Sunteți pe pagina 1din 10

Tema 4. Elemente de peisaj. Relieful.

I. Generalități:
 Relieful este temelia peisajului;
 În majoritatea cazurilor determină structura compozițională și funcțională, caracteristicile vizuale
și de percepție a unui spațiu verde;
 Formele orografice au un anumit efect psiho-emoțional asupra omului;
 Într-un spațiu verde pot fi combinate mai multe forme de relief;
 Conlucrarea formelor de relief este determinată de aria terenului;

Relieful este cel mai stabil element al peisajului dar și cel mai dificil de controlat

II. Elemente determinate de caracteristicile reliefului:


 Structura compozițională și funcțională a teritoriului și spațiului verde;
 Planimetria și compoziția spațio-volumetrică;
 Determină amplasarea și forma oglinzilor de apă;
 Direcționează cursurile de apă;
 Organizează vegetația;
 Determină condițiile de microclimă;
 Este factor de compoziție (formele de relief produc anumite efecte psiho-emoționale;

III. Tipologia formelor de relief:


Relieful poate avea forma:
 Pozitivă
 Negativă
 Neutră

IV. Relieful în compoziția peisagistică

Formele orografice se prezintă:


 Sub forma naturală (ca atare sau amplificată/ accentuată);
 Artificială :
a) rezultatat din recultivare;
b) rezultat din aplicarea metodelor de geoplastică

V. Specificul formelor de relief în proiectare


A. Forme concave/coline (specific):
 Realizează la maxim legătura cu mediul exterior parcului;
 Minim de spații închise;
 Nu se pot identifica puncte fixe de observație;
 Întregul parc are vederi panoramice;
 Aleile formează un ansamblu de serpentine;
 Percepția spațiului verde începe la baza pantei și se desfășoară în
ascensiune;
 Compoziția culminează în cel mai înalt punct-dominantă naturală;
 Întreg spațiul verde oferă perspective panoramice îndepărtate;
 Pentru diversificarea compoziției și a stărilor psiho-emoționale este necesar să se introducă
perspective scurte și spații închise;

1
 După valoarea impactului compozițional și estetic, punctul final al traseului (dominanta naturală)
este principal, celelalte – subordonate.

B. Parcul pe versant:
 Generează compoziții cu caracter frontal;
 Versantul organizează și determină sistemul de comunicații vizuale;
 Este evidentă axa principală a compoziției;
 Axa compozițională poate fi trasată oblic sau perpendicular axei de
cădere/ascensiune;
 Structura spațio-volumetrică a parcului este constituită dintr-un un
sistem de terase;
 Construcțiile și „arhitectura mică” sunt amplasate pe extremitățile
teraselor;

C. Forme convexe /văi /depresiuni /canioane :


 Spații cu caracter închis;
 Axa compozițională proeminentă (la baza văii);
 Configurația albiei dictează compoziția și amplasarea aleilor;
 Orientarea reciprocă a versanților;
 Necesitatea de stabilizare a pantelor;

D. Forme plane:
 Cea mai mare problemă în acest caz este acumularea apei și lichidarea ei;
 Compoziții monotone;
 Deschiderea treptată a compozițiilor;
 Contrastul devine o condiție a expresivității;

VI. Geoplastica:

Este o soluție optimă pentru:


• Situri degradate (alunecări, eroziuni, etc)
• Peisaje montane, alpine (elementul bază - piatră)
• Terenuri disfuncționale (50% din sp.v. din ultimii 30 ani sunt organizate pe acest tip de teritorii), pe
care :
1) se recreează formele naturale (după un prototip din natură sau forme tradiționale);
2) se creează compoziții formale, geometrizate, abstracte;
3) se creează compoziții ornamentale;

VII. Generalizarea formelor orografice

Ansamblul vilelor din Frascati, Italia

2
Metode de integrare armonioasă a grădinii și parcului în peisajul natural.

Etape de lucru:
1. Identificarea liniilor de forță;
2. Structura planimetrică + construcții;
3. Tranziția de la scara grădinii la scara peisajului;

I Etapă :
Identificarea liniilor de forță. Identificarea caracteristicilor spațio-volumetrice principale prezente în
sit, (cu impact potential asupra planimetriei)

Villa Farnese (Caprarola)

II etapă:
A.identificarea structurii planimetrice în ansamblu (în baza liniilor de forță a reliefului)

3
B - schema spațio-volumetrică a grădinii

C - schema structurilor inginerești în compoziția grădinii

III etapa :
-tranziție de la scara peisajului natural la scara compoziției parcului (utilizarea modulului)

Villa Isolla Bella (Italia) modulul de bază M=20m

4
Morfologia peisajului și compoziția peisagistică
Compoziția parcului este determinată de următoarele caracteristici ale reliefului:
1. complexitatea structurii orografice (simpla sau compexă);
2. orientarea versanților (cantitatea de insolare, curenți de aer);
3. declivitatatea (structuri inginerești);
4. aria terenului (zonificarea funcțională, complexitatea compoziției).

• Raport aria terenului – relief- compoziție

A. Cazul terenurilor mici pe pante mari:


Spații verzi cu aria 1-10 ha, panta 30% și mai mult
Exemple:
 Generalife, Spania, XIV-0,5 ha
 Alhambra, Spania, XIV-0,5 ha
 Isola Bella, Italia, 1670 – 3 ha
Soluția - cascadă de terase
_____________________________________________________________________________________

B. Cazul terenurilor mici pe pante medii:


Spații verzi cu aria 1-10 ha, panta 10- 30%
Exemple:
 Villa D’Este, Italia, 1573
 Villa Lante, Italia, 1588 - 1,4 ha
 Villa Torlonia, Italia, 1620
 Villa Caprarola, Italia, 1559 - 0,9 ha
 Villa Garzoni, Italia, 1652
Soluția - Ansamblu de terase, organizate pe o axă
_____________________________________________________________________________________

C. Cazul terenurilor mari pe pante medii:


Spații verzi cu aria 30-70 ha, panta 10- 30%
Exemple:
 Marli, Franța, 1684 - 84 ha
 San-Soussi, Germania, 1836
 Villa Boboli, Roma, Italia, 1550 - 35ha
 Linderhoff, Germania, 1869
Soluția - Ansamblu de terase organizate pe axe multiple
_____________________________________________________________________________________

5
D. Cazul terenurilor mici pe pante foarte mici
Parcuri cu aria 1-10 ha, panta 0-0,5%
Exemple :
 Middahten, Olanda sec. XVII
 Veldam,Olanda, sec. XVIII
Soluția – Oglinda apei – centrul compozitional
_____________________________________________________________________________________

E. Cazul terenurilor medii pe pante foarte mici


Parcuri cu aria 30-70 ha Panta 0-0,5%
Exemple:
 Villandri, Franța, 1582
 Kuskovo, Rusia, XVII
 Rosendale, Țările de Jos, 1667
Soluția - Rețea canale și oglinzi de apă
_____________________________________________________________________________________

F. Cazul terenurilor mari pe pante foarte mici


Parcuri cu aria 100 ha și mai mult, panta 0-0,5%
Exemple:
• Versailles, Franța, XVIII, 1700 ha
• Vaux-le-Vicomte, Franța, 1650, 330 ha
• Nimphenburg, Germania, 1662, 229 ha

Soluția - Axa compozițională acvatică longitudinală sau


transversală sau o îmbinare a lor
_____________________________________________________________________________________

==========================================================================

6
Tema Apa si instalatii acvatice in spatii verzi.

Apa influențează:
- Starea ecologică a zonei;
- Gradul de biodiversitate;
- Calitatea microclimei;
- Valoarea estetică a sitului;
- Starea emoțională a omului;
- Compoziția planimetrică a spațiului verde și organizarea rutelor;

Apa se poate prezenta sub forma:

- Naturală (lacuri, râuri, marea, cascade naturale, etc)


- Artificială (bazine, arteziene, cascade artificiale)

În spații verzi apa poate fi inclusă :

- Element natural conservat;


- În calitate reprezentare (imitație) a unui peisaj natural;
- Ca element artificial de amenajare (formal, ornamental)

7
8
Efecte estetice

==========================================================================
 Efectul de oglindire
 Accentuarea axelor
 Iluminarea artificială
 Iluminrea naturala

==========================================================================

9
Apa in compozitia peisagistica

Conturul liniei malului este determinat proporțional de dimensiunile ochiului de apă


Conturul foarte fragmentat este specific lacurilor mari
Lacurile mici au linia malului întreagă și simplă

10