EVALUAREA

PROPRIETĂŢILOR
FIZICE ALE AERULUI
- MICROCLIMATUL
 Microclimatul


Totalitatea factorilor fizici ai aerului
(temperatura, radiaţia calorică, umiditatea,
curenţii de aer) care influenţează schimburile
de căldură dintre organism şi mediul
înconjurător.

! Presiunea aerului – NU!

Tipuri de microclimat: ex. microclimatul urban,
al unei încăperi, individual (subvestimentar).
 Importanţa


Influenţează condiţiile de viaţă/muncă şi starea
de sănătate

ex. frig şi umiditate - reumatism degenerativ

ex. pacienţii în stare gravă mult mai vulnerabili
la condiţiile de microclimat nefavorabil

ex. temperatura din sala de aşteptare, din
cabinetul stomatologic
 Temperatura aerului


Gradul

Valoarea dependentă de scara termometrică:

Celsius, ºC, 100 grade;

Reaumur, ºR, 80 grade;

Fahrenheit, ºF, 180 grade.

Repere: punctul de topire a gheţii şi punctul de
fierbere a apei.

Scara temperaturii absolute (Kelvin, ºK).
 Instrumente


Termometre obişnuite
– de cameră
– de exterior
– de baie etc.
• Termometre digitale
 Instrumente


Termometre speciale:
– medical (35-42ºC);
– cutanat: 20-40ºC;
– termometrul de
maximă şi minimă
(tip Six-Bellani,
meteorologie,
horticultură)

Termograf, termogramă
 Metodologia măsurării
temperaturii aerului

Se urmăresc variaţiile în spaţiu şi timp,
determinări multiple în mai multe puncte (pe
orizontală şi verticală) → valoare medie

Metodologie măsurare interior

Metodologie măsurare exterior

Surse de eroare: atingerea rezervorului, suflul
expirator al cercetătoruloi peste rezervor,
sursă de căldură în apropiere etc.
 Norme - în locuinţe


Valoarea medie optimă: 18-22°C

Diferenţele să nu depăşească 2-3°C orizontal ,
1,5-2°C vertical

Variaţiile temperaturii în 24 de ore:
cel mult 4-6°C încălzirea cu sobe şi 2-3°C
încălzirea centrală

Diferenţa temperatură pereţi - temperatură
medie aer: < 4°C
 Zona de confort *


Mediu casnic, repaus:
temperatura optimă 18-20°C

Mediu industrial:
 muncă uşoară: 20°C
 muncă grea: 10-12°C.

În spitale: 20-22°C

* în condiţii normale de umiditate şi mişcare a aerului

 Umiditatea - definiţii


Umiditatea absolută (UA) - cantitatea de vapori
de apă existentă într-un volum de aer la un
moment dat. Unitate de măsură: g/m3 aer

Umiditatea maximă (UM) - cantitatea cea mai
mare de vapori de apă ce poate satura un
volum de aer la o anumită temperatură şi
presiune (g/m3 aer). Scade sau creşte odată
cu scăderea sau creşterea temperaturii
(tabele).
 Umiditatea - definiţii


Umiditatea relativă (UR) - gradul de saturaţie
al aerului cu vapori de apă.
UR = UA : UM x 100 (la aceleaşi valori de
temperatură şi presiune).
 Norme sanitare


UR optimă: 50 ± 20%

< 30% = aer uscat
→ uscăciunea mucoaselor

>70% = aer umed
→ creşterea mucegaiurilor
şi acarienilor (în praful
de casă)
 Metode şi aparate

Metoda higrometrică

Principiu: lungimea firului de păr variază
proporţional cu umiditatea aerului.

Metoda psihrometrică

Principiu: evaporarea şi răcirea apei depinde
de umiditatea aerului.

Higrometre electronice (digitale)
 Termo-higrometru digital

Funcțiile aparatului
– Temp și umiditate
– Interior / exterior
– Valori max / min
– Domenii măsurare
Temp: -10°C la 60°C
Umid: 10-99%

Utilizare
 Mişcarea aerului


Importanţă

Metode de determinare: anemometre

Norme sanitare

Viteza recomandată: 0,1-0,3 m/s, fără a depăşi
0,5 m/s.

O viteză mai mare devine perceptibilă pentru
organism, dă senzaţie de curent şi produce o
răcire a corpului, stare de disconfort.
 Anemometru digital


Funcțiuni:
– Curenți aer și temperatură
– Valoare curentă, maximă și medie

Interval măsurare:
curenți: 0,3 la 30 m/s

Utilizare, setări
 Temperatura radiantă


Sursa primordială de căldură - radiaţiile solare
(direct şi indirect, prin difuzia atmosferică).
Senzaţia de căldură produsă de razele IR.

Surse de radiaţie calorică din încăperi:
corpurile de încălzit.

Metodă de determinare: actinometru
 Norme sanitare


Temperatura maximă a corpurilor de încălzit:
80°C

Gradientele de temperatură (diferenţa dintre
temperatura pereţilor/pardoselii şi temperatura
aerului) să fie cât mai mici (în limita normelor:
< 4°C)
POLUAREA AERULUI CU
PULBERI ȘI GAZE
 Pulberi - termeni


Suspensiile din aer sau aerosolii
(particule solide sau lichide dispersate în aer);

Praf (pulberi cu dimensiuni mai mari);

În funcţie de natura particulelor:
– Cenuşe
– Funingine
– Ciment
– Granule de polen etc.
 Clasificare EPA
(Environmental Protection Agency, USA)


Dimensiune → penetrare → potențial nociv

PM10 – particule inhalabile mari,
diametru < 10 μm (practic: 2,5-10 μm)
Surse: drumuri și unități industriale

PM2.5 – particule inhalabile fine
diametru < 2,5 μm
Surse: fum, (arderi naturale, industriale), emanații
gazoase, particule secundare (prin interacțiune)

PM0.1 – particule ultrafine
(subcategorie a PM2.5) diametru < 0.1μm. Nu există
reglementări specifice
 Determinări


Directe:
– monitorizare personală, biomarkeri

Indirecte:
– Monitorizarea poluantului în mediu
– Cantitative: cantitatea de praf din aer
– Metodologie: în momente şi puncte caracteristice, o anumită
periodicitate.

– Calitative: dimensiunea particulelor şi compoziţia

chimică a pulberilor
 Determinări cantitative

Metode gravimetrice (cântărire);
– Determinarea prafului prin sedimentare
– Determinarea prafului prin aspiraţie cu alonjă

Metode coniometrice (numărare);
– Metoda sedimentării pe lame de sticlă
– Metoda impingerului (praf aspirat prin lichid, numărare
în cameră Burker-Turk)
– Metoda cu coniometrul Zeiss (praf aspirat şi proiectat
pe ecran, numărare)

Metode mixte, alte metode
 Determinări calitative

Determinarea dimensiunii particulelor de praf
– cu reţeaua micrometrică a coniometrului Zeiss
(etalon, distanţa de 5 microni dintre cele două linii
paralele)

Determinarea gradului de dispersie a
pulberilor (formula de praf sau conio-
dispersiograma):
100-400 de particule
=> % particule > 5 µ, < 5 µ

Nocivitate dependentă de % de particule 5 µ
 Determinări calitative


Determinarea compoziţiei chimice a pulberilor
– Fier, plumb, bioxid de siliciu, funingine, hidrocarburi
etc.
– Unele substanţe conferă pulberilor o nocivitate
crescută
 Determinarea PM2.5 din aer


Sidepak Personal Aerosol Monitor AM510

Monitorizarea expunerii personale

Monitorizarea ambientului şi spaţiilor de lucru

Afişează datele în timp real: concentraţie de
masă a aerosolului (PM 2.5)

Date sintetice (ex. concentraţia medie
ponderată pe intervale de 8 h)
Monitorizarea PM2.5
DETERMINAREA
GAZELOR
DIN AER
 Poluanţi frecvenţi ai aerului


Compuşii carbonului, azotului, sulfului

Gaze toxice:
– monoxidul de carbon
– oxizii de azot
– bioxidul de sulf
– Hidrocarburile aromatice policiclice
 Metode de determinare


Evidenţierea gazelor toxice în organismul
expus la aerul poluat

Se determină toxicul sau produşii de
metabolism ai acestuia

Probele de material biologic (sânge şi/sau
urină) recoltate în condiţii care să excludă atât
supracontaminarea din exterior cu substanţa
căutată, cât şi pierderea substanţei urmărite
 Metode de determinare


Evidenţierea gazelor toxice din aerul poluat

Aprecierea cantitativă a gazelor toxice din
aerul poluat

Metode rapide - orientative (reactivi care îşi
schimbă culoarea);
în caz pozitiv se recurge la metode exacte

Analizoare automate (diverse principii de
funcţionare); unele determinări continue, cu
înregistrare grafică
 Gazometru - portabil


Monitorizarea continuă și simultană a
concentrației mai multor gaze

4 tipuri de gaze în funcție de senzorii
instalați: CO, H2S, O2, NH3, Cl2, NO, NO2,
HCN, CO2, H2

Alarmă sonoră
 Unităţi de măsură


mg/m3

ppm (părţi pe milion)
 Concentraţii maxime admise


CMA = doza de poluant care nu determină
direct şi indirect efecte nocive asupra
organismului uman.

Sub pragul de acţiune acută şi cronică pentru
om

Sub pragul de percepere a mirosului şi al
acţiunii iritative.

Au caracter de lege.
 Concentraţii maxime admise


CMA momentană - concentraţia de poluanţi
pe termen scurt (proba luată 30 min).

CMA medie pe 24 ore - concentraţia pe o zi
(probe luate continuu sau discontinuu în mai
multe reprize egale de timp).

Valori medii lunare, anuale
 Www.calitateaer.ro
Monitorizare continuă - 142 staţii

◄
 Indici de calitate

 Indici specifici pentru: SO2, NO2, O3, CO


Indicele specific – calculat prin încadrarea
mediei orare în intervalele de concentraţie

Indicele general = cel mai mare dintre indicii
specifici corespunzatori poluantilor monitorizati
 Indici de calitate


Indicii specifici – calculaţi prin încadrarea
mediei orare în intervalele de concentraţie