Determinarea pulberilor din aer

Principiul metodei se bazeaza pe separarea pulberilor din aer prin sedimentare sau
aspiratie si determinarea lor prin metoda gravimetrica , conimetrica si reflectometrica.
1. Metoda sedimentarii- un vas cilindric cu apa distilata este expus la aerul atmospheric dupa e
a fost amplasat intr-o cutie protectoare pe un support de lemn la o inaltime de 2-4m. Se
expune vasul 30 de zile. Apoi vasul care a fost initial cantarit este plasat pe o baie incalzita
pentru evaporarea apei, Se cantareste din nou vasul iar prin diferenta se obtine cantitatea de
pulberi sedimentabile.
2. Metoda aspiratiei presupune recoltarea aerului printr-o pompa aspiratoare care are prevazut
un dispozitiv de masurare a volumului de aer aspirat si un dispozitiv de retinere a pulberilor
(un filtru); Determinarea cantitatii de pulberi sedimetabile se realizeaza tot prin calcularea
diferentei dintre greutatea initial a dispozitivului de filtrare si greutatea de dupa aspirarea unui
volum cunoscut de aer. Diferenta reprezinta cantitatea de pulberi sedimentabile exprimata in
mg/m3 de aer.
Valori normale:
Concentratia maxima momentana (dupa expunere 30 de min)=0,50mg/m3 aer;
Concentratia medie/24 ore=0,15mg/m3 aer.
3. Determinarea refractometrica a pulberilor sedimentabile presupune masurarea gradului de
innegrire a filtrului, metoda servind la masurarea cantitatii de particule de carbon nearse sau
arse incomplet.
4. Metoda coniometrica consta in determinarea naturii, numarului, a formei si dimensiunilor
pulberilor recoltate din aer prin comparatie cu particule de natura cunoscuta si prin utilizarea
camerei de numarat Fuchs-Rosenthal in mod analog determinarii numarului de elemente
figurate sangvine.
Stabilirea dimensiunilor particulelor se realizeaza cu ajutorul unui micrometru ocular introdus
in ocularul unui microscop. Au importanta mai ales particulele cu diametrul de 3-5 µ care pot
ajunge pana in alveole si cele de 3-10 µ care sunt retinute in caile respiratorii.