Ministère de l'éducation, de la culture et de la recherche

de la République de Moldova
Université technique de Moldavie
Faculté d’Ordinateur, Informatique et Microélectronique
Filière francophone “Informatique”

SAV
Travail pratique nr.2
Thème:Determinarea concentrtiei substantelor
nocive in aerul zonei de munca

Effectué par l’étudiant de gr FI-181 : Bonta Alexandr

Vérifié par le professeur : Capra Galina

Chișinau 2020
1. Scopul lucrării: a lua cunoştinţă de metodele şi mijloacele tehnice pentru determinarea
concentraţiei substanţelor nocive în aerul zonei de muncă.
2. Noţiuni generale
Multe procese tehnologice în activitatea de producţie sunt însoţite de folosirea şi degajarea
substanţelor toxice care poluează aerul zonei de muncă. Nimerind în organismul omului prin căile
respiratorii, piele sau tractul intestino-stomacal, acestea pot cauza intoxicarea sau afectarea organelor
şi diferitor sisteme.
Majoritatea cazurilor de intoxicare şi îmbolnăvirilor profesionale în activitatea de producţie sunt
legate de nimerirea substanţelor nocive în organismul omului prin căile respiratorii. Această cale este
cea mai periculoasă, deoarece prin ţesutul pulmonar, suprafaţa căruia constituie cca 100 m2,
substanţele nocive nimeresc nemijlocit în sânge şi sunt transportate in întregul organism.
La nimerirea pe neaşteptate a unor cantităţi mari de substanţe nocive în organismul muncitorului
au loc intoxicaţiile, iar în rezultatul acţiunii îndelungate a unor doze mici de substanţe toxice apar
bolile profesionale,
Conform normelor sanitare SN 245-71 şi standardului de stat GOST 12.1.005-88 concentraţia
substanţelor nocive în aerul zonei de muncă nu trebuie sâ depăşească concentraţiile maxime admise
(CMA), iar controlul concentraţiei acestor substanţe in încăperile de producţie trebuie de efectuat
sistematic.
După gradul de influenţă asupra organizmului uman substanţele nocive se împart în 4 clase:
1. substanţe extrem de periculoase, CM < 0,1 mg /m³;
2. substanţe înalt periculoase, CMA - 0,1...0,1 mg /m³;
3. substanţe moderat periculoase, CMA - 1,1...10 mg /m³;
4. substanţe puţin periculoase, CMA > 10 mg /m³;
Concentraţia maximă admisă (CMA) în aerul zonei de muncă este o astfel de concentraţie a
substanţei nocive la inhalarea zilnică de 8 ore sau altă durată a schimbului de lucru dar nu mai mult de
40 de ore pe săptămînă pe durata întregului stagiu de muncă nu duce la îmbolnăviri sau alte dereglări
ale stării sănătăţii şi nu influenţează asupra generaţiilor viitoare.
În cazul prezenţei în aerul zonei de muncă a cîtorva substanţe nocive cu caracter identic de
influenţă, suma raporturilor concentraţiilor reale a fiecărei substanţe (C1,C2,...,Cn) faţă de concentraţiile
maxime admise a lor un trebuie să depăşească o unitate:
C1 C2 Cn
+ +. .. .+ ≤1
CMA 1 CMA 2 CMA n

Nivelurile C.M.A., stabilite de norme, se referă la toate locurile de muncă din încăpere,
indiferent de amplasarea lor.
În conformitate cu cerinţele actelor normative în vigoare, măsurarea concentraţiei substanţelor
nocive în aerul zonei de muncă se efectuează:
 permanent - pentru substanţele clasei 1 de pericol;
 periodic - pentru substanţele claselor 2, 3 şi 4.
Concentraţiile determinate în rezultatul măsurării pentru comparabilitate se aduc la condiţii
normale: temperatura 0°C, presiunea atmosferică 760 mm Hg (101325 Pa), umiditatea relativă 50%.
Metodele de analiză a calităţii aerului se împart în trei grupe: de laborator, exprese şi
automate. Cele mai precise sunt metodele de laborator care asigură o calitate înaltă a rezultatelor
analizei, însă necesită timp îndelungat şi calificare corespunzătoare a personalului. La metodele de
laborator se referă cele fotometrice, luminiscente, cromato grafice, spectroscopice ş.a.
2
 Metodele exprese de determinare a concentraţiei impurităţilor gazoase în aerul încăperilor
industriale sunt operative şi simple, permit într-o perioadă de timp relativ mică (3...20 min) obţinerea
informaţiei despre conţinutul substanţelor nocive în mediul de producţie şi luarea măsurilor necesare
pentru asigurarea securităţii angajaţilor. Una din cele mai utilizabile metode expres este metoda umăr -
colorimetrică bazată pe schimbarea culorii prafului indicator la contactul lui cu vaporii sau gazul
respectiv, concentraţia fiind determinată cu ajutorul diagramelor special
Penru aprecierea concentraţiei impurităţilor din aer prin această metodă se folosesc analizatoare
de gaze de tipul „UG-1”, UG-2”, „UG-3”.
Principiul de lucru al aparatului este bazat pe măsurarea lungimii sectorului colorat alcoloanei de
praf indicator din tubul de sticlă obţinut în rezultatul infiltrări unei cantităţi bine determinate de aer
poluat.
Infiltrarea aerului se efectuează cu ajutorul dispozitivului de absorbţie, care constă dintr-o
cameră ermetică de cauciuc (silfon), având comunicare cu atmosfera prin intermediul unei duze.
Această cameră, executată sub formă de foaie este menţinută în stare extinsă (plină cu aer) cu ajutorul
unui arc.
Silfonul (3) cu două capace (1,4) şi paharul în care se află arcul (2) sunt instalate în corpul
aparatului. Pe placa de sus a aparatului se află o bucşă fixă (7) pentru a directa tija (6), atunci când
silfonul este comprimat. La duza (10) este unit furtunul din cauciuc (8) la capătul liber al cărui se
uneşte tubul de sticlă cu praful indicator (9) (fig.2.1.).

Fig. 2.1. Analizatorul universal de gaze "UG-2":

1 - capacul de jos; 2 - arcul din oţel; 3 - silfonul din cauciuc; 4 - capacul de sus; 5 - dispozitivul
de directare şi stopare; 6 - tija gradată; 7 - bucşă; 8 - conductă (furtun) din cauciuc; 9 - tubul de
sticlă; 10 - duza (ştuţul); 11 - dopul din vată; 12 - praful indicator.

3
 Infiltrarea aerului prin tubul indicator are loc după ce cantitatea respectivă de aer a fost scoasă
din silfon prin comprimarea acestuia cu ajutorul tijei gradate. Tija prezintă o bară metalică cu patru
carteluri, in care sunt câte două adâncituri, distanţa dintre care determină volumul de aer infiltrat,
cantitatea căruia este indicată în partea de sus a tijei.
Tubul indicator pentru determinarea concentraţiei gazului analizat din aer prezintă prin sine un
tub de sticlă cu lungimea de 90 ±2 mm şi diametrul interior de 2,5…2,6 mm, umplut cu praf indicator.
Praful indicator este menţinut in tubul de sticlă cu ajutorul a două dopuri din vată, amplasate la
capetele tubului. Tubul de indicaţie se pregăteşte în modul următor: la unul din capetele tubului se
aplică un dop din vată cu grosimea de 3-5 mm. Prin celălalt capăt, cu ajutorul pâlniei, se toarnă praful
indicator până la margine, după ce acesta se tasează prin lovirea uşoară a pereţilor tubului şi apoi se
aplică la capătul liber al doilea dop din vată. Tubul este gata pentru efectuarea măsurării.
Scările de măsură. În dependenţă de limitele măsurărilor, pentru fiecare substanţă determinată
sunt una sau două scări, gradate în mg/m3. Pe fiecare scară este indicată substanţa determinată şi
volumul aerului ce trebuie infiltrat prin tubul indicator în mililitri.
In timpul efectuării analizei, volumele aerului infiltrat, indicate pe tijă şi scara după care se
efectuează măsurarea concentraţiei, trebuie să coincidă.

3. Ordinea efectuării măsurărilor

În timpul analizei tija (6) (v. fig. 2.1.), se introduce în bucşă în aşa fel, ca tocătorul (5) sa lunece
pe canelura tijei, pe care sunt indicate limitele volumului aerului infiltrat (pentru benzen - 350; toluen -
300; xilol - 300 ml). Apăsând cu mâna pe tijă, comprimăm silfonul de gumă până când fixatorul intră
în adâncitura de sus a canelurei tijei, fixând paharul de gumă in stare comprimată. La conducta de
gumă a dispozitivului se uneşte tubul de indicaţie cu orice capăt. Alt capăt al tubului indicator se
îndreaptă în partea gazului (către vasul deschis cu substanţa ce se determină). Apăsam cu o mână tija,
cu cealaltă o eliberăm de fixator şi lăsăm ca tija să se mişte până când fixatorul intră în adâncitura a
doua în acest timp, prin tubul indicator se infiltrează proba de aer.
După ce fixatorul intră în gaura de jos a tijei, infiltrarea aerului continuă în silfonul de gumă,
datorită vacuumului ce s-a format în acesta.
Timpul total de infiltraţie a aerului cercetat prin tubul indicator trebuie să corespundă timpului
indicat pe diagrama de determinare a concentraţiei pentru substanţa dată.
Concentraţia gazului se determină cu ajutorul scării pe care este indicat volumul aerului infiltrat.
Cifra, care coincide cu graniţa coloniţei de praf vopsit, va indica concentraţia gazului ce se cercetează
în mg/m3.
Dacă concentraţia gazului e mai mică decât sensibilitatea dispozitivului, atunci infiltraţia
volumului maxim de aer se repetă de mai multe ori (nu mai mult de 5 ori).
Concentraţia reală va fi egală atunci cu concentraţia obţinută împărţită la numărul de infiltraţii.
Concentraţia obţinută a substanţei nocive trebue adusă la condiţiele normale care sunt
considerate (P = 760 mm Hg; t = 0 ºС) după formula:
a ( 273+t ) ∙ 760
x= mg/m3
273 ∙ Pt
unde:
x - concentraţia noxei adusă la condiţii normale;
a - concentraţianoxei măsurată cu dispozitivul UG-2, mg/m³;
t - temperatura aerului în încăpiere, ºC;
Pt – presiunea atmosferică în timpul măsurărilor, mm Hg.
4
 Calcule
Benzină:
65 ( 273+24 ) ∙ 760
x= =72,04 mg/m 3
273 ∙ 746
Dioxid de sulf:

17 ( 273+24 ) ∙ 760
x= =18,84 mg/m 3
273 ∙ 746

Aprecierea rezultatelor măsurării concentraţiei substanţelor dăunătoare se compară cu C.M.A. a

substanţelor dăunătoare în conformitate cu normele (SN245-71).
Tabelul 2.1
infiltrații Numărul de

substanței, mg/m³
Volumul total, ml
Volumul aerului

Clasa de pericol
C.M.A., mg/m³
Gazul cercetat

Concentrația
P, at mm Hg
infiltrat, ml
Nr. crt.

T, min

t, ºC

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 300 3,5 benzină 1 300 24 746 72,04 100 4
dioxid de
2 300 1 1 300 24 746 18,84 10 3
sulf

Concluzie:
Efectuând lucrarea de laborator nr.2, am luat cunoştinţă cu metodele şi mijloacele tehnice pentru
determinarea concentraţiei substaţelor nocive, sub formă de gaze şi vapori, in aerul zonei de muncă.
În urma măsurării concentraţiei substanţelor dăunătoare, am obținut la benzină x = 72,04 mg/m 3,
care nu depășește C.M.A. a substanţelor dăunătoare în conformitate cu normele (SN245-71), egală
cu 100 mg/m3. Concentrația măsurată de dioxidul de sulf este 18,84 mg/m 3 care depășește C.M.A. a
substanţelor dăunătoare în conformitate cu normele (SN245-71), egală cu 10 mg/m3astfel observăm
o depășire de 1,884 ori. Măsuri necesare: ventilarea încăperii, utilizarea mastilor de protectie
respiratorie, utilizarea aparatelor speciale de determinare a concentrației substanțelor nocive în aerul
zonei de muncă și alarmarea personalului în caz de mărirea concentrației în raport cu C.M.A.