Metodele de analiză utilizate la

Monitorizarea calității aerului atmosferic

determinarea calității aerului
atmosferic.
 Planul lecției
1.Particularităţile aerului atmosferic ca obiect
de analiză.
2.Clasificarea metodelor de recoltare a probelor
de aer: metode statice și dinamice.
3.Clasificarea metodelor de analiză a calității
probelor de aer.
 Caracteristicile fizice ale atmosferei
Umiditatea
•  

•- umiditatea relativa, egala cu raportul calculat in procente, dintre cantitatea de

lichid continuta efectiv si cantitatea maxima de lichid care ar putea sa fie continuta
de gazul atmosferic. Daca aerul se incalzeste (si nu se produce suplimentar
alimentarea cu vapori de apa), umezeala relativa scade, iar daca aerul se
raceste, umezeala relativa creste.
•- umiditatea absoluta, este data de cantitatea lichidului (sub forma de vapori,
picaturi sau cristale) continut intr-un metru cub de gaz atmosferic. Se exprima in
grame pe metru cub (g/m3).
•Presiunea atmosferica 
depinde de altitudine (ea scade odata cu sporirea altitudinii; dar practic nu se mai
resimte pe la 30 Km.);
depinde de temperatură (aerul rece este mai dens decat cel cald);
depinde de umiditate (aerul uscat este mai greu decat cel umed).
•Presiunea atmosferica normala este egala cu 1,013 dyne/cm2, sau cu 1013,25
milibari si corespunde cu greutatea unei coloane de mercur din tubul barometric,
inalta de 760 mm., situata la nivelul marii (0m) si la temperatura de 0oC.
•Temperatura
Paramertrii de poluare analizați
 Parametrii meteorologici
• Parametrii meteorologici (temperatura şi
umiditatea aerului, presiunea atmosferică,
direcţia şi viteza vîntului) - se determină cu
ajutorul complexului meteorologic MK-14-1,
bazat pe principiul automat de măsurare.
Principiul de funcţionare a complexului dat
este bazat pe transformarea parametrilor
atmosferici meteorologici în semnale electrice
cu prelucrarea ulterioară a acestora.
Imisii - (imissions)-poluanţi evacuaţi in mediu, inclusiv zgomote, vibraţii,
radiaţii electromagnetice şi ionizate, care se manifestă şi se măsoară la
receptor.
 Recoltarea probelor de aer

La recoltarea probelor de aer ținem cont de:

1. Locul de recoltare trebuie astfel stabilit astfel încât proba sa fie
reprezentativa
2. In timpul recoltării notăm condițiile meteorologice (temperatura,
presiune, mișcarea aerului, prezenta sau absenta norilor)
3. Durata de recoltare recomandată este de 30 de minute pentru
concentrația momentană și 24 de ore pentru concentrația medie
zilnică
4. Volumul de aer recoltat variază în funcție de concentrația presupusă
si sensibilitatea metodei de analiză
5. După recoltare dispozitivele se vor transporta în laborator în condiții
în care sa nu sufere modificări
6. Pentru determinarea pulberilor dispozitivul de recoltare va fi
ambalat pe durata transportului pentru a fi ferit de contaminare
(prafuire)
 Metoda de aspirație
• Are avantajul realizarii recoltarii pe durata de timp indelungata.
Pentru recoltarea aerului prin aspiratie se utilizeaza un dispozitiv
de masurare a volumului de aer si un dispozitiv de retinere a
substantelor sau suspensiilor ce urmeaza a fi analizate.
• Cele mai importante dispozitive de aspiratie sunt trompa de apă și
aspiratoarele mecanice.
• Pentru masurarea volumul de aer se folosesc reometre, rotametre
si gazometre.
• În calitate de soluție adsorbantă se utilizează substanțele chimice
capabile să interacționeze cu poluanții din aer. Procesul de
aspirație are loc prin barbotare lenta, realizarea unor bule cu
dimensiuni reduse pentru a se asigura un contact interfazic maxim.
 Echipamente şi materiale utilizate
• Psihrometru de aspiraţie МА-4М – determinarea
temperaturii în timpul prelevării mostrelor
• Anemometru manual АРИ-49 – determinarea vitezei
vîntului
• Cronometru clasa 3 (ГОСТ 5072-79Е) – cronometrarea
timpului de prelevare
• Balanţe analitice de laborator ВЛА-200 (ГОСТ 24104-80Е) –
echipament aplicat la metoda gravimetrică
• Filtre de material compactat FPP-15 cu un diametru a
suprafeţei de lucru de 69,4 mm (ТУ 52-01-367-80) - filtre
destinate pentru colectarea pulberilor în suspensii totale
• Filtre Quartz QM-A – grad 47 mm - filtre destinate pentru
colectarea pulberilor cu fracţia PM 10 mkm
 Echipamente şi materiale utilizate
• Psihrometru de aspiraţie МА-4М – determinarea
temperaturii în timpul prelevării mostrelor
• Anemometru manual АРИ-49 – determinarea vitezei
vîntului
• Cronometru clasa 3 (ГОСТ 5072-79Е) – cronometrarea
timpului de prelevare
• Balanţe analitice de laborator ВЛА-200 (ГОСТ 24104-
80Е) – echipament aplicat la metoda gravimetrică
• Filtre de material compactat FPP-15 cu un diametru a
suprafeţei de lucru de 69,4 mm
• Filtre Quartz QM-A – grad 47 mm - filtre destinate pentru
• colectarea pulberilor cu fracţia PM 10 mkm
 Pulberi în suspensie
• Pulberi în suspensie cu fracţia 10 mkm -
metoda automată de măsurare, se bazează pe
principiul ciclon, destinată pentru
determinarea concentraţiei de masă a fracţiei
fibrogene cu mărimea
 Suspensiile solide totale
• Suspensiile solide totale - metodă manuală de
măsurare cu utilizarea analizatorului de tip
„Dast-1” şi aplicarea filtrelor АФА-ДП-3.
Metoda este destinată pentru determinarea
concentraţiei de masă a suspensiilor totale în
aerul atmosferic, cît şi a prafului în zona de
lucru
 Determinarea ozonului
• Metoda automată de măsurare a ozonului cu
aplicarea gazoanalizatorului Ф-105, se bazează
pe principiul optic de absorbţie a razelor
ultraviolete la lungimea de undă 253,65 nm a
componentului analizat. Mărimea energiei
captate corelează cu concentraţia ozonului din
amestecul gazos. Diapazonul de măsurare 0 -
10000 mkg/ m3 .
 CO2
• Oxidul de carbon (II) - metodă automată de
măsurare cu aplicarea gazoanalizatorului K-100,
destinată pentru determinarea concentraţiei de
masă a monoxidului de carbon în aerul atmosferic
în diapazonul 0-50 mg/m3 . Gazoanalizatorul
funcţionează pe principiul metodei electrochimice,
utilizînd elementul sensibil- sensibilizator
electrochimic. Gazul analizat prin difuzie pătrunde
în sensibilizator iniţiind curent electric pe electrozii
receptorului proporţional cu concentraţia gazului.
 NOx
• Determinarea oxizilor de azot (NO, NO2, NOx)
se efectuiază prin aplicarea metodei automate
de măsurare cu utilizarea gazoanalizatorului
ET- 909, destinat pentru măsurarea continuă a
concentraţiei de masă a oxizilor de azot în
diapazonul 0-10 mg/m3 . Principiul de
determinare se bazează pe măsurarea fluxului
de lumină (hemiluminiscenţă) detectat la
oxidarea oxidului de azot de către ozon
 Determinarea hidrocarburilor
• Metodă automată de măsurare a hidrocarburilor
CH (suma hidrocarburilor) se bazează pe aplicarea
gazoanalizatorului ГАММА ЕТ, destinat pentru
măsurarea continuă a concentraţiei de masă a
sumei hidrocarburilor, cu excluderea metanului, în
diapazonul 0-100 mg/m3 . Metoda de măsurare
se bazează pe principiul ionizării substantelor
organice în flacăra de H2 şi cu determinarea
ulterioară a curentului ionizat detectat
 Concentrația de masă
• Determinarea concentraţiei de masă a NH3, SO2, H2S
- metodă automată de măsurare -principiu ciclon cu
utilizarea gazoanalizatorului de tip „Сирена”.
Gazoanalizatorul conţine în sine mai multe blocuri:
receptorul şi blocul de comandă. Funcţionarea
receptorului se bazează pe metoda fotocolorimetrică
cu utilizarea prafului convertizor de tip ППИ АА 5И
4.188.004-01, principiul căruia constă în schimbarea
coeficientului spectral ce se reflectă de pe suprafaţa
vizibilă a spectrului la contactul cu aerul analizat.
 Metode de analiză expres
• Pentru observaţiile instrumentale asupra concentraţiei
oxidului de carbon în aer s-au aplicat gazoanalizatoare de
tipul ГМК-3 şi “Паладий-3 ”.
• Pentru gazoanalizatorul de tip ГМК-3 este utilizată metoda
potenţiostatică de măsurare optico-acustică bazată pe
capacitatea oxidului de carbon de a asimila lungimile de undă
cu centrul în zona de asimilare 4,7 mcm emise în diapazonul
infraroşu.
• Principiul funcţionării gazoanalizatorului “Paladii” e bazat pe
metoda amperometriei potenţiometrice, ce constă în
schimbarea curentului de oxidare electrochimică a oxidului de
carbon pe electrodul de lucru a celulei electrochimice cu trei
electrozi la potenţial permanent. Puterea curentului este
proporţională cu concentraţia oxidului de carbon în gazul
analizat.
 Metoda gravimetrică
• Concentraţia suspensiilor solide s-a
determinat prin metoda gravimetrică bazată
pe stabilirea masei particulelor din suspensie,
reţinute de filtru din ţesătură FPP-15 sau AFA-
ВП-20 la trecerea unui anumit volum de aer
 Metoda titrimetrică

• Concentraţia ionilor de Cl şi HCO3 se determină în baza metodei

titrimetrice (volumetrică) ce constă în determinarea cantităţii
de constituent analizat (ion), prin măsurarea volumului de
soluţie de reactiv de concentraţie cunoscută (soluţie standard),
consumat pentru reacţia cantitativă.
• Determinarea ionilor de clor este bazată pe interacţiunea lor
directă cu ionii de hidrargium (II) la titrarea probelor de
precipitaţii cu soluţie de nitrat de hidrargium, în prezenţa
indicatorului (difenilcarbozon şi bromfenol albastru), formînd
compuşi complecşi de culoare violetă.
• Conţinutul ionilor de hidrogenocarbonaţi se determină în baza
interacţiunei surplusului de acid clorhidric cu soluţia de
tetraborat de sodiu, în prezenţa indicatorului (albastru şi roşu
de metilen), formându-se compuşi complecşi de culoare
cenuşie.
 Metoda potențiometrică
• pH (reacţia activă a concentraţiei ionilor de
hidrogen) se determină prin metoda pH-
metrie, utilizând ionometrul
 Metoda fotocolorimetrică
• Metoda fotocolorimetrică de determinare a dioxidului
de sulf e bazată pe captarea dioxidului de sulf din aer pe
hemosorbentul pelicular în baza tetraclormercuratului
de sodiu (TCM) şi determinarea lui fotometrică după
compusul colorat, rezultat la interacţiunea dioxidului de
sulf cu aldehida formică şi pararozanilina (sau fuxină)
• Metoda fotocolorimetrică de determinare a sulfaţilor
solubili e bazată pe formarea sulfatului de bariu insolubil
la reacţia sulfat – ionilor cu clorura de bariu. Masa sulfat
– ionilor se determină turbidimetric
 Determinarea NO2
• Dioxidul de azot se determină prin metoda
fotocolorimetrică bazată pe captarea
dioxidului de azot din aer pe hemosorbentul
pelicular şi determinării fotometrice a ionului
de nitrit după azocolorantul format la reacţia
ionului de nitrit cu reactivul Griss
 Determinarea fenolului

• Metoda fotocolorimetrică de determinare a

fenolului este bazată pe captarea fenolului din
aer cu soluţie de carbonat de sodiu şi
determinarea fotometrică a azocolorantului,
ca rezultat al interacţiunii fenolului cu
paranitroanilina diazotată.
 Determinarea aldehidei formice
• Metoda fotocolorimetrică pentru
determinarea aldehidei formice este bazată pe
captarea formaldehidei din aer cu soluţia
acidului sulfuric şi determinarea fotometrică
după compusul colorat, ca rezultat al reacţiei
în mediul acid al formaldehidei cu
fenilhidrazină hidroclorură şi cloramină B.
 Metoda cromatografică
• Cromatografia ionică se apică la analiza compuşilor anorganici din aerul şi precipitaţiile
atmosferice.
• Cromatografia ionică este o tehnică de separare, prin care substanţele sunt separate
unele de altele, prin distribuirea lor între două faze şi anume, o fază staţionară, imobilă
(aflată de regulă într-un tub numit coloană) şi o fază mobilă aflată în mişcare ce se
deplasează prin golurile primei faze.
• Separarea se petrece într-o coloană cromatografică. Faza mobilă, denumită şi eluent
scurgîndu-se în continuu (cu o viteză constantă) prin interstiţiile fazei staţionare,
adeseori poroase, poate provoca migrarea cu viteze diferite a celor n componenţi ai
amestecului de separate de-a lungul coloanei. Amestecul supus separării se introduce
sub formă de soluţie la începutul coloanei. Spălaţi de eluent, o parte din componenţii
probei migrează prin coloană cu viteze diferite. Acest lucru se datorează interacţiunilor
fizice specifice dintre moleculele probei şi faza staţionară. Efectul este numit retenţie şi
acesta provoacă o aşanumită migrare diferenţiată. Astfel e posibilă sesizarea
componenţilor, pe rînd, la părăsirea coloanei, de către un detector de conductivitate
capabil să dea un semnal proporţional cu concentraţia soluţiei de component din faza
mobilă în funcţie de timp. Diagrama semnal, funcţie de timp se numeşte cromatogramă.
• Aceasta furnizează o serie de picuri, unde aria de sub picuri relevă informaţia cantitativă
despre cantitatea de component iar poziţia picului serveşte pentru identificarea
compusului din probă
Rețeaua națională de supraveghere
19 posturi staționare
amplasate în 5 centre
industrializate ale Republicii
Moldova (Chişinău - 6
posturi,
Bălţi - 2 posturi, Bender - 4
posturi, Tiraspol - 3 posturi,
Rîbniţa - 2 posturi).
17 recoltează proba în regim
3ori/24 ore
 Metode şi instalații de determinare a
poluanţilor
• Îndrumarul metodic:
„Руководство по
контролю загрязнения
атмосферы” 52.04.186-
89 M., 1991
„Руководство ЕМЕП по
отбору проб и
химическому
анализу”, 2001
Componentele echipamentului de prelevare -
TECORA ECHO PM
Echipamentul pentru determinarea PM10
mkm în aerul atmosferic
Normative pentru parametrii investigaţi
 Indicatorii de calitate a aerului.
• Pentru evaluarea anuală a
nivelului de poluare a
aerului se utilizează doi
indicatori de calitate:
• indicele complex al Poluării
Aerului (IPA) – caracteristica
cantitativă a nivelului de
poluare cauzată de
substanţele prioritare.
• . (CMAmm – Concentraţia
Maximă Admisibilă cea mai
mare frecvenţă a depăşirii
CMAmm (%), maximă
momentană înregistrată
timp de 20 minute).