Ministère de l'éducation, de la culture et de la recherche

de la République de Moldova
Université technique de Moldavie
Faculté d’Ordinateur, Informatique et Microélectronique
Filière francophone “Informatique”

SAV
Travail pratique nr.3
Thème: Determinarea concentraţiei prafului în
aerul mediului de producție

Effectué par l’étudiant de gr FI-181 : Bonta Alexandr

Vérifié par le professeur : Capra Galina

Chișinau 2020
Scopul lucrării: determinarea concentraţiei prafului în aerul zonei de muncă şi aprecierea
sanitaro-igienică a conţinutului de praf din mediul aerian.

Noţiuni generale
Una din cele mai răspândite noxe de producţie în construcţie, industria materialelor de
construcţie, industria minieră şi multe alte ramuri ale industriei este praful prezent în aerul zonei
de muncă. Praful poate efectua un număr mare de angajaţi ce se află concomitent în zona
poluată. Nimerind în organele de respiraţie, pe piele şi învelişurile mucozitate, praful devine
sursa îmbolnăvirilor şi intoxicărilor, cauza traumării căilor superioare de respiraţie, ochilor,
pielii şi altor organe.
Praful de producţie prezintă prin sine particule solide minuscule, capabile să se afle timp
îndelungat în aer în stare de suspensie.
După un şir de indici praful poate fi clasificat în modul următor:
• după provenienţă (componenţă): organic (de provenienţă vegetală şi animală, precum şi
chimică); neorganic (prafurile de calcar, ciment, ipsos, cuarţ, inclusiv prafurile metalice
de plumb, aluminiu, zinc etc);
• după dispersitate: praf vizibil, cu dimensiunea particulelor mai mare de 10 mkm; praf
microscopic - dimensiunea particulelor mai mică de 10 mkm;
• după toxicitate: praf agresiv sau toxic (de plumb, arseniu, bitum); praf inert (de lemn,
zahăr, ciment etc.)
• după pericolul incendiar - exploziv: cu pericolul de explozie (aerosoluri şi ceţuri formate
de prafurile organice, de sulf, magneziu); fără pericol de explozie (de azbest, corund
etc).
Cel mai periculos este considerat praful cu dimensiunea particulelor mai mică de 5
mkm, care pătrund adânc în tuburile pulmonare, concresc cu ţesutul pulmonar, înrăutăţind
funcţia lui de bază asimilarea oxigenului şi eliminarea dioxidului de carbon, fapt ce provoacă
slăbirea organismului, scăderea capacităţii de muncă şi rezistenţei organismului la diferite boli
infecţioase şi de altă natură.
Afectarea plămânilor cauzată de acţiunea fizico-chimică a prafului poartă denumirea de
pneumoconioză care în dependenţă de praful ce a cauzat-o poate fi sub formă de silicoză,
silicatoză, azbestoză, cimentoză, antracoză etc. Afară de bolile de plămâni, praful de producţie
poate provoca boli de piele (dermatite, exeme), boli de ochi (conjuctive), boli a căilor superioare
de respiraţie (astmă nazală, faringită, bronşită etc).
Gradul de influenţă a prafului asupra organismului uman depinde de componenţa fizico-
chimică a acestuia, de dimensiunea şi forma particulelor, de concentraţia lui în aerul zonei de
muncă.
Normele sanitare de proiectare a întreprinderilor industriale (SN 245-71) şi STAS
12.1.005-88 „Aerul zonei de muncă. Cerinţele sanitaro-igienice generale" reglementează
concentraţiile maxime admise (C.M.A.) ale substanţelor dăunătoare în aerul încăperilor de
producţie.
Prin C.M.A. se subînţelege concentraţia, care în cazul muncii zilnice în condiţiile
respective timp de 8 ore sau altă durată a zilei de muncă, dar nu mai mult de 40 ore pe
săptămână, pe perioada întregului stagiu de muncă nu provoacă dereglări ale stării sănătăţii atât
în procesul activităţii de muncă, cât şi în termenele îndepărtate ale vieţii generaţiilor actuale şi
viitoare.
 Metodele de determinare a concentraţiei prafului
Metoda gravimetrică este fundamentală la aprecierea gradului de poluare a aerului zonei
de muncă cu prafuri. Ea se află la baza existentului sistem de standarde a securităţii muncii
drept metodă standard şi se bazează pe determinarea masei prafului reţinută pe filtru la trecerea
prin el a unui volum bine determinat de aer exprimat în m 3. Proba de aer se ia, de regulă, la
nivelul zonei de respiraţie a muncitorului (1,5 ... 1,7 m).
Mai rar sunt folosite metoda de numărare, care constă în numărarea particulelor de praf,
ce se conţin într-un cm3 de aer cu ajutorul microscopului şi metoda fotoelectrică bazată pe
schimbarea fluxului de lumină ce cade pe fotoelement la trecerea prin aerul poluat cu praf.
Metoda de numărare (la studierea gradului de poluare cu praf a aerului zonei de muncă) este
folosită în cazul unei poluări neînsemnate şi dă posibilitatea de a obţine informaţie despre
dimensiunile şi formele particulelor de praf.
Instalaţia pentru luarea probei aerului constă dintr-un aspirator dotat cu unul sau câteva
reometre pentru determinarea volumului de aer poluat ce trece prin filtru într-un minut,
dispozitivul de menţinere a filtrului şi furtunul care uneşte dispozitivul cu aspiratorul.
Volumul aerului aspirat prin filtru se aduce apoi la condiţii normale sub care se
consideră: temperatura 0 °C; presiunea - 760 mm Hg; umiditatea relativă a aerului 50 %
(GOST 12.1.005-88). Aşa dar, la determinarea concentraţiei prafului pe lângă instalaţia mai sus
descrisă se folosesc de barometru şi termometru.
Concentraţia prafului se determină din relaţia:

m2−m1 500−498
C= = =22,22 mg/m3
V 0∗τ 0,018∗5

în care:
m1 - masa filtrului până la luarea probei, mg;
m2 - masa filtrului după luarea probei, mg;
Vo - volumul de aer trecut prin filtru timp de o minută adus la condiţii
normale, m ;
τ - durata luării probei de praf, min.

V t∗273 P t 0,020∗273∗746
V 0= = =0,018 m3
( 273+t )∗760 (273+24)∗760

în care:
V, - volumul de aer trecut prin filtru timp de o minută la temperatura (°C),m3;
P - presiunea atmosferică în locul măsurării, mm Hg;
t - temperatura aerului în locul măsurării, C.
Durata luării probelor variază în dependenţă de concentraţia prafului în aer.
Cantitatea de aer trecută prin filtru într-o minută se recomandă în limitele de 10 ... 20 litri.
Pentru determinarea concentraţiei prafului prin metoda gravimetrică în lucrarea de
laborator sunt utilizate următoarele aparate şi utilaje: instalaţia pentru determinarea
concentraţiei prafului (vezi des.), cronometrul, barometrul, balanţa analitică cu complet de
greutăţi.
 Ordinea efectuării lucrării
1. Cântăriţi filtrul la balanţa analitică.
2. Instalaţi filtrul cântărit în dispozitivul portfiltru.
3. Creaţi mediul cu conţinut de praf în camera cu ajutorul ventilatorului, conectându-1
pentru 10 ... 15 secunde.
4. După crearea mediului corespunzător în camera de praf din ea se trece prin filtru o
cantitate bine determinată de aer, conectând concomitent aspiratorul şi secundomerul,
prealabil reglând cantitatea de aer în limitele 10 ... 20 1. (se recomandă 15 1/min).
Durata experienţei 1 ... 2 min.
5. Scoateţi cu atenţie filtrul din dispozitivul portfiltru şi cânlăriţi-1 din nou.
6. Determinaţi concentraţia prafului după metodica descrisă anterior.
7. Datele experienţei se înscriu în tabelul 1.

Tabelul 1
Greutatea prafului

aConcentraţia
până la captareaGreutatea filtrului

mg filtrului

aerului
Durata experienţei, min
Locul captării probei de

admisă
(în
°CTemperatura
în încăpere,

Presiunea, mm Hg

prafului
Concentraţia reală a
prafului în aer,mo/m
captarea

prin filtru
normale),
Nr.experientei

normelor
reţinut, mg

m3 Volumul
Greutatea

245-71
N.S.masimâ
aer

(CMA)
probei,
după
aerului

trecut

conform
condiţii

sanitare
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Camera
1 cu praf
24 746 498 500 2 5 0,018 22,22 6

Concluzie: În urma măsurărilor concentrația obținută a prafului de calcar este de 22,22

mg/m care depășește concentrația maximă admisă de 6 mg/m3 prevăzută de normele sanitare.
3

Deaceea la acest loc de muncă se vor lua măsuri de protecție.

Măsuri de protecție de caracter tehnic: instalarea sistemelor de ventilație, curățarea
aerului la locul de muncă, schimbarea procedeelor uscate de fărmițare a materialelor ce scot
praf pe procedee umede dacă permite procesul tehnologic.
Sunt măsuri de caracter organizatoric: timpul de muncă și odihnă să fie stabilit
corespunzător activității.
Folosirea mijloacelor individuale de protecție. Mijloace de protecție pentru organul
vizual, pentru căile respiratorii.
Instruirea loucrătorilor la locul de muncă.
Schema instalaţiei de laborator pentru determinarea concentraţiei prafului în aer şi a eficienţei curăţirii acestuia de către respiratoare:
1 - ambalaj cu praf;
2 - ventilator;
3 - cameră de praf;
4 - respirator;
5 - bucşă conică;
6 - dispozitiv portfiltru;
7 - furtun din cauciuc;
8 - aspirator;
9 - robinete ale reometrelor;
10 - reometre;
11 - duze de absorbire a reometrelor;
12 - întrerupător;
13 - suport pentru întărirea respiratorului.