1.

Definitia electrodului
Prin electrod se ințelege un sistem format dintr-un conductor
electronic (metal) si electrolitul din jurul său (sare a metalului
respectiv).
Alături de electrodul de referinta, in determinarile
potentiometrice se foloseste electrodul indicator, al carui
potential se modifică in functie de concentratia ionilor din
solutie.
2.Alcatuirea electrodului.

Electrodul de referință (de comparare) poate fi electrodul de

calomel. În acest electrod, metalul este mercurul (Hg) iar
electrolitul soluţia saturată de clorură de potasiu KCl şi de
calomel (Hg2Cl2). Acestea sunt introduse într-un tub de sticlă
prin care trece un contact de platină.
Electrodul indicator (de măsurare) este din sticlă. Acesta este
format dintr-o membrană sferică de sticlă în care se află soluţie
tampon iar în soluţie un contact de platină.
3.Definitia potentialului de electrod
La suprafața de contact dintre conductorul electronic și
electrolit se stabilește o diferență de potențial numită potențial
de electrod.
In potențiometria directă se înregistrează în prima etapă o curbă
(sau grafic), în coordonate: potenţial de electrod - concentraţia
speciei de analizat, şi apoi, într-o a doua etapă, se măsoară
potenţialul de electrod din soluţia supusă analizei. Din curba
înregistrată se obţine concentraţia necunoscută.
4.Principiul metodei electrometrice.
Principiul metodelor electrometrice se bazează pe măsurarea
concentraţiei ionilor de hidrogen cu ajutorul diferenţei de
potenţial electric E, a doi electrozi (un electrod de referință și
un electrod indicator) introduşi în suspensia sau extractul
probei de analizat.
Pentru determinarea pH-ului, cei doi electrozi se cufundă în
soluţia de analizat, formând un element galvanic. Forţa
electromotoare, DE, a elementului galvanic constituit se
măsoară cu ajutorul pH-metrului. Reacţia probei se citeşte
direct pe scala aparatului.
5.Electrod de referinta
Electrodul de referință (de comparare) poate fi electrodul de
calomel. În acest electrod, metalul este mercurul (Hg) iar
electrolitul soluţia saturată de clorură de potasiu KCl şi de
calomel (Hg2Cl2). Acestea sunt introduse într-un tub de sticlă
prin care trece un contact de platină. Are potenţialul constant
neinfluenţat de pH-ul soluţiei analizate.
6.Electrod indicator
Electrodul indicator (de măsurare) este din sticlă. Acesta este
format dintr-o membrană sferică de sticlă în care se află
soluţie tampon iar în soluţie un contact de platină. Potentialul
acestuia se modifică in functie de concentratia ionilor din
solutie.
7.Ce este un pH metru? Descriere.
pH-metrul este un aparat electronic universal, de mare precizie
si este adecvat in special pentru celule de pH, care contin
electrozi de sticlă. pH-metrul este un voltmetru electronic
prevăzut cu un amplificator în două trepte, cu o mare stabilitate
a punctului de zero, care poate fi fixat într-un domeniu foarte
larg. Curentul continuu este transformat în curent alternativ,
amplificat și apoi redresat. Instrumentul indicator prezintă o
scală gradată în unități de pH, dar care poate fi folosită și pentru
citirea în milivolți(mV).
pH-metrul este o celula galvanica ce contine un electrod
combinat care formeaza celula electrochimica ce are 2 electrozi
cu potential diferit
Etalonarea pH-metrului se face cu cel puțin două soluții tampon
pentru etalonare.(reglare)
8.Definirea limitelor de pH pt caracterizarea
aciditatii/bazicitatii solutiilor.
pH<=2 puternic acid
pH intre 2-4 acid
p H intre 4-6,5-slab acid
p H intre 6,5-7,5-neutru
p H intre 7,5-10-slab alcalina
p H intre 10-12-alcalina
p H > = 12-puternic alcalin
9.Definirea solutiilor tampon. Exemple.
Soluțiile tampon sunt amestecuri de cel puțin două substanțe
care împreună conferă sistemului obținut proprietatea de a
menține pH-ul constant (în anumite limite) atunci când
întervine o modificare acido-bazică asupra sistemului.
Cele două soluții tampon trebuie alese astfel încât să prezinte o
diferență de pH care să nu depășească patru unități, iar pH-ul
soluției de analizat să fie situat între acestea (FRX, pag.1026-
1033)
Exemple: HCl 0,1 mol/L;KCl 0,1 mol/L; acid citric 0,1 mol/L;
Na2HPO4 0,2 mol/L(fosfat acid de sodiu); tetraborat de
sodiu(Na2B4O7 . 10H2O) 0,05 mol/L; NaOH 0,1 mol/L.
(FRX, pag. 1031)
10.Principiul metodei potentiometrice
Metoda potentiometrică folosește pentru determinarea
concentrației ionilor, măsurători de tensiune electromotoare,
creată între doi electrozi diferiți.
In potențiometria directă se înregistrează în prima etapă o curbă
(sau grafic), în coordonate: potenţial de electrod - concentraţia
speciei de analizat, şi apoi, într-o a doua etapă, se măsoară
potenţialul de electrod din soluţia supusă analizei. Din curba
înregistrată se obţine concentraţia necunoscută.
11. In ce consta titrarea potentiometrica
Titrarea potentiometrică, constă în stabilirea variației
potențialului electrodului indicator în funcție de volumul
de reactiv adăugat.
Titrarea potentiometrica se bazeaza pe folosirea ca
indicator in reactiile de titrare, a unui electrod polarizat,
ale carui variatii de potential se modifica in functie de
reactivul adaugat sau in raport cu ionul de titrat din pahar
Componente :biureta-contine reactivul de titrare,pahar
Berzelius-contine sol de analizat,electrodul combinat
introdus in sol de analizat,agitator magnetic.
12.Definitia si utilizarea unei pile utilizate in metoda
potentiometrica
Metoda titrarii potentiometrice consta in masurarea
F.E.M.(forta electromotoare) a unei pile formate din:
electrod indicator, solutie de analizat, electrod de
referinta, si reprezentarea intr-o diagrama a variatiei
F.E.M. in functie de cantitatea de 12eactive adaugata.
Astfel se obțin curbe potențiometrice cu ajutorul cărora
se stabilește punctul de echivalență al reacției efectuate.
La determinarea F.E.M. a celulelor galvanice se ține
seama de faptul ca F.E.M. reprezintă diferența de
potențial ce apare între doi electrozi ai unei celule
galvanice, când prin circuitul exterior trece un curent
apropiat de zero.
13. Etapele titrarii conductometrice,celula
conductometrica.
Conductibilitatea se masoara in siemens x cm-1,
Etalonarea se face cu soluţii etalon de clorură de potasiu,
KCl, a cărei conductivitate este cunoscută exact.
Intr-o soluţie de acid tare (HCl) se adaugă treptat o bază
tare (NaOH), conductanţa soluţiei se modifică, la început
scade, reacţia continuă până când neutralizarea este
completă. Apoi, continuând adăugarea de bază,
conductanţa soluţiei creşte din nou, la punctul de
echivalenţă este sfârşitului neutralizării.
În cursul unei titrări, celula conductometrică se va
schimba. Conductanța celulei care conține soluția se va
schimba pe măsură ce se efectuează titrarea. Viteza de
schimbare a conductanței pe măsură ce se adaugă o
soluție, este diferită de viteza de schimbare a
conductanței atunci când se adaugă un exces din acea
soluție.
14.Aliura curbei de titrare potentiometrica a unui
ACID TARE cu o BAZA TARE.Cum se obtine
curba de titrare potentiometrica.
Acid tare-HCl Baza tare NaOH
Etape
-Dilutia HCl 0,1 M-cu o pipeta luam HCl (5ml)aducem la balon cotat
de 50 ml adaugam apa distilata pana la baza gatului balonului apoi
adaugam cu o piseta apa distilata pana la semn.Avem o sol de conc
aprox 0,1,pt det conc exacte se fol o subst etalon Na2CO3(carbonat de
sodiu)
-Standardizare sol NaOH 0,1N-un volum de sol de analizat se aduce
cantitativ in balon cotat se completeaza cu apa distilata pana la semn se
omogenizeaza,din balonul cotat se iau cu pipeta probe necesare
standardizarii se introduc in flacon Erlenmeyer se adauga apa distilata
,1-2 pic de indicator fenolftaleina pana apare o coloratie slab rosu
-Titrarea potentiometrica-in biureta avem baza tare NaOH ,in pahar
acid tare HCl, cu o pipeta luam un volum de sol acid clorhidric 0,1 M
se introduce în balonul cotat de 50 şi se aduce la semn cu apă distilată.
Proba se trece cantitativ într-un pahar Berzelius. În soluţie se introduce
electrodul spălat cu apă distilată şi uscat cu hîrtie . Se adauga un agitator
magnetic,se porneşte agitarea şi se notează valoarea pH-ului indicată
de aparat. Se titrează adăugând volume de soluţie de bază (NaOH
0,1M). După fiecare adiţie de reactiv se porneşte agitarea timp de 20 –
30 secunde, se opreşte şi se citeşte valoarea pH-ului afişată de aparatul
de măsură şi se înregistrează în tabelul . Se reia adăugarea de hidroxid,
agitarea şi măsurarea pH-ului soluţiei. Se continuă adăugarea de reactiv
de titrare până când valorile bazice ale pH-ului nu se mai modifică după
4 adiţii succesive de hidroxid de sodiu.
Volumul de echivalenta se calculeaza prin legea echivalentilor chimici
se afla din curba de titrare-volumul solutiei de reactiv de titrarte necesar
transformarii cantitative a speciei chimice de analizat
Probleme
1.Standardizare HCl sol aprox 0,1 M.Mod de lucru
Se măsoară cu o pipetă un volum de solutie de acid clorhidric şi se
aduce într-un vas completându-se volumul cu apă distilată. Soluţia
astfel obţinută este o soluţie de concentrație aproximativ 0,1n, de
aceea trebuie să i se determine concentraţia exactă exprimată prin:
titru, factor şi normalitate.
Determinarea concentraţiei exacte a soluţiei de acid clorhidric se face
cu o substanţă etalon carbonatul de sodiu anhidru.
Este necesar să se prepare o soluţie 0,1n de carbonat de sodiu
Na2CO3are masa M = 106, și Eg = 53,are un caracter bazic,se
foloseste ca indicator m.o.
2HCl+2Na2CO3=H2O+CO2+2NaCl
Deci, pentru a prepara 100 mL soluţie 0,1n de Na2CO3 se vor
cântări la balanţa analitică x mg
Na2CO3, care se aduc cantitativ într-un balon cotat de 100 mL,
iar după dizolvarea carbonatului de sodiu se aduce la semn cu
apă distilată şi se omogenizează.
Standardizarea HCl
Din soluţia etalon de Na2CO3 se iau probe cu o pipetă, se
aduc într-un flacon Erlenmeyer de 50 – 100 mL, se adaugă
puţină apă distilată ( ~ 25 mL ), 1-2 picături metilorange şi se
titrează cu soluţie de acid clorhidric din biuretă până când
indicatorul virează de la galben la portocaliu; după aceasta se
încălzeşte la fierbere 2–3 minute pentru eliminarea dioxidului
de carbon şi se continuă titrarea până la virajul indicatorului în
portocaliu, dacă în timpul încălzirii culoarea a revenit la galben.
Se citeşte volumul de acid clorhidric folosit la titrare. Se repetă
operaţia până ce se obţin rezultate concordante, adică volumele
folosite la titrare să nu difere între ele cu mai mult de 0,2 – 0,4
mL. Se face media acestor volume.
2.Standardizarea NaOH sol aprox 0,1 M.Mod de lucru
Standardizarea se face cu sol de acid oxalic

2NaOH + H2C2O4 = Na2C2O4 + 2H2O

Din soluţia etalon de acid oxalic 0,1 n se măsoară cu o pipetă

soluţie, se aduc într-un flacon Erlenmeyer, se diluează cu puţină
apă distilată se adaugă 4-5 picaturi de fenolftaleină şi se titrează
cu soluţia de NaOH din biuretă, picatură cu picatură, până la
coloraţia soluţiei în slab roşu. Se notează volumul de NaOH din
biuretă folosit la titrare (V1 mL). Se repetă determinarea până se
obţin rezultate concordante. Se notează de fiecare dată volumul
folosit la titrare. Sfârşitul reacţiei este pus în evidenţă cu ajutorul
fenolftaleinei (pH-ul la punctul de echivalenţă este 8,01 pentru
o soluţie 0,1 n la temperatura de 20 0C.)

Prepararea sol de acid oxalic - se cântăreşte la balanţa analitică

pe o sticlă de ceas acid oxalic, se aduce cantitativ cu apă distilată
într-un balon cotat. După dizolvarea cristalelor de acid oxalic,
se completează cu apă distilată până la semn şi se omogenizează
soluţia.
3. Standardizarea KMnO4 sol aprox 0,1 M. Mod de
lucru.

(1) Se măsoară cu pipeta un volum VFe(II) din solutia etalon de

concentratie 0,01mol/L de Fe(II) (de exemplu 1,5 mL) şi se
transferă într-un pahar Berzelius.
(2) Se diluează cu o cantitate minimă de apă distilată.
(3) Se introduc în pahar cei doi electrozi, bara magnetică pentru
agitare şi se porneşte agitarea solutiei cu o viteză moderată.
(4) Biureta se umple cu solutia reactivului de titrare.
(5) Electrozii se conectează la milivoltmetru.
(6) Se notează prima valoare a indicatiei instrumentului de
măsură.
(7) Se fac adaosuri succesive din solutia de MnO4 - , cu un
increment de 0,1 mL, după fiecare adaos notându-se indicatia
milivoltmetrului.
(8) Datele se trec într-un tabel care cuprinde pe coloane volumul
de titrant adăgat, Va, şi respectiv valoarea tensiunii
electromotoare a celulei, cel ε , în mV.
(9) Titrarea se continuă cu cel putin 8 – 10 adaosuri după
observarea saltului de potential din jurul echivalentei.

2KMnO4 + 10FeSO4 + 8H2SO4 = 5Fe2(SO4)3 + 2MnSO4 + K2SO4 +

8H2O