03 - MC - Tema 3

TEMA 3.
Elemente introductive privind antreprenoriatul
1. Antreprenoriat: concept, forme şi reglementarea activităţii

2. Noțiunea organizațiilor
3. Tipologia formelor mediului antreprenorial
Alina Polcanova, dr., conf. univ. DEM, FIEB, UTM 1

Studierea antreprenoriatului contemporan necesită cunoaşterea

diversităţii teoriilor referitoare la acesta.
 Dreptul roman cunoştea noţiunea de „antreprenor”,
desemnând o activitate, îndeosebi comercială.
 Noţiunea „antreprenoriat de risc” cunoaşte o dezvoltare aparte
în sec. al XVII-lea, atunci când antreprenor era numită
persoana care a încheiat cu statul un contract de îndeplinire a
anumitor lucrări sau de desfacere a anumitor produse.
 Joseph Schumpeter (economist austriac, 1934): „În
antreprenoriat există o înţelegere pe care o facem în legătură cu
un anumit tip de comportament, care include:
 iniţiative;
 organizarea şi reorganizarea mecanismelor socio-economice;
 acceptarea riscului şi a eşecului”.
2
Alina Polcanova, dr., conf. univ. DEM, FIEB, UTM
 Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă,

desfăşurată pe propriul risc şi orientată spre obţinerea
profitului ca urmare a utilizării bunurilor, vinderii mărfurilor,
executării lucrărilor sau prestării serviciilor de către persoanele
înregistrate în această calitate, în modul stabilit de lege.
 Activitate de antreprenoriat pot desfăşura atât persoanele
juridice, cât şi cetăţenii (persoanele fizice).
 Potrivit legislaţiei RM:

 Antreprenoriatul este activitatea de fabricare a producţiei,
executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de
cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din
proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub
răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă
permanentă de venituri.
3
orice cetăţean al RM care nu este îngrădit în drepturi
Antreprenor poate fi:

(LEGE Nr. 845 orice cetăţean străin sau apatrid
din 03-01-1992
Cu privire la
antreprenoriat şi un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri)
întreprinderi) din care se constituie antreprenorul colectiv
orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu

scopurile sale principale şi cu legislaţia.
4
Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt

antreprenori speciali.
Atribuţiile de antreprenor la întreprinderile de stat
(municipale) le execută managerul-şef de întreprindere
LEGE Nr. 845 pe baza contractului încheiat cu acesta.
din 03-01-1992
Cu privire la
antreprenoriat şi
Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi
întreprinderi
specialiştii din autorităţi ale administraţie publice, în a
căror atribuţie intră hotărîrea problemelor legate de
desfăşurarea activităţii de antreprenoriat sau controlul
asupra unei asemenea activităţi.
5
 Forma organizatorico-juridică a activităţii de

antreprenoriat este întreprinderea.
 Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă
(titulatură) proprie înfiinţată de antreprenor în modul
stabilit de legislaţie.
 Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de
persoană fizică.
 Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-
persoană fizică au aceleaşi drepturi şi obligaţii, cu
excepţia răspunderii patrimoniale pentru obligaţiile lor.
6
 Întreprinderea devine subiect de drept din momentul

înregistrării de stat.
 Întreprinderile și întreprinzătorii nu sînt obligați să
dețină și să aplice ștampila proprie pe înscrisuri de orice
natură. În cazul în care legislaţia prevede necesitatea
aplicării ştampilei întreprinderii sau întreprinzătorului,
cerinţa se consideră îndeplinită dacă înscrisul este semnat
de persoana împuternicită de întreprindere sau de către
întreprinzător.
7
Drepturile întreprinderii
 Întreprinderea are dreptul:
 să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat;
 să procure (să atragă) de la alte persoane juridice şi
persoane fizice bunuri şi drepturi patrimoniale (inclusiv
asupra proprietăţii intelectuale) în scopul practicării
activităţii de antreprenoriat;
 să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenţi
economici;
 să utilizeze, în cadrul activităţii sale, orice resurse,
inclusiv naturale, informative şi intelectuale;
8
 să-şi stabilească, în mod independent, genurile de
activitate, să-şi formeze programul de producţie, să-şi
aleagă furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate
(lucrărilor şi serviciilor prestate), să execute, pe bază de
contract, lucrări la comanda statului;
 să stabilească, preţurile şi tarifele la producţia fabricată
(lucrările şi serviciile prestate);
 să deschidă conturi la bancă și/sau conturi de plăți în
scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de
decontare, creditare, încasare etc.;
9
 să efectueze în raport cu întreprinderi plăți în numerar în
sumă ce nu depășește 10 000 de lei pentru fiecare
tranzacție, dar nu mai mult de 100 000 de lei lunar;
 să încaseze de la cetățeni plăți în numerar în sumă ce nu
depășește 100 000 de lei pentru fiecare tranzacție pentru
bunurile sau serviciile comercializate;
 să angajeze lucrători pe bază de contract (acord) şi în alte
condiţii şi să concedieze lucrătorii încadraţi;
 să dispună liber de beneficiul (venitul) obţinut de pe
urma activităţii de antreprenoriat, care rămîne după
achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii;
10
Obligaţiile întreprinderii
Întreprinderea este obligată:
 să respecte regulile de comportament pe piaţă în

condiţiile concurenţei libere;
 să obţină licenţe pentru genurile de activitate care se
desfăşoară în bază de licenţă;
 să încheie contracte (acorduri) de muncă cu cetăţenii pe
care îi angajează la lucru;
 să păstreze mijloacele băneşti în bănci şi să se achite cu
bugetul public naţional, angajaţii, creditorii, precum şi să
onoreze celelalte obligaţii de plată prin sistemul financiar-
bancar;
11
Întreprinderea este obligată:
 să remunereze lucrătorii angajaţi la un nivel care să nu fie

inferior salariului minim stabilit pe republică:
Salariul minim garantat în sectorul real:

 2021: 17,37 lei pe oră, sau 2 935 lei pe lună.
 2020: 16,42 lei pe oră, sau 2 775 lei pe lună.
 să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare

obligatorie a lucrătorilor angajaţi;
12
13
14
 Agenţii economici sunt obligaţi, în termen de până la 1

iulie a anului imediat următor, să instaleze terminale de
plată fără numerar ale băncilor comerciale și/sau
societăților de plată licențiate de Banca Națională a
Moldovei şi să asigure posibilitatea de achitare a plăţilor
prin intermediul acestora în subdiviziunile (cu excepţia
reţelelor de comerţ ambulant) în care, pe parcursul anului
calendaristic precedent, veniturile din vânzări cu ridicata
şi/sau cu amănuntul şi/sau din prestarea de servicii prin
intermediul echipamentelor de casă și control au depăşit
suma de 500 000 de lei.
15
 Organizaţia reprezintă un grup de oameni, activitatea

cărora este coordonată conştient pentru a atinge un scop
sau scopuri comune. Definiţia dată este caracteristică
pentru organizaţiile formale.
 În afară de organizaţii formale, există şi organizaţii
neformale.
 Organizaţiile neformale – grupe care apar spontan, nu pe
baza ordinelor şi regulamentelor, dar pe baza relaţiilor
umane.
 Organizaţiile neformale apar în cadrul unor organizaţii
formale şi sunt foarte importante.
16
 Organizaţiile corespund următoarelor cerinţe:
1. Existenţa unui
grup din cel
puţin 2 oameni.
3. Un sistem
2. Un scop
comun de
comun care
dirijare,
este acceptat
control şi
de acest grup.
stimulare.
17
Trasaturile organizatiilor:
Existența scopurilor la care tind membrii.
Delimitarea organizației si existența frontierelor vizibile și

invizibile.
Existența legăturilor între elementele componente.
Autoreglarea, existența unui centru organizatoric.
Complexitatea: este compusa din mai multe subdiviziuni
Existența unei culturi interne
18
 Activitatea unei organizaţii se supune unor legi

organizaţionale:
Legea sinergiei
Legea
Legea păstrării
autogenezei
proporţionalităţii
(entropiei)
Legea Legea
compoziţiei autoapărării
19
 Legi / pricipii organizaționale:

 Legea sinergiei. 2+2 = 5 ???
 Pentru orice sistem (organizație) există un set de elemente în

care potențialul său va fi întotdeauna semnificativ mai mare
decât suma simplă a potențialelor care alcătuiesc elementele
sale, sau semnificativ mai puțin.
 Astfel, esența legii este următoarea: suma proprietăților unui
întreg organizat nu este egală cu suma aritmetică a
proprietăților fiecăruia dintre elementele sale individual.
 Cu o bună organizare a sistemului, suma proprietăților
sistemului ar trebui să depășească suma proprietăților
componentelor sale, iar cu una proastă, eficiența sistemului
va fi mai mică decât eficiența totală a componentelor sale.
20

 Legea păstrării proporţionalităţii:
 Modificarea unui element din cadrul organizaţiei impune
modificarea proporţională a altora.
 Legea autoapărării:
 Organizația, înregistrată conf. legislației, are dreptul: să atace
în instanţa judecătorească competentă acţiunile autorităţilor
ale administraţiei publice şi ale altor organe care îi lezează
drepturile sau interesele legitime.
21

 Legea compoziţiei:
 toate subdiviziunile sunt subordonate unui scop
 Legea autogenezei (entropiei):

 fiecare organizaţie are ciclul său de viaţă – perioada de timp
cuprinsă între momentul constituirii şi dispariţiei.
22
 Ciclul de viaţă a organizaţiei:
1. 2. 3. 4. 5.
Apariţia Creşterea Diversificar Faza de Degradarea
organizaţiei rapidă în ea pe consolidare 
– faza de domeniul domenii
constituire creat
23
3. Tipologia formelor mediului antreprenorial:
 Tipologia formelor mediului antreprenorial:

 Necesitatea clasificării întreprinderilor este determinată de
mai mulţi factori:
 pe această bază se pot efectua analize complexe şi

aprofundate privind dezechilibrele şi disfuncţionalităţile
existente la un anumit moment în economie;
 aceasta permite identificarea caracteristicilor şi
modalităţilor de exercitare a conducerii în întreprindere.
24
forma de proprietate
natura activităţii
obiectul muncii
destinaţia economică şi caracterul producţiei finite
Există mai multe continuitatea procesului tehnologic

criterii de clasificare a
întreprinderilor: timpul de lucru
nivelul de specializare
metoda de organizare a producţiei
forma organizatorico-juridică
mǎrimea întreprinderii
25
 În funcţie de forma de proprietate deosebim:

a) întreprinderi de stat (Î.S.) / municipală (Î.M.);
b) întreprinderi private;
c) întreprinderi cu proprietate mixtă.
a). Întreprinderi de stat: trăsătura definitorie a Î.S. este faptul că

întregul său patrimoniu aparţine statului.
 Î.S. se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de
organul administraţiei de stat împuternicit.
 Î.M. se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de organul de
autoadministrare locală.
26
a). Întreprinderi de stat:

 În rezultatul contrapunerii informației din Registrul
patrimoniului public cu informația privind întreprinderile de
stat înregistrate în Registrul de stat al persoanelor juridice, au
fost identificate peste 442 de întreprinderi de stat în total, care
figurează în Registru, dar nu sunt gestionate de autoritățile
administrației publice centrale care le-au fondat.
 Practic, toate aceste Î.S. nu activează de mulți ani, de regulă,
motivele fiind:
 lipsa mijloacelor circulante;
 lipsa bunurilor imobile proprii,
 competitivitatea redusă a producției/serviciilor etc.
27
a). Întreprinderi de stat:
 În privința lor, de către autoritățile administrației publice

centrale (succesorii fondatorilor acestora) pe parcursul anilor
nu au fost întreprinse măsuri privind reanimarea sau
lichidarea acestora.
28
b). Întreprinderile private:
 Se caracterizează prin faptul că patrimoniul lor se află în

proprietatea uneia sau a mai multor persoane.
 Este un tip de întreprindere foarte veche, cu caracter istoric.
 Numărul, diversitatea şi mărimea întreprinderilor private au
crescut odată cu dezvoltarea societăţii.
29
b). Întreprinderile private:

 Trăsăturile economice esenţiale ale întreprinderilor private
 iniţiativa constituirii şi funcţionării lor aparţine în totalitate

întreprinzătorului;
 existenţa unui capital iniţial minim este obligatorie;
 independenţa deplină în ceea ce priveşte direcţionarea
activităţilor întreprinderii;
 asumarea integrală a riscurilor economice şi sociale legate de
operaţiile firmei etc.
30
Întreprinderea
individuală aparţine unei
singure persoane. Această Î. familială,
În funcţie de formă este caracteristică
în special întreprinderilor al cărei patrimoniu se află în
numărul proprietatea membrilor unei familii.
posesorilor de de dimensiuni mici şi
mijlocii. Membrii familiei nu sunt numai
capital, proprietarii întreprinderii, ci şi
întreprinderile lucrători efectivi în cadrul acesteia.
private pot fi
individuale şi de
grup:
Întreprinderea de grup
prezintă drept Î. asociativă
caracteristică posesiunea este înfiinţată prin dorinţa şi
asupra patrimoniului său participarea în condiţii egale a mai
de către cel puţin două multor persoane. Fiecare membru
persoane, şi poate fi: are dreptul, pe lângă salariu, la o
parte din venitul final corespunzător
cotei-părţi din capital
31
 După natura activităţii se evidenţiază:

 întreprinderi agricole;
 întreprinderi industriale;
 întreprinderi de servicii (bănci, asigurări, transport);
 întreprinderi de distribuţie al căror rol este de a pune la
dispoziţia clienţilor diferite bunuri de consum.
 În funcţie de obiectul muncii, întreprinderile se împart în:
 extractive: se ocupă cu extracţia obiectelor muncii din natură
(carbonifere, petrolifere etc.)
 prelucrătoare: se ocupă cu transformarea materiilor prime în
produse finite.
32
 În raport cu destinaţia economică finite distingem:

 întreprinderi producătoare de mijloace de producţie;
 întreprinderi producătoare de bunuri de consum.
 După timpul de lucru în cadrul anului calendaristic deosebim:
 întreprinderi ce funcţionează anul împrejur;
 întreprinderi sezoniere.
 În raport cu nivelul de specializare se poate vorbi de:
 întreprinderi specializate;
 întreprinderi universale;
 întreprinderi mixte.
 În funcţie de metoda de organizare a producţiei :
 întreprinderi cu producţia organizată în flux;
 întreprinderi cu producţia organizată pe obiecte;
 întreprinderi cu producţia organizată în unicate.
33
 Dupǎ mǎrime se poate vorbi de:
 microîntreprinderi;
 întreprinderi mici;
 întreprinderi mijlocii;
 întreprinderi mari.
34
 În funcţie de forma organizatorico-juridică deosebim:
 întreprindere individuală;
 societate în nume colectiv;
 societate în comandită;
 societate pe acţiuni;
 societate cu răspundere limitată;
 cooperativă de producţie;
 cooperativă de întreprinzător;
 întreprindere de arendă;
 întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
35
 În cazul în care pe numele unei persoane au fost

înregistrate anterior întreprinderi care:
 nu funcţionează sau
 nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau
 au datorii la bugetul public naţional –
 persoanei în cauză i se refuză înregistrarea unei noi

întreprinderi pînă la înlăturarea circumstanţelor
menţionate.
36
 Întreprindere individuală (Î.I.):
 este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de

proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de
proprietate comună.
 Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza
bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt
interzise de legislaţie.
 Î.I. se echivalează cu întreprinzătorul individual.
37
 Întreprindere individuală:
 În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală -

gospodăria ţărănească (de fermier).
 Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să
includă cuvintele "întreprindere individuală" sau "Î.I.", precum
şi numele cel puţin a unui posesor
 Orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi
individuale
 Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se
prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoană fizică –
întreprinzător individual.
38
 Document de constituire a Î.I. este hotărîrea cu privire la

înfiinţarea întreprinderii, incluzînd:
 numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia, domiciliul
cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);
 numele, prenumele, data naşterii, domociliul şefului
(directorului) de Î.I. - în cazul în care acesta ≠ fondator;
 firma întreprinderii inclusiv abreviată;
 sediul întreprinderii;
 data înfiinţării întreprinderii;
 genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
 condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
39
 Avantaje
 Fondarea Î.I. este simplă și rapidă
 Modalitate simplă de ținere a evidenței contabile
 Costul serviciilor de contabile reduse la minim
 Antreprenor = Manager
40
 Dezavantaje
 Patrimoniul Î.I. este inseparabil de bunurile personale ale
antreprenorului.
 Antreprenorul-posesor al Î.I. poartă răspundere nelimitată
pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său.
 Membrii familiei-posesori ai Î.I. poartă răspundere nelimitată
solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor.
În caz de faliment, creditorii pot revendica asupra

bunurilor personale (casă, mașină) și pe cele ale
soțului/soției, dacă există regimul comunității de
proprietate.
41
 Dezavantaje
 Lipsa surselor financiare pentru dezvoltare
 Riscul inalt de insolvabilitate / faliment
 Deficit al Capitalului circulant net (Capitalului de lucru)
Capital circulant net = Active curente - Datorii curente
42
 Societatea în nume colectiv:
 reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe

persoane juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat
bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de
antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de
constituire (de societate) încheiat între acestea.
 nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de
drept ca persoană fizică.
 Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere
solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor.
 nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţilor care nu sînt
legate de activitatea acesteia.
43
 Societatea în comandită:
 O întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice

şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul
desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub
aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire.
 Nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor
de drept ca persoană fizică.
 Are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un comanditar.
 Pentru obligaţiile societăţii comandităţii poartă răspundere
solidară nelimitată cu întreg patrimoniul lor, iar comanditarii –
cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă societăţii
în baza contractului de constituire (de societate).
44
 Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată:
 reprezintă întreprinderi fondate de două şi mai multe persoane

juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în
scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat,
sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de
societate) şi a statutului.
 SA sau SRL poate fi înfiinţată şi de o singură persoană juridică
sau fizică.
 În SRL numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
45
 Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată:
 Sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile

asumate cu întreg patrimoniul lor.
 Acţionarii, precum şi asociaţii SRL poartă răspundere pentru
obligaţiile întreprinderii numai în limitele valorii acţiunii
(cotelor) care le aparţin.
 Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în

cote (părţi) subscrise ale asociaţilor.
 Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra
cotelor subscrise sînt:
 în cadrul SA - acţiunea,
 în cadrul SRL - adeverinţa cotei de participaţie.
46
 Cooperativa de producţie şi cooperativa de întreprinzător:
 C. de producţie este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau

mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a
activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate
preponderent pe munca personală a membrilor ei. Cooperativa
de producţie este o întreprindere de drept privat cu scop
lucrativ (inclusiv comercial).
 C. de întreprinzător este o întreprindere fondată de cel puţin

cinci persoane juridice şi (sau) fizice care practică activităţi de
întreprinzător, ce are scopul de a contribui la obţinerea de către
membrii săi a profitului.
47
 Cooperativa de producţie şi cooperativa de întreprinzător:
 sînt persoane juridice şi răspund pentru obligaţiile asumate cu

patrimoniul lor.
 Membrii cooperativei de producţie sau ai cooperativei de

întreprinzător îşi asumă riscul pentru obligaţiile cooperativei în
limitele cotelor care le aparţin, iar dacă patrimoniul cooperativei
este insuficient, poartă răspundere suplimentară cu averea lor
personală în limita stabilită de lege sau de statutul cooperativei.
48
 Întreprinderile de arendă:
 sînt unităţi fondate de membrii colectivelor întreprinderilor de

stat (municipale) sau ale subdiviziunilor lor structurale,
reorganizate în scopul desfăşurării în comun a activităţii de
antreprenor, sub aceeaşi firmă, pe baza statutelor şi contractului
de arendare a bunurilor statului (municipiului).
 sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile

asumate cu patrimoniul său.
 Membrii întreprinderii poartă răspundere pentru obligaţiile

acesteia în limita cotei (părţii) ce le revine din patrimoniul
întreprinderii.
49
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUŢII
1. Calităţile necesare unui antreprenor sunt înnăscute sau

formate?
2. Care sunt calităţile personale cele mai importante pentru un
întreprinzător?
3. Particularizaţi pe un caz concret (indicând tipul de
întreprindere, domeniul de activitate etc.) şi argumentaţi.
4. Analizaţi doi întreprinzători de succes pe care îi cunoaşteţi
(sau despre care aţi citit) şi apreciaţi în ce măsură i-au ajutat
capacităţile profesionale.
5. Pornind de la ipoteza că veţi dezvolta o mică afacere
personală, analizaţi ce tip de întreprinzător sunteţi, care sunt
abilităţile pe care le aveţi şi care sunt cele pe care trebuie să le
dezvoltaţi.
50
SARCINI PENTRU ORELE PRACTICE
1. Efectuaţi o analiză comparativă a formelor de antreprenoriat.

2. Realizaţi un studiu al principalelor motivaţii pentru crearea
unei afaceri.
51

03 - MC - Tema 3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

03 - MC - Tema 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEMA 3.

Elemente introductive privind antreprenoriatul

1. Antreprenoriat: concept, forme şi reglementarea activităţii

Alina Polcanova, dr., conf. univ. DEM, FIEB, UTM 1

Studierea antreprenoriatului contemporan necesită cunoaşterea

 organizarea şi reorganizarea mecanismelor socio-economice;

 acceptarea riscului şi a eşecului”.

 Activitatea de antreprenoriat este o activitate independentă,

 Potrivit legislaţiei RM:

orice cetăţean al RM care nu este îngrădit în drepturi

Antreprenor poate fi:

orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu

Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt

 Forma organizatorico-juridică a activităţii de

 Întreprinderea devine subiect de drept din momentul

 să respecte regulile de comportament pe piaţă în

 să remunereze lucrătorii angajaţi la un nivel care să nu fie

Salariul minim garantat în sectorul real:

 să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare

 Agenţii economici sunt obligaţi, în termen de până la 1

 Organizaţia reprezintă un grup de oameni, activitatea

 Organizaţiile corespund următoarelor cerinţe:

Existența scopurilor la care tind membrii.

Delimitarea organizației si existența frontierelor vizibile și

Existența legăturilor între elementele componente.

Autoreglarea, existența unui centru organizatoric.

Complexitatea: este compusa din mai multe subdiviziuni

Existența unei culturi interne

 Activitatea unei organizaţii se supune unor legi

 Legi / pricipii organizaționale:

 Pentru orice sistem (organizație) există un set de elemente în

 Legi / pricipii organizaționale:

 Legi / pricipii organizaționale:

 Legea autogenezei (entropiei):

 Ciclul de viaţă a organizaţiei:

 Tipologia formelor mediului antreprenorial:

 pe această bază se pot efectua analize complexe şi

destinaţia economică şi caracterul producţiei finite

Există mai multe continuitatea procesului tehnologic

metoda de organizare a producţiei

 În funcţie de forma de proprietate deosebim:

a). Întreprinderi de stat: trăsătura definitorie a Î.S. este faptul că

a). Întreprinderi de stat:

a). Întreprinderi de stat:

 În privința lor, de către autoritățile administrației publice

b). Întreprinderile private:

 Se caracterizează prin faptul că patrimoniul lor se află în

b). Întreprinderile private:

 iniţiativa constituirii şi funcţionării lor aparţine în totalitate

 După natura activităţii se evidenţiază:

 În raport cu destinaţia economică finite distingem:

 Dupǎ mǎrime se poate vorbi de:

 În funcţie de forma organizatorico-juridică deosebim:

 În cazul în care pe numele unei persoane au fost

 persoanei în cauză i se refuză înregistrarea unei noi

 Întreprindere individuală (Î.I.):

 este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de

 În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală -

 Document de constituire a Î.I. este hotărîrea cu privire la

În caz de faliment, creditorii pot revendica asupra

 Societatea în nume colectiv:

 reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe

 O întreprindere fondată de două şi mai multe persoane juridice