Subscribe to DeepL Pro to edit this document.

Visit www.DeepL.com/profor more information.

Revizuire

Sisteme senzoriale și motorii

Revistă de literatură: Fiziologia durerii orofaciale

în stomatologie
1 2
Nattapon Rotpenpian, și Pankeaw Yakkaphan

https://doi.org/10.1523/ENEURO.0535-20.2021
1
Departamentul de Biologie Orală și Ocluzie, Facultatea de Stomatologie, Universitatea Prince of Songkla, Songkhla,
Thailanda 90110 și2 Departamentul de Știință a Diagnosticului Oral, Facultatea de Stomatologie, Universitatea Prince of
Songkla, Songkhla, Thailanda 90110

Rezumat
Obiectivul acestei revizuiri a literaturii de specialitate este de a rezuma fiziologia durerii orofaciale în
stomatologie, în special fiziologia căii durerii și mecanismele moleculare privind fiziopatologia durerii, având în
vedere noile perspective în clasificarea bolilor legate de durerea orofacială. Acest articol se va concentra, de
asemenea, pe posibilele mecanisme ale durerii orofaciale neuropatice, care se distinge de alte tipuri de durere.
Cuvinte cheie: stomatologie; neurofiziologie; durere orofacială; durere; senzație; funcție senzorială

Introducere Fiziologia căii durerii oro-faciale

Durerea este o modalitate senzorială care reprezintă o
experiență neplăcută și emoțională (Pak et al., 2018).
Senzația dureroasă este subiectivă și utilă din punct de
vedere biologic, necesară pentru sur-viețuire, fiind un
semn de avertizare și un răspuns al tis-telor deteriorate
din organism (John, 1990; Rivera-Morales, 1986).
Durerea în zona facială este cel mai frecvent motiv care îi
aduce pe pacienți la un medic stomatolog (Piovesan et
al., 2003). Durerea orofacială este durerea asociată cu
țesuturile dure și moi ale capului, feței și cavității bucale
(Sessle, 1987). Există diverse și mai multe mecanisme
legate de această patologie (Sessle, 1987). Prin urmare,
fiziologia durerii orofaciale ar trebui să fie elucidată și
aplicată în practica clinică în viitor. Această analiză va
defini fiziologia durerii orofaciale și clasificarea durerii
orofaciale în stomatologie. În această recenzie, strategia
de căutare în termeni de durere, fiziopatologia durerii,
durere orofacială, durere dentară, durere nociceptivă,
durere neuropată, calea durerii, iar anul de publicare este
1980-2021.
Primit la 9 decembrie 2020; acceptat la 23 martie 2021; publicat pentru prima
dată la 2 aprilie 2021.
Autorii declară că nu au interese financiare concurente.
Contribuții ale autorilor: N.R. și P.Y. au scris lucrarea.
Această lucrare a fost susținută de Facultatea de Stomatologie,
Universitatea Prince of Songkla, Thailanda.
Corespondența trebuie adresată lui Nattapon Rotpenpian la nattapon.
r@psu.ac.th.
https://doi.org/10.1523/ENEURO.0535-20.2021
Drepturi de autor © 2021 Rotpenpian și
Yakkaphan
Acesta este un articol cu acces liber distribuit în conformitate cu termenii
licenței Creative Commons Attribution 4.0 International, care permite
utilizarea, distribuirea și reproducerea fără restricții în orice mediu, cu condiția
ca lucrarea originală să fie atribuită în mod corespunzător.
Regiunea orofacială este compusă din cavitatea bucală
(dinți, gingie și mucoasa bucală), față, osul maxilar și
articulația temporomandibulară (Messlinger și
Handwerker, 2015). Fiziologia căilor durerii oro-faciale
include neuronii aferenți pri-mari, modificările patologice
în ganglionul trigemenului, neuronii nociceptivi din
trunchiul cerebral și funcția creierului superior care
reglează nocicepția oro-facială.
Neuronii aferenți primari și modificările
patologice în ganglionul trigeminal
Nervul trigemen sau nervul cranian V (CN V) este un
nerv sen-sorial care inervează această regiune. Calea
durerii trigeminale din zona orofacială este reprezentată
în figura 1. La nivelul nociceptorilor periferici din re-gionul
orofacial, după ce primesc stimuli nocivi repetitivi sau o
inflamație excesivă incontrolabilă, neuronii de prim ordin
din nervul trigemen va dezvolta semnale de durere
crescute care sunt proiectate către ganglionii trigeminali
(Huff și Daly, 2020). Ganglionul trigemen este similar cu
ganglionii rădăcinii dorsale (Armstrong și Herr, 2020).
Neuronii nociceptivi din trunchiul cerebral
După aceea, semnalele de durere sunt trimise la neuronii de
ordinul doi din nucleul trigemenului caudalis situat în trunchiul
cerebral. Nucleul caudalis al trigemenului este similar cornului
dorsal al măduvei spinării și conține neuroni de ordinul doi.
Pentru nucleul trigemenului, există trei grupuri de nu-clei
situate în interiorul trunchiului cerebral (Joseph, 1982;
Rivera-Morales, 1986; John, 1990; Wilkinson, 2014). Primul
nucleu spi-nal al CN V este pars oralis, iar al doilea
Martie/aprilie 2021, 8(2) ENEURO.0535-20.2021 1-7
 Revizuire

Figura 1. Prezentare generală a fiziologiei durerii orofaciale.

Martie/aprilie 2021, 8(2) ENEURO.0535-20.2021

este parul interpolar. Ambele transmit o senzație tactilă în

zona orofacială. Cel de-al treilea nucleu spinal al CN V este
pars caudalis sau nucleul trigemenului caudalis
(Christoforou, 2018; Klasser et al., 2018), care vehiculează
percepția durerii din această zonă implicată. Apoi, semnalele
vor fi proiectate mai departe către neuronii de ordinul al
treilea din thala-mus prin intermediul tractului
trigeminotalamic ventral (Joseph, 1982; Rivera-Morales,
1986; John, 1990; Roberts, 1991; van der Bilt et al., 2006;
Wilkinson, 2014; Badel et al., 2019).

Funcția superioară a creierului care

reglează nocicepția orofacială
În mecanismul everse, există o cale descendentă sau un
proces de modulare a durerii de la cortexul somatosenzorial la
nucleul trigemenului caudalis (Sessle, 1987). În mod natural,
trunchiul cerebral percepe intrările senzoriale ascendente și
trimite semnalul către talamus și, respectiv, cortex (Woolf și
American Physiological Society, 2004). Cu toate acestea,
neuronii trunchiului cerebral pot, de asemenea, să moduleze
calea durerii, trimițând semnale somatosenzoriale prin griul
periaqueductal, locus coeruleus și măduva ventromedială
rostrală. Periaqueductal gray este neuronul central al
mezencefalului și modulează căile durerii indirect prin
intermediul altor nu-cleusuri din trunchiul cerebral, inclusiv locus
coeruleus și medulla rostrală ventromedială. Locus coeruleus
este alcătuit din noradrenergic
neuroni care sunt proiectați în nucleul trigemenului cauda-lis.
Măduva ventromedială rostrală este o regiune mare de me-
dulare care este plasată de neuronii serotoninergici (Arendt-
Nielsen et al., 2018). Calea descendentă trimite semnale către
nucleul trigemenului caudalis. Fie se eliberează serotonină și
nor-epinefrină, fie se produce enkefalină sau peptide opioide:
acest proces duce la reducerea durerii (Fields, 1987; Espinosa-
Sanchez et al., 2020). Un studiu clinic a raportat că pacienții
care se confruntă cu dureri ale articulației temporo-mandibulare
ar putea avea o scădere a neuronilor pe ambele părți ale
trunchiului cerebral, în special la nivelul ventromediului rostral,
care este responsabil pentru căile descendente ale durerii sau
pentru modularea durerii. Prin urmare, reducerea neuronilor din
modularea descendentă a durerii ar putea crește senzația de
durere la pacienții cu tulburări temporo-romandibulare dureroase
(Wilcox et al., 2015).
Prin urmare, numeroase studii au susținut că
fiziopatologia durerii orofaciale este legată de nervul
trigemen și de calea trigeminală, ceea ce duce la
modificarea percepției durerii în zona relevantă a
cortexului somatosenzorial și a cortexului
somatosenzorial asociat.

Clasificarea durerii orofaciale și

mecanismele posibile
Clasificarea durerii oro-faciale în funcție de durată
poate fi împărțită în durere acută și durere cronică. Prin

eNeuro.org
 Revizuire

Figura 2. Clasificarea durerii orofaciale.

cauze, poate fi clasificată în durere nociceptivă,
inflamatorie și neuropatică (Lee et al., 2005; Fig. 2).
Durerea orofacială acută este apariția bruscă a durerii
legate de senzații fizice și, eventual, de du-rare limitată,
precum și temporară, din cauza cauzelor de leziune a
țesuturilor. Durerea orofacială cronică este durerea de
lungă durată, dincolo de trei luni, care este pe-rioada
normală de vindecare (Bell, 1989; Buxbaum, 1994;
Christopher, 1998; Monheim, 2019). Diferența dintre
durerea orofacială acută și cronică este prezentată în
tabelul 1.
O altă clasificare a durerii oro-faciale este clasificată în
funcție de trei grupe de cauze: durerea nociceptivă,
inflamatorie și neuropatică. Durerea nociceptivă este
durerea care apare atunci când stimulii nocivi, cum ar fi
căldura, frigul, forța mecanică intensă și iritanții chimici,
stimulează direct neuronii senzoriali nocivi-ceptivi. Apoi,
nociceptorii trimit
semnale către sistemul nervos central care duc la reacția
la durere, cum ar fi reflexul de retragere. Prin urmare,
mecanismele durerii nociceptive acționează în mod
evident ca o senzație fiziologică vitală (Ananthan și
Benoliel, 2020). Durerea inflamatorie este o durere
cauzată de țesuturile deteriorate. Odată ce țesuturile sunt
lezate, are loc eliberarea de mediatori inflamatori
subsecvent și activează percepția durerii (Shinoda et al.,
2019). Durerea neuropată este o durere cauzată de
defecte în sistemul nervos periferic sau central (Fehér et
al., 2019; Jaaskelainen, 2019). Astfel, diferențele dintre
durerea nociceptivă, inflamatorie și neuropată sunt
prezentate în Tabelul 2.
Durerea neuropatică orofacială își are originea în
tulburări ale sistemului somatosenzorial. Rezultatele
leziunilor la nivelul nervilor implicați în calea durerii și pot
fi considerate ca fiind afecțiuni dureroase cronice
(Jaaskelainen, 2004).

Tabelul 1. Diferența dintre durerea orofacială acută și durerea cronică Durerea orofacială
Caracteristici Durere orofacială acută Durere orofacială cronică
Durata Debutul Susținut, persistent .3 luni la om
Cauza Cauzată de inflamație sau leziune a țesutului Cauzată de inflamație, leziuni nervoase și excese...
inflamație puternică sau necontrolată
Cauza a dispărut sau s-a Fără durere atunci când are loc o vindecare
vindecat normală sau este Durere persistentă și cauze excesive, necontrolate
doar temporar (durerea dispare odată ce
stimulul este eliminat)
Semne și simptome Bruscă, bruscă, intensă, localizată Durere, difuză
Durerea acută afectează creșterea
Răspuns fiziologic cardiovasculară Durerea cronică afectează fiziologic
funcții, cum ar fi creșterea presiunii răspunsuri cu comportamente de adaptare sau
sângelui. psiho-
sigur și ritmul cardiac prin intermediul
simpaticului răspunsuri logice, cum ar fi depresia și anxietatea
răspuns
(1) Durerea neuropată: nevralgie trigeminală,
Exemple în zona orofacială (1) Dureri dentare: pulpita periferică
leziuni ale nervului trigemen, nevralgie
(2) Durerea mucogingivală postherpetică
 (2) Durerea inflamatorie cronică: pulpita cronică și
leziuni apicale, durere de tulburare
temporomandibulară
(3) Dureri neurovasculare: migrene, dureri de tip
tensional
dureri de cap

Martie/aprilie 2021, 8(2) ENEURO.0535-20.2021 eNeuro.org

 4 din
Revizuire 7

Tabelul 2. Diferența dintre durerea nociceptivă, inflamatorie și neuropată

Caracteristică-
s Durerea orofacială nociceptivă Durere inflamatorie orofacială Durere neuropatică
Cauzată de leziuni sau leziuni
Cauze și Stimulare nocivă la nivelul periferic Stimulii nocivi puternici provoacă le- nervoase
nervoasă și transmisă de nervul
mecanism normal ții în țesuturi, ceea ce duce la și creșterea sensibilității periferice.
componente ale trigemului tionare, schimbarea structurii prin
de durere senzorial. răspunsurile de inflamație și în creșterea
activarea sodiului, activitatea
calea nervul inal creșterea mediatorilor inflamatori calciului
de nervi care duce la dis- ectopii.
sarcini, și activarea celulelor glia
Nervul Structura normală a nervilor Structura normală a nervilor Structura nervoasă anormală
condiție
Stimulare Răspuns la stimulii nocivi pentru Răspunsul la stimulii nocivi și Răspunsul la noxe și la noxele...
protecție și retragere creșterea activității periferice țios de stimulare
răspuns nociceptoare Durere spontană fără stimu-
lație, deoarece descărcările
ectopice
a apărut în nervii afectați
Supa fierbinte care intră în contact cu Leziunea periferică a nervului
Exemplu mucoasa bucală Necroza pulpară cu abces apical trigemen este
Capsulele articulației temporo- cauzate de leziuni nervoase, cum
a provocat imediat durere percep- mandibulare... ar fi
tionare (căldură/încălzire), iar apoi tis sau sinovita este cauzată de o accident traumatism facial sau
au aruncat inflamație articulară. accident trigeminal
nevralgie care contribuie la
departe această supă fierbinte inflamație. Dureri articulare și anomalii
limitarea dezvoltării mișcării
maxilarului structura nervoasă și expresia de
durere puternică de împușcare,
ops după aceea intermitentă
modele, și se simte ca și cum ar fi
electric
șocuri

Mecanismele durerii neuropatice sunt distincte de alte
tipuri de durere orofacială (Fig. 3).
Mecanismele posibile ale durerii neuropatice orofaciale
se disting de durerea nociceptivă și inflamatorie. După ce
nervii trigeminali sunt lezați, neuroma sau axonul lezat
din jurul locului lezat proliferează canalele de sodiu
heterotrope, cum ar fi canalele de tip 1.3, 1.7 și 1.8, care
sunt activate de tensiune (Allard et al., 2006; Hargus și
Patel, 2007). Proliferarea canalelor de sodiu poate cauza
praguri de stimulare mai scăzute și poate provoca
descărcări ectopice (Li et al., 2015). Răspândirea
canalelor de sodiu declanșează o sensibilizare centrală la
nivelul nucleului caudalis al trigemenului și duce la un
baraj sporit de semnale nociceptive, ceea ce duce la
durere spontană și hipersensibilitate la durere (Piovesan
et al., 2003; Bernal și Roza, 2018).
Figura 3. Posibilele mecanisme ale durerii neuropatice.

Martie/aprilie 2021, 8(2) ENEURO.0535-20.2021 eNeuro.org

reducerea semnalelor de inhibiție a durerii (Tashiro et al.,
2014). Lipsa sau o scădere a semnalelor de durere de inhibi-
Alterarea canalului de calciu în nociceptorii primari af- ție determină o excitabilitate crescută a neuronilor (Yin et al.,
ferenți duce la creșterea emițătorilor care sunt eliberați în 2018). Mai mult, după o leziune nervoasă prelungită,
nucleul trigemenului caudalis (Li et al., 2019). În plus, urmează o scădere a modulării durerii pe căile descendente
receptorii AMPA activează neuronii din nu-cleus caudalis ale durerii, ceea ce duce la mai multe semnale nociceptive
trigeminal, care sunt legați de re-spunsurile comune la în calea durerii (Sessle, 2011).
stimuli dureroși, dar receptorii NMDA sunt blocați Prin urmare, posibilele mecanisme de durere legate de
fiziologic de un ion de magneziu. Acest blocaj este răspunsul celulelor gliacee după leziuni nervoase sunt
probabil eliminat prin acumulare sau depo-larizare cauzate de microgliale.
repetitivă din descărcări ectopice. Alterarea canalului de
calciu are ca rezultat o amplificare și o prolonga- re a Martie/aprilie 2021, 8(2) ENEURO.0535-20.2021
intrării nocive în nucleul trigemenului caudalis din
interiorul trunchiului cerebral (Yam et al., 2018;
Armstrong și Herr, 2019).
Mai mult, după leziunea nervilor periferici, leziunea
nervilor periferici determină degradarea axonului și a tecii
de mielină, care este urmată ulterior de infiltrarea
macrofagelor și a altor tipuri de celule imune, cum ar fi
neutrofilele și celulele T, la locul lezat (Spencer și
Gremillion, 2007; Lebrilla și Mahal, 2009; Todd, 2010).
Mai mult, leziunile nervoase generează ulterior o
modulare funcțională și o modi- ficare a sistemului nervos
central (Boadas-Vaello et al., 2017).
Modularea funcțională după leziuni nervoase duce la o
procesare posttranslațională crescută, cum ar fi c-fos în
nucleul caudalis al trigeminalului. Mai mult, cuplarea între
neuronii simpatici postganglionari și neuronii aferenți în
condiții fiziologice poate avea loc pentru a menține
durerea. Modificarea după o leziune nervoasă este
alterarea conectivității și moartea celulară de către unele
fibre nervoase nevătămate adiacente care devin excitate
din cauza transmisiunii non-sinaptice sau a discuției
încrucișate a transferurilor electrice numită transmisie
epatică. În cele din urmă, această funcție de modulare și
modificare determină o creștere a sensibilizării centrale în
nucleul trigemenului caudalis și, ulterior, recrutarea căilor
secundare de mesageri după sensibilizarea centrală are
ca rezultat o creștere a excitabilității neuronilor sau a
receptorilor nocivi sau a semnalelor de durere către
talamus și cortexul somatosen-sorial (Yam et al., 2018;
Dolphin et al., 2020).
Stare de non leziune în zona nucleului trigemenului
caudalis și a cornului dorsal al măduvei spinării, fibrele
Ab pătrund în cornul dorsal, se deplasează ventral și se
termină în Lamina II și mai adânc în măduva spinării. Cu
toate acestea, după ce nervul periferic este deteriorat sau
lezat (Nelson, 2019), se produce atrofia terminalului fibrei
c și germinarea terminalului fibrei A în cornul dorsal
superficial, care conduce mai ușor stimularea semnalelor
de durere în cornul dorsal al măduvei spinării și este
motivul pentru care stimulatorii nondureroși pot produce
răspuns la durere în alodinie (Song et al., 2013).
În plus, după o leziune nervoasă, apare o pierdere a
inhibiției din cauza disfuncției producției de GABA și a
apoptozei interneuronilor inhibitori, ceea ce duce la
 Revizuire
activare. Microglia poate apoi să elibereze mediatori
proinflamatori, cum ar fi interleukina 6, interleukina 1b și
factorul de necroză tumorală a, și să activeze astrocitele
(Han et al., 2012; Won et al., 2012; Lemos et al., 2018).
Astrocitele activate sau astrocitele reactive activează
direct re-receptorii NMDA (Zhou et al., 2019), ceea ce
duce la eliberarea excesivă de glutamat în nucleul
trigemenului caudalis și la creșterea semnalizării durerii
proiectate către creier și la dezvoltarea durerii
neuropatice (Jancalek, 2011; Mamoru et al., 2011;
Eftekhari et al., 2015).
Durerea neuropată cronică orofacială manifestă multe
funcții diferite și mecanisme posibile, în afară de durerea
inflamatorie (Tandon et al., 2003) Cu toate acestea,
diagnosticul diferențial ar trebui efectuat și definit aceste
tipuri de durere din cauza managementului diferit al
durerii (Allegri et al., 2012).
Consecința, dacă durerea orofacială (stadii acute/cronice),
care nu este durere neuropată, nu produce o descărcare ec-
topică, o reorganizare structurală și un răspuns al celulelor
gliacee. Acest proces al durerii inflamatorii este susținut de
inflamația chimică la nivelul neuronilor aferenți trigeminali
primari, cum ar fi substanța P, bradikinina și proteinele
peptidice legate de calcitonină, ceea ce duce la
sensibilizarea periferică a nociceptorilor periferici la nivelul
leziunii (Tandon et al., 2003; Allegri et al., 2012). Cu toate
acestea, stimularea repetitivă a fibrelor c prin intermediul
inflamației sau a leziunilor nervoase stimulează o creștere
treptată a excitabilității neuronilor sau îi înfășoară, provocând
sensibilizarea centrală. Dovezile au arătat că blocarea
receptorilor NMDA ar putea atenua durerea cronică in-
flamatorie sau neuropată în modelele animale (Wong et al.,
2014; Lin et al., 2019; Neyama et al., 2020). Ulterior,
Referințe
Allard B, Magloire H, Couble ML, Maurin JC, Bleicher F (2006)
Canalele de sodiu portate de tensiune conferă excitabilitate la
odon-toblastele umane: rol posibil în transmiterea durerii dentare.
J Biol Chem 281:29002-29010.
Allegri M, Clark MR, De Andrés J, Jensen TS (2012) Durerea acută
și cronică: unde ne aflăm și unde trebuie să ajungem. Minerva
Anestesiol 78:222-235.
Ananthan S, Benoliel R (2020) Durerea orofacială cronică. J Neural
Transm (Viena) 127:575-588.
Arendt-Nielsen L, Morlion B, Perrot S, Dahan A, Dickenson A, Kress
HG, Wells C, Bouhassira D, Mohr Drewes A (2018) Evaluarea și
manifestarea sensibilizării centrale în diferite condiții de durere
cronică. Eur J Pain 22:216-241.
Armstrong SA, Herr MJ (2019) Fiziologie, nocicepție. Treasure
Island: StatPearls Publishing LLC.
Armstrong SA, Herr MJ (2020) Fiziologie, nocicepție. Treasure
Island: StatPearls Publishing LLC.
Aydede M, Shriver A (2018) Definiția recent introdusă a "durerii
noci-plastice" de către Asociația Internațională pentru Studiul
Durerii are nevoie de o formulare mai bună. Pain 159:1176-1177.
Badel T, Zadravec D, Bašic Kes V, Smoljan M, Kocijan Lovko S,
Zavoreo I, Krapac L, Anic Miloševic S (2019) Orofacial pain - diag-
nostic and therapeutic challenges. Acta Clin Croat 58:82-89.
Bell WE (1989) Dureri orofaciale; clasificare, diagnostic,
management, Ed, 4. Chicago: Year Book Medical Publishers Inc.
Bernal L, Roza C (2018) Canalele activate de hiperpolarizare modelează
modelele temporale de descărcare spontană ectopică în receptorii C-
noci după leziuni ale nervilor periferici. Eur J Pain 22:1377-1387.
Boadas-Vaello P, Homs J, Reina F, Carrera A, Verdú E (2017)
Neuroplasticitatea structurilor supraspinale asociate cu durerea
patologică. Anat Rec (Hoboken) 300:1481-1501.
mecanismul său poate conduce la o hiper-citabilitate
centrală prin mediatori chimici și alte peptide care elimină
blocajul ionilor de magneziu al receptorilor NMDA la nivelul
nucleului caudalis al trigemenului, ceea ce ar putea,
eventual, in-crește percepția durerii (Koichi et al., 2011).
În prezent, există un alt nume de clasificare a durerii
care se numește "durere nociplastică". Prin durere
nociplastică se înțelege o neclasificare a durerii sau care
nu este acoperită în mod corespunzător de durerea no-
ciceptivă sau de durerea neuropatică. Prin urmare,
durerea nociplastică este cauzată de o alterare a funcției
nociceptive, dar nu de răspunsuri inflamatorii. Un
exemplu de durere nocociplastică este durerea
dentoalveolară idiopatică persistentă, cunoscută anterior
sub numele de odontalgie atipică. Durerea dento-
alveolară idiopatică persistentă este o afecțiune
dureroasă cronică care se manifestă ca o patologie
persistentă a dintelui, a osului alveolar, a gingiei, deși
este nedetectabilă în timpul examinării clinice sau
radiologice (Aydede și Shriver, 2018). Cu toate acestea,
patofiziologia durerii nozodontale este încă neclară, ar
trebui să se investigheze în continuare studiul despre
durerea nozodală.
Concluzie
Durerea orofacială a devenit mai problematică în rândul
populației generale. Complexitatea anatomică a regiunii
orofciale contribuie la diagnosticarea și tratamentul dificil
pentru mulți clinicieni. O mai bună înțelegere a
mecanismelor fiziologice care stau la baza durerii
orofaciale poate contribui la îmbunătățirea clarificării și
percepției clinicianului în ceea ce privește durerea de
origine non-odontogenă sau dentară.
eNeuro.org
Buxbaum JD (1994) Managementul dentar al durerii orofaciale. In:
Tratament stomatologic oral: Hand book of pain management
(Tollison CDSJ, Tollison JW, eds), 2nd Ed 2, pp 306-327.
Baltimore: Williams și Wikins.
Christoforou J (2018) Durerea neuropată orofacială. Dent Clin North
Am 62:565-584.
Christopher LB (1998) Fiziologie orală aplicată, Ed 2. Londra:
Wright.
Dolphin AC, Insel PA, Blaschke TF, Meyer UA (2020) Introducere la
tema "Canale ionice și neurofarmacologie: de la trecut la viitor".
Annu Rev Pharmacol Toxicol 60:1-6.
Eftekhari S, Salvatore CA, Johansson S, Chen TB, Zeng Z,
Edvinsson L (2015) Localizarea CGRP, a receptorului CGRP, a
PACAP și a glutamatului în ganglionul trigeminal. Relația cu
bariera hematoencefalică. Brain Res 1600:93-109.
Espinosa-Sanchez JM, Espinosa-Campos L, Batuecas-Caletrío Á
(2020) De la neuroanatomie la neurofiziologie. Anat Rec
(Hoboken) 303:1221-1231.
Fehér G, Nemeskéri Z, Pusch G, Zádori I, Bank G, Gurdán Z,
Mészáros J, Mák K, Tibold A, Komoly S (2019) Durerea orofacială
cronică. Orv Hetil 160:1047-1056.
Han SR, Yang GY, Yang GY, Ahn MH, Kim MJ, Ju JS, Bae YC, Ahn
DK (2012) Blocarea activării microgliale reduce alodinia mecanică
la șobolani cu compresie a ganglionului trigemenului. Prog
Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry 36:52-59.
Hargus NJ, Patel MK (2007) Canalele Na1 cu deschidere de
tensiune în durerea neuro-patetică. Expert Opin Investig Drugs
16:635-646.
Fields HL (1987) Durere. New York: McGraw-Hill.
Huff T, Daly DT (2020) Neuroanatomie, nervul cranian 5 (trigemen).
Insula comorii: StatPearls Publishing LLC.
Jaaskelainen SK (2004) Neurofiziologia clinică și testarea senzorială
cantitativă în investigarea durerii orofaciale și a funcției senzoriale.
J Oro Pain 18:85-107.
Jaaskelainen SK (2019) Diagnosticul diferențial al durerii
neuropatice cronice orofaciale: rolul neurofiziologiei clinice. J Clin
Neurophysiol 36:422-429.
Jancalek R (2011) Mecanismele de semnalizare în patogeneza Revizuire
durerii cu imagine în oglindă. Ann Neurosci 18:123-127.
John J (1990) The management of pain, Ed 2. Philadelphia: Lea și
Martie/aprilie 2021, 8(2) ENEURO.0535-20.2021 Febiger.
Joseph G (1982) Neuroanatomie corelativă și neurologie
funcțională, Ed 18. California: Lange Medical Publications.
Klasser GD, Almoznino G, Fortuna G (2018) Somnul și durerea
orofacială.
Dent Clin North Am 62:629-656.
Koichi I, Yoshiki I, Kuniya H, Masamichi S (2011) Mecanisme
fiziologice ale durerii neuropatice: regiunea orofacială. Int Rev
Neurobiol 97:227-250.
Lebrilla CB, Mahal LK (2009) Modificări post-translație. Curr Opin
Chem Biol 13:373-374.
Lee Y, Lee CH, Oh U (2005) Canale dureroase în neuronii
senzoriali. Mol Cells 20:315-324.
Lemos GA, da Silva PLP, Batista AUD, Palomari ET (2018) Model
experimental de artrită a articulației temporomandibulare:
evaluarea articulației contralaterale și a mușchilor masticatori.
Arch Oral Biol 95:79-88.
Li G, Liu X, Du J, Chen J, Chen J, She F, Wu C, Li C (2015)
Schimbarea pozitivă a curbei de inactivare a curentului Nav1.8 în
neuronii lezați provoacă durere neuro-patologică în urma unei
leziuni cronice de constricție. Mol Med Rep 12:3583-3590.
Li XH, Miao HH, Zhuo M (2019) Potențializarea pe termen lung
dependentă de receptorul NMDA în durerea cronică. Neurochem
Res 44:531-538.
Lin W, Zhao Y, Cheng B, Zhao H, Miao L, Li Q, Chen Y, Zhang M
(2019) Activarea NMDAR și JNK în nucleul caudalis al
trigemenului spinal contribuie la hiperalgezia maseterului indusă
de stres. Front Cell Neurosci 13:495.
Mamoru T, Shigeji M, Barry JS, Masamichi S, Koichi I (2011)
Mecanismele periferice și centrale ale durerii neuropatice și
inflamatorii trigeminale. J Oral Biosci 53:318-329.
Messlinger K, Handwerker HO (2015) Fiziologia durerii. Schmerz
29:522-530.
Monheim LM (2019) Analgezia în stomatologie acum și în viitor.
Anesth Prog 66:227-231.
Nelson TS (2019) Internuronii PKCg din cornul dorsal PKCg
mediază alodinia mecanică prin reorganizarea structurală
dependentă de 5-HT2AR. J Neurosci 39: 6221-6223.
Neyama H, Dozono N, Ueda H (2020) Blocarea receptorilor NR2A-
NMDA inversează lipsa analgeziei morfinei fără a afecta starea de
durere cronică într-un model de șoarece asemănător fibromialgiei.
J Pharmacol Exp Ther 373:103-112.
Pak DJ, Yong RJ, Kaye AD, Urman RD (2018) Cronificarea durerii:
mecanisme, înțelegere actuală și implicații clinice. Curr Pain
Headache Rep 22:9.
Piovesan EJ, Kowacs PA, Oshinsky ML (2003) Convergența
aferențelor senzoriale cervicale și trigeminale. Curr Pain
Headache Rep 7:377-383.
Rivera-Morales WC (1986) Orofacial paines; classification,
diagnosis, management, Ed 4. Chicago: Year Book Medical
Publishers Inc.
Roberts GJ (1991) A colour atlas of dental analgesia and sedation.
Londra: Wolfe Publishing Ltd.
Sessle BJ (1987) Neurofiziologia durerii orofaciale. Dent Clin North
Am 4:595-613.
Sessle BJ (2011) Mecanismele periferice și centrale ale durerii in-
flamatorii oro-faciale. Int Rev Neurobiol 97:179-206.
Shinoda M, Kubo A, Hayashi Y, Iwata K (2019) Mecanisme periferice și
centrale ale durerii orofaciale persistente. Front Neurosci 13:1227.
Song Y, Zhang YM, Zhang YM, Xu J, Wu JR, Qin X, Hua R (2013)
[Efectul de ardere spon-tană a neuronilor ganglionari ai rădăcinii
dorsale lezate asupra excitabilității neuronilor cu gamă dinamică
largă în cornul dorsal spinal de șobolan]. Sheng Li Xue Bao
65:533-539.
Spencer CJ, Gremillion HA (2007) Durerea neuropatică orofacială:
mecanisme propuse, diagnostic și considerații privind tratamentul.
Dent Clin North Am 51:209-224.
Tandon OP, Malhotra V, Tandon S, D'Silva I (2003) Neurofiziologia
durerii: o perspectivă asupra durerii oro-faciale indiene. J Physiol
Pharmacol 47: 247-269.
Tashiro A, Bereiter DA, Thompson R, Nishida Y (2014) Influența
GABAergică asupra neuronilor spinomedulari sensibili la
articulația temporomandibulară depinde de starea estrogenului.
Neuroscience 259:53-62.
 eNeuro.org
Martie/aprilie 2021, 8(2) ENEURO.0535-20.2021

Todd AJ (2010) Circuite neuronale pentru procesarea durerii în

cornul dorsal. Nat Rev Neurosci 11:823-836.
van der Bilt A, Engelen L, Pereira LJ, van der Glas HW, Abbink JH
(2006) Fiziologie orală și masticație. Physiol Behav 89:22-27.
Wilcox SL, Gustin SM, Macey PM, Peck CC, Murray GM,
Henderson LA (2015) Modificări anatomice în cadrul cornului
dorsal medular în durerea cronică a tulburării
temporomandibulare. Neuroimage 117:258- 266.
Wilkinson JL (2014) Neuroanatomie pentru studenții la medicină.
Londra:
Wright.
Won KA, Kang YM, Lee MK, Park MK, Ju JS, Bae YC, Ahn DK (2012)
Participarea microglială p38 MAPK în nocicepția articulației
romandibulare tempo-romandibulare indusă de formalină la șobolani. J
Orofac Pain 26:132-141.
Wong H, Kang I, Dong XD, Christidis N, Ernberg M, Svensson P,
Cairns BE (2014) Sensibilizarea mecanică indusă de NGF a
 Revizuire

mușchiul maseter este mediat prin intermediul receptorilor periferici

NMDA.
Neuroscience 269:232-244.
Woolf CJ, American Physiological Society (2004) Pain: moving from
symptom control toward mechanism-specific pharmacologic
management. Ann Intern Med 140:441-451.
Yam MF, Loh YC, Tan CS, Khadijah Adam S, Abdul Manan N, Basir R
(2018) Căile generale ale senzației de durere și principalii
neurotransmițători implicați în reglarea durerii. Int J Mol Sci 19:2164.
Yin Y, Yi MH, Kim DW (2018) Autofagia afectată a in-terneuronilor
GABAergici în durerea neuropată. Pain Res Manag 2018:9185368.
Zhou LJ, Peng J, Xu YN, Zeng WJ, Zhang J, Wei X, Mai CL, Lin ZJ,
Liu Y, Murugan M, Eyo UB, Umpierre AD, Xin WJ, Chen T, Li M,
Wang H, Richardson JR, Tan Z, Liu XG, Wu LJ (2019) Microglia
este indispensabilă pentru plasticitatea sinaptică în cornul dorsal
spinal și durerea cronică. Cell Rep 27:3844-3859.e6.

eNeuro.org