Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Consumul biochimic de oxigen, CBO5, este o analiză care se efectuează la 20 oC, într-
un mediu controlat. Durata analizei poate fi de cinci zile, şapte zile, sau până la 90 de
zile. Analiza măsoară cantitatea de oxigen (O 2) consumată de către bacteriile care
oxidează materiile organice dintr-o probă de apă. Analiza este utilizată pentru
determinarea încărcărilor apei uzate şi a instalaţiilor de tratare a apelor uzate şi pentru
evaluarea randamentului tratării apei uzate.
Valorile consumului biochimic de oxigen sunt de ajutor pentru evaluarea generală a
oxigenului în vederea estimării randamentului instalaţiei de tratare.
Avantajele utilizării aparatului de măsură CBO 5:
Timp minim necesar pregătirii probei;
Timpul total necesar desfăşurării analizei - redus;
Monitorizare uşoară;
Proba este agitată continuu şi menţinută în condiţii naturale. Aparatul asigură un
volum iniţial de aer conţinând 21% oxigen deasupra probei de apă. Agitarea
continuă reface oxigenul dizolvat din probă. Aceasta face ca rezultatele să fie
similare cu cele obţinuite dacă analiza s-ar realiza într-un mediu natural. Metoda cu
diluţie nu furnizează oxigen probei, ceea ce conduce la epuizarea cu până la 89% a
oxigenului;
Rata consumului biochimic de oxigen poate fi observată zilnic fără a perturba proba.
Modificările de presiune din interiorul sistemului închis BODTrak sunt afişate grafic
în mg/l pe un display LCD;
Metoda BODTrak permite îndepărtarea, în mod continuu, a bioxidului de carbon din
sistem, diferenţa de presiune observată fiind proporţională cu cantitatea de oxigen
utilizată;
Bulele formate prin degazare pot determina erori când probele sunt încălzite la
temperatura experimentală. Dispozitivul BODTrak compensează această problemă
prin pornirea testului după atingerea temperaturii de echilibru.
5. Interpretarea rezultatelor
Dacă procedura decurge corect, pe afişaj va apărea o curbă similară celei din manualul
original ( pagina 26).
Dacă o asemenea curbă nu apare, aceasta indică apariţia uneia dintre următoarele
probleme: fie sticla nu a fost bine sigilată şi apar scurgeri, fie conţinutul probei în CBO
este prea mare, întârzierea răspunsului, sau fenomene de nitrificare.
a. Neetanşeitatea recipientului cu probă
Neetanşeitatea recipientului poate determina apariţia unei curbe de tipul B (vezi fig. 4
din manual), sau poate determina lipsa de răspuns a sistemului. În acest caz se verifică
dacă există impurităţi sau urme de murdărie fie în interiorul recipientului, fie dopul de
stîngere sau sigiliul prezintă urme de murdărie.
b. Întârzierea răspunsului
Probele de analizat care au un conţinut insuficient de bacterii pentru perioada de
incubare, coduc la curbe de tipul H (vezi fig. 4 din manual). Pentru o inoculare
corespunzătoare, se vor urmări indicaţiile date la capitolul despre inocularea probei.
De asemenea, aclimatizarea bacteriilor produce condiţii care pot genera curbe tip H.
Aceasta se întâmplă la probele standard, chiar dacă s-a efectuat însămânţarea.
c. Conţinut ridicat în CCOCr
Probele care au o încărcare în CCO mai mare de 350 mg/l, dacă se lucrează cu un
volum de 160 ml probă CBO, produc curbe de tipul K. în acest caz, proba trebuie
diluată, conform procedurii de diluare, sau se va alege un domeniu mai mare de CBO
sau alt volum de probă (vezi „Stabilirea volumului de probă”).
Când nu se poate preciza domeniul de CBO al probei ce urmează a fi introdusă în
lucru, se va determina indicatorul CCOCr pentru a alege domeniul corespunzător de
încadrare pentru CBO.
d. Fenomenul de nitrificare
Un exemplu de nitrificare este dat de forma curbei A N. Oxidarea biologică a azotului
organic are loc, în mod obişnuit, după cinci zile pentru probe de apă menajeră, timp
necesar pentru dezvoltarea bacteriilor de nitrificare; totuşi, o valoare anormal de ridicată
pentru oxigen (mai ales pentru analize pe probe de efluentul final)) este o dovadă a
existenţei bacteriilor de nitrificare care cresc, în mod aprecialbil, consumul chimic de
oxigen.
Controlul problemelor de nitrificare se realizează prin adăugarea inhibitorilor în
recipientul de analiză înainte de introducerea probei de apă.
e. Verificarea preciziei
Pentru verificarea preciziei şi performanţei aparatului de determianre a CBO, se va
efectua un test CBO pe o probă standard şi evaluarea va ţine cont de reactivii chimici
folosiţi, condiţiile fizice de lucru sau efectele biologice descrise în secţiunea anterioară
„Interpretarea rezultatelor”, după cum urmează:
Soluţia standard este un amestec de glucoză şi acid glutamic, de concentraţie 300 mg/l,
componenţii de mestec fiind luaţi în proporţii egale (câte 150 mg/l).
Se prepară 3000 ml soluţie standard, astfel:
1. 3 litri apă distilitată se agită bine, într-un recipient, timp de un minut, pentru
saturare cu oxigen.
2. Se adaugă conţinutul unei pernuţe de nutrient ( BOD Nutrient Buffer Pillow)
corespunzător volumului de 3 litri şi se agită prin răsturnare de câteva ori pentru
dizolvare şi omogenizare.
3. Se adaugă 7 ml soluţie Voluette Ampule Standard Hach (Cat, No 14866-10) într-
un vas de probă.
4. Se adaugă 133 ml soluţie de nutrient, preparată în etapa 2 şi 15 ml agent
însămânţare (va rezulta un conţinut în agent de 10%).
5. Se va iniţia un test conform procedurii generale de analiză pentru CBO, pentru
un domeniu de 0 – 350 mg/l CBO.
6. În acelaşi timp cu determinarea CBO pentru soluţia standard, se va efectua de
asemenea şi un test CBO pe soluţie pură de însămânţare, pentru determinarea
conţinutului CBO al acesteia.
7. La finalul testului vor fi citite valorile finale ale CBO. Valoarea corectă a
conţinutului în CBO pentru soluţia standard ar terbui să fie de 198 ± 30,5 mg/l.
f. Alegerea volumului de probă de analizat
La alegerea volumului de probă necesar pentru determinarea CBO se va ţine cont de
conţinutul în CBO al probei de analizat, după cum urmează:
Tabelul nr. 2: Alegerea volumului de probă luată în lucru
Domeniul selectat CBO, mg/l Volumul de probă luat în lucru, ml
0 – 35 420
0 – 70 355
0 – 350 160
0 – 700 95
Aparatul BODTrak poate măsura valori ale CBO pentru ape de diferite încărcări, având patru
domenii de măsurare.
Pentru rezultate bune, proba trebuie introdusă în lucru oimediat după prelevare. Dacă acest
lucru nu este posibil, probba va fi ţinută la o temperatură de 0-4oC timp de maxim 24 de ore.
g. Diluarea probei
Când consumul chimic de oxigen depăşeşte 700 mg/l, proba trebuie diluată cu apă
distilată lipsită de materii organice sau urme de substanţe toxice cum ar fi clorul,
cuprul şi mercurul. Probele de ape uzate industriale şi ape clorinate conţin substanţe
toxice de care trebuie să se ţină seama în mod special la pornirea unui test CBO,
deoarece prezenţa lor conduce la scăderea valorii CBO. De aceea, acestea trebuie
fie îndepărtate prin metode de eliminare a interferenţelor, fie diminuate prin diluarea
probelor ce urmează a fi introduse în lucru.
Îndepărtarea clorului se poate realiza prin menţinerea probei la temperatura camerei
timp de 1-2 ore înainte de a fi introdusă în lucru.
Îndepărtarea clorului din probele cu un conţinut ridicat de clor se realizează prin
adăugarea de tiosulfat de sodiu 0,025 N în cantitatea necesară rezultată la titrarea
unui volum de 100 ml de probă, preparată, după cum urmează:
Se adaugă 10 ml soluţie standard de 0,02 N de acid sulfuric şi 10 ml soluţie de
iodură de potasiu 100 mg/l peste 100 ml probă conţinută într-un balon erlenmeyer
de 250 ml.
Se adaugă 2-3 picături soluţie indicatoare de amidon şi se agită pentru
omogenizare.
Se titrază cu soluţie de tiosulfat de sodiu 0,025 N până la virajul culorii de la
albastru închis la incolor.
Cantitatea necesară de soluţie de tiosulfat de sodiu care trebuie adăugată în proba
de analizat se calculează cu formula:
ml soluţie de tiosulfat de sodiu 0,025 N = (ml sol. tiosulfat de sodiu 0,025 N
utilizaţi la titrare x ml probă pentru declorinare)/100
Cantitatea de soluţie de tiosulfat de sodiu 0,025 N rezultată din calcul se introduce în
proba de analizat pentru determinarea CBO, se omogenizează cu grijă şi se lasă în
repaus timp de 10 – 20 min înainte de pornirea testului.
Îndepărtarea altor substanţe toxice
Influenţa substanţelor toxice de tipul fenolilor, metalelor grele şi cianurilor se
îndepărtează prin efectuarea a două diluţii succesive asupra probei de analizat
Influenţa pH-ului
Probele care prezintă valori ale pH-ului care depăşesc domeniul de 6-8 unităţi se aduc
la un pH care să se încadreze între limitele domeniului, prin neutralizare cu soluţie 0,1
N de acid sulfuric (în cazul probelor bazice), respectiv cu soluţie 0,1 N hidroxid de
sodiu (în cazul probelor acide).
Influenţa suprasaturării
Probele cu temperatură scăzută pot conţine oxigen dizolvat în cantitate suprasaturată
(peste 9 mg/l oxigen dizolvat). Pentru a îndepărta influenţa suprasaturării cu oxigen,
proba va fi adusă la temperatura de 20 oC, apoi se va umple parţial o sticlă cu o
cantitate de probă şi se va agita viguros timp de două minute.