Ministerul Educatie al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Urbanism şi Arhitectură
Catedra Arhitectură

RAPORT
la lucrarea de laborator nr.2
la Securitatea Activităţii Vitale

Tema: Determinarea concentraţiei

substaţelor nocive sub formă de gaze şi
vapori in aerul zonei de muncă

A efectuat:
st. gr. ARH-162
Sestacov Maria
A verificat:
a.u. Capră G.

Chişinău, 2019
 Scopul lucrării: a lua cunoştinţă de metodele şi mijloacele tehnice pentru determinarea concentraţiei
substanţelor nocive în aerul zonei de muncă.
Noţiuni generale
Multe procese tehnologice în activitatea de producţie sunt însoţite de folosirea şi degajarea substanţelor
toxice care poluează aerul zonei de muncă. Nimerind în organismul omului prin căile respiratorii, piele sau
tractul intestino-stomacal, acestea pot cauza intoxicarea sau afectarea organelor şi diferitor sisteme.
Majoritatea cazurilor de intoxicare şi îmbolnăvirilor profesionale în activitatea de producţie sunt legate
de nimerirea substanţelor nocive în organismul omului prin căile respiratorii. Această cale este cea mai
periculoasă, deoarece prin ţesutul pulmonar, suprafaţa căruia constituie cca 100 m 2, substanţele nocive
nimeresc nemijlocit în sânge şi sunt transportate in întregul organism.
La nimerirea pe neaşteptate a unor cantităţi mari de substanţe nocive în organismul muncitorului au loc
intoxicaţiile, iar în rezultatul acţiunii îndelungate a unor doze mici de substanţe toxice apar bolile
profesionale,
Conform normelor sanitare SN 245-71 şi standardului de stat GOST 12.1.005-88 concentraţia
substanţelor nocive în aerul zonei de muncă nu trebuie sâ depăşească concentraţiile maxime admise (CMA),
iar controlul concentraţiei acestor substanţe in încăperile de producţie trebuie de efectuat sistematic.
După gradul de influenţă asupra organismului uman substanţele nocive se împart în 4 clase:
1. substanţe extrem de periculoase, CM < 0,1 mg /m³;
2. substanţe înalt periculoase, CMA - 0,1...0,1 mg /m³;
3. substanţe moderat periculoase, CMA - 1,1...10 mg /m³;
4. substanţe puţin periculoase, CMA > 10 mg /m³;
Concentraţia maximă admisă (CMA) în aerul zonei de muncă este o astfel de concentraţie a substanţei
nocive la inhalarea zilnică de 8 ore sau altă durată a schimbului de lucru dar nu mai mult de 40 de ore pe
săptămînă pe durata întregului stagiu de muncă nu duce la îmbolnăviri sau alte dereglări ale stării sănătăţii şi
nu influenţează asupra generaţiilor viitoare.
În cazul prezenţei în aerul zonei de muncă a cîtorva substanţe nocive cu caracter identic de influenţă,
suma raporturilor concentraţiilor reale a fiecărei substanţe (C 1,C2,...,Cn) faţă de concentraţiile maxime admise
a lor un trebuie să depăşească o unitate:
C1 C2 Cn
+ +. .. .+ ≤1
CMA 1 CMA 2 CMA n

Nivelurile C.M.A., stabilite de norme, se referă la toate locurile de muncă din încăpere, indiferent de
amplasarea lor.
În conformitate cu cerinţele actelor normative în vigoare, măsurarea concentraţiei substanţelor nocive în
aerul zonei de muncă se efectuează:
 permanent - pentru substanţele clasei 1 de pericol;
2
  periodic - pentru substanţele claselor 2, 3 şi 4.
Concentraţiile determinate în rezultatul măsurării pentru comparabilitate se aduc la condiţii normale:
temperatura 0°C, presiunea atmosferică 760 mm Hg (101325 Pa), umiditatea relativă 50%.
Metodele de analiză a calităţii aerului se împart în trei grupe: de laborator, exprese şi automate. Cele
mai precise sunt metodele de laborator care asigură o calitate înaltă a rezultatelor analizei, însă necesită timp
îndelungat şi calificare corespunzătoare a personalului. La metodele de laborator se referă cele fotometrice,
luminiscente, cromato grafice, spectroscopice ş.a.
Metodele de determinare a concentraţiei impurităţilor gazoase în aerul încăperilor industriale sunt
operative şi simple, permit într-o perioadă de timp relativ mică (3...20 min) obţinerea informaţiei despre
conţinutul substanţelor nocive în mediul de producţie şi luarea măsurilor necesare pentru asigurarea
securităţii angajaţilor. Una din cele mai utilizabile metode expres este metoda umăr - colorimetrică bazată pe
schimbarea culorii prafului indicator la contactul lui cu vaporii sau gazul respectiv, concentraţia fiind
determinată cu ajutorul diagramelor special
Penru aprecierea concentraţiei impurităţilor din aer prin această metodă se folosesc analizatoare de
gaze de tipul „UG-1”, UG-2”, „UG-3”.
Principiul de lucru al aparatului este bazat pe măsurarea lungimii sectorului colorat alcoloanei de praf
indicator din tubul de sticlă obţinut în rezultatul infiltrări unei cantităţi bine determinate de aer poluat.
Infiltrarea aerului se efectuează cu ajutorul dispozitivului de absorbţie, care constă dintr-o cameră
ermetică de cauciuc (silfon), având comunicare cu atmosfera prin intermediul unei duze. Această cameră,
executată sub formă de foaie este menţinută în stare extinsă (plină cu aer) cu ajutorul unui arc.
Silfonul (3) cu două capace (1,4) şi paharul în care se află arcul (2) sunt instalate în corpul aparatului.
Pe placa de sus a aparatului se află o bucşă fixă (7) pentru a directa tija (6), atunci când silfonul este
comprimat. La duza (10) este unit furtunul din cauciuc (8) la capătul liber al cărui se uneşte tubul de sticlă cu
praful indicator (9) (fig.2.1.).

Fig. 2.1. Analizatorul universal de gaze "UG-2":

3
1 - capacul de jos; 2 - arcul din oţel; 3 - silfonul din cauciuc; 4 - capacul de sus; 5 - dispozitivul de directare
şi stopare; 6 - tija gradată; 7 - bucşă; 8 - conductă (furtun) din cauciuc; 9 - tubul de sticlă; 10 - duza (ştuţul);
11 - dopul din vată; 12 - praful indicator.

Infiltrarea aerului prin tubul indicator are loc după ce cantitatea respectivă de aer a fost scoasă din
silfon prin comprimarea acestuia cu ajutorul tijei gradate. Tija prezintă o bară metalică cu patru carteluri, in
care sunt câte două adâncituri, distanţa dintre care determină volumul de aer infiltrat, cantitatea căruia este
indicată în partea de sus a tijei.
Tubul indicator pentru determinarea concentraţiei gazului analizat din aer prezintă prin sine un tub de
sticlă cu lungimea de 90 ±2 mm şi diametrul interior de 2,5…2,6 mm, umplut cu praf indicator.
Praful indicator este menţinut in tubul de sticlă cu ajutorul a două dopuri din vată, amplasate la
capetele tubului. Tubul de indicaţie se pregăteşte în modul următor: la unul din capetele tubului se aplică un
dop din vată cu grosimea de 3-5 mm. Prin celălalt capăt, cu ajutorul pâlniei, se toarnă praful indicator până la
margine, după ce acesta se tasează prin lovirea uşoară a pereţilor tubului şi apoi se aplică la capătul liber al
doilea dop din vată. Tubul este gata pentru efectuarea măsurării.
Scările de măsură. În dependenţă de limitele măsurărilor, pentru fiecare substanţă determinată sunt
una sau două scări, gradate în mg/m3. Pe fiecare scară este indicată substanţa determinată şi volumul aerului
ce trebuie infiltrat prin tubul indicator în mililitri.
In timpul efectuării analizei, volumele aerului infiltrat, indicate pe tijă şi scara după care se efectuează
măsurarea concentraţiei, trebuie să coincidă.

Ordinea efectuării măsurărilor

În timpul analizei tija (6) (v. fig. 2.1.), se introduce în bucşă în aşa fel, ca tocătorul (5) sa lunece pe
canelura tijei, pe care sunt indicate limitele volumului aerului infiltrat (pentru benzen - 350; toluen - 300;
xilol - 300 ml). Apăsând cu mâna pe tijă, comprimăm silfonul de gumă până când fixatorul intră în
adâncitura de sus a canelurei tijei, fixând paharul de gumă in stare comprimată. La conducta de gumă a
dispozitivului se uneşte tubul de indicaţie cu orice capăt. Alt capăt al tubului indicator se îndreaptă în partea
gazului (către vasul deschis cu substanţa ce se determină). Apăsam cu o mână tija, cu cealaltă o eliberăm de
fixator şi lăsăm ca tija să se mişte până când fixatorul intră în adâncitura a doua în acest timp, prin tubul
indicator se infiltrează proba de aer.
După ce fixatorul intră în gaura de jos a tijei, infiltrarea aerului continuă în silfonul de gumă, datorită
vacuumului ce s-a format în acesta.
Timpul total de infiltraţie a aerului cercetat prin tubul indicator trebuie să corespundă timpului indicat
pe diagrama de determinare a concentraţiei pentru substanţa dată.
Concentraţia gazului se determină cu ajutorul scării pe care este indicat volumul aerului infiltrat. Cifra,
care coincide cu graniţa coloniţei de praf vopsit, va indica concentraţia gazului ce se cercetează în mg/m3.
4
 Dacă concentraţia gazului e mai mică decât sensibilitatea dispozitivului, atunci infiltraţia volumului
maxim de aer se repetă de mai multe ori (nu mai mult de 5 ori).
Concentraţia reală va fi egală atunci cu concentraţia obţinută împărţită la numărul de infiltraţii.
Concentraţia obţinută a substanţei nocive trebue adusă la condiţiele normale care sunt considerate (P = 760
mm Hg; t = 0 ºС) după formula:
a ( 273+t ) ∙ 760
x= mg
273 ∙ Pt

unde:
x - concentraţia noxei adusă la condiţii normale;
a – concentraţia noxei măsurată cu dispozitivul UG-2, mg/m³;
t - temperatura aerului în încăpiere, ºC;
Pt – presiunea atmosferică în timpul măsurărilor, mm Hg.
Aprecierea rezultatelor măsurării concentraţiei substanţelor dăunătoare se compară cu C.M.A. a
substanţelor dăunătoare în conformitate cu normele (SN245-71).
Tabelul 2.1

substanței, mg/m³
Volumul total, ml
Volumul aerului

Clasa de pericol
C.M.A., mg/m³
Gazul cercetat

Concentrația
P, at mm Hg
Numărul de
infiltrat, ml

infiltrații
Nr. crt.

T, min

t, ºC

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
bioxid de
1 300 1 1 300 18 759 6.4 5 3
sulf

Concluzie
In urma efectuarii analizezi, am determinat ca in cazul cand avem o astfel de concetratie de gaze la
locul de munca este necesara ermetizarea utilajului, folosind echipament de protectie necesar ( costum,
ochelari, manusi, respirator), protejand caile respiratorii, ochii si pielea.