Scrisoare scrisă

în anul 2070

www ww w www w
Wwwwww w w ww w wwwwwwww
wwwwwww w w w wwwww ww w
w w www wWwwwww w w ww w
wwwwwwww wwwwwww w w ww
www ww w www wWwwwww w w
ww w wwwwwwww wwwwwww w
w w wwwww ww w w w www w
Wwwwww w w ww w
wwwwwwwwWwwwww w w ww w
wwwwwwww wwwwwww w w w
wwwww ww w w w www
wWwwwww w w ww w
wwwwwwww wwwwwww w w ww
www ww w www wWwwwww w w
ww w wwwwwwww wwwwwww w
w w wwwww ww w w w www w
Document paru dans la revue Wwwwww w w ww w wwwwwwww
"Crónica de los Tiempos"
d’avril 2002.

Ria Slides
 Suntem în anul 2070.
Am 50 de ani, dar arăt de 85.
Am multe probleme pentru că
beau prea puţină apă.
Cred că nu îmi mai rămâne
mult timp.
Astăzi sunt unul dintre cei mai
în vârstă în societatea în care
trăiesc.

Ria Slides
 Îmi amintesc când eram de 5 ani.
Totul era diferit.

În parcuri erau pomi mulţi, casele aveau

grădini frumoase şi puteam să stau
sub duş chiar şi o oră.

Acum folosim prosoape cu ulei mineral

ca să ne curăţim .

Ria Slides
 Înainte, toate femeile îşi arătau cu
mândrie frumosul lor păr.
Astăzi trebuie să-şi radă capul ca să-l
păstreze curat fără să se
foloseasca de apă
Înainte, tata spăla maşina cu furtunul de
stropit.

Astăzi legea interzice cu stricteţe

asemenea practici.

Ria Slides
 Îmi amintesc că existau multe
tabele care scriau “ATENŢIE LA
APĂ”, dar nimeni nu le băga
in seamă. Oamenii credeau
că apa este inepuizabilă.

 Astăzi, toate fluviile, râurile,

lacurile şi apele subterane
sunt iremediabil contaminate şi
secate.

Ria Slides
 Tot peisajul înconjurător nu mai este decât
un deşert fără sfârşit.
Infecţiile gastrointestinale, bolile de piele şi infecţiile
urinare sunt principalele
cauze de deces.
Ria Slides
 Industria a paralizat şi procentajul şomajului
a atins cote dramatice.
Fabricile de desalinizare a apei de mare sunt principalul
domeniu de producţie.
Dau muncitorilor
apă potabilă în loc de salariu.

Ria Slides
Atacurile pentru un bidon de apă sunt obişnuite
pe drumurile de-acum pustii.
Hrana este în proporţie de 80% sintetică.
Ria Slides
 Înainte ni se recomanda să bem
8 pahare de apă pe zi.

Astăzi nu am dreptul să beau decât

o jumătate de pahar.

Ria Slides
 Pentru că nu ne putem spăla hainele le aruncăm, ceea ce măreşte
munţii deja enormi de gunoaie.
Ne-am reîntors la folosirea latrinelor ca în secolul trecut, pentru că sistemele de
canalizare subterane nu pot funcţiona fără apă.

Ria Slides
Oamenii stau faţă în faţă cu spaima: corpurile lor sunt astenice,
zbârcite de deshidratare, rănite de radiaţia infraroşie
pe care nu o mai filtrează atmosfera
din cauza găurii de ozon.

Ria Slides
Din cauza deshidratării pielii, o femeie de
20 de ani arată de 40.

 Oamenii de stiinţă
fac cercetări, dar nu se vede nici o
soluţie la orizont.
Nu putem fabrica apă.

Concentraţia de oxigen s-a redus

din cauza lipsei de vegetaţie, ceea ce a dus la
scăderea capacităţilor intelectuale ale
noilor generaţii.
Ria Slides
Morfologia spermatozoizilor multor bărbaţi
s-a modificat …

…ceea ce a dus la naşterea

de copii – victime,
cu mutaţii şi
malformaţii.

Ria Slides
 Guvernul ne obliga să plătim pentru aerul pe care îl respirăm:
137 m3/persoană/zi.

Cei care nu pot plăti sunt izgoniţi din

“zonele aerisite”, înzestrate cu plămâni
mecanici uriaşi, care funcţionează cu
energie solară.

Aerul nu este de foarte bună calitate, dar cel puţin putem să respirăm.

Media de viaţă este de 35 de ani.

Ria Slides
 Câteva ţări au reuşit să conserve
insule de vegetaţie cu apă curgătoare curată.
Aceste zone sunt supravegheate foarte
sever de către armată.

Apa a devenit un bun rar, o

comoara inestimabilă, mult mai
valoroasă decât aurul şi
diamantele.

Ria Slides
Aici nu mai există copaci, pentru că
nu plouă aproape niciodată.
Şi când începe să plouă, nu cade decât
ploaie acidă.

Nu mai există anotimpuri

din cauza schimbărilor de climă
(fenomenul de seră) datorate activitaţii
oamenilor secolului XX, care au poluat
mediul înconjurător.

Şi totuşi prevăzusem că trebuie să ne conservăm

mediul înconjurător, dar
nimeni nu a făcut nimic.

Ria Slides
Când fiica mea îmi cere să-i povestesc cum era
pe când eram eu tânăr, îi spun că
pădurile erau frumoase.

Îi vorbesc despre ploaie, despre flori,

despre plăcerea de a înota şi de a
pescui în râuri şi lacuri şi
de a bea câtă apă doreşti.

Şi despre buna sănătate a oamenilor.

Ria Slides
 Mă întreabă:
-Tată! De ce nu mai există apă?

Mi se pune un nod în gât….

Ria Slides
 Nu pot să încetez să mă consider
vinovat, pentru că aparţin
generaţiei care a desăvârşit
distrugerea mediului înconjurător,
neluând în serios
nenumăratele avertismente.

Aparţin ultimei generaţii care ar fi putut

schimba cursul evenimentelor,
dar care
a hotărât altfel.

Ria Slides
 Astăzi, copiii noştri plătesc
scump asta.

Ria Slides
 Cred sincer că viaţa pe acest Pământ
nu o să mai fie posibilă de acum încolo, pentru că
distrugerea mediului a ajuns într-un
punct fără întoarcere.

Ria Slides
Cât aş dori să mă fi putut întoarce înapoi şi într-un oarecare fel să fi făcut
întreaga omenire să înţeleagă …

... în clipa în care puteam încă să facem ceva

ca să ne salvăm planeta!

Ria Slides
 Trimiteţi această scrisoare tuturor
cunoscuţilor, nu va fi decât un minuscul
semnal de alarma pentru deşteptarea
conştiinţei universale.
Apa trebuie salvată.
Nu este vorba de un joc, este deja realitatea
noastră. Faceţi asta pentru copiii voştri.
Dacă nu-i aveţi încă, s-ar putea ca într-o zi
să-i dobândiţi.
Să nu le lăsăm Infernul moştenire… Să le
lăsăm viaţa!

Auteur : Ria Ellwanger, en collaboration avec Lopez Chavez Ariel Alahin

riaellw@globo.com, alainlopez909@hotmail.com
Texte : revue "Crónica de los Tiempos“, d’avril 2002.
Musique: Chopin - Tristesse
Images : Getty Images
RiaTraduction
Slides française “maison”: Eva Sagasti generationsfutures.net