Sunteți pe pagina 1din 13

Ce este un pH metru?

Schema de principiu la masurarea


Ce prezintă metoda de pH-metrie?
Prin noţiunea de pH se înţelege un parametru de măsurare a acidităţii (bazicităţii) unei
substanţe, respectiv concentraţia ionilor hidroniu H+3O.
•Pentru soluţiile foarte diluate se consideră că pH nu mai este egal cu concentraţia ionilor
hidroniu, ci cu concentraţia molară a soluţiei.
•Pentru apa pură, la temperatura de 25C, pH= 7. Gama uzuală de valori pentru pH este 1…
14, valorile 1…7 corespund soluţiilor acide, iar valorile 7…14 corespund soluţiilor bazice.
Valori reprezentative al pH-ului
Valoarea pH-ului este utilizată, în general, pentru a indica proprietăţile acide sau bazice ale unor medii
lichide. 0-7 acid 7-14 bazic 7-neutru
Cum se calculă pH-ul?
Formula de calcul
Pentru determinarea pH-ului se foloseşte reprezentarea activitaţii ionului de hidrogen în soluţie. pH-
ul reprezintă de fapt reversul logaritmic a concentraţiei ionului de H+(H +3O):

aH+ reprezintă activitatea ionilor de H+ , şi nu este similară cu concentraţia ionilor. Activitatea


reprezintă concentraţia efectivă a ionilor de hidrogen, şi este de fapt capacitatea celorlalţi ioni de a
bloca participarea ionului de H + la diferite reacţii chimice. În soluţiile diluate activitatea este
aproximativ egală cu valoarea concentraţiei ionului H +(H3O-). Ţinând cont de acestea pH-ul se
exprimă astfel:

Opusul pH-ului este pOH care măsoară concentraţia ionului OH, respectiv bazicitatea soluţiei. Ţinând
cont de disocierea apei:

şi de constanta acestui proces Kw(constanta de disociere a apei) vom avea:

Ţinând cont de logaritmi, apar relaţiile:


Prin ce poate fi masurat pH-ul?
pH poate fi măsurat prin:
Adăugarea unui indicator de pH în soluţia de analizat. Culoarea variază în funcţie de pH-ul soluţiei. Utilizarea
indicatorilor pentru determinări calitative trebuie să ţină cont de variaţia de culoare a acestuia funcţie de pH-ul soluţiei (de
preferat sunt indicatorii care virează pe un interval de pH cât mai mic).
Determinarea exactă a pH-ului se face prin metode combinate: utilizarea de indicatori împreună cu metode
spectrofotometrice, pentru identificarea fiecărui constituent ce influenţează pH (culoarea indicatorului)
utilizarea unui pH-metru cu electrozi de pH selectivi: electrodul de sticlă, electrodul de hidrogen, electrodul de chinhidronă.
Metodele electrometrice de măsurare a pH-ului se bazează pe diferenţa de potenţial care apare între un electrod
metalic cufundat într-o soluţie care conţine ionii săi şi soluţia respectivă, diferenţă de potenţial, care depinde de concentraţia
acestor ioni şi temperatură.
La suprafaţa de contact dintre electrodul metalic şi soluţia care conţine ionii acelui metal (sau între două soluţii de
concentraţii ionice diferite, dintre care una este cunoscută iar cealaltă necunoscută, separate printr-un perete semipermeabil)
apare diferenţa de potenţial care este dependentă de activitatea ionică, respectiv de concentraţia soluţiei necunoscute. Prin
măsurarea diferenţei de potenţial se poate determina deci, concentraţia soluţiei necunoscute.
Pentru a putea măsura potenţialul unui electrod fără soluţie este necesară utilizarea a încă unui electrod, care să
facă “contactul” la electrolit, denumit electrod de referinţă al cărui potenţial faţă de soluţie trebuie să fie independent de
concentraţia ionilor de hidrogen din soluţie. Se formează în acest fel un “element galvanic”.
Electrodul primar, pentru aproximativ toate măsurarile de pH, este electrodul de hidrogen. Datorită unor serii de
inconveniente de ordin experimental, electrodul de hidrogen este înlocuit în măsurările curente de pH cu alţi electrozi
indicatori ai activităţii ionilor de hidrogen: electrodul de sticlă, electrodul de chinhidron, elctrodul de antimoniu. Dintre toate
acestea, cel mai utilizat este electrodul de sticlă.
Electrozii de referinţă utilizaţi în cele mai multe cazuri sunt elctrodul de calomel saturat şi electrodul de argint-
clorură de argint. Dintre aceştia, electrodul de calomel saturat este cel mai utilizat.
Deci, determinarea concentraţiei ionilor de hidrogen se face prin măsurarea tensiunii termoelectromotoare care
apare între doi electrozi cufundaţi în soluţia de analizat.
Princiupiu de lucru a pH-metrului

1. Dispozitivul este conectat la rețea și încălzit timp de cel puțin 30 de minute înainte de testare
2. Dispozitivul este verificat utilizând soluții tampon standard cu un pH de 3,57; 4,00; 5,00; 6,88; 9,22 la o temperatură
de 20°C conform instrucțiunilor atașate dispozitivelor.
3. După verificare, electrodul de referință și electrodul de sticlă sunt spălați bine cu apă distilată.
4. Apoi, capetele electrodului de sticlă sunt scufundate într-o soluție de testare pre-pregătită
5. După ce citirile dispozitivului iau o valoare constantă, valoarea pH-ului este calculată pe scara dispozitivului.
6. După fiecare măsurare, electrodul de referință și electrodul de sticlă sunt spălați bine cu apă distilată și electrodul de
sticlă se șterge bine cu hîrtia de filtru, astfel ca să nu ramînă urme de apă.
Principiu de acțiune a pH-metrului

PH-metrul este calibrat cu soluții cu pH cunoscut, de obicei înainte de fiecare utilizare, pentru a asigura
precizia de măsurare.
Pentru a măsura pH-ul unei soluții, electrozii care sunt folosiți ca și sonde, care sunt scufundate în
soluțiile de test și ținuți acolo suficient de mult timp pentru ca ionii de hidrogen din soluția de test să se
echilibreze cu ionii de pe suprafața sferei electrodului de sticlă. Această echilibrare oferă o măsurătoare
stabilă a pH-ului.
La scufundarea electrodului de sticlă și a electrodului de referință în soluția de testare, se creează un
circuit electric, în care există o diferență de potențial ce este detectată de voltmetru. Circuitul poate fi
considerat că merge de la elementul conductor al electrodului de referință, prin soluția de clorură de
potasiu, prin membrana ceramică înspre soluția de test, apoi prin sticla selectivă a ionilor de hidrogen
de pe electrodul de sticlă, prin soluția din interiorul electrodului de sticlă spre sârma de argint din
electrodul de sticlă, și în cele din urmă prin voltmetrul dispozitivului de afișare.
Principiu de acțiune a pH-metrului
Tensiunea variază de la o soluție de test la
alta, în funcție de diferența de potențial creată de
diferența în concentrația ionilor de hidrogen de pe
fiecare parte a membranei de sticlă, dintre soluția
de test și soluția din interiorul electrodului de
sticlă. Toate celelalte diferențe de potențial din
circuit nu variază odată cu pH-ul și sunt corectate
prin intermediul calibrării. Pentru simplitate,
multe pH-metre utilizează o sondă combinată,
construită cu electrodul de sticlă și cel de referință
aflați într-o singură sondă.
pH-metrele potențiometrice măsoară
tensiunea dintre doi electrozi, și afișează rezultatul
transformat într-o valoare corespunzătoare pH-
ului. Acestea cuprind un simplu amplificator
electronic și o pereche de electrozi, sau,
alternativ, o combinație de electrozi, și un tip de
display calibrat în unități pH. De obicei, are un
electrod de sticlă și un electrod de referință, sau o
combinație de electrozi. Electrozii, sau sondele,
sunt introduse în soluția ce urmează a fi testată.
Calibrare a pH-metrului
Institutul German pentru Standardizare publică un standard pentru măsurarea pH-ului cu ajutorul pH-
metrelor, DIN 19263.[18]

Măsurătorile foarte precise solicită ca pH-metrul să fie calibrat înainte de fiecare măsurare. Mai mult, de
obicei, calibrarea este efectuată o dată pe ziua de utilizare. Calibrarea este necesară deoarece electrodul
de sticlă nu da un potențial electrostatic reproductubil pe perioade mai lungi de timp
În concordanță cu principiile de bună practică de laborator, calibrarea este efectuată cu cel puțin două
soluții tampon standard care acoperă intervalul de valori pH ce urmează a fi măsurate. Pentru scopuri
generale, soluții tampon de pH 4.00 și pH 10.00 sunt potrivite. PH-metrul are o calibrare de control
pentru a seta citirea ca fiind egală cu valoarea primului tampon standard, și un al doilea control care
este folosit pentru a regla citirea contorului la valoarea celui de-al doilea tampon. Un al treilea control
permite ca temperatura să fie stabilită. Plicuri cu soluții tampon standard, disponibile de la o varietate
de furnizori, de obicei documentează , dependența de temperatură a soluției tampon de control.
Măsurători mai precise, uneori necesită calibrare la trei valori diferite ale pH-ului. Unele pH-metre au
inclusă corecția coeficientului de temperatură, prin termocuplă introduse în sondă. Procesul de calibrare
corelează tensiunea produsă de sondă (aproximativ 0.06 volți per unitatea de pH) cu scara pH-metrului.
O bună practică de laborator spune că, după fiecare măsurare, sondele trebuie să fie clătite cu apă
distilată sau apă deionizată pentru a elimina orice urme de soluție măsurată, șterse cu prosoape fine
pentru a absorbi restul de apă care ar putea dilua proba și astfel să altereze citirea, și apoi să fie
scufundat într-o soluție de păstrare potrivită pentru tipul respectiv de sondă.

S-ar putea să vă placă și