DEFINIRE

POLUARE ATMOSFERICA

POLUANTI ATMOSFERICI

SURSE DE EMISIE

LEGISLATIE
Poluare atmosferica
 POLUARE ATMOSFERICA

Referire poluare: Aer sau Atmosfera?

Poluarea aerului, poluarea atmosferei sau poluare atmosferica?

Aer poluat: contine compusi poluanti in concentratie > CMA

Aer contaminat: contine microorganisme specifice sau substante extrem de

toxice sau radioactive

Definire poluare aer – ca raport: actiune de introducere a poluantilor in aer si

efectele prezentei poluantilor in aer.
 DEFINIRE POLUARE

DIRECTIVA 2010/75/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)

„Poluare” înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca

rezultat al activităţii umane, de substanţe, vibraţii, căldură sau
zgomot în aer, apă sau sol, care poate avea efect nociv asupra
sănătăţii umane sau asupra calităţii mediului, care poate
conduce la efecte dăunătoare asupra proprietăţii materiale sau
poate altera sau afecta mediul ambiant si alte utilizări legitime
ale mediului.
 DEFINIRE POLUARE AER

Raportul Consiliului European pentru Protecţia Mediului

înconjurător – 1967:
„Se consideră poluat aerul, atunci când se constată prezenţa unor substanţe
străine de componentele sale naturale, sau a unor variaţii importante ale acestora
în proporţia părţilor componente ale aerului şi care, ţinând seama de cunoştinţele
ştiinţifice ale momentului, pot provoca efecte dăunătoare sau acţiuni deranjante” .

Convenţia de la Geneva din 1979:

„Introducerea în atmosferă de către om, direct sau indirect, de substanţe sau
energie cu acţiune nocivă, de natură să pună în pericol sănătatea omului, să
dăuneze resurselor biologice şi ecosistemelor, să deterioreze bunurile materiale şi
să aducă atingeri sau să păgubească valorile de agrement şi alte utilizări legitime
ale mediului înconjurător”.

Poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi:

„Poluarea a cărei sursă fizică este cuprinsă total sau parţial în zona supusă
jurisdicţiei naţionale a unui stat şi care are efecte dăunătoare într-o zonă supusă
jurisdicţiei naţionale a altui stat, la o distanţă la care nu este în general posibil să se
distingă contribuţia surselor individuale sau a grupurilor de surse de emisie”.
 POLUARE ATMOSFERICA

POLUARE ATMOSFERICA

 Aria de manifestare a poluării (locală, regională sau globală);

 Modul de decelare a efectelor (prin studii asupra stării de sănătate a unui

grup populaţional expus, respectiv prin măsurători specifice completate cu
calcule statistice complexe);

 Modul de manifestare a efectelor expunerii la aceste surse de poluare:

manifestări la scară temporală medie, de câteva zeci de ani, a unei

populaţii definibile numeric, individualizabile;

efecte directe asupra solului şi vegetaţiei, sesizabile relativ repede

efecte indirecte, prin deteriorarea parametrilor climatici, sesizabile lent.

 POLUANTI ATMOSFERICI

Principalul document din cadrul Uniunii Europene

în domeniul protecţiei atmosferei, ce are drept scop
descrierea principiilor de bază ale strategiei protectiei
calitatii aerului:

Directiva-Cadru cu privire la Calitatea Aerului

Directiva 96/62/EC

POLUANTI ATMOSFERICI

Principali: PM, SO2, NO2, Pb, O3

Alti poluanti: C6H6, CO, HAP, Cd, As, Ni, Hg

 NATURA POLUANTILOR ATMOSFERICI

Poluanti atmosferici
(aproximativ 90% - poluanti gazosi si vapori, 10% - poluanti solizi)

 Praf, pulberi, cenuşi - generate la prelucrarea minereurilor, fabricarea unor

materiale pulverulente sau granulare (ciment, var, carbid, îngrăşăminte
minerale etc.), demolări, transport rutier şi pe calea ferată etc.

 Fum şi cenuşă - generate la arderea combustibililor şi a deşeurilor.

 Oxizi ai sulfului (SO2, SO3) - proveniţi din procese de ardere a combustibililor

(în special a cărbunilor), a minereurilor cu sulf din metalurgia neferoasă, de la
fabricarea acidului sulfuric etc.

 Oxizi de azot (NOx) - proveniţi din procese de combustie (arderea

combustibililor în scop energetic, motoare termice, alte procese termice la
temperaturi înalte), tehnologia îngrăşămintelor cu azot şi alte tehnologii
chimice etc.
 NATURA POLUANTILOR ATMOSFERICI

 Oxizi de carbon (CO, CO2) - generaţi în cea mai mare parte în procesele de
ardere a combustibililor, industria siderurgică, industria chimică şi altele.

 Compuşi organici volatili (COV) - de tip hidrocarburi şi derivaţi organici,

rezultaţi din extracţia şi prelucrarea cărbunilor, a petrolului şi a gazului
metan, din industria chimică de sinteze organice (obţinerea şi utilizarea unor
produşi de tip solvenţi organici, lacuri, vopsele etc.), procese de ardere
incompletă a combustibililor în scop energetic sau în motoare termice etc.

 NH3, H2S, COS, CS2, HCl, Cl2, Hg, compusi cu fluor, compusi cu arsen,
oxizi metalici, săruri şi alţi compuşi chimici rezultaţi din diverse procese de
prelucrare şi sinteză.
 POLUANTI ATMOSFERICI - NORME in ROMANIA
LEGEA nr. 104 din 15.06.2011 (parametrii de calitate a aerului)

1. PULBERI IN SUSPENSIE

a) PULBERI IN SUSPENSIE – PM 10

Valori limita:

50 μg/m3 - valoarea limita zilnica pentru protectia sanatatii umane

40 μg/m3 - valoarea limita anuala pentru protectia sanatatii umane

b) PULBERI IN SUSPENSIE – PM 2,5

Valori limita:

25 μg/m3 - valoarea limita anuala care trebuia atinsa pana la 1 ian. 2015
20 μg/m3 - valoarea limita anuala care trebuie atinsa pana la 1 ian. 2020
 POLUANTI ATMOSFERICI - NORME in ROMANIA
LEGEA nr. 104 din 15.06.2011 (parametrii de calitate a aerului)

2. DIOXID DE SULF - SO2

Prag de alerta:

500 μg/m3 - masurat timp de 3 ore consecutiv, in puncte reprezentative pentru

calitatea aerului pentru o suprafata de cel putin 100 km2 sau pentru o intreaga
zona sau aglomerare urbana

Valori limita:

350 μg/m3 - valoarea limita orara pentru protectia sanatatii umane

125 μg/m3 - valoarea limita zilnica pentru protectia sanatatii umane

Nivel critic

20 μg/m3 - nivel critic pentru protectia vegetatiei, an calendarisitic si iarna

(1 octombrie - 31 martie)
 POLUANTI ATMOSFERICI - NORME in ROMANIA
LEGEA nr. 104 din 15.06.2011 (parametrii de calitate a aerului)

3. OXIZI DE AZOT - NOX

Prag de alerta:

400 μg/m3 - masurat timp de 3 ore consecutive, in puncte reprezentative

pentru calitatea aerului pentru o suprafata de cel putin 100 km 2 sau pentru o
intreaga zona sau aglomerare urbana

Valori limita:

200 μg/m3 NO2 - valoarea limita orara pentru protectia sanatatii umane
32 μg/m3 NO2 - valoarea limita anuala pentru protectia sanatatii umane

Nivel critic

30 μg/m3 NOx - nivelul critic anual pentru protectia vegetatiei

 POLUANTI ATMOSFERICI - NORME in ROMANIA
LEGEA nr. 104 din 15.06.2011 (parametrii de calitate a aerului)

4. MONOXID DE CARBON - CO

10 μg/m3 - valoarea limita pentru protectia sanatatii umane

Valoare limita: (valoarea maxima zilnica a mediilor pe 8 ore)

5. OZON – O3

Prag de alerta: 240 μg/m3 media pe 1 h

120 μg/m3 - valoare tinta pentru protectia sanatatii umane

Valori tinta: (valoarea maxima zilnica a mediilor pe 8 ore)

Obiectiv pe 120 μg/m3 - obiectivul pe termen lung pentru protectia sanatatii

termen lung: umane (valoarea maxima zilnica a mediilor pe 8 ore dintr-un an)
 POLUANTI ATMOSFERICI - NORME in ROMANIA
LEGEA nr. 104 din 15.06.2011 (parametrii de calitate a aerului)

6. PLUMB - Pb

Valoare limita: 0,5 μg/m3 - valoarea limita anuala pentru protectia sanatatii umane

7. ARSEN (As), CADMIU (Cd) si NICHEL Ni

6 μg/m3 - valoarea tinta pentru continutul total din fractia PM10,

ARSEN mediata pentru un an calendaristic.

CADMIU 5 μg/m3 - valoarea tinta pentru continutul total din fractia PM10,
mediata pentru un an calendaristic.

20 μg/m3 - valoarea tinta pentru continutul total din fractia PM10,

NICHEL mediata pentru un an calendaristic.
 APARATURA
MASURARE POLUANTI ATMOSFERICI

Constructie si utilizare:
• aparate portabile
• aparatura fixa

Scop si functionare:
• analizoare „dedicate” – sistem tip monocomponent (NOx)

• analizoare „multicomponent” – mai multi poluanti (CO, NOx, NH3, SO2….)

• analizoare „multicomponent” si „multiparametrice”

- mai multi poluanti (CO, NOx, NH3, SO2 ….)
- parametri ai fluxului de gaze reziduale (temperatura, presiune, umiditate,
viteza – debit, excesul de aer la ardere etc.)
 POLUANTI ATMOSFERICI

Monitorizarea calitatii aerului - Măsurarea poluanţilor

 METODE DE PRELEVARE (PROBE DE GAZE, AER)

Metode active - implică utilizarea unei pompe de prelevare ce aspiră aerul şi-l trimite
într-o componentă de colectare in vederea analizei;
Metode pasive - nu necesită o trecere activă a unui debit de aer provenit de la o pompă;
poluantii din atmosferă sunt colectaţi prin intermediul unui proces
fizic, (de ex. difuzie) printr-un strat de aer staţionar, sau utilizându-se
proprietăţile de permeabilitate printr-o membrană.

 METODE DE DETERMINARE (CALITATIVA SI CANTITATIVA)

Off-line – principii, echipamente si proceduri de prelevare si analiza a probelor de gaze

(metodele şi tehnicile analitice mai des utilizate sunt: volumetria, gravimetria,
fotocolorimetria, cromatografia).
On-line – principii, echipamente si proceduri de analiza directa si continua a fluxurilor
gazoase (fotometrie IR şi UV, fluorescenţǎ în UV, chemiluminescenţǎ, ionizare
în flacără (FID), conductometrie, amperometrie etc.
 EMISII – IMISII
MONITORIZARE

PERIMETRUL UZINAL PERIMETRUL PERI-UZINAL

VALORI LIMITA LA EMISII CONCENTRATII MAXIM ADMISIBILE

 EMISII
(concentratia poluantului la punctul de evacuare in aer a
gazelor reziduale)

SURSE DE EMISIE
POLUANTI ATMOSFERICI

Cunoasterea detaliata a surselor de emisie

este foarte importanta, din cel putin trei motive:

 Permite o corecta inventariere a emisiilor poluante;

 Determina o corecta selectie a metodelor de analiza si control a poluantilor

emisi;

 Permite luarea unor masuri eficiente de limitare cantitativa a emisiilor

poluante fie prin modificari ale procesului de fabricatie (masuri primare) fie prin
selectarea corecta si aplicarea unor procedee de purificare a gazelor pe
parcursul fluxului tehnologic sau final, inainte de evacuare in atmosfera (masuri
secundare) .
 Clasificarea surselor de emisie

Funcţie de natura sursei:

 Surse naturale - erupţii vulcanice, eroziunea solului, incendii provocate de fulgere,
emanaţii ale litosferei şi hidrosferei, activitate biologică etc.

 Surse antropogene - activităţi umane, în special a celor de natură economică (industrie,

agricultură, energie, transport etc.) dar nu numai. În general este acceptată ideea că orice
activitate umană este mai mult sau mai puţin poluantă.

Funcţie de timpul sau perioada de emisie:

 Surse continue - centrale electrice, uzine chimice şi în general unităţi productive de mare
capacitate.

 Surse discontinue, sezoniere sau periodice - unităţi productive de mică capacitate care
schimbă des profilul producţiei sau sortimentele de fabricaţie, centrale termice de mică
putere care intră în funcţiune în anotimpul rece, unităţi productive cu program de lucru
organizat în unul sau două schimburi etc.

 Surse întâmplătoare - erupţii vulcanice, avarii, accidente, incendii, conflicte militare şi

altele.
 Clasificarea surselor de emisie

Funcţie de forma şi dimensiunea caracteristică a sursei de emisie:

 Surse punctiforme - emisia este puternic localizată (coş de fum sau de evacuare
a gazelor reziduale, ţeava de eşapament etc.).

 Surse liniare - emisia este localizată de-a lungul unui traseu (căi ferate, şosele
şi autostrăzi cu o circulaţie foarte intensă, magistrale electice etc.).

 Surse planare - emisia este localizată într-un perimetru determinat în care există
mai multe surse punctiforme (aglomeraţii urbane, mari complexe industriale).

 Surse regionale - poluarea este puternică şi specifică unei zone geografice industrializate:
extracţia şi prelucrarea unor minereuri, a cărbunilor, a petrolului etc. Sursele de emisie sunt
multiple şi răspândite pe o arie relativ întinsă.

Funcţie de mobilitatea sursei de emisie:

 Surse fixe - centrale termice şi electrice, fabrici şi uzine chimice şi în general toate unităţile
productive.

 Surse mobile - mijloace de transport: auto, feroviare, navale, aviatice bazate pe arderea
combustibililor clasici sau surse fixe montate pe mijloace de transport.
 Clasificarea surselor de emisie

Funcţie de natura activităţilor umane:

1. Activităţi cu profil agricol sau agro-industrial:

 lucrări agricole specifice (arat, semanat, recoltat, ardere controlata resturi vegetale) – praf,
polen, spori
 fertilizarea solului – ingrasaminte minerale si naturale
 combaterea dăunătorilor – insecticide, ierbicide, pesticide
 creşterea animalelor – dejectii specifice
 depozitarea, transportul şi prelucrarea produselor agricole,
 incinerarea deşeurilor etc.

2. Industria alimentara - prelucrarea cerealelor, a legumelor si fructelor, a laptelui,

a carnii, a pestelui

3. Industria extractivă şi de prelucrare a minereurilor:

 extracţia – de suprafata si de adancime (miniera)
 imbogatirea si condiţionarea minereurilor – macinare, sortare, flotatie
 depozitarea – in vrac, in aer liber
 incarcare, descarcare, transport etc.
 Funcţie de natura activităţilor umane:

4. Industria de metalurgie feroasă şi neferoasă:

 obţinerea fontei şi a oţelului, a aluminiului, a zincului, a cuprului, a plumbului, a mercurului
etc. (din care rezulta emisii de pulberi si gaze reziduale - oxizi metalici, saruri, CO2, CO,
SOx, NOx etc.)
 transport si depozitare materii prime;
 prepararea minereurilor-imbogatire, aglomerare, uscare, maruntire, sortare-sitare;
 cocsificare, semicocsificare carbuni;
 ardere (prajire), reducere (cuptoare de fonta), topire, turnare etc.

5. Industria energetică:
 centrale termice şi electrice bazate pe arderea combustibililor (pondere de aprox 70-80%)
sau centrale nucleare.
• cresterea puterii instalate de la 100-200 MW la 1000-5000 MW.
• poluanti specifici: CO2, CO, HC, VOC si compusi organici de oxidare incompleta, SO2,
SO3, NOx, pulberi - cenusa, zgura, particule de combustibil nearse, funingine,
gudroane etc. sau reziduuri radioactive.

6. Industria chimica:
 materiale de construcţie - ciment, magnezit, materiale ceramice, sticla, var, ipsos, azbest
 acizi, baze, saruri, îngrăşăminte minerale pe baza de N, P si K
 produse carbochimice (cocs, semicocs) şi petrochimice (combustibili lichizi)
 produsi de sinteza organica şi anorganica, în general
 medicamente, coloranti, solvenţi, lacuri şi vopsele, polimeri, mase plastice, cauciuc etc.
 Funcţie de natura activităţilor umane:

7. Industria lemnului, a celulozei si hartiei

 deseuri vegetale, pulberi fine de lemn
 compusi cu sulf (sulfura de carbon, hidrogen sulfurat, mercaptani), alti compusi organici

8. Industria de construcţii: locuinţe, clădiri administrative şi culturale, centre comerciale,

monumente, unităţi productive, baraje, căi de transport etc.

9. Alte ramuri industriale: construcţia de maşini, utilaje şi aparatură, electrotehnică

şi electronică, bunuri de larg consum etc.

10. Transporturi:
 rutiere (aport de 60-90% din emisii), feroviare, navale, aviatice etc.
emisii importante de: CO2, CO, HC si VOC (benzen, toluen, xileni si compusi organici
de oxidare incompleta – aldehide, cetone, acizi inferiori), NOx, SO2, SO3, pulberi cu continut
de metale (Pb, Cd, Cr, Ni, Zn etc.), particule de combustibil arse incomplet, HAP, funingine

11. Incinerarea deşeurilor menajere şi industriale

 poluanti solizi – cenusi de ardere cu continut de metale grele – oxizi, sulfati si cloruri de Cd,
Zn, Pb, Hg
 poluanti gazosi – gaze de ardere cu continut de compusi clorurati si HCl, dioxine, furani.
 TENDINTE ACTUALE
- monitorizare emisii -

1. Cresterea performanţelor gaz-analizoarelor „dedicate”, utilizate pentru

determinarea cu mare acurateţe a unui anume component (ex. CO) dintr-un flux
gazos emis;

2. Dezvoltarea analizoarelor portabile multiparametrice (ex. analizor portabil pentru

gaze arse ce determină până la 9 gaze: CO-pe două plaje de concentraţie, O2, NO,
NO2, NOx, SO2, H2S, CO2 şi hidrocarburi; de asemenea, are capacitatea de a
măsura/calcula simultan 17 parametri, printre care: eficienţa combustiei, excesul de
aer, parametri pentru calculul debitului de gaze etc);

3. Dotarea analizoarelor cu software pentru achiziţia, stocarea şi prelucrarea

computerizată a datelor; îmbunătăţirea soft-urilor sub aspectul capacităţii şi
vitezei de achiziţie a datelor, facilităţilor de prelucrare, compatibilităţii cu sistemele
PC de cea mai largă utilizare.

4. Determinarea on-line a unor compuşi solubili în apă, cum ar fi HCl, HF şi NH3,

fară a utiliza echipamente suplimentare de condiţionare. Pot fi astfel determinate
direct la coş nu numai gaze de tipul celor mai sus menţionate, dar şi conţinutul de
vap. H2O, până la 50% vol.; rezultatele pot fi direct exprimate raportate la gaz uscat,
soft-ul aparatului efectuând calculul automat;
 TENDINTE ACTUALE
- monitorizare emisii -

5. Utilizarea „mixerelor” pentru prepararea amestecurilor de gaze-etalon si a

generatoarelor pentru concentraţii foarte mici de gaze-etalon (ppt), necesare
calibrării gaz-analizoarelor pe domenii foarte înguste de concentraţie;

6. Perfectionarea sistemelor de măsurare on-line a emisiilor de pulberi prin

producerea de echipamente ce utilizează pentru măsurare efectul triboelectric sau
principiul fricţiunii electrostatice;

7. Utilizarea tehnicilor de măsurare cu ultrasunete pentru determinarea vitezei

gazelor;

8. Utilizarea nano-materialelor în construcţia senzorilor de gaz (ex. nano-tuburile

din carbon unic strat şi multi-strat, senzorii pe bază de oxizi metalici şi cei pe bază
de molecule organice şi polimeri).
 IMISII
(concentratia poluantului la sol, la o inaltime de pana la 2 m)

Imisiile reprezintă rezultatul dispersării în atmosferă a unuia sau mai

multor poluanţi emişi dintr-o sursă staţionară/mobilă – măsurat într-un areal
bine definit şi exprimat de obicei în termeni de concentraţie a poluantului
raportată la unitatea de volum de aer atmosferic (mg poluant/mc aer).

Clasificarea imisiilor functie de zona în care se realizează determinările, prin

raportare la un perimetru industrial caracterizat de existenţa unor surse de emisie
semnificative:

- Imisii în perimetrul uzinal - concentraţia unui poluant dat, măsurată în atmosfera

locului de muncă în aerul ambiental din arealul delimitat geografic şi
administrativ al unităţii industriale;

- Imisii în perimetrul peri-uzinal - concentraţia poluantului măsurată la o distanta

data de unitatea industriala.
 IMISII

Normele legale din România stabilesc concentraţia maxim admisă (CMA)

pentru fiecare poluant, în cazul fiecărei categorii de imisii si tipul zonei delimitate:

„Zona de protecţie sanitară” – teritoriu limitrof sursei de emisie

„Zona protejată” – teritoriu in care nu este permisa depasirea valorilor CMA.

Direcţii principale actuale:

 Dezvoltarea sistemelor şi practicilor de detecţie rapidă a componentelor

gazoase din atmosfera locurilor de muncă;

 Perfecţionarea echipamentelor de determinare a concentraţiei poluanţilor

în perimetrul uzinal;

 Implementarea sistemelor de monitorizare continuă a calităţii aerului în

zona protejată.
 IMISII - detectie

Există în prezent o gamă largă de detectoare de gaze şi sisteme de

detecţie ce facilitează respectarea cerinţelor legale şi evitarea riscurilor
profesionale pe orice amplasament industrial:

Baghetele de siguranţă (dispozitive de uz personal, portabile, pentru

detectarea unui singur compus);

Instrumente portabile sofisticate, destinate detecţiei multi-component;

Sistemele fixe, complexe, destinate monitorizării şi protecţiei unui întreg

sector industrial sau chiar a platformei
industriale, care utilizeaza sisteme de
prelevare pasiva si analiza on-line.
 /www.youtube.com/watch?v=4dictZ_r
_vg
https://www.youtube.com
/watch?v=PJdvfj60qHI

https://www.youtube.com/wat
ch?v=VrsbzrEnKh8
DATE TEHNICE:Plaja de detectie: 0-6400
ppm (metan)
Sensibilitate alarma: 40ppm (metan)
Calibrare: automata
Alarme: vizuala, sonora, vibratii
Alimentare: 4 x baterii AA
Greutate: 0,45kg
Gaze detectate: Metan, Hidrogen, Propan, Etilen,
Etan, Hexan, Izobutan, Benzen, Izobutan,
Etanol, Acetaldehidă, Toluen, P-Xilen, Metan,
Amoniu, Hidrogen Sulfurat
http://www.scule.ro/furnizori/product/3303-
detector-de-gaze-combustibile-ridgid-micro-cd-
100.html
 LEGISLATIA DE MEDIU
IN DOMENIUL PROTECTIEI
ATMOSFEREI
 LEGISLATIA DE MEDIU
IN DOMENIUL PROTECTIEI ATMOSFEREI

Legislaţia mediului
Ansamblul complex al legilor şi normelor juridice care reglementează
relaţiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor faţă de natură -
ca element vital şi suport al vieţii - în procesul dezvoltării în scopuri
economice, sociale şi culturale a componentelor mediului înconjurător -
naturale şi artificiale - precum şi relaţiile legate de conservarea lor, care
presupune protecţie şi ameliorare.

• Directivele CE sunt transpuse în legislaţia românească, respectându-se

spiritul legii şi principiile enunţate în fiecare directivă, cu adaptarea literei
de lege la specificul normelor legale fundamentale din România. Ca atare,
pentru transpunerea unei singure directive a fost necesară uneori emiterea unui
întreg set de acte normative.

• Regulamentele CE sunt adoptate ca atare, în litera şi spiritul în care au

fost emise – de obicei prin intermediul Hotărârilor de Guvern, însoţite sau nu,
după caz, de norme sau ghiduri de aplicare – fără a se opera vreo modificare
esenţială în textul de bază, aşa cum de altfel prevăd normele juridice operabile
în cadrul UE.
 LEGISLATIE EUROPEANA

Principalul document din cadrul Uniunii Europene,

în domeniul protecţiei atmosferei, îl reprezintă:

Directiva-Cadru
cu privire la Calitatea Aerului - Directiva 96/62/EC
ce are drept scop descrierea principiilor de bază ale strategiei:

 Defineşte şi stabileşte obiectivele privind calitatea aerului ambiantal

în cadrul Uniunii, cu scopul de a preveni, înlătura sau reduce efectele
nocive asupra sănătăţii umane şi asupra mediului în general;
 Evaluează calitatea aerului în Statele Membre, pe baza unor
metode
şi criterii comune;
 Produce informaţii adecvate pentru public privind calitatea aerului
ambiantal şi asigură punerea lor la dispoziţia publicului;
 Menţine calitatea aerului acolo unde este bună şi o
îmbunătăţeşte
în celelalte cazuri.
 LEGISLATIE EUROPEANA

Statele Membre sunt răspunzătoare de:

 Implementarea Directivei;

 Studiul calităţii aerului ambiantal;

 Asigurarea acurateţei măsurătorilor;

 Aprobarea instrumentelor de măsurare;

 Analiza metodelor de evaluare;

 Coordonarea pe teritoriul lor a programelor

organizate de CE, de asigurare a calităţii aerului
la nivelul Uniunii Europene.
 POLUARE ATMOSFERICA
EFECTE SI FORME MAJORE DE MANIFESTARE
 LOC SI NIVEL DE MANIFESTARE POLUARE AER

La nivel individual - prin expunerea mai mult sau mai puţin îndelungată a individului
ca entitate biologică la acţiunea poluantă specifică unui loc bine determinat ca spaţiu şi
timp (expunere la fum, praf, gaze toxice si vapori toxici etc.).

La locul de muncă - prin expunerea unui grup de indivizi, la intervale regulate şi pe o

perioadă relativ lungă de timp, într-un mediu cu poluanţi atmosferici specifici locului de
muncă (aerosoli, praf, pulberi, gaze toxice, vapori toxici etc.).

La nivel comunitar - specific localităţilor rurale şi urbane.

În acest caz, poluarea se corelează cu sursele specifice de emisie a poluanţilor,
cu complexul socio-economic caracteristic
precum şi cu factorii meteorologici şi topografici locali.
La acest nivel sunt afectate de poluare şi alte forme de viaţă (plante, animale) precum şi
construcţiile civile, monumentele etc.
 LOC SI NIVEL DE MANIFESTARE POLUARE AER

La nivel regional - poluarea este puternică şi extinsă într-o arie geografică relativ
delimitată, fiind asociată de regulă unor zone puternic industrializate (cum ar fi mari
exploatări miniere, zone petroliere, complexe industriale şi agro-industriale etc.). În acest
caz poluarea este specifică (de exemplu cu pulberi metalice, negru de fum, praf de
ciment, hidrocarburi) şi afectează permanent şi în mare măsură atât locuitorii din zona
respectivă cât şi culturile agricole şi în general ecosistemele limitrofe.

La nivel global - poluarea atmosferică este generalizată la scară geografică mare prin
acumularea şi răspândirea poluanţilor în troposferă şi chiar în straturile superioare ale
atmosferei. În acest caz se pune în evidenţă una din trăsăturile caracteristice esenţiale ale
poluării atmosferei, respectiv caracterul său transfrontier.
 EFECTUL DE SERA

EFECT DE SERA – INCALZIRE GLOBALA – SCHIMBARI CLIMATICE

Poluanţi atmosferici care contribuie la efectul de seră

Compuşi
Caract. gen. CO2 CH4 NOx CFC-11 CFC-12
Concentraţie 280 700 275 0 0
(Per. preindustrială) (ppm) (ppb) (ppb)
Concentraţie 367 1 714 311 (ppb) 262 503
(Per. 1992-1998) (ppm) (ppb) (ppt) (ppt)
Emisii (milioane tone) 5 455 31 1,3 - -

Timp de viaţă în atmosferă (ani) 120 12 120 50 102

Efect de seră potenţial 1 21 300 3 800 8 100

 Principalele surse antropogene de emisie CO2
şi ponderea relativa a acestora

Transporturi Procese
industriale

20 %
40 %

20 %

20 % Agricultura
Surse Despaduriri
rezidentiare Arderi
 Efectele asupra mediului

 Au loc schimbări climatice evidente, cum ar fi creşterea temperaturii, creşterea

nivelului precipitaţiilor în anumite zone geografice concomitent cu perioade de secetă
prelungită în alte zone, au loc cu o frecvenţă mai mare furtuni violente, inundaţii
catastrofale, alunecări de teren etc.

 Are loc un proces lent de topire a gheţarilor şi destabilizare a calotelor glaciare

care provoacă o creştere progresivă a nivelului oceanului planetar, fiind posibilă
inundarea unor mari suprafeţe de teren de pe glob, inclusiv a unor centre urbane.

 Din cauza creşterilor de temperatură sunt afectate culturile agricole şi sistemele

ecologice în general, sunt create condiţii favorabile de înmulţire a microorganismelor
şi a insectelor, apar noi zone deşertice şi se extind cele existente etc.

 Creşterea temperaturii, corelată cu creşterea emisiilor de poluanţi, creează condiţii de

desfăşurare cu intensitate mai mare a unor procese chimice şi foto-chimice care
accentuează efectele poluante prin formarea poluanţilor secundari, a ozonului
troposferic, a smogului etc.
 PLOILE ACIDE

Depunerile acide se pot realiza:

 sub formă uscată, prin depunerea pe sol a particulelor pe care s-au adsorbit
compuşi cu caracter acid;
 sub formă umedă, prin precipitaţii atmosferice, când compuşii acizi se găsesc
sub formă dizolvată în picăturile de apă (termenul de ploi acide).

Ploile acide pot fi datorate:

 unei poluări primare (emisii acide de tip HCl, vapori de H2SO4 sau HNO3 –
cazuri mai rare, de regulă accidentale);

 unei poluări secundare (emisii de gaze de tip SO2 şi NOx, care participă ulterior
la procese de oxidare şi absorbţie cu formarea unor acizi tari, cum ar fi H2SO4
şi/sau HNO3 – cazuri mult mai frecvente).
2SO2 + O2  2SO3 N2 + O2  2NO
SO2 + O3  SO3 + O2 NO + 1/2O2  NO2
SO3 + H2O  H2SO4 2NO2 + H2O  HNO3 + HNO2
2SO2 + 2H2O + O2  2H2SO4 3HNO2  HNO3 + 2NO + H2O
 Efectele ploilor acide

 Efecte asupra apelor de suprafaţă, în special lacuri naturale şi artificiale.

Acidifierea este mai pronunţată în cazul în care solul care delimitează lacurile are o
compoziţie cu predominanţă neutră sau acidă. În cazul solurilor cu caracter bazic (prezenţa
carbonaţilor de Ca şi/sau Mg) acidifierea este mai puţin pronunţată datorită reacţiilor induse de
acizii tari:
H2SO4 + CaCO3  CaSO4 + CO2 + H2O
2HNO3 + CaCO3  Ca(NO3)2 + CO2 + H2O
Ca urmare a scăderii pH-ului este puternic perturbat echilibrul biologic, constându-se în
principal o scădere importantă a populaţiei de peşti, fiind afectate atât icrele cât şi
exemplarele tinere de peşti.
Un efect similar îl prezintă şi solubilizarea metalelor (Al, Cd, Hg etc.) care prezintă un
puternic caracter toxic.

 Efecte asupra vegetaţiei şi faunei prin:

• dizolvarea şi eluarea din sol a unor nutrienţi specifici (Ca, Mg, K, microelemente etc.),
cu impact asupra creşterii plantelor;
• solubilizarea şi eluarea Al, cu efect direct asupra rădăcinilor plantelor;
• acţiune distructivă directă asupra frunzelor, fiind puternic afectate în special pădurile;
• scade rezistenţa plantelor la atacul bolilor şi dăunătorilor;
• este afectată direct şi indirect (prin intermediul vegetaţiei) fauna.
 Efectele ploilor acide

 Acidifierea solului modifică structura şi compoziţia acestuia, sunt puternic afectate

microorganismele din sol şi este perturbat procesul de germinare al seminţelor şi implicit
este compromisă dezvoltarea vegetaţiei pe perioade mari de timp;

 Efecte asupra construcţiilor urbane şi industriale, monumente istorice etc. prin

procese de coroziune chimică şi prin eroziune ca efect cumulat al ploilor şi vântului.

 Efecte directe şi indirecte asupra indivizilor umani:

• probleme respiratorii şi afecţiuni pulmonare (atmosferă poluată, ceaţă şi aerosoli
cu caracter acid etc.);
• poluarea surselor de apă potabilă (solubilizarea excesivă a Al şi a altor metale
poate provoca apariţia unor boli specifice, cum ar fi boala Alzheimer);
• probleme economice: scăderea fondului piscicol, reducerea progresivă a fondului
forestier, afectarea culturilor agricole, creşterea cheltuielilor de reparaţii şi
întreţinere a construcţiilor
 FORMAREA SMOGULUI

Funcţie de compoziţia chimică şi de modul de formare,

SMOGUL se poate manifesta:

 Smog industrial (sau chimic) - formă în mare parte specifică perioadei de

industrializare a societăţii până pe la mijlocul secolului al XX-lea. Poluanţii cei mai
reprezentativi sunt asociaţi cu emisiile de fum, pulberi în suspensie şi dioxid de
sulf (dar nu numai) generaţi în special în procese de ardere intensă a
combustibililor solizi (cărbuni fosili) şi mai puţin a combustibililor gazoşi (gaze
naturale) sau a combustibililor petrolieri.

 Smog fotochimic - forma actuală de manifestare a smogului, specifică marilor

aglomeratii urbane. Înlocuirea cărbunilor, cu gaze naturale şi/sau produse
petroliere precum şi utilizarea unor sisteme de desprăfuire şi de desulfurare, au
determinat diminuarea progresivă a emisiilor atmosferice de pulberi şi de SO2.
În schimb, creşterea impresionantă a transportului rutier, ca număr de vehicule şi
ca trafic, au determinat creşterea emisiilor atmosferice a poluanţilor de tip NOx,
CO2, CO şi COV. În prezenţa radiaţiilor solare (în special radiaţii UV), aceşti
poluanţi sunt implicaţi în procese fotochimice complexe, care determină o puternică
poluare atmosferică secundară, în principal prin formarea ozonului troposferic şi a
peroxiacetilnitraţilor (PAN). În condiţii meteorologice specifice se formează smogul de
tip fotochimic şi care constituie o problemă acută şi actuală a zonelor intens populate.
 Chimismul formării smogului fotochimic

1. Formarea ozonului troposferic

Molecule de NO2 (poluant primar) au proprietatea de a absorbi cu uşurinţă energia
radiantă solară şi de a se descompune conform reacţiei:
NO2 + h  NO + O
Oxigenul atomic (foarte reactiv), reacţionează cu moleculele de oxigen (care sunt în
concentraţie mult mai mare la nivel troposferic) şi formează ozonul:
O + O2  O3
Monoxidul de azot se reoxidează cu uşurinţă la dioxid de azot iar procesul se reia ciclic, o
cantitate redusă de NO2 genereaza o cantitate importantă de ozon troposferic:
NO + 1/2O2  NO2

2. Interacţia ozonului cu alţi agenţi poluanţi

 Formare peroxiacetilnitraţi (PAN): O3 + HC + NO2 R - C - OONO2
O

 Formare peroxinitraţi si cloroperoxiacetilnitraţi:

Cl2 + h  2 Cl Cl - C = O + O2 Cl - C - OO
Cl + HR  HCl + R
O
R + O2  ROO
ROO + NO2  ROONO2 Cl - C - OO + NO2 Cl - C - OONO2
Cl + CO  Cl - C = O O O
 Efectele smogului fotochimic

Efecte ale ozonului troposferic:

 Directe
• asupra indivizilor umani (afecţiuni respiratorii grave, accese puternice
de tuse, iritaţia ochilor etc.);
• asupra vegetaţiei (sunt distruse parţial frunzele, este afectată creşterea
plantelor cu 10 - 40% ceea ce poate afecta culturile agricole cu până la
20% etc.);
• asupra materialelor de tip mase plastice, cauciuc natural şi sintetic,
textile, coloranţi etc.

 Indirecte
• formarea unor poluanţi secundari extrem de toxici şi care joacă un rol
important în formarea şi manifestarea smogului fotochimic
 DISTRUGEREA STRATULUI DE OZON

Formarea stratului de ozon stratosferic

Ozonul stratosferic se formează prin reacţii fotochimice între moleculele de oxigen şi
radiaţiile UV cu o lungime de undă de 250 nm:
O2 + UV  2 O
O + O2  O3
Moleculele de ozon formate absorb puternic radiaţiile solare UV cu lungimi de undă
de 215 - 295 nm şi se descompun cu formare de oxigen:
O3 + UV  O + O2

Distribuţia concentraţiei ozonului funcţie de altitudine

60

50
Altitudine [km]

40

30
STRASTOSFERA
20

10
TROPOSFERA
0
0 1 2 3 4 5
Ozon [tril. molec./cmc]
DISTRUGEREA STRATULUI DE OZON

Măsurători ale stratului de ozon în zona antartică

în perioada 1980-2005
 Cauzele distrugerii stratului de ozon stratosferic

Compuşii chimici care au cel mai mare impact asupra

distrugerii stratului de ozon sunt cunoscuţi ca:
ODS ("Ozone Depleting Substances") sau ODC
("Ozone Depleting Chemicals") şi fac parte din
următoarele categorii de compuşi organici halogenaţi:
1) CFC – cloro-fluoro-carboni;
2) HCFC – hidro-cloro-fluoro-carboni
3) BFC - Haloni – bromo-(cloro)-fluoro-carboni;
4) HBFC – hidro-bromo-(cloro)-fluorocarboni;
5) CCl4 - tetraclorură de carbon;
6) CH3Br - bromură de metil
7) CH3-CCl3 - metil cloroform Ponderea diferitelor surse de clor cu
potential de distrugere a stratului de ozon

Sub incidenţa radiaţiilor UV are loc scindarea legăturilor de tip C-Cl cu formarea speciilor
radicalice:
CCl3F + UV  CCl2F + Cl
CCl2F2 + UV  CClF2 + Cl
Radicalul de clor format reacţionează foarte rapid cu moleculele de ozon:
Cl + O3  ClO + O2
Intermediar, se formează radicalul ClO care reacţionează cu atomii rezultaţi din disocierea
fotolitică a oxigenului molecular, refăcând moleculele de O2 dar şi radicalii Cl.
ClO + O  Cl + O2
 Compusi de tip ODS ("Ozone Depleting Substances")

Compusi de tip CFC (FREONI)

Agenţi frigorifici (freoni):
CFC-11 (CCl3F - triclorfluormetan)
CFC-12 (CCl2F2 - diclordifluormetan)
CFC-13 (CClF3 - clortrifluormetan)
CFC-114 (C3F4Cl4 - tetraclortetrafluorpropan)
CFC-115 (C3F5Cl3 - triclorpentafluorpropan)
Solvenţi speciali
CFC-113 (C3F3Cl5 - pentaclortrifluorpropan)
1,1,1-tricloretan (C2H3Cl3 - metilcloroform)
Agenţi de formare aerosoli
CFC-11 (CCl3F - triclorfluormetan)
CFC-12 (CCl2F2 - diclordifluormetan)
1,1,1-tricloretan (C2H3Cl3 - metilcloroform)
Agenţi de formare polimeri expandaţi
CFC-11 (CCl3F - triclorfluormetan)
CFC-12 (CCl2F2 - diclordifluormetan)
CFC-113 (C3F3Cl5 - pentaclortrifluorpropan)
CFC-114 (C3F4Cl4 - tetraclortetrafluorpropan)

Compusi de tip BFC (HALONI)

Halon 1211 (CF2ClBr - bromclordifluormetan);
Halon 1301 (CF3Br - bromtrifluormetan);
Halon 2402 (C2F4Br2 - dibromtetrafluoretan).
 Efectele distrugerii stratului de ozon stratosferic

Efectele radiaţiilor UV se manifestă în special asupra:

- plantelor - este stopată creşterea acestora şi scade nivelul de producţie al
culturilor agricole;
- vieţuitoarelor terestre - direct şi indirect prin distrugerea parţialǎ a vegetaţiei şi
a culturilor agricole;
- vieţuitoarele marine - se distruge parţial lanţul trofic prin dispariţia unor alge, a
planctonului etc.
- omului - este afectată vederea (formare de cataractă), slăbeşte imunitatea
organismului şi provoacă formarea cancerului de piele.

Acţiunea eritemală a radiaţiilor ultraviolete

După valoarea lungimii de undă, radiaţiile ultraviolete sunt de
trei tipuri:
UVC ( = 200 - 280 nm)
UVB ( = 280 - 315 nm)
UVA ( = 315 - 400 nm)

Radiatie UV [nm] 295 297 300 305 310 315 320

Acţiune eritemală 0,98 1,00 0,73 0,20 0,054 0,015 0,004

 APLICATII DE CALCUL

Un gaz rezidual cu presiunea de 1,2 atm si temperatura de 1200C contine SO2 in

concentratie de 100 ppm.

Calculati concentratia SO2 ca:

- procente volumetrice [%]
- fractie molara [ySO2]
- presiune partiala [pSO2]
- concentratie masica [mg/m3]
- concentratie masica [mg/Nm3]

Un automobil emite in atmosfera 1 m3 de gaze arse (c.n.) cu concentratia de 50

ppm NO2 la fiecare km parcurs. Daca anual automobilul parcurge 10.000 km iar
in tara circula 5 milioane de autovehicule, calculati cantitatea anuala de NO2 emisa
de fiecare automobil (kg/an) si cantitatea totala (t/an).