Sunteți pe pagina 1din 5

LUCRAREA 3

DETERMINARI pH-METRICE SI IONOMETRICE

3.1.DETERMINAREA pH-ULUI SOLUŢIILOR

Consideraţii teoretice
Apa are un caracter amfiprotic, echilibrul reactiei protolitice
exprimându-se prin următoarea constantă de ionizare

Deci apa suferă o reacţie de autoprotoliză, care în formă simplificată se prezintă ca o


reacţie de ionizare.

Gradul de ionizare al apei este foarte mic α = 2*10-9, echilibrul reacţiei este mult
deplasat spre stânga, astfel că în aceste condiţii concentraţia apei la echilibru rămâne
constantă şi poate fi inclusă în Ki.

Mărind concentraţia în ioni de hidrogen, concentraţia în ioni [OH-] scade, astfel încât
produsul ionic KH2O rămâne constant.
Definiţie: pH – ul reprezintă logaritmul zecimal cu semnul schimbat al concentraţiei
ionilor de hidrogen într-o soluţie :

În mod similar poate fi definit pOH – ul:

Între pOH şi pH există relaţia următoare :

Pentru apa pură pH-ul şi pOH-ul sunt egale valoarea lor fiind egalã cu - log 10-7 =
7.Valorile pH-ului şi pOH-ului corespunzătoare diferitelor concentraţii ale ionilor
hidroniu sau hidroxid alcătuiesc scara aciditãţii şi bazicităţii.

pH-ul se poate determina cu ajutorul indicatorilor, cu metoda potenţiometricã sau cu


ajutorul pH-metrului.

1
1. Determinarea pH-ului cu ajutorul indicatorilor

Indicatorii de pH (acido – bazici) sunt substanţe organice a căror formă acidă sau
bazică (moleculară) are o altă culoare decât baza sau acidul conjugat. Dacã aciditatea
soluţiei se modifică (de exemplu prin neutralizare cu o bazã) indicatorul îşi schimbă
culoarea. Schimbarea culorii indicatorului este legată de o modificare de structurã si
are loc într-un interval numit
interval de viraj, specific fiecãrui indicator.
Echilibrul de ionizare al unui indicator este:

de unde se poate deduce:

Deoarece culoarea indicatorului este sensibilă la variaţiile de pH se admite cã forma


acidă [H ln] dă culoarea atunci când concentraţia sa este de 10 ori mai mare decât
[ln-], deci [H ln] = 10 [ln-]. Forma bazică conjugată dă culoarea atunci când [ln-] =
10 [H ln]. Indicatorul trece de la forma acidă la forma bazică atunci când pH-ul
variazã de la pK -1 la pK +1.
Intervalul de viraj este în general de 2 unităţi de pH şi este o măsură a sensibilităţii
indicatorului.

APLICAŢIE. Determinarea mediului acid sau bazic

Aparatură necesară
• Set soluţii indicatori în sticle picurãtoare;
• Soluţii de analizat: acide (HCl, H2C2O4), bazice (NaOH, NH4OH) şi
de diferite pH-uri;
• Cilindru gradat de 10 cm3;
• Stativ de eprubete;
• Hârtie indicatoare de pH.

Mod de lucru
În 6 eprubete se introduc câte 2-3 cm3 apă distilată. În 3 dintre
aceste eprubete se introduce apoi câte o picătură de metiloranj, iar
în celelalte 3 câte o picătură de fenolftaleină, notându-se culoarea
acestora. În 2 eprubete ce conţin indicatorul metiloranj şi
fenolftaleină se introduc 2-3 picături de soluţie HCl notându-se de
asemeni culoarea indicatorilor. În acelaşi mod în alte 2 eprubete
pereche se introduc 2-3 picături de soluţie NaOH notându-se

2
culoarea indicatorului. Se repetă operaţiile pentru 2 soluţii
necunoscute indicând în tabel mediul acid sau bazic.

2. Determinarea pH-ului cu set de indicatori

În acest scop se foloseşte un set de indicatori al căror domeniu de viraj cuprinde scara
de pH 0 - 14 conform tabelului:

Mod de lucru

Într-o eprubetă se introduc 2-3 cm3 soluţie de analizat şi 1-2 picături


indicator IV urmãrindu-se culoarea obţinutã. Culoarea galbenã
indicã un pH<7 iar culoarea albastrã un pH>7. Dacã soluţia este cu
pH<7 se introduc 2-3 cm3 soluţie de analizat şi se adaugă 1-2
picături indicator I. Dacă se obţine culoarea roşie pH-ul este < 1,2
iar dacã se obţine culoarea galbenã pH-ul este > 2,8. Se repetã în
continuare acest procedeu notându-se în caiet observaţiile până
când se stabileşte că pH-ul este cuprins într-un interval cât mai
restrâns. De exemplu: între 4,4 - 6,2 culoarea roşie a indicatorului III
şi galbenã a indicatorului IV. Se comparã apoi rezultatul cu valoarea
pH-ului măsurat cu hârtia universalã de pH.
Rezultatele se trec in tabelul de mai jos.

3
3. Determinarea pH-ului cu ajutorul pH-metrului

Se poate utiliza pH-metru de laborator sau pH-metru portabil.


Caracteristici tehnice ale aparatului
• Moduri de funcţionare: pentru măsurarea pH-ului şi potenţialului redox
• Precizie de măsură pH: 0,00 - 14,00/ ± 0,01pH;
mV: ± 1250 mV/ ± 1 mV
ºC: 0,0 - 100 ºC / ± 0,2 K
Timp de funcţionare cu acumulator: 70 ore
cu baterie: 500 ore
• Temperatura de lucru: (-5 ÷ 50) ºC;

Mod de lucru

Înaintea efectuării măsurătorilor se face calibrarea aparatului. Acesta constă în:


1. selectăm modul de calibrare iar apariţia mesajului se introduce senzorul în
prima soluţie de calibrat .
2. 2.Se apasã tasta RUN enter, moment în care instrumentul determinã o valoare
stabilă.
3. Senzorul se clăteşte în apă distilată.
4. La apariţia celui de-al doilea mesaj, acesta se introduce în cea de-a doua soluţie
de calibrare.
5. Se determină din nou o valoare stabilă.
6. Se apasă scurt tasta RUN enter şi mai apoi se trece la măsurarea propriu-zisã.

Mãsurarea potentialului redox


1.Se apasã tasta MODE RUN până la selectarea modului "mV".
2. Se imerseazã senzorul în soluţie şi se citeşte potenţialul redox. Se recomandã ca
membrana electrodului să se păstreze în permanenţã umedă, iar în timpul pauzelor de
mãsurare să se acopere cu capacul.

Mãsurarea directã a pH-ului:


La determinarea pH-ului unei soluţii se foloseşte electrodul de hidrogen şi de
sticlã deoarece potenţialul care apare la interferenţa membranã de sticlã soluie este
determinat exclusiv de concentraţia ionilor de H2 prezenţi în soluţia în care a fost
introdus. Prin apăsarea tastei MODE RUN se selectează modul "pH". Se imerseazã
senzorul în soluţie, se scoate se clãteşte cu apă distilată, după care se imersează încă o
dată citind valoarea pH-ului afişată pe ecran.

4
Mãsurarea temperaturii
Se apasă tasta MODE RUN până la selectarea modului " ºC "Se imerseazã în
soluţie şi se citeşte temperatura.
Compensarea temperaturii:
Acesta se face doar pentru determinarea în mod direct a pHului şi ea se poate
manual sau automat. Pentru compensarea manualã temperatura de referinţã se alege
astfel: se apasă tasta MODE RUN pânã obţinem domeniul " ºC ", se afişeazã
temperatura ajustată anterior, după care din tasta ▼▲ ajustăm această temperatură.

Aplicatie

Se prepara 100 ml solutie Na2SO4 0.2g/l si 100 ml solutie NaHCO3 0.2g/l.


Se iau cate 20 ml din fiecare si se amesteca intr-un pahar berzelius.
Se fac 3 probe, se determina pH-ul solutiei obtinute si se ajusteaza pH-ul cu
NaOH sau H2SO4 la urmatoarele valori:
a) pH=5
b) pH= 8
c) pH= 3