CURSNT.

8-pH-metria
c
o

Naliunigenerale despre pH
Mdsurarea pH-ului

thtinilia pH-ului
Prin noliunea de pH se inlelege un Wrdflretru de mdsunre

a aciditdlii (bazicittfii) unei

substanle, respectiv concentralia ionilor hidroniu HO. Pentru solufiile foarte diluate se consideri cd pH
nu mai este egalcu concentrafia ionilor hidroniu, cicu concenlralia molard a soluliei.

Pentru apa puri, la temperatura de 25oC, pH= 7. Gama uzuali de valori pentru pH este 1.,.14,
valorile

\*

,.

.7 corespund soluliilor acide, iar valorile

7 . ..14

corespund soluliilor bazice.

Valoarea pH-ului este utilizatS, in general, pentru a indica proprietSlile acide sau bazice ale unor

mediilichide.
0-7

ari.d

,+

acid

7-14

bazic

7-neutru

Formulo de calcul

Pentru determinarea pH-ului se folosegte reprezentarea activitalii ionului de hidrogen in solufie. pH-ul
reprezintd de fapt reversul logaritmic a concentraliei ionului de H+(H

Irll

*3O):

[g iug . ]

aH* reprezinti activitatea ionilor de H*, $i nu este similard cu concentralia ionilor. Activitatea reprezinti concentralia

*
efectivd a ionilor de hidrogen, 5i este de fapt capacitatea celorlalli ioni de a bloca participarea ionului de H

la

diferite reaclii chimice. in soluliile diluate activitatea este aproximativ egald cu valoarea concentraliei ionului
H.(H3O-).

nI{

]indnd cont de acestea pH-ul

r -t*#

se exprimd astfel:

- -tg ltH.ll

poH
Opusul pH-ului este pOH care mdsoard concentrafia ionului OH, respectiv bazicitatea solu]iei. Jinind cont de
disocierea apei:

FI1{l

o==+.

ff+ + {1ff*

gi de constanta acestui proces Kw(constanta de disociere a apei) vom avea:

:[t,,.

fJ11 ft116--

lg ^[{,,, - lg rirr*

: tt,-'l

I'

iX rr,,1'

lin6nd cont de logaritmi, apar relaliile:

-1J:htyl*fhrl,,1;
1:{.}H - - lg r{*g -

1l + Ig rr11-r - lJ

Formulele sunt valabile pentru temperatura de 298.15

1:H

K (25 "C).

Mdsuroreo pH-ului
pH poate fimdsurat prin:

Addugareo unui indicotor de pH in solulia de analizot. Culoarea variazd in funclie de pH-ul soluliei. Utilizarea

indicatorilor pentru determiniri calitative trebuie si Iind cont de varialia de culoare a acestuia funcfie de pH-ul
soluliei (de preferat sunt indicatorii care vireazd pe un interval de pH c6t mai mic).
Determinarea exactd a pH-ului se face prin metode combinate: utilizarea de indicatori impreund cu metode
spectrofotometrice, pentru identificarea fiecdrui constituent ce influenleazd pH (culoarea indicatorului)

utilizarea unui pH-metru cu electrozi de pH selectivi: electrodul de sticl6, electrodul de hidrogen, electrodul de
chinhidrond.

Metodele electrometrice de mdsurare a pH-ului se bazeazd pe diferenla de potenlial care apare intre un
electrod metalic cufundat intr-o solutrie care conline ionii
depinde de concentralia acestor ioni

gi

temperaturS.

sii

$i solulia respectivS, diferenli de potenlial, care

La suprafala de contact

dintre electrodul metalic Ai solulia care conline ionii acelui metal (sau intre doui

solulii de concentralii ionice diferite, dintre care una este cunoscutd iar cealaltd necunoscuti, separate printr-un
perete semipermeabil) apare diferenla de potenlial care este dependenti de activitatea ionic5, respectiv de
concentra[ia solufiei necunoscute. Prin mdsurarea diferenlei de potenlial se poate'determina deci, concentralia
soluliei necunoscute.
Pentru a putea misura potentrialul unui electrod fdrd solulie este necesard utilizarea a
care

si

facd "contactul" la electrolit, denumit electrod de referintd al

independent de concentralia ionilor de hidrogen din solu!ie.

Se

inci unui electrod,

cirui potenlial fald de solulie trebuie

sd fie

formeazi in acest fel un "element galvanic".

Electrodul primar, pentru aproximativ toate mdsurarile de pH, este electrodul de hidrogen Datorit; unor
serii de inconveniente de ordin experimental, electrodul de hidrogen este inlocuit in mdsurdrile curente de pH cu

alli electrozi indicatori ai activitdlii ionilor de hidrogen: electrodul de sticl6, electrodul de chinhidron, elctrodul de
antimoniu. Dintre toate acestea, cel mai utilizat este electrodul de sticlS.
Electrozii de referinld utilizali

in cele mai multe cazuri sunt elctrodul de calomel saturat gi electrodul

de

argint-clorurd de argint. Dintre acegtia, electrodul de calomel saturat este cel mai utilizat.
Deci, determinarea concentraliei ionilor de hidrogen se face prin mdsurarea tensiunii termoelectromotoare
care apare intre doi electrozi cufundali in solulia de analizat.

:nstl1lr :ent
iL,.1-u'dIOf e1it.

Aparatele de mdsurare a pH-ului au deobicei gi posibilitatea de mdsurare a tensiunilor electromotoare pe o

scard gradatd direct in mV.

'a

,i,i

eventualelor
Aceasta ugureaz6 mu1 verificarea circuitelor electronice, intruc&t permite separarea

, .#efecte ale lanluluide misurare'

in misurdrile de pH
Electrodul de sticld face parte din clasa electrozilor cu membrani, utilizarea sa
r

de sticli este funclie de

bazAndu-se pe faptul cd potenlialul care apare la interfala solufie-membrand
activitatea ionitor de hidrogen din solulie.

Flazistenla electrici interioara foarte mare

maiare

?n

a acestui electrod constitue unul din

dezavantajele

efectuarea mrsurilor cu
comparalie cu ceilalli electrozi indicatori, motiv pentru care este necesar

aparate elec{ronice.

Gama de pH pentru electrodul de sticld este cuprinsi Tntre 1 .. ' 1 1 .

indicalii eronate asupra pH-ului'
?* mediile puternic acide giputernic bazice electroziide sticlS dau
(minim 2 solulii),
Misurarea se efectueazi prin etalonarea pH-metrului cu solulii tampon standard
valcarea pH cunoscuti'
regl&ndu-se aparatu! astfelincat acul indicator sE arate pentru fiecare solulie

\l*

?n

avantaie:
comparalie cu ceilalli electrozi indicatori, elec'trozii de sticl5 prezint5 urmStoarele

I
I

atingerea imediati a echilibrului;

nu necesitl introducerea in solufia de analizat a vreunei substanle comune;

use

il

pot face mSsurari de pH in solulii intens colorate;

nu se deterioreazd rePede'

pe lflngi avantajele menlionate, electroziide sticla prezinti gi o serie de dezavantaje:

fragilitatea membranei de stictS;
?n soluJii bazice,

"lffi

puternic acide gi cu tirie ionici mare, necesiti coreclii ale erorilor;

solu1ii apoase se oblin rezultate eronate care, de asemenea, trebuie corectate'

Ex. PH-METRU ELECTRONTC CU AFI$ARE NUMERICA

FuRs NE

- Spectrofotometria

Definitie: Ramurd a opticii care se ocupi cu determinarea intensititii radialiilor monocromatice care constituie
spectrul unei radiafii compuse.
I-a aceste

tranzi;ii electronice participi electronii unor anumite gruplri structurale ale moleculelol

nunrite crornof'ori. irr cazul substan-felor organice asentenea grupiri structumle sunt reprczentate

cle

legirura sirnpltr. rlubli pi tripla, gruparea bazic5, etc.

Interaclia cromof'trrilor intre ei sau cu alte grupirri atomice provoac[ impottanie msditicari ale
spectrului de absorblie atribuit cromotblului singur. in itceste condilii pot apare urrnltaarele efecte:

eJbctul hst*cromic

{deplasarea spre

\e: -

de deplasare a tnaximului de'abscrbiie spre lungimi de undi rnai mari

raset'},

efect*tl hiltsarrrtntic

- de deplasare a naximului cle absorbgie spre lungimi de undi rnai mici

ldegslasare$ spre a thastruj,

e.Jecnl hipercromic - de cre$tere a intensitdfii de abscrbtie"

eJbcnrl hipocramic * de descregtere a

intensitifii de absarblie.

Factorii care pot influenla spectrul de absorbgie al unei substanle:

a)

natura salventului

nirn:elele energetice electronice

ale rnolecu-lelor in stare condensat* pot fi

rnodificate prin prezenla moleculelor solvenrului datoritb interacfiilor ce apar.

b)

c()ncentrelia saltqiei qi terngserafttra

- fli cresterea

concentraliei apar asacieri maleculare care dau

un spectru distinct de cel al monomenrlui substanlei de studiat, temperatu$

t'avcrizeaz6

deplasarea eclrilibrului dintre cancentraliile de monomer gi climer iar temperaturile rielicate pot
produce shiar transfbrm*ri ireversibile ale spectrelor de absorblie.

c)

t'aloarea pH'ului solutiei

prezen{a

la valori diferite de pH, punctul izosbestic aparut in spectru indici

in *mestec a uner specii maleculaare ce se transibnnf, una intr-alta intr-o proportie

depinzdnd de pH.

d)

iradierea
moleculare

e)

substanEelar

iradierea optici a probei poate conduce la polirnerizarea unei specii

;i de aici rnodific6ri in spectrul

"fbrmarett de complecpi

de absarb;ie.

cationii prezentri in solvent pot ctuce la formarea cornplecgilor gi deci

influenfarea spectrului probei.

tl

-f'laorescenfa

datoritd fenotnenului de fluorescen{5. intensitatea radiafiei reernise va duce la o

valoare aparent mai nrici a absorbgiei probei clecst cea reali.

g) .fbnomerte de oxidare

h; prahele nu sunl dizolvate tatal sau precistitd ulterior

i) .fbnattene de hidroliza

ftil0
Spectrul de absorblie de forma A = f ( I

\e''
Co

mponentele unui spedrofotometru:

Un spectrofotometru conline o parte optici pi una electricb. Componentele

de

bazd ale p[rfii

optice sunt: srtrsa. monscromatorul, conrpartimentul probelor gi detectsrul irnpreun[ cu sistemul

de

inregistrare (f rgura 6.3i.

Figum 6.3. Prineipalele ccmpoilente ate unui sileetrof-o't$illetru,

Spectrafotonretrele se pot clasifica at6t dupi sisternul dispersiv cdt

;i

dupd sistemul constructiv"

Artfel. in f"unctie de primul criteriu existf, speetr*lbtafixetre ca prism&, spectrofatonrctre cu re{et, spectroJbtametre mttte, iar in funcfie de al doilea criteriu spectraJbtornetre eu rnanofascicul Si cu duhlu.f'ascicul.
Spectrufotometrul Camspec M330 are c$ element dispersiv o retea de difracfie cu 1200 linii/rnm

;i

este cle tipul monofascicul. M330 poate fiasil spectre

UV-VIS in intervalul de lungimi de undfl cuprins

intre t90-900nm, cu o acuratele de *Irun. in absorblie poate balea pe intervalul -0.3 la 2.5Abs, iar in
transmisie de

la 0 la 2007o. M330 poate fi

interrnediul unui calculator.

uccesat

fie direct utiliz6nd ta$tatura acestuia, fie prin

Scherna de principiu a umd spectrottrtonietru cle airsorb$e este redata in tigrua:

t1
itcf

*"4

*t
iI

TJ

. ,:.
:1f.

sij

tl'I

+ fante (F)

sdh#*At Hlx#rftte

Scherua de

pri*cipiu

= sur$it de radialie {S)

+ monocromatorul {M)
+ cuva cu proba de analizat {P}
+ detectorul {D)
+ afipjul (A)

a specffofotouretruhd de absorblie

Radia,tia incicle*td. $lonocrsrutich, realizati ctr a_iutomi fircilocrot?tctoniui M. fiece pritr cruva ctl
\9""

probr?, P. rxrde intensitatea scade fat* de situatia i:r care ia locul probei cle analizar se prure o ata-

atrrlitA probrt ft,et'tot' (sau pruld oarbd)

o prob6 de referingi de

concentraEie zero. Apoi

fascicolul cade pe fotodetectoni D. rtrrle sefinalul optic este transforurat

Seuuralul rezultat. dupS

in

sermral electric.

o anrplificare. poate ti in f'inal ur5surat gi atilat^ atlica intloclus in

uremoria rurui calct{ator unnfind cle regulfr prelucralea automati a datelor.

M od el d e spectrofoto m etru :

Spectlotbtometrul
5

tnr-\i:Is SP.8001 ptoclus cle lvlete*ech luc penlite

efecftrarea

nasuritorilor iu

modud: la hnrgirue de tuldi fixi. iuegistrare de speetnr. ruisurnre in tiurp la o hurgime de und{.

utfisurare caltitativa. cinetici sirnpln.

Anlicatii:

La detemrinarea confinutului de nih'a*i gi

sol. nitratii gi

nitrilii tiitd considerate

nitrifi din apd, prodttse alirneltare.

plante sau

elerneute potealial toxice care pot albeta calitatea

acestora.

Penrrt *nnliza cnlit*tivX

se obEin informafii cllifative despre speciile

ghirrrice

prezente prin identitlcarea lurgirnilor de undd la care absoalbe meclirrl rcspectiv.

r Pettnr annliza c*ntitativi se obfin informafii

conceutraliilor din spectnrl de absorbtie.

c*ntitative prin detenninarea

I,

RS

I
I
I

lr

Nr.1

- Cromatografia

Definilia metodei
Descrierea metodei

Cromatografia reprezint* o telinicl de separare a conlponentelor unui amestec, intre dou6 t'aze:
una

mobili gi aita stati$natt.

ca urmare a deplasdrii tazei mebile ele-a lungul celei stalionare i;i a antrenarii

compo-nentelor amestecului in migcare, cu viteze dif'erite, ocup$nd astfel pozilii diferite de-a lungul fbzei
sietionare. in acest mtxl ccmpcnentele sr:nt separate gi apoi iclentificate.

Cromatografia reprezinti o metodd revolufionard, foarte sensibild, de anolizd

substanlelor chimice.

Principiul cromatografiei a fost descoperit de savanlii englezi A.J.P. Martin ( n. 1910) Si R.L. Synge

( n. 1914),

cercetitori, primul, fizician-chimist la lnstitutul nafional de Cercetiri Medicale din Londra, gi al doilea, biochimist

la

lnstitutul de Cercetdri Rowett din acelagi orag. Principiul acestei metode este simplu: amestecurile de substanle
'*,;omplexe, antrenate de lichide convenabil alese, se separd in componentele respective,

?n

cursul deplasirii lichidului

ce poartd substanlele printr-un mediu absorbant, ca de pildS o coloand de pulbere absorbantS { metodi denumitd in
acest caz cromatografie pe coloand) sau o foaie de h6rtie de

pe hSrtie). Pentru

"

filtru ( metodd ce poarti denumirea de cromatografie

descoperirea gi perfeclionarea analizei cromatografice de repartilie pe hdrtie, ?n analiza

organicd", ceidoisavantiau primit Premiul Nobel pentru chimie pe anul 1952.

lstoria consemneazd faptul

ci

biologul rus Mihail

S.

Tvet (1872-7920) redescoperd metoda cromatografici in

1901, c6nd efectueazd cu succes prima analizd a clorofilei, folosind un extract din frunze verzi, macerate ?n eter de

petrol, trecute printr-o coloand de carbonat de calciu fin pulverizat. Memoriul lui Tvet a fost publicfi ?ntr-o revistd
botanici obscurd din Rusia gi, de aceea a rimas necunoscut. De aceea s-a ajuns ca principiul metodei cromatografice
sd fie redescoperit abia in anul 1931. in acel an, chimigtii germani Kuhn, Winterstein gi Lederer au reugit s5 separe,

prin analiza cromatograficd pe coloani de material poros, componentele anumitor varietili de pigmenli cu
-roprietdli foarte asemdnStoare, numite carotenoide. Reugita analizei celor trei savanli a dovedit ci prin
cromatografie se pot separa 5i se pot obline in stare purd produgi cu proprietdli foarte apropiate, care sunt,

?n

acelagitimp, greu de separat prin alte mijloace.

Rezultatele obfinute prin noua metodd sunt atat de precise gi de surprinzitoare, incdt cromatografia poate fi

considerati ca fiind cea mai mare descoperire in domeniul analizei chimice fdcutd in secolul al XX-lea.

in funclie de natura fazelor se disting urmgtoarele tipuri tle cromatagrafie:

F*zn mabil*
lichitl
lichid
gaz

Fnz* *t*flo,nara
lichid
solid
solid

gaz

lichiet

Denumirc
lichid - lichitl iLL)
lichid - solid (LS)
saz - solid {Gs}
saz - lichid {CL}

-\letodele de separare crsrnatogratice se irnpart in:

'.

- merode bazate pe atinirarea

dif'eritA a componenlilor (repa*i1ie de f'az[, adsot'b1ie, absorhlie.

a.d

schimb ionic, atin itate

):

- rnetade bazate pe m&rimea difbrita

:,;,;di

cotnponen{ilor {excluziune st'ericE}.

Din punct de vedere practic cele mai utilizate metode de cromatografie sunt: ct'ontatografia pe

.:s.

,*

:fr

colaand, cromatografia pe. hdrtie, cronwtxgre$ia in strat suhlire, gez crorrctograJia.

:d

CramatagraJia pe cotoand

:l::

Coloanele cromatografice s$nt confec{ianate din sticli. Penh'u o

bun* rezolulie se folosesc coloane lungi dar in condi{iile in carc se dore;te separarea unei cantit[1i mari de

1::

.::

substanie se f-alosesc coloane cu un diametru tnai lnare.

::

in igteriorul coloanei se introduce fbza stafionarl ce trebuie, inrr-o prirni

etap6, echilibrati cu

salventul de lucru.
Amestecul ce urnreaz5 a fi separat se pipeteazi in partea superioara a tubului.
Se conecteazi rezenorul cu solvent {faza mobilAJ la coloan* r;i se *lteaptir

\*"t

pini

ce are lac

separarea.

Datoritl deplasErii t'azei rnobile de-a lungul celei stafionare are 1oc antrenarea componentelor din
arnestec intr-o migcare descendent6,

in lungul coloanei asttbi inc6t in tin4r vcr

ocnpa pozilii dif'erite.

Fracliile sunt coleetate in tuburi pi apoi analizate.

trhrcnilr .u rohlEnt (frrt mnbil$

.d,rnndecul cc urrnrilra a fi reparat

I{arlic dr

fiItn

1rt

F{Ershtinnrm

IIErfic

ilG

filfurr

Trib dr cohclarr

- reprezint[ una din cele rnai simple metade de analizE. ln aceasti

faza fixX este reprezentate de o suprafa{[ de hi*ie special[ sau hAftie de filtru, iar fhza rnobill
Cramatogralia pe hdrtie

metoclf,

(eluentul) de un lichid ce iie deplaseazB de-a lungul fazei fixe datoritir foqelor de adeziune 6i firrlelor
gravitalionale. Se irnparte in: cromatografie pe hdrtie verticah {ascendentd sau descentlent5) 5i orizcntalh

'i. .:i

;:
Aplicaliile cromatografiei sunt diverse $i foarte importante: studierea elementelor de pdmdnturi rare in stare
::.r pur0, oDservarea separerii acizilor aminati in biolcgie g.a.m.d.p. De asemenea, prin cromatografie s-a putut verifica
'

tl

,:::

structura insulinei, s-a identificat un nou hormon altiroideietc.

Degi nu au fost explicate in mod satisf5citor toate fenomele legate de procedeul cromatografic de separare,
s-a trecut deja la construirea de aparate sofisticate, care poartd denumirea de cromatogrcfe. Aceste aparate, a ceror

realizare nu poate fi

atribuiti unui singur inventator,

se perfeclioneaz5 in mod continuu'

Astdzi au apirut tehnici $i aparate noi, aga cum este cazul radiocromatografiei { procedeu ?n care sunt folosili

izotopii radioactivi) gi al electrocormatografiei (procedeu in care se folosegte un c6mp electric aplicat solutriei
cromatografiate), care au revolulionat chimia cantitativ5.

u#

-l
\e-

Cromatografia de gaze

..i
::}

+
:,,:,rd

#
r

Cromatograful de gaze PR 2100

r*gr!& #c
Crumatsgr*f{a
fi*

b.*sa err i,*

rnsri

?*.i d*

aic*idad d EF? n':*,:i:la6 F*r

'*dbc*n{e
a rxv.*x, &e i *,ry*e f fug*n.

pdpq

l-*-.

errr

dr*1,.*ni*

3:

p*r

s*rrra pre,*aa r$r l,l

,t*

--.

Etll*a*rfrg{e9fglf|e&
tjeA r{t1i**& *e
gigm*nt** r-*et#F*
sii

s*k.qge" al ax.*s$deg

P*rr eglhr!*C#,
era *<6 & e*E pt qrrr**tfi g

{uc.*E ,{Faraf*l

4e*4*8t4*{*#e*t}
'attr's,wt

-* fl *rdq,irla
.:.it@i6{e'
s4\s$$F

ffiF

',F/**a*S*

4*

F*raI*FJ s

*)4.
*-

* f A:*i g**
{lntqfer;

t
I

t,

CURS Nr. 11 - Electroforeza

Detinilia metadei

De*rierea metadei

Elec'troforezq- metoda de laborator ce permite separarea in cAmp electric a diferitelor componente ale
unei solulii {separarea fracliunilor proteice ale serului, care se deplaseazi cu viteze diferite: albumina 50600lo,

alfa 1 globulina g-41o, altaZglobulina 9-11o/o, beta 12-14o/o, gama ) sau imunoglobulinele cu

proprietili imunitare: lgG, lgM, lgA, lgD, lgE).15-18%

Valori patologice:
- nefroza lipoidici (scad albuminele, cresc alfa 2)
- colagenoza (cregte gama)
- ciroza (scad albuminele, cresc beta gigama)

.**,lAA, tuberculoza (cregte alla 2)

in

prezent electroforeza rcprezinti principala metodS

de separare a

moleculelor

in

cadrul

laboratoarelor de biologie celularS.

Termenul de electroforez6 descrie migrarea unei particule incSrcate sub influenla unui cAmp
lor
electric. Deoarece ?n cimp electric moleculele se deplaseazh cu o vitezi ce depinde de sarcina

electrici precum gi de form6 sau mirimea tor, electroforeza a fost dezvoltatd pentru separea diferitelor
molecule.

proteinele
Electroforeza este utilizata pentru analizagi purificarea moleculelor foarte mari cum sunt
gi acizii nucleici, dar se aplicd gi altor molecule ca glucide, aminoacizi, peptide'

'i.:'

grec electron (electric) cu cel latin

Denumirea de electroforezd provine din asocierea cuvAntului

;ii

.,,;jphore (purt6tor), evidenliindu-se astfel rolul esenlial alcAmpului electric in procedeul descris'
.::

Electroforeza este

o metodi de analizi gi separare bazati, Tn principal pe criterii de sarcini

particulelor incircate electric se face sub acliunea

electrica gi masi moleculara. Migrarea diferenliala a
unui cAmP electric continuu'

mai ugoard 9i mai pulin costisitoare'

Electroforeza proteinelor pe gel de agaroz6, este tehnica cea

scurt 9i
implicand o cantitate limitati de material, un timp de lucru
Separarea electroforetici

a proteineror serice prezinti un interes

reproductibilitate foarte buni'

maior

in testele clinice' datoriti

in diverse afecliuni, precum 9i asupra modalitalilor de

importantelor informalii pe care le oferi acestea

tratare a acestora'

Sfreful eonryael

I SbrtuLiilifrtz
*
Ht+=1-

-1,+,

16lG

l;isl6
-t*lql9

:
SrAnr&b
particulei

s-

*"
-'loiEi-oo
Eo Yr e

+- .htrntbl
ebcfrrtcinrti*

hbntialul Strn

eisulric* tiuspendatE intr-un mcdiu iiel.:ir3' Distributiu

sig*ru ,1.3. F*4eie ce irclir:*eez* asup{* unei p*rlieule inc*r*a1e $u s*rcir:&

intr+ri:: electro!it'
is*iior in stratut dr-rbtu eit'ctric cie l* *upralala rlnri parliclilt sc$il:ndate

tehnici dispc*ibiln peil*'$

r{et*da titict"o"rtoititd t{e elerti'o-fore:i - acestft metrrel5 este ti*gurtr
af fi celulele sittrgltine' nricr*crg*nisme'
deremrinarea vit*zei electratbretice * paxicaielor mari= cur-r]
rtuspenrlate
ubserlarea dir*ct6,la *ricresecp a rnigr6rii p*rtic$lelor
se bazenzs
panicule coloirl*ie. erc.

1:e

elecrris creat rie un etlrent *ontitruuintr.-* solulie tampan adeevatft cir r]rmare a *plic*rii r*rui c*nrp
prer:*zllta cH d{ri
pentzu aceast& tehnic& Fste. neres*rf, u celnl* electrof$reticE {'figur* 4'4}'
poate fi
introrl*ce in c*rnpul **ui nri*roscop' cel'la
ejectrr:zr, un sistem *e unrplerc gi golire. ce se F$ate

r:l*nil *ru ciiindrici i*spiiirr*i'

i#
F'

Cuun

clcelrufrrttire

Micrumetmoeular
Micmmetm oeular

Figur* *t.4. Eleetnribreza rrtieftisrrlpir*: eur.s el*etruf*mticE lrrl**it* gi irnagili*e

ribssnats la n:ierErsc*p prer'*zut eu l*iertmetfil $cular'
Elete-a-t'CIreza

la joas& rensit*re

Esre a rnetadi ce permite separaree prcteinelor plasmatice.

Dispczitir.tl experimental lblcsit este Frszentat in ligura 4.5..

Ca suport al electralituh.ri 1'al soluliei tamponi se ti-'lose;re

{de tip W}ratrnanJ

eit 6i meurbrane de celuloz*. Dinrre

*tit

ar.antajele

hartie speciali pentru electra*brezi

*tilizlrii

nembranelar de ce}uiuzb

alninti:n- in prirlr*l r6nd: rezolulia *rult nrai bun* gi un timp de rnigrare rnai mic.

lileiltutir$ort

Srlutir

tnrqron

Crnprrtimrnill
clerfuribr
t

trl

Irigura 4"5. Ele*rtr*f,*re.za l* joa** tensiulle

Dr.rp6 separarea proteinelor

Sqrortilcphtlr

riisp*zitiv expe.rinlentat.

urmeazi n* procedeu tie fixare

;i colcrare. in primul rinil. mediul

supa* este tixat prin introtiucere in Eranol. metanoi sau *cid. ori prin incilzire iEc.{nd astlbl proteineie
insolubile.
.rr iijiiii;ii.ii
nirr?rrrrrl ijiiiii
rrr:rrr r.rrlrrrcnf
rfu'
Flenzils
crrrrt Li.liiiiriitr
nrrlnrare LU
snolitici nrr
..teinr!r-tr il'tfh:-"ctnl
ut\''rr.
\ie hrrrtn
LLiiiiir.iiiii i iijgi,iiiLi
ii!iiaii!
Jiiiii
laaiiiq*4..u
ijiuiLiiiLiui
spal& in mai mutrte

bii

colarantuisi ifigura 4.6).

cu

ar.irJ aceric

!-o.,'ri

(:F
f'tr-trtJ
rvrt\tr.r. t .L

l;i sunt fi'ecute prin vapori d* atntsria* psnffJ regenerarea

::;r:

il

!,\ :a:i
i

,i

,1

thqr& acestg procedee benziie sunt scanate cu ajutorul unor clensit*metre prin reilexi*- transnrisie
s*g co:nbirrate- re permit hasarea spec*el*r uaracterisri*e pr*belor r:fbri*d tatodari* car,rdtatea in g,ililffunl.
4'7Electr"cfbreza Fe un :nediu supart *t:etat de cel*laz* a serului $marr e$te llrez*ntat$ in tigfrra

l&{tuI rqnrr

iqetrnr* sierhraru

Figur* *,?. Elesft$t'OftZa

pe un nr*tliu stipllft aeel*t de cel*lszh a strufu:i nmilt'!'

Esre cunlscut faptul *:* sc**e.rea albu*rirelar

lcrsa

sau

;nai accentu3ta

i* piertleri

i*

s*nine de regrrlt ;n t*ate dispr*teinerxiile. triild

carLrl i:*id detieit in *partul de proteine, in ileficitnl de si*tez* [cir-oz* hepaticS]-

de prcrteine {sinttn:m nefroti*. iir*wii.

F$caliz*.rep iz*eleetrica {*tectrrfarlr.ri*rgl

rcprezintfr o rnetorl* tle separare a perrticulelar cu

olRagen.
Flncte izaelectrice dif,erire intr-un grarii*t tle pH *rb acliunea unui c*rnp +lectric
pgncnri iz*electric *1 *nei par-ticule is*u rnalecule| r:orespunde r.alodi pH-ului l* snre sarcina

{p$ectrica net* e;te

nu1.1.

Disp,;zitivele de eiectreibcusing tblosesc o colcana !* carg se realizeaz* *n gradient natriral de

pH prin gtilizarea ulur amfbliqi tr**spo*ori cu urrn*tcarele prapriet&1i: birnft capar:itate de tamponare 5i

nasi rnalecniarl rnic*. *oiubilitiite bur:* la pun*tul iz*electric.

a lg:ninii g:este 260n!r, rllj reaclicne*z* chirnie eu col1tp$tlrlrlii atnestee *ilti ee usmeaz5 a fi

bunfi c.**daetir:iti+te la punctul izoelectric,

abs*rb1ie mie6

desc**rpus.

Cei

nai utilizaii sn*t acizii poliamin*pnlieubrr:iilic.i avirtd

pu3r*le izcelecrrice sitssle

E [ectrafa

reza P rotei ne[o

i* damelrir:l

masa mcleculirE

i*tre 3tll]-lfi**D

ryi

de pH=3-1S'

r
4

f''
Proteinele pot fi separate gi purificate. Metodele
de separare a proteinelor se bazeazi pe
' proprietalile acestora ( sarcinS, mdrime, solubilitate care variazd.de la proteinr
)

la alta.

Deoarece multe proteine se lipesc de alte biomolecule,

ele pot fi separate gi in baza proprietililor
de legare' sursa proteinelor este in general
lesutul sau celulele microbiene. celula trebuie spane $i
proteina trebuie eliberatd intr-o solulie numitd
extract crud. cromatografia prin schimb de ioni poate fi
folositi pentru a separa proteinele cu sarcini diferite (similar
aminoacizilor), aga cum alte metode
cromatografice bazate pe alte proprietdli pot fifolosite.

Electroforeza Protei nelor serice

Prin electroforeza hemoglobinei pot fi detectate

fra{iuni normale sau patologice, pozilia benzilor
obfinute fiind comparatd cu cea a benzilor standard furnizate
de materialulde control.

in cazul hemoglobinelor anormale modificarea structurati

duce la modificarea sarcinii

electrice,

ceea ce permite migrarea gi separarea lor electroforeticd.

Electroforeza de Hb folosind ca suport de
t#grare gelul agar este o metodd rapidi gi sensibila, permiland separarea Hb fiziologice gi patologice,
inclusiv a fracliilor minore.

It
LI

'+

..

i{,
:T

' *,,...:

1l::

:::

'

:::::' flscpsforeze orizontale Aparate in gelde agaroza

F
r

trffi
@ffiffi
Electroforeze verticale - Analiza proteinelor gi a aciziloe nucleici

w-

{.

URS Nr.L

o
.
o
o
o
o
o

- Determinarea principalelor

constante biologice

VSH

Timp de coogulare
Hematocrit
Glicemie
Uremie
Colesterolemie

Hemogramd

Generalititi:
56ngele omului este compus din

doui elemente esenfiale:

in situalia in care sdngele recoltat din vena pacientului este introdus intr-o eprubetd se coaguleazd

dupd

cdteva minute. Apoi acesta se separd Tntr-un strat lichid, superior, care se nume$te ser gi intr-un strat inferior, solid
care este cheogul. Dacd in eprubeta in care s-a recoltat sdngele se adaugi o substanli anticoagulantd (prin care se

impiedici coagularea sdngelui) atunci s6ngele nu se mai coaguleazd, dar se separd tot
superior, lichid constituit din plasmd

gi

?n

doui straturi: stratul

stratul inferior, solid, constituit din elementele celuare necoagulate.

Din aceste doud componente ser gi plasmd sanguind se vor efectua principalele analize medicale biochimice

gi serologice. Din elementele celulare sanguine se realizeazd analizele hematologice. Analizele hematologice
cerceteaze numdrul, forma, caracteristicile gi compozifia elementelor celulare ale sdngelui.

1. VSH
VSH-ul reprezintd viteza de sedimentarc

o eritrocitelor Si mdsoafr indirect gradul de inflomare din sdnge.

Determinarea VSH-ului este o analizi simplS care se bazeazd pe proprietatea globulelor rogii de a sedimenta,

de a se depune intr-un tub de sticlS dupi ce sdngele recoltat din veni a fost amestecat cu o substanld
anticoagulantd. VSH se deosebeste de hematocrit prin faptul cd sdngele se separd spontan dupi un oarecare timp in
plasmd gi globule rogii,
gi se menline

fdri

ca

si fie centrifugat in prealabil. Daci

un tub subfire, inalt de 200 mm, se umple cu s6nge

in pozilie verticald timp de o ori 5i apoi doui ore, se observi cum deasupra se separd plasma. Valoarea

VSH se socote$te

separate 5i cu

dupi numirul de mm de plasmi separatd intr-o ori

gi Tn doud

ore. Cu cdt cregte inallimea plasmei

cit ?nallimea stratului inferior compus din globule rogii, cu atdt valoarea VSH este mai crescutS,

mare. VSH-ul trebuie sd

mai

fie 12 mm/ord, iar la bdrbali 28 mm/or5. in cazul v6rstnicilor, o valoare mai crescutd

aceast5 analizS nu trebuie sd constituie un motiv de panic5. Tn aceastd etapd a

la

vielii mai bine de un sfert dintre

persoane au VSH-ul peste limita superioari.

Analiza VSH este un test ugor de efectuaf necostisitor care a fost folosit de mai mulli ani pentru a ajuta la

diagnosticarea condiliilor asociate cu inflamalia acutd gi cronicS, inclusiv infecfii, cancer gi boli autoimune. VSH este

de tip nonspecific deoarece nu indici exact cauzele infecfiei; din acest motiv, analiza este de obicei utilizati
impreuni cu alte teste.

Volori normole:
1

birbali= 3-10 mm, la o ord; 5-15 mm la 2 ore

la

la femei = 6-13 mm la o or5; 1-20 mm la 2 ore

la copii mici= 7-11 mm la o or5.

2.

Timoulde coasulare

Timpul de coagulare reprezintd timpul necesar sdngelului plasat intr-un tub la 370C pentru a se coagula.
Clasic pentru a aprecia puterea de coagulare a s6ngeluiin cazul unei hemoragii sau in vederea unei operalii

chirurgicale, se determini t.c. dupi cum urmeazd: se recolteazd o

picituri

de sdnge din pulpa degetului, se pune pe

o lamd de sticlS gi se cronometreazi timpul care a trecut pdni la coagularea s6ngelui.

Valori normale ale timpului de coagulare sunt de: 8-12 minute.
Depdgirea acestui timp (T.C. crescut) aratd cd, coagularea s6ngelui se face cu int6rziere, fapt ce poate
predispune la s6ngeriri, la hemoragii.
Un T.C. scdzut (sub cinci minute) indici o coagulare anormal de rapidi a sAngelui putdnd duce la coagularea
s6ngelui chiar

3.

Tn

vasele sanguine, aga cum se int6mplS in unele infecfii microbiene.

Hematocritul

Reprezint6 masa de hematii (globule rogii) dintr-un anumit volum de sdnge. Procedeul const5 in recoltarea
sdngelui dintr-o ven5, apoi acesta se combini cu o substanfd antiocoagulantd gi se repartizeazd intr-un tub de sticle

foarte ingust, care se centrifugheazd puternic la o centrifugi. in urma acestei operalii se observd separarea sAngelui
in stratul superior (plasma) gi stratul inferior, format din globule rogii, care constituie hematocritul.

Hematoritul se poate defini ca fiind volumul stratului de globule rogii (in procente) fa15 de volumul total al
singelul din tubul de sticlS.
Valori normale ale hematocritului:
- la bdrbali =

40-48o/o

- la femei =36-42%
- la copii2-15 ani =36-39%.
Cre5terea hematocritului se int6lnegte rar, c6nd se pierde multd apd din corp prin transpiralie, prin febr5,

prin virsituri (deshidratare) precum gi in boala care se caracterizeazd prin cregterea exagerati a numdrului de
globule ro5ii (poliglobulie).
Scdderea hematocritului se observd

in anemii, in pierderea de s6nge sau cdnd se consumi multe

lichide

inainte de recoltarea sdngelui. Hematocritul, al5turi de numdrdtoarea globulelor rogii gi de dozarea hemoglobinei,

ajuti la punerea unui diagnostic mai precis de anemie.

4.

Glicemia

Glucoza este cea mai importantd zaharidd care se gisegte

in mod normal

?n organele 5i sAngele

omului

gi

constituie combustibilul cel mai prelios pentru oblinerea energiei necesare activitSliiomului. Din arderea unui gram
de glucoz5, de

citre organism, rezultd 4 calorii.

Glucoza tn organism provine din alimentele consumate de cdtre om.

Cele mai bogate alimente in glucozd sunt dulciurile (zahirul, produsele zaharoase, mierea), precum

gi

alimentele care conlin amidon (fiina de cereale gi produsele cerealifere, cartofii etc.) care in organism se transformd

prin acliunea enzimelor hidrolitice in glucozd. Dar organismul poate fabrica zahir din orice nutriment, chiar din
proteine gi grdsimi prin procesul de gluconeogenezd. Pentru aprecierea cantitSlii de zahdr din organism, in laborator
se analizeazS zahdrul din s6ngele total ori din ser sau plasmi.

Valori normale ale glucozei din s6nge: 65-110 mg la 100 ml s6nge.

La persoanele de peste 40-50 ani, valorile medii ale glicemiei sunt mai crescute dec6t la

tineri, deoarece la ele

gi

consumul de glucozi in organism este mai redus. Sciderea sau cre5terea glicemiei in afara acestor valori produce

perturbiri grave organismului. Astfel, scdderea glicemiei prea mult sub valorile normale (hipoglicemie) poate
produce ca simptome sl6biciune, tremurituri, transpiralii gi chiar pierderea congtienlei (coma hipoglicemici). Acest
lucru se int6mplS cdnd organismul este subalimentat cu alimente ce conlin glucozd (glucide) sau in caz de infometare
{inani}ie). Eforturile fizice mari, mai ales pe munte, care consumd rezervele de glucide din ficat (in special la bolnavii

de ficat) pot predispune la hipoglicemie. Hipoglicemia se int6lnegte mai rar in bolile unor glande endocrine care

secreti hormoni insuficienli (hipofiza, tiroida, suprarenale), precum 5i la bolnavii de diabet care se trateazd cu doze
prea maride insulind sau alte medicamente antidiabetice.
Cre5terea glicemiei (hiperglicemie) se int6lnegte gi la persoanele sdndtoase daci analiza s6ngelui se face

dupi

un

consum crescut de dulciuri. De asemenea, persoanele care au avut un traumatism fizic sau psihic (stres) sau care s-

au tratat cu anumite medicamente, pot avea o glicemie crescut5, fdrd a

fi

bolnavi de diabet. in aceste situalii

glicemia revine la normal dupi ce a dispdrut 5i cauza care i-a provocat cre$terea.
O glicemie mdritd se ?nt6lne5te

in bolile glandelor endocrine care au rolul de a regla concentralia glucozei in

sdnge. Astfel, secrelia in exces a hormonilor unor glande (hiopofiza, tiroida, suprarenalele) produce hiperglicemie.
Dar cea mai mare cre$tere a glicemiei se ?nt6lnegte in diabetul zaharat sau diabetul pancreatic. Pancreasul este o

glandi mixtd, cu secretie endocrind de insulini

gi exocrind de enzime digestive ce se

elimini in duoden. lnsulina este

un hormon ce are rolul de a ajuta la consumul 5i la arderea glucozei din s6nge gi celule. in unele boli ale pancreasului
acesta secrete mai

pulini insulin5 sau nu mai

secretd deloc Ai din aceasti cauzi glucoza, in loc sd se consume,

ardd, se acumuleazd in sdnge, cresc6nd glicemia. Astfel, glicemia poate ajunge la 200-30O mg% gi chiar mai

si

se

mul!

ceea ce duce la coma diabetic5 (coma hiperglicemicd) maiales la acele persoane care nu gtiu cd au diabet.
De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac

urmitoarele analize in sdnge sau tn urind:

Analiza zahirului din s6nge (glicemia) nu este obligatorie pentru persoanele tinere considerate sdnitoase. Dar

dupd 30-40 ani v6rsta c6nd apare de obicei diabetul, este bine ca, cel pulin odata pe an sd se dozeze glicemia.

5.

Uremia

Nivelul de uree din sdnge. Uremia este cuprinsi

in mod normal

?ntre 0,25 gi 0,45 g, adici

intre 3,3 gi 6,6

milimoli, pe litru de s6nge: aceste cifre pot fi ugor mai mari la subieclii care au un regim alimentar foarte bogat in
carne sau care nu consumd lichide ?n

cantitili suficiente. Uremia este anormal de ridicatd in

renald, anormal de scdzutd in insuficienla hepatici grav5.

caz de insuficientd

6.

Colesterolemia

Colesterolul face parte din lipidele mai complexe. Pe l6ngi rolul sdu fiziologic foarte important

funclionare

a celulelor

organismului,

el poate contribui atunci c6nd este in

Colesterolul sau colesterina din organe gi s6nge provine din alimentele bogate

?n

in

buna

exces la screlozarea arterelor.

colesterol ca: ou5, unt, lapte, icre,

creier, etc. lnteresant este cd ficatul are proprietatea de a-l sintetiza din unele alimente care nu conlin colesterol
cum sunt grisimile, proteinele giglucidele.

in general, scdderea colesterolului nu are importanld mare pentru organism. Acest lucru
subnutriliei gi dupi eforturi fizice intense care consumi

o parte din

colesterol.

se

intimpl5 in cazul

in bolile ficatului, organ

care

sitetizeazd colesterolul, sciderea acestuia este un indiciu de reducere a funcliei ficatului (insuficienta hepaticd, ciroza
hepaticd).
Cregterea colesterolului seric se datoreazi unui consum exagerat de alimente care conlin colesterol, unei

supraalimentafii, vielii sedentare, etc. Cea mai frecventd cauzi a cregterii colesterolului (hipercolesterolemia) insd
este sinteza foarte crescutd a acestuia de cdtre organism.

Colesterolul mai poate cre$te gi in insuficienla glandei tiroide, glanda a cirei hormon are rolul de a "arde"
substanfele grase. DacS colesterolul crescut apare la o v6rstd mai t6ndri gi rdm6ne permanent crescut, riscul de
produce modificiri cardiovasculare este mare. De aceea prevenirea cregterii colesterolului sanguin trebuie

ficuti

la

o vdrsta tAndrd nu dupi ce s-au produs modificiri mai mult sau mai pulin irevesibile in artere. Excesul de colesterol

din sdnge se depune pe perelii arterelor contribuind la formarea aterosclerozei. La unele persoane colesterolul se
depune gi sub piele, mai ales la fatrd sub formd de pete gdlbui (xantom).

Multe persoane confundi starea de obezitate cu un colesterol mare negtiind cd acesta nu se gisegte in
grdsimea corpului, ci in s6nge giin unele organe.

Valorile normale ale colesterolului depind gi de v6rsta omului, astfel, colesterolul cregte cu v6rsta pdnd 50-60
ani. Dupd v6rsta de 60 ani, valorile colesterolului nu mai cresc mult, rdm6ndnd stalionar.
Un colesterol de 2,50-3,009/l este un semnal de alarmd, in timp ce un colesterol de peste 3g/l pune urgent

problema unor mdsuri de tratament. Desigur cd existd gi persoane cu hipersolesterolemie, care nu fac aterosclerozd
gi nici accidente vasculare (cardiace sau cerebrale), dup6 cum existd persoane cu valori normale ale colesterolului
care prezintd semne de aterosclerozi.

7.

Hemograma

Hemograma este un test de laborator care misoard diferite componente ale sdngelui, prin numirarea

elementelor figurate ale s6ngelui, care se folosegte la diagnosticul infecliilor virale sau bacteriale, a anemiilor gi

altor boli.

Hemoalobina
Hemoglobina (Hgb)

- este proteina care transportd oxigenul de la plamdni la lesuturi $i este prezentd in

globulele rogii. in drumul spre sdngele venos, hemoglobina transport5 anhidrida carbonici la plim6ni de unde este
eliminatd prin aerul expirat.

Ea se

formeazd in miduva oaselor in acelagi timp cu eritrocitele imature. Tntr-o globulS

rogie sunt cca 350 milioane de molecule de hemoglobind, dintre care fiecare transporti patru molecule de oxigen.

Valorile normale: Sunt considerate valori normale cele cuprinse intre 14-18 g/100m1 pentru bdrbali gi 12-16
S/100m1 pentru femei.
Cauza din care valorile sunt mai mari dec6t media: Valorile mai mari dec6t media pot fi cauzate de diaree, de

dishidratare, de policitemie, de goc, de transfuzii de singe repetate, etc.

Cauze pentru valorile inferioare mediei: Acestea pot

fi cauzate de colagenopatie, de dificit de fier, dificit de

vitamini B12, de hemoragii, de infeclii grave, de insuficienl5 renal5 cronic5, de leucemie, etc. Pentru sportivi
intervalele normale pot fi diminuate cu o unitate.

Globulele olbe

Globulele albe (WBC) - sunt celule ale s6ngelui, numite gi leucocite, au un aspect de mici mase gelatinoase

incolore, sunt mai mici decit eritrocitele insd mai groase {LO-L2 micron diametru} gi deasemenea

fdri

nucleu. in

general acestea au funclii de apirare impotriva microorganismelor. Unele din ele ajung la lesuturile cu bacterii

5i

substanle strdine, inconjurindule gi distrugindule. Altele produc substanfe numite anticorpi, care neutralizeazd
acliunea nociva a virusului gi a bacteriilor care eventual penetreazi

?n

organism. Pot fi divizate in:

Neutrofile - servesc la apirarea organismului de la infecfii, in special cauzate de bacterii. Acestea conlin
diverse proteine

gi

substanle chimice in stare sd distrugd ireversibil membrana organismelor patogene.

Eozinofilele au funcliunea de apirare a organismului de parazifi. Num6rul lor cresc mai ales in bolile alergice
(asma, rinitd alergic6, urticaria etc) gi pot fi responsabile de anumite simptome caracteristice acestor boli.
Bazofilele - funcfia acestora nu e foarte bine cunoscutd,chiar daci numdrul acestora cresc Tn cazul alergiilor;

conlinistamina care eliberati

Tn

exces in singe sau in tesut provoaci discomfosrt.

Monocitele - apdra organismul de anumite bacterii, cum ar fi cele care provoacd tuberculozS. DacS cre$te
numdrul acestora inseamnS cd infeclia e provocatd de bacteii. Valorile normale sunt de la 4. 000 la 7.000 pe mmt
pentru femei5ide la 5.000|a 8.000 pe mmt la birbat.
Neutrofilele constitue 4o-75o/o, eosinofilele 0-7%, basofileleO-2%,linfocitele 18-50% gimonocitele2-9%.

Numirul globulelor albe cresc dacd se consuma anumite substanle cE arginind sau periodoc (in caz de
sarcinS, menstrualii). in caz cd numdrul lor scdde corpul este mai mult expus bolilor

cici sistemul imunitar sldbegte

Bilirubina
Bilirubina este un pigment biliar provenit din hemoglobini.

La

fiecare 120 de zile, eritrocitele sunt reinnoite,

iar hemoglobina este descompusi de macrofagi in componentele sale de baza (grupul eme si globinele). Daci

la

noundsculi nivelul de bilirubind intrece valoarea necesard pentru colorarea pielii, poate produce daune creierului.
Deasemenea examenul determind existenla unei boli de ficat.
O diminuare a bilirubinei poate fi cauzata de: 1. anumite tipuri de anemie 2. efectul anumitor sedativi

Sideremia
Sideremia - este concentratia fieruluiin sdnge (de la 60 la 160 mcg/dl pentru

birbali

gi de la 20 la 140 mcg/dl

pentru femei)

Transferinemia
Transferinemia - e concentralia de tranferini in s6nge (de la 250 la 400 mg/dl). Aceasta e responsabili de

mecanismul de compensalie cind nu ajunge fier.

Feritinemia

Feritinemia

- indici fierul existent la nivelul ficatului, adici rezerva de fier. Valorile normale sunt 5-177

ng/100m1. Cauze pentru valorile superioare mediei: excesul de

fier, leucemia, transfuziile de s6nge.

Cauze ale

valorilor inferioare mediei: lipsa de fier, hemoragii, sarcina.

Microalbuminuria

Microalbuminuria - e proteina cea mai abundentd ?n s6nge gi e produsi de ficat. Concentralia acesteia in
s6nge se ridic5 Tn caz de foame, c6nd ficatul

e bolnav cronic (ciroza), sau cdnd rinichii nu funclioneazi adecvat.

Atunci cdnd albumina se elimini prin urind nu e ceva foarte grav, cel pulin pentru inceput, ?nsd indicd

ci

rinichii

incep a se distruge.

Eletrolitii
Eletrolilii - controlul de sodiu (valoarea 135-145 mEq/l), gi potasiu (3,5-5,2 mEq/l), calciu gi magneziu (L,7-2,3

mEq/l)

Creatinina
Creatinina - e formatd in timpul lucrului muscular gi vine eliminatd prin urini. Daci rinichii nu lucreazd bine,

valorile sale in s6nge rimdne ridicat.

Trialiceridele

Trigliceridele sunt grdsimi produse de ficat sau introduse in organism pe cale alimentari (de exemplu unt,
caScaval). Au funclia de a ,,plzi"

grisimile pentru organism gi furnizeazd energie numaiTn caz de necesitate.

Valorile normale sunt cuprinse intre 4O-t70 mg/100m1 5i sunt puternic influenlate de alimentalia de dinainte
de recoltarea e$antioanelor de s6nge pentru analize.
Cauzele pentru valorile ridicate: diabet, alcoolism, insuficienli renalS, obezitate, pancriatiti acut6. Cauzele

pentru valorile mici: anemie, contraceptive orale, sarcind, b6trenefe.

impreuni cu valorile ridicate ale colesterolului, valorile peste medie ale trigliceridelor reprezinti un factor
care poate contribui la deteriorarea stdrii arterelor.

CURS

t.

Nr. 13 - Biochimia s6ngelui gi digestiei

Biochimia s6neelui

Recoltqreo probelor
La nou ndscut prelevarea s6ngelui se realizeazd de la nivelul cilc6iului folosindu-se un

tub mic gi se

lasS s5

picure in acest tub cdteva picdturi de s6nge. Pielea la locul puncfiei este dezinfectatd 5i se puncfioneazd cu un ac mic,

apoi cdteva picituri sunt captate in tubul respectiv. C6nd a fost colectatd o cantitate corespunzdtoare de sdnge se
opre$te s6ngerarea prin aplicarea unui tampon gi se face staza pe locul respectiv iar apoi este aplicat un bandaj ugor.
La adult, asistenta medical5 va aplica

un

garou (bandd elasticd) la nivelul bralului pentru a opri temporar

fluxul sangvin spre venele situate sub nivelul garoului. Acest lucru face posibi16 o mai bund vizualizare a venelor

5i

ugureazi introducerea acului, deoarece venele situate sub garou devin mai largi gi nu se sparg u$or.
Locul unde va

fi introdus

acul va

fi sterilizat cu alcool

gi apoi se va introduce acul in vend. Trebuie sd fie

pregitit inci un ac de rezervd in caz ci primul nu a fost corect introdus sau din vena respective nu vine suficient
s6nge. Dupd ce acul a fost corect introdus in vena se atageazi de acesta un recipient 5i s6ngele va fi colectat

Tn

acest

tub. Uneori trebuie sd se recolteze in mai multe recipiente.

Atunci cAnd a fost recoltat suficient s6nge, garoul poate fi desfdcut. Apoi este aplicat un tampon gi acul se
retrage ugor. Se apasi pe locul respectiv, pentru a opri s6ngerarea, pentru c6teva minute gi apoi este aplicat un mic
bandaj.

Analiza biochimicd
Analiza biochimici a sAngelui este o metoda de analizd a nivelurilor glicemiei, a balanlei hidro-electrolitice gi
a

funcliei renale.
Glicemia reprezintd cantitatea de glucozd din sdnge

glucoza este un

tip de zahdr ce asigurd

energia

celulelor organismului.

Electrolilii menlin balanla hidrici a organismuluigi menlin funcliile normale ale organismului, ca de exemplu

ritmul cardiac, contraclia mugchilor gi activitatea creierului. Rinichii regleazi balanla hidricd (regleazd cantitatea de

api din organism), de sdruri minerale gi filtreazd

produsele toxice sau alte substanle ce trebuiesc eliminate din

organism.
Analiza biochimica a sdngelui este indicatd in analize de rutinS, in urmirirea efectelor unor tratamente (de
exemplu diureticele date pentru afecliunile cardiace) sau pentru a diagnostica anumite afecliuni.

Mod de efectuare

Aceasti analizd se face prin recoltarea de s6nge dintr-o vend a brafului. in unele cazuri este necesar
inainte cu 10 sau 12 ore

sA se

Analiza bichimicd misoarS:

- Sodiu

intrerupi alimentalia.

ca

- Potasiu
- Calciu
- Cloruri

- Dioxidul de carbon
- Glucoza

- Ureea in s6nge (BUN)

- Creatinina.

2.

Biochimia dieestiei

Examindri ale traqtului diaestiv superior

Aceste examindri sunt efectuate fie in cabinetul medicului, fie in camere speciale pentru aceste examiniri.
Aceste investigalii nu necesiti spitalizarea peste noapte. Examinarea poate fi fdcuti de un medic radiolog sau de un
tehnician radiolog.
Trebuie ca pacientul sd imbrace un halat de spital gi

si

lase de o parte bijuteriile gi placa dentard, dacd este

cazul. Nu se poate fuma sau mesteca gumi in timpul examinirii deoarece aceste activitSli stimuleazi secrelia
gastricd 5i incetinesc digestia.

Pacientul va sta ?ntins pe o placd, ce transmite razele X, ce va

fi

adusd

in fala unui aparat de radiologie.

Pacientul va sta in siguranld iar medicul se va asigura de intregul lui confort in momentul schimbirii poziliei. Dupd o

examinare radiologicS prealabilS pacientul va fi indrumat sd inghiti bariul, acest lucru fiind repetat pe

examinirii. Mediculva indruma pacientul cdt gi cdnd si bea bariul.

La sf6rgitul

toati durata

examinirii pacientul poate sd fi biut

intre o cand 5i doui cdni gijumitate cu mixturi de bariu.

Radiologul va urmdri trecerea bariului prin tractul digestiv prin intermediul fluoroscopiei gi de asemenea
poate efectua

5i

c6teva radiogrqfii. Placa va fi Tnclinatd sub diferite unghiuri pentru o mai buni imprdgtiere a bariului.

Se va presa ugor abdomenul pacientului cu o curea sau chiar cu m6na examinatorului. Se poate ca medicul sd

ceari

pacientului si tugeascd pentru a observa efectul tusei asupra fluxului de bariu.

Dacd se face o examinare in dublu contrast pacientul va sorbi lichidul cu bariu cu ajutorul unui pai sau va lua

tablete care elibereazd dioxid de carbon la nivelul stomacului. Aerul sau gazele ajuti la o mai bund vizualizare
stomacului

gi

tubului digestiv chiar p6ni in cele mai mici detalii.

Daci se face examinarea intregului tub digestiv pacientul va inghili o solulie de bariu iar medicul radiolog va
urmdri pasajul bariului din intestinul sublire in cel gros
Examinarea esofagului poate dura

poate dura

inci 10 sau 20 de minute.

gi va face

radiografii la fiecare 30 de minute.

intre 10 gi 20 de minute, iar examinarea tubului digestiv superior mai

Aceste examindri pot

fi ficute in

acelagi

timp. Examinarea tubul digestiv

superior impreuni cu examinarea intestinului sublire poate dura pdni la 2 ore sau chiar p6nd la 6 ore.ln unele cazuri
pacientul va fi rugat sd se reintoarcd in spital dupd 24 de ore pentru a-i mai fi fdcute o serie de radiografii.

Dupi ce examinarea a fostincheiatd pacientul poate m6nca gi bea ceea ce doregte, asta doarin cazulin care
medicul nu va interzice un anumit aliment.

Acestuia

i se va administra gi un laxativ pentru a elimina mai repede bariul din organism. De asemenea,

hidratarea cu foarte multe lichide poate fi de ajutor.

Examinarile tractului digestiv superior sunt folosite pentru urmdtoarele situalii:

- determinarea cauzelor simptomelor gastrointestinale cum ar fi: dificultdlile la inghilire, vdrsdturile, regurgitarea
alimentelor sau durerile abdominale (inclusiv arsurile sau durerile chinuitoare epigastrice). Aceste simptome pot fi
date de o serie de afecliuni printre care gi hernia hiatald (tip de hernie diafragmatici care apare la nivelul orificiului
esofagian al diafragmului gi care constd in hernierea unei po4iuni a stomacului intratoracic)
- determinarea prezenlei stricturilor, ulceraliilor, tumorilor, polipilor sau a stenozelor pilorice

detectarea zonelor de inflamalie intestinald, depistarea sindromului de malabsorblie sau a tulburirilor de

motilitate intestina ld
- evaluarea simptomelor de genul pierdere inexplicabil6 in greutate sau persistenla diareei
- detectarea corpurilor streine inghilite accidental.

Anolizo sucului aastric ktomacall

Sucul gastric este secretat de stomac, fiind compus din

minerale. El contribuie la digestia alimentelor din stomac,

api, acid clorhidric,

Tn special a acelora care

pepsind (enzim6), mucus

gi

conlin proteine: carne, lapte, oui.

in mod normal sucul gastric este acid. ln gastrita cronicd, pelagra, in unele anemii, in tumorile stomaculu aciditatea
gastricd este scdzute sau chiar lipsegte.
Scdderea aciditdfii gastrice se int6lnegte gi la unele persoane sin5toase, mai ales dupd v6rsta de 60 ani, dupi

un stres care poate opri secrelia gastrici, etc. Un suc gastric cu aciditate scizutd nu mai are capacitatea de a digera
suficient alimentele care conlin proteine. Acestea trec6nd nedigerate in intestin produc o serie de tulburiri digestive
(enterocolita).

aciditilii gastrice (hiperaciditate) care se intilnegte in gastritele acute, in ulcerul gastric gi

duodenal precum gi la persoanele sindtoase, dupi o alimentalie care excitd secrelia acidi a stomacului
Cre5terea

(condimente, alcool, cafea) sau dupd tutun. Pentru aprecierea gradului de aciditate se dozeazd acidul clorhidric din
sucul gastric. Sucul gastric se recolteazd dimineala cu un tub sublire de cauciuc care se inchide de

citre bolnav pdni

ajunge in stomac (tubaj gastric). Bolnavul nu trebuie sd inghitd saliva cdci se amestecd cu sucul gastric iar daci are o

protezd dentard mobili trebuie

si o scoati

(pericol de inecare). De asemenea, inainte de recoltare nu se vor

consuma alimente, biuturi, nu se vor lua medicamente gi nu se va fuma. Pentru a se produce o secrelie gastricd mai

mare i se

di

persoanei respective sd bea o solulie slabi de alcool sau

i se injecteazS o fiold de histamini.

Sucul

gastric se extrage cu o seringd gi se analizeazd. Aciditatea sucului gastric se exprimd in grame de acid clorhidric la litru

HCI %o) sau

in ml hidroxid de sodiu normal pe 10 (ml NaOH N: 10). Acidul din stomac poate fiin stare liberi sau

legat de alte substanle.

Valari Fcrrnale:

*ciditstea dstrica n*r*lafa

g HCi ?b*

Aciditate

m E4

e/*c

Ml NaOHFtr:
1u

r.7-z.fr

46-55

2il-4il

3"*-3,5

55-100

4*-S0

liFrs.ra

Ac*ditate
*ntata
Analiza bilei

Bila este o secretie a ficatului, care are rolul de a favoriza digestia grdsimilor alimentare. Secrefia

biliari mai intAi se colsteazi intr-un rezervor,

Tn

vezica biliari gi de acolo se varse

in intestin dupi

necesitelib organismului. ln vederea analizelor, bila se recolteaze fie ?n spital, fie ?n policlinici. Sunt
valabile aceleagi recomandlri menfionate la analiza sucului gastric. Extragerea bilei se face cu un tub
e,,btire de cauciuc care se inghite de citre bolnav pAnd ajunge in duoden (tubaj duodenal). Cu ajutorul
-----tunei seringi se recolteazd trei probe de bilS: proba A, care provine din canalul biliar, proba- B care provine

din vezica biliari gi proba C, care provine direct din ficat. Din lichidul biliar se fac analize microscopice 9i
bacteriologice. Analizele microscopice urmiresc sd descopere leucocite, eritocite, levuri, parazi{i (giadia

sau lamblia), care in mod normal nu se g6sesc in bil5. Uneori se pot gdsi gi cristale care stau la baza
formdriicalculilor biliari. Analizele bacteriologice depisteazd microbiicauzatori ai infectiilor biliare.

RS

1.

Nr.

Biochimia urinei gi a materiilor fecale

Biochimia urinei

Recoltarea urinei

Analiza urinei se face nu numai

in bolile aparatului urinar ci 5i in bolile altor organe. Recoltarea urinei

se

poate face at6t la nivelul laboratorului cdt gi la domiciliu. in raport cu analiza solicitatd se recolteazd fie urina de
dimineafi, fie urina din24 de ore.
Persoanele indiferent de sex, care recolteazi urina la domiciliu, in vederea analizelor curente, trebuie

sd

respecte urmitoa rele indica[ii:

- Recipientul (borcanul sau sticla) in care se recoltazi urina si fie perfect curat, spilat cu apd gi sodd gi apoi cldtit cu
apd

multi. Sticlele nespilate in care au fost bduturi alcoolice, o!et, ulei, sucuri de fructe, ape minerale, siropuri,

medicamente, detergenli pot si falsifice rezultatele analizelor.

Se

inlelege ci gi dopul sticlei trebuie sd fie curat, fdri

urme de substanle chimice.

Se va recolta urina proaspdtd de dimineatd, imediat dupd degteptare, direct

in recipient. Cantitatea

minimd

necesari de urind este de 100 ml. Nu are importanli faptul daci o persoand a mai urinat in timpul nopfii.
- Pe sticld se va lipi o eticheti cu numele bolnavului giv6rsta.

- DacS medicul suspecteazd o infecfie urinard, recomandi bolnavului sd faci o uroculturS. in aceastd situta]ie, urina
se va recolta

tot dimineala in condilii de sterilitate, intr-un vas steril procurat de la laborator, iar ?n lipsa

acestuia,

intr-o sticld de 100 ml care a fost dezinfectatd impreund cu dopul sdu prin fierbere timp de 30 minute. inainte de
urinare se va face o toaletd a organelor genitale cu api 5i sdpun pentru indepirtarea eventualilor microbi. Tot in
acest scop se recomandi ca urina sd se recolteze numai dupa ce prima parte a urinei, care a spdlat canalul urinar, a

fost aruncatd la closet.

in

cazul

in care este necesari recoltarea urinei din24 ore se va proceda astfel: se golegte vezica urinari,

dimineala la ora 5. incepdnd de la aceastd or5, se recolteazd toatS urina p6nd a doua zi la ora 6. Pentru a nu se
pierde din cantitatea de urind se recomandd sd se urineze separat, inainte de scaun. Se mdsoard apoi volumul urinei
din 24 de ore 5i se noteaz6. Apoi se amesteci urina (fn cazul in care a fost recoltati in mai multe sticle) se agiti

gi

pentru laborator se opreste numai o cantitate de 100-200 ml, iar restul se aruncS.
- CAnd persoana care colecteazd urina lucreazS, este elev sau student, urina din 24 de ore se poate recolta lntr-o zi
de repaus.

- Copii mici care nu pot urina direct in

sticld, vor urina numai

in olila de noapte

sau intr-un borcan care a fost

sterilizat maifnt6i prin fierbere. Apoi urina va fi pusd intr-o sticli sterilS care va fi adusd la laborator.
- Pe timpul recoltdrii urina se va fine la rece iar vara se va pistra la frigider, pentru a nu se altera. Cdnd cantitatea de
urind este mai mare de un litru, se va recolta in mai multe sticle sau intr-un borcan mai mare.

- Femeile vor specifica dacd urina a fost recoltatd in perioada menstruald sau dacd au utilizat ovule cu medicamente
cu 24 de ore tnainte de analiz5.
- Se va comunica laboratorului dac6 bolnavul este sub tratament gi ce medicamente a folosit.

- Tnainte de analize cu circa

gi produc

24 ore nu se vor consuma cantitSli mari de lapte sau derivate din lapte care tulburd urina

o cre$tere a calciului din urind. De asemenea, persoanele care urmeazi un regim fdrd sare trebuie sd

comunice laboratorului pentru a se cunoa$te de ce cantitatea de sare din urind este scdzutd.

Anoliza urinei
Primul produs biologic care s-a analizat in vederea punerii unui diagnostic a fost urina. incd de acum 3000 de
ani, medicii din antichitate gtiau sd examineze urina gi pe baza caracterelor sale fizice (cantitate, culoare, limpezime,
sdnge, cheaguri, spumi, sediment)stabileau diagnosticul gichiar prognosticul bolilor.

in evul mediu au apirut uroscopigtii sau prorocitorii de urini care puneau diagnosticul tuturor bolilor numai

pe

baza examenului vizual al urinii. Uroscopigtii aveau gi ajutoare, "curieri de urind" care transportau urina de la bolnavi

in "laboratorul" uroscopigtilor. Urina este produs6 de rinichi at6t prin filtrarea sAngelui (urina primard) cdt gi prin
relinerea (reabsorblia) din urina primar5 numai a acelor substanle care mai pot fi necesare corpului (apd, zahlr,
minerale, etc.). Ceea ce mai rimdne nerelinut din urina primard (o parte din apa minerald, reziduuritoxice rezultate

din arderea alimentelor in organism) constituie urina final5 care se elimind prin ciile urinare. in urini se elimind
astfel peste 150 de substanfe chimice, minerale gi organice, dar in mod curent pentru diagnosticul bolilor

se

analizeazd numai cOteva componete principale.

Culoarea urinei normale este gSlbuie sau rogiatic5.

Ea este

maiinchisd la culoare c6nd este foarte

concentrati sau dupi consumul unor medicamente (piramidon, antinevralgice, tetraciclinS, albastru de metilen,
etc.). Tn bolile tnsolite de eliminarea sdngelui

Tn

urin5, urina are o culoare rogie murdarS. lar in bolile de ficat cu icter,

bila trecdnd in sdnge se elimini prin urind producind o culoare brund-negricioasi (ca berea neagrd). gi o serie de
alimente ca: sfecla, varza rogie, bomboanele colorate, etc. pot sd modifice culoarea normali a urinei.

Mirosul urinei este specific. in infecliile urinare care duc la fermentarea urinei, mirosul este caracteristic de

amoniac sau de gunoi de grajd. Unele alimente sau medicamente aromate care se elimind prin urind pot sd-i
imprime acesteia mirosuri aromate. Urina bolnavilor de diabet poate mirosi a acetonS, iar a alcoolicilor a alcool.

r'

Transparenla este caracteristica urinei proaspete; dupd cdteva ore de la urinare se poate tulbura, mai ales

dacd este linutd la rece. Acest lucru se datoreazi precipitdrii (solidificdrii) sdrurilor minerale care se gdsesc

in mod

normal dizolvate in urini gi nu constituie simptomul vreunei boli aga cum cred unele persoane. Dar daci urina
proaspdtd, caldd este tulbure atunci poate fi vorba de o infeclie (puroi gi mucus) de o hemoragie sau de un consum

foarte mare de produse bogate in calciu (lapte, br6nzi) ori de carne.

in cazul unei urine cu s6nge, se pot vedea plutind cheaguri cu s6nge. Pentru a putea aprecia dacd urina este
clard sau tulbure trebuie

r'

si fie examinatd intr-o sticl5

sau eprubetS necolorat5.

Cantitatea de urin6 in 24 de ore la un adult variazi de la 1-1,5 litri. in sezonul cald, dupd febrd, dupi

virsdturi, diaree, dupi transpiralii intense (deshidratare), dupd fumat sau consum redus de lichide, cantitatea de

'

" in gocul produs de hemoragii mari, arsuri sau traumatisme,

unna este mar mrca.

Tn

bolile care re[in apa in organism

(insuficienli cardiaci, cirozd hepaticS) cantitatea de urini scade foarte mult. Sunt unele boli de rinichi (insuficienli
renal5, infeclii renale) sau intoxicalii cu substanle chimice in care cantitatea de urind scade sub 500 ml (oligurie). in

aceste situalii organismul suferd deoarece nu se mai pot elimina prin

urini de5eurile nesdndtoase din s6nge. in bolile

care blocheazd cdile urinare (calculi urinari, hipertrofie de prostat5, etc.) din cauza dificultSlii de a urina, cantitatea

de urini este mai micd. Dupd frig, emofii, tratamente cu diuretice, consum mare de lichide, de alimente sdrate, de
alcool, cre$te gi cantitatea de urind peste 2 litri (poliurie). Bolile cronice de rinichi (glomerulonefrita, scleroza renalS)

care nu mai permit reabsorblia apei filtrate prin rinichi, produc eliminarea unei cantitdli foarte mari de urin5.

Datoriti consumului exagerat de lichide, in diabetul zaharat netratat, bolnavii elimini cantitdli mari de urin5,

pini

la c61iva

litri pe zi. Existi gi un ritm biologic de eliminare a urinei, eliminarea fiind mai mare in timpul zilei

gi mai

micd in timpul noplii. lnversarea acestui ritm indici o tulburare in funclia rinichiului. De asemenea, b5rbalii elintind

mai multd urind decdt femeile.

,/

Densitatea (greutatea specifica) urinei este mai mare dac6t a apei (care este de 1000)

Si se

determind cu

urodensimetrul. Valori normale in cazul densitilii: 1015-1030.

C6nd se consumd mai multe lichide, deci in cazurile in care cre$te cantitatea de urind, se produce in general o

scddereadensitdfii urinaregi invers,cdndurina din24deoreesteincantitatemai mic6gi mai concentratd,atunci

densitatea urinari este mai crescutd. Numai in diabetul zaharat, in ciuda unei cantitd[i mari de urini, densitatea
urinei nu scade, ci cregte datoritd zahirului dizolvat
examenele repetate aratd

cifri sub 1012.

?n

urini. O densitate urinard se consideri anormali atunci cdnd

Aceastd situalie aratd cd rinichii bolnavi nu mai au capacitatea de

produce o urind mai concentratd.

Cregterea densitdlii urinare peste cifra 1030 indicd fie o deshidratare a organismului, fie un diabet zaharat.

PH-ul urinar sau reactria urinei

arati dacd urina este acidi

hdrtie impregnatd cu tincturi de turnesol (sau cu

alti

sau alcalinS. Determinarea pH-ului se face cu o

substan!5 indicatoare). Se introduce hartia in urini gi se

observi modificarea culorii benzii de hdrtie. Sub pH-ul 7,0 urina este considerati acidd gi h6rtia se inrogegte, iar
peste pH-ul 7,0 urina este considerati alcalind 5i h6rtia se albdstregte. in mod normal urina este acidd avdnd pH-ul
cuprins intre 5,5 gi 6,5. Dupd o alimentalie bogatd in carne gi medicamente acide (sare de lSmdie, vitamina C), se

elimind o urind mai acidd, iar dupd un regim alimentar vegetarian, dupi medicamente alcaline (bicarbonat, ape
minerale) sau dupi infeclii ale aparatului urinar, devine alcalind. Urina care este permanent prea acidi sau prea
alcalind, predispune la formarea de calcului urinari de acid urig respectiv de fosfat gi carbonat de calciu.

2. Biochimia materiilor fecale

Re colta

reo

m a.te rii Io r

fecole

Analiza materiilor fecale este indicati pentru descoperirea bolilor digestive de

naturi microbian5 (febra

tifoid5, dizenterie, intoxicalie alimentari etc.) sau de naturd parazitari (oui de parazili intestinali), precum gi pentru
stabilirea gradului de digestie a alimentelor. Recoltarea materiilor fecale pentru analiza ouilor de parazili se face in
recipiente speciale, primite de la laborator. in lipsa acestora, se pot recolta in recipiente sau vase din material plastic,
sticld sau material, bine spdlate gi bine ?nchise cu capace sau dopuri. Sunt bune cutiile din material plastic sau sticlele
rdmase de la medicamente. Nu se vor recolta materii fecale in cutii de carton, cutii de chibrituri, etc. intrucAt existi
riscul infectdrii persoanelor care transportd gi prelucreazd aceste materiale.

Vor fi recoltate materii fecale proaspete, emise dimineala. Daci nu este posibil (mai ales la copii), produsul
se va recolta gi seara gi va

fi pdstrat la rece pentru a nu fermenta. (Nu se vor pdstra materiile fecale in frigider

cdci

existi riscul infectirii alimentelor). Din scaunul proaspit, eliminat la closet pe o h6rtie sau pe un carton curat, cu o
lopdficd de lemn sau de material plastic, se recolteazi cdteva grame (c6t un degetar) de materiifecale 5i se depun in

recipientul pregitit dinainte. La copii mici, materiile fecale se vor recolta din oala de noapte care ?n prealabil a fost
bine spilatS.

in caz de constipalie, materiile fecale se vor recolta dupi luarea unui purgativ ugor (laxativ). Se va avea griji
ca materialele fecale
vArsta, se va ambala

si

nu se amestece cu api sau urini. Dupd ce pe recipient se va nota numele bolnavului

gi

in hdrtie gi va fi transportat cdt mai repede la laborator. Este indicat ca fiecare persoand, mai

ales in caz de boald, sd observe gi aspectul scaunului: dacd este colorat gi ce culoare are, sau dacd este necolorat,
albicios, daci are urme de s6nge etc.

in cazul in care in scaun se obserud viermigori sau fragmente

suspecte de viermi intestinali acegtia vor fi

recoltali cu o pensi gi introdugiintr-un vas de sticle sau de material plastic prevdzut cu capac care se inchide ermetic.
Pentru ca acegti parazili sd nu se usuce gi sd se altereze, se va turna peste ei spirt sanitar, apd de colonie sau apd
sdratd gi dupd aceea vor fi transportati la laborator. Nu se vor transporta parazilii in h6rtie, in

vati, deoarece existd

pericolul de infestare a persoanelor care execut5 analizele.

Cdnd bolnavului i se recomandd coprocultura (cercetarea microbilor din scaun) el va solicita un recipient
special, sterilizat, de la laborator. Recoltarea materiilor fecale se va face ca gi pentru oudle de parazili. Nu se va
utiliza insd nici un medicament (antibiotice, sulfamide, Mexaform, etc.) inainte de analizi care ar putea distruge

microbiidin scaun.
La recoltarea materiilor fecale pentru cercetarea sdngelui (hemoragii oculte) sau pentru cercetarea digestiei

alimentelor bolnavul va urma un regim alimentar special, recomandat de medic Ai nu se va lua nici un medicament
cu 24 de ore ?nainte de analizi.

Analiza materiilor fecale este obligatorie pentru urmStoarele categorii de persoane: cele care lucreazd in
sectorul alimentaliei publice, copii care merg la grddinile, crege, bolnavii care au suferit de boli infeclioase digestive
(febra tifoidd, dizenterie, holerd etc.), cdldtorii care au sosit din ldrile in care existd boli infe4ioase digestive.

Coprocultura este o metodi de lucru utilizatd in laboratoarele de microbiologie clinicd in scopul cultivdrii

gi

identificdrii agentilor patogeni existenli in intestinul omului.

LimitSndu-ne doar

la infecliile bacteriene putem int6lni urmdtoarele situalii in care coprocultura

este

indicat6:

o
o

infecliicu localizare primard enterali giinvazie ulterioard (aspect septicemic)

infeclii cu localizare exclusiv enterali sub formd clinica de enterocolite, boali diareicd, toxiinfeclii
alimentare, evoludnd sub formd acut5, subacutd, cronicd, clinic inaparentd sau simplu portaj.

infeclii bacteriene ale altor sisteme in care localizarea enterald este accidentali (tuberculoza, antrax)
Schimbarea structurii florei bacteriene specifice intestinului care poate apdrea ?n unele situafii patologice

(coliti pseudomembranoas6)

sau ca o consecin!5 a selecliei unui grup de germeni, consecutiv antibioterapiei.

in

etiologia acestora, trebuie avute

in

in primul r6nd enterobacteriile

vedere,

patogene pentru care

diagnosticul etiologic este obligatoriu gi anume:

r
o
o

infeclii cu germenidin grupulshigella

infectii cu germenidin grupulsalmonella

infeclii cu germeni din grupul Escherichia, serotipuri enteropatogene

in toxiinfecfiile alimentare pot fi avute in vedere

gi alte grupe de enteropatogeni: Staphylococus, Yersinia,

Vibrio, Aeromonas, Pseudomonas, Bacillus, Clostridium etc.

Datoriti faptului

ci o mare varietate de microorganisme

folosesc calea enteralS pentru pdtrunderea in

organism cu consecinle patogenice gi clinice, coprocultura este unul din cele mai solicitate examene de laborator. in
mod normalin materiile fecale ale omului nu se gdsegte sdnge. Numaiin unele boli ale tubului digestiv care produc
s6ngerdri (hemoragii) cum sunt ulcerul gastric, ulcerul duodenal, enterita, colita, singele apare in materiile fecale.

Cind hemoragia este mare gi provine din partea superioari a tubului digestiv (stomac, intestin) scaunul are

un aspect negricios din cauza digeririi s6ngelui respectiv. Dacda hemoragia provine din partea inferioard

intestinului (hemoroizi) atunci sdngele nu este digerat gi scaunul apare colorat in rogu. in cazurile in care hemoragia
este mici (hemoragie ocult6), chiar daci este permanentd, scaunul nu pare colorat gi in aceasti situalie numai
laboratorul poate preciza daci este singe in scaun. Tn vederea acestei analize persoana suspectd de hemoragie
trebuie sd urmeze intocmai, timp de 3 zile regimul alimentar prescris de medic, compus din lapte, br6nzd, fiinoase

gi

cartofi. Se vor scoate din alimentatie carnea de orice fel, ouile, legumele verzi gi nu se va lua nici un medicament.

Dupi acest timp se va recolta o cantitate de materii fecale cdt o nuci, care se va transporta la laborator intr-un
recipient de material plastic. Materiile fecale nu trebuie sd fie in contact cu vase sau recipiente din fier. Este bine ca
persoanele care au hemoroizi ce s6ngereazS, sd informeze de acest lucru pe medic, pentru

ci in acest

caz rezultatul

analizei nu are nici o valoare. De asemenea, persoanele cSrora le s6ngereazd gingiile vor evita sd se spele pe dinli
inainte de analizi, cdci sdngele inghilit poate modifica rezultatul analizei.

Paraziti intestinali

De regul6, parazilii intestinali se prezinti sub formd de viermi intestinali: limbrici (ascaris lumbricoides),
oxiuri (enterobius vermicularis), panglici (taenia), tricocefal gi allii. Parazilii adulli (viermii intestinali) se elimind prin
materiile fecale gi pot fi observali chiar de cdtre bolnavi, dacd se inspecteazi atent materiile fecale. 5e recomandi ca

pdrinlii

si

observe din cdnd in c6nd scaunul copiilor lor pentru a putea descoperi din timp prezenla viermilor

intestinali.
Dacd s-au descoperit

in materiile fecale paraziti adulti Si acegtia sunt recunosculi, nu mai este

aducerea de materii fecale la laborator pentru analizi. Tn cazul

necesard

in care parazitul nu poate fi identificat

sau

recunoscut, atunci acesta se introduce cu o pensi intr-o sticli cu spirt sanitar 5i se aduce la laborator pentru analizd.
Nu se vor aduce la analizi paraziti sau fragmente de parazifiin stare uscatS.

in majoritatea cazurilor de parazitism

intestinal, nu se pot pune in eviden!5 parazilii adulli. De aceea, se cautS tn materiile fecale ouile de parazili. Aceste

oui

sunt foarte mici, de c61iva microni gi nu se v6d cu ochiul liber ci numai la microscop. Dar ?n materiile fecale nu se

gdsesc totdeauna oudle parazililor, deoarece acestia nu produc oud

in fiecare

zi,

ci la diferite intervale de timp.

Ca

urmare a acestui fenomen, analiza pentru oudle parazililor trebuie repetati de 2-3 ori la intervale de c6te o

sdptimtnd, pentru a putea surprinde faza cind parazilii depun oud.

Depistarea oudlor de parazili intestinali, impunb un tratament de urgen!6 pentru omorirea gi eliminarea

parazililor adulti din intestin, deoarece ace$tia hrinindu-se cu sdnge gi cu substanlele hrinitoare destinate
organismuluiomului produc slibirea gianemierea acestuia. Dup doui siptimanide la terminarea tratamentuluise

repeti analiza pentru oui de paraziti. Dacd dupd treianalize efectuate la intervalde doud siptdmini rezultatele sunt
negative, bolnavul se poate considera vindecat.