectarea apei

Procesul de dezinfectare a apei cu hipoclorit de sodiu constă în mai multe etape și anume:
 Recepția NaClO concentrat, diluarea NaClO concentrat, dozarea NaClO diluat.
Soluția concentrată de hipoclorit de sodiu este transportată la STA cu autocistern și se face
descărcarea soluției în rezervorul de stocare a NaClO concentrat. Soluția de NaClO concentrat
(190g/1) se diluează imediat după finalizarea procesului de recepție. Concentrația soluției de
lucru se obține între 70-120 g/1. Diluarea are loc cu apă dedurizată. Dozarea NaClO diluat se
face prin cele 4 puncte de injectare a soluției în apa supusă tratării. Două sunt destinate
preoxidării, altele două dezinfectării finale. Calculul debitului soluției de lucru care urmează a fi
injectat de pompă dozatoare se realizează după formula: q = Q * d / C (1/h) unde:

 Q - debitul de apă supus tratării (m³/h);

 d - doza de NaClO raportată la clor activ (g/m³);
 C - concentrația soluției de lucru (g/1).

dentificarea rolului rezervoarelor de apă potabilă, numărul și dimensiunile acestora.

 În calitate de construcții pentru îmagazinarea apei, servesc rezervoarele de

apă potabilă. Rezervoarele sunt destinate pentru îmagazinarea apei de rezervă și pentru
reglarea/compensarea neuniformității debitelor orare la stațiile de pompare / stația de
tratare.
  Rezervoarele de apă potabilă reprezintă construcții din beton armat, pot fi
executate din elemente prefabricate din beton armat sau beton monolit. În cazul
rezervoarelor de capacitate mare, cu un volum de 5000, 6000 sau 10000 metri cubi, în
interiorul construcțiilor sunt coloane portante din beton. Pe aceste coloane sunt instalate
grinzi din beton, iar deasupra grinzilor stau planșeele.
 Rezervoarele de capacitate mare au și pereți despărțitori pentru a dirija
fluxul apei prin culuare, menținând timpul de contact al apei cu reagentul de dezinfectare
și servind ca desibatoare de energie în cazul cutremurelor de pământ.
 Capacitatea rezervoarelor trebuie să asigure regimul tehnologic optim al
instalațiilor și dispozitivelor de tratare a apei, precum și livrarea apei de la sursa de
alimentare până la aducțiune, prin care apa este livrată consumatorilor, asigurând în
același timp un regim optim al sistemului de distribuție.
 Rezervoarele de apă trebuie să aibă un volum suficient pentru a asigura
funcționarea continuă, fără întreruperi a apei către consumatori, atât în condiții de stare
tehnică normală a sistemului de livrare și distribuție a apei, cât și în cazul apariției
situațiilor de avarie sau în cazul izbucnirii incendiului.
 În procesul păstrării apei, calitatea ei trebuie să corespundă cerințelor
standardelor și normativelor în vigoare.

Monitorizarea funcționării aducțiunilor și rețelelor de distribuție a apei potabile la

consumator.

Identificarea tipului rețelelor de apă.

Retelele de transport și distribuție a apei potabile și industriale au o lungime totală de

1844,09 kilometri, cu diametre cuprinse între 25 mm și 1400 mm. Aceste rețele sunt
confecționate din conducte de oțel, fontă, azbociment, beton armat și polietilenă. Ele sunt rețele
care au fost exploatate timp de mai mult de 30 de ani.

Sistemul de transport al apei de la rezervoare sau de la stațiile de pompare până la

branșamentele consumatorilor poartă denumirea de rețea de distribuție a apei.

Reteaua de distribuție a apei trebuie să asigure debitul orar maxim și presiunile de

serviciu minime pentru toate utilizările deservite, incluzând consumul menajer și public,
consumul industrial și cel pentru combaterea incendiilor.

În cazul centrelor populate, apa necesară pentru satisfacerea tuturor utilizatorilor se

distribuie, de regulă, printr-o singură rețea.

Retelele de distribuție se clasifică în:

 Inelară / ramificată;
 Magistrală;
 De cartier;
 De curte;
 Interioară (în clădiri, edificii etc.);
 Pentru apă potabilă / tehnică;
 Pentru stingerea incendiului.
 S.A. "Apă-Canal Chișinău" exploatază rețelele exterioare până la branșament sau până la
nodul de evidență.

Determinarea lungimii și diametrului rețelei de aducțiune.

Determinarea lungimii și diametrului rețelei de aducțiune se face conform următoarelor

etape:
 Se determină aria centrului populat (în hectare) și numărul de locuitori.
 Se determină consumul necesar de apă pentru un locuitor pe zi (24 de ore) în
funcție de gradul de dotare al apartamentelor și se calculează debitul maxim zilnic pentru nevoile
populației.
 Se determină debitul consumat de către întreprinderile industriale.
 Se determină consumul de apă pentru combaterea incendiilor.
 Se determină locul de amplasare a stației de pompare (treapta a 2-a) și se trasează
conductele de aducțiune până la centrul populat.
 Se alege graficul de funcționare a pompelor ținând cont de graficul consumului de
apă indicat. Se determină capacitatea castelului de apă.
 Se trasează schema de calcul a rețelei și se efectuează calculul hidraulic în
cazurile următoare:
 Debitul orar maxim;
 Incendiu în cazul debitului orar maxim;
 Avarie pe unul dintre sectoare în cazul debitului orar maxim;
 Debitul orar maxim în ziua în care se înregistrează debitul zilnic minim.

În afară de cazurile indicate, pentru rețelele cu contrarezervoare, se face calculul hidraulic

în cazul tranzitului maxim al apei în castel.
 Se efectuează calculul conductelor de aducțiune în condiții normale de lucru, în
caz de incendiu și de avarie.
 Se construiesc liniile piezometrice pe conductele de aducțiune și pe sectoarele
principale ale rețelei.
 Se desenează schema rețelei cu evidențierea accesoriilor.
 Se evidențiază sub forma tabelară materialele.

La început se stabilesc lungimile tronsoanelor în funcție de modul de distribuție a apei,

apoi se determină debitele specifice pe tronsoane și în noduri. Diametrele conductelor se
stabilesc în baza calculului hidraulic al rețelei.

Determinarea defecțiunilor apărute la exploatarea rețelelor de distribuție a apei.

La exploatarea și întreținerea rețelelor de distribuție a apei potabile, periodic planificate și

neplanificate, se efectuează întreruperi de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă.
 Intreruperile planificate sunt periodice, la intervale planificate, în scopul efectuării
reparațiilor preventive planificate, curente, capitale, înlocuirea, reconstrucția, modernizarea
anumitor porțiuni de rețea, curățirea de sediment format, precum și spălarea acestora, în
conformitate cu prevederile graficelor anuale.

Intreruperile neplanificate pot fi cauzate de defectiuni la conducte, cum ar fi:

 Scurgeri prin fisuri sau orificii din cauza corodarii conductelor.
 Scurgeri în locurile de îmbinare a conductelor din fonta sau azbociment.
 Scurgeri din cauza deteriorarii mecanice ale conductelor (în timpul executarii
lucrarilor de excavare de către alte organizatii sau antreprenori).
 Scurgeri la etansările organelor de închidere cum ar fi vane, închizatoare, supape,
clapete, hidranți.

Determinarea formei și dimensiunilor căminelor amplasate pe rețeaua de distribuție a

apei.

La întocmirea proiectului rețelei de distribuție, după determinarea diametrelor și alegerea

pieselor fasonate și a armaturilor, se realizează detalierea acestora.

Detalierea se face pe desene de execuție, unde prin semne convenționale se indică

armătura și piesele fasonate din care trebuie să se compună diferite noduri ale rețelei. Pe baza
acestor desene se poate întocmi extrasul de materiale pentru piese fasonate, armaturi și tuburile
necesare pentru construcția rețelei.

Forma câminelor de vizitare în plan, poate fi circularà sau dreptunghiularã. La alegera

dimensiunelor câminului de vizitare se fine con ca distanat minima de la perete si
elementele retelei sã fie mai mare egala cu 300mm.

Monitorizarea funcționării rețelei de canalizare a localității

identificarea tipului sistemului de canalizare.

Sistemul de evacuare a apelor uzate din mun. Chișinău reprezintă un sistem complex de
instalații de recepționare și epurare a apelor uzate, până la descărcarea acestora în emisar. La
moment, acesta cuprinde:
 1114 km rețele de canalizare,
 41 stații de pompare a apelor uzate, și
 6 stații de epurare.
 Sistemul de canalizare din mun. Chișinău în marea majoritate este un sistem
gravitational, cu scurgere liberă, însă acolo unde relieful nu permite, există stații de pompare cu
conducte de canalizare sub presiune, care sunt pompate în colectorul central sau la stațiile locale
de epurare.

Sistemul de canalizare poate fi clasificat în sistem unitar și separativ. În cazul sistemului

unitar, toate categoriile de ape uzate sunt transportate la stația de epurare printr-o singură
conductă sau rețea, adică apele uzate menajere + apele uzate industriale + apele meteorice.

Sistemul separativ, la rândul său, poate fi divizat în:

1. Separativ complet,
2. Separativ semicomplet,
3. Separativ incomplet.

În special, în orașul Chișinău, sistemul de canalizare este de tip separativ complet, adică
conține două rețele de canalizare:
 O rețea care transportă apele uzate menajere + industriale, și
 A doua care transportă apele uzate pluviale (meteorice).

Repararea rețelelor de canalizare în caz de necesitate.

Lucrările de exploatare la rețelele de canalizare constau în:

1. Reparații curente și capitale.
2. Lichidarea avariilor.
3. Desfundarea și spălarea profilactică la conductele de canalizare.

Spălarea profilactică se efectuează cu ajutorul mașinii hidraulice dotată cu două

cisterne, fiecare de câte 5 metri cubi de apă, și un furtun la capătul căruia se instalează o duză.
Cu ajutorul jetului de apă sub presiune care este injectat prin duză, se face spălarea rețelei de
canalizare.

Curățirea și desfundarea tevilor de canalizare și a caminelor de vizitare se realizează

cu ajutorul unui ghidaj cilindric, cu un diametru de 32mm, și a unei sârme de oțel cu un diametru
de 5mm. Sârma este introdusă în teavă prin ghidajul cilindric, apoi sârma, la capătul căreia este
agățată sârma ghimpoasă în formă de „arici", este împinsă și rotită. Pentru a preveni infundarea
sistemului de canalizare cu deșeurile curățate, la următorul canal se instalează un fără perforat cu
coadă lungă, care va opri deșeurile rezultate în urma desfundării sistemului de canalizare.

Lichidarea avariilor la rețelele de canalizare presupune, în cazul necesității opririi apei

uzate într-un anumit tronson al rețelei de canalizare, instalarea unui dop pneumatic în funcție de
diametrul necesar. Când desfundarea cu ajutorul hidromasinei sau a ghidajului cilindric și a
sârmei de oțel nu este posibilă, apare necesitatea executării lucrărilor de excavare pentru a ajunge
la locul infundării sau a deteriorării conductei de canalizare. Segmentul de conductă deteriorată
sau înfundată se elimină și se înlocuiește cu conducte din PVC (polivinilclorură) care pot fi
combinate cu țevi din azbociment, ceramică sau fontă. Imbinarea țevilor vechi cu cele noi poate
fi realizată prin mufe de cuplare sau stermuire.
 Monitorizarea funcționării stațiilor de pompare de canalizare.

Când apele de canalizare nu pot fi evacuate gravitațional, apare necesitatea de a le

pompa. Această necesitate poate fi impusă atât la nivelul rețelei de canalizare, cât și în cadrul
stațiilor de epurare.

Stațiile de pompare de canalizare se pot clasifica în principal în următoarele categorii:

După tipul utilajului tehnologic cu care sunt echipate:

1. Echipate cu agregate cu ax orizontal.
2. Echipate cu agregate cu ax vertical.

După modul de amplasare a bazinului de recepție există următoarele categorii de

stații de pompare de canalizare:
1. Cu bazin de recepție sub sala motoarelor, pompele fiind scufundate în lichid.
2. Cu bazin de recepție adiacent la sala de pompe și a motoarelor, cu pompele în
uscat.
3. Bazinul de recepție este o construcție independentă, legată prin conducte de
aspirație de sala de pompe.
4. Stații de pompare monobloc - când în bazinul de recepție sunt instalate pompe de
canalizare submersibile.

După tipul construcției se pot clasifica în două categorii importante:

1. Cu sala motoarelor, construcții supraterane.
2. Întreaga stație de pompare este de tip adâncit, îngropată în pământ.