format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. Acest aparat are rolul de a asigura preluarea oxigenului din aer si eliminarea dioxidului de carbon din organism. În plus la nivelul acestui aparat se percepe mirosul partea superioara a cavitatii nazale) si se realizeaza fonatia-vorbirea (la nivelul laringelui, corzilor vocale). Componentele sistemului respirator
Căile respiratori superioare
-cavitatea nazală, faringele, laringe Căile respiratori inferioare - traheea ,bronhiile Plămânii Căile respiratorii asigură transportul gazelor şi îmbunatăţirea calităţii aerului inspirat, iar plămânii au rolul cel mai important în respirație, la nivelul lor are loc schimbul de gaze Cavitatea nazala formata din 2 fose nazale captusite cu o mucoasa nazala. Ele comunica la interior cu faringele prin doua orificii numite coane. Faringele este partea comuna a sistemului respirator si digestiv. Laringele este un organ alcătuit din mai multe cartilaje, care pe langa functia respiratorie are si functie fonatorie – laringele este și organul vorbirii, deoarece în interiorul său se află două perechi de pliuri numite coarde vocale. Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, menținut deschis datorită inelelor cartilaginoase care intră în structura sa. Peretele intern al traheii este căptușit cu o mucoasă umedă, ale cărei celule sunt ciliate. Cilii se mișcă de jos în sus, antrenând astfel impuritățile spre exterior. Bronhiile, în număr de două, sunt ramificații ale traheii care pătrund în plămâni. Bronhiile se ramifică în bronhii secundare: două în plămânul stâng, trei în plămânul drept Plămânii sunt două organe alveolare elastice, de culoare roz, așezate în cutia toracică, deasupra diafragmei. Fiecare plaman este acoperit de o foita parietala (aderenta la peretii toracelui) numita pleura si de o foita viscerala (aderenta la plaman). Intre cele doua foite exista cavitatea pleurala in care se gaseste lichid pleural Plamanii sunt impartiti in lobi -plămânul drept este alcătuit din trei lobi, iar plămânul stâng are doar doi lobi, între cei doi plămâni aflându-se inima. Fiecare lob are portiuni mai mici numite segmente iar fiecare segment este format din mai multi lobuli. Lobulul pulmonar incepe cu o bronhiola intralobulara care se ramifica si formeaza bronhiole terminale care, la randul lor se ramifica in bronhiolele respiratorii. Din bronhiolele respiratorii pleaca ductele alveolare terminate prin saculeti alveolari care sunt impartiti in alveole pulmonare. Bronhiolele respiratorii, impreuna cu ductele alveolare, saculelii alveolari si alveolele pulmonare formeaza acinii pulmonari. Unitatile functionale ale plamanilor sunt alveolele pulmonare. In jurul lor se gaseste o bogata retea de capilare care, impreuna cu peretii alveolelor formeaza membrana respiratorie (alveolo-capilara) la nivelul careia au loc schimburile de gaze dintre alveole si sange.. Fiecare plămân conține aproximativ 300 de milioane de alveole. Privita in ansamblu, intreaga structura respiratorie seamana cu un copac cu coroana in jos: incepand cu traheea (trunchiul), continuand cu ramifcatiile din ce in ce mai mici si mai subtiri (ramurile) si cu alveolele (frunzele). De altfel, asa mai este numit sistemul respirator – arbore respirator.