Sunteți pe pagina 1din 20

SUMAR URINA

Urina este un lichid biologic de excretie, produsul functiei renale, cu o compozitie


chimica complexa, care poate suferi modificari in anumite stari patologice. Examenul urinii da
indicatii asupra starii functionale a rinichilor si permite sa se aprecieze existenta unor tulburari in
restul organismului, iar de cele mai multe ori rezultatele sale patologice apar ca prima si singura
expresie a unei afectiuni renale. Urina este produsul de filtrare, resorbtie i excreie al rinichilor.

Analiza completa de urina include determinarea caracterelor fizice (culoare, aspect,


greutate specifica), chimice (pH, proteine, glucoza, corpi cetonici, hematii, bilirubina,
urobilinogen, leucocite, nitriti) si examenul microscopic al sedimentului. Biochimia urinei se
determina printr-o metoda semicantitativa, pe un analizor automat, folosind stripuri de urina.
Acest tip de test este rapid si masoara elementele din urina care sunt semnificative pentru
disfunctii renale, urinare, hepatice si metabolice. In eventualitatea unei modificari patologice, se
produce o schimbare de culoare in zona testului respectiv, care se compara cu o scala de culori
predefinita. Intensitatea culorii permite o evaluare semicantitativa a rezultatului.

Recoltare

Cantitatea de urin emis n 24h este la brbai de 1500-2000ml, iar la femei 1000-1500
ml, fiind variabil n funcie de condiiile fiziologice i patologice. Eliminare unui volum de urin
mai mic de 500 ml se numete oligurie, iar eliminare unui volum de urin mai mare de 2000ml
poliurie.

Se recolteaz numai n recipientul special, steril prima urin de diminea pentru sumar,
sediment urinar i urocultur, dup o staz vezical de minim 4 ore. Se evit contaminarea urinei
cu: secreie vaginal, sperm, pr pubian, pudre, loiuni, uleiuri.

Recoltarea probelor pentru determinri cantitative de urin (urina pe 24 h): Prima urin
de dimineaa se arunc. Din acest moment se colecteaz toat urina de pe ntreg parcursul zilei
respective i al nopii inclusiv prima urin din dimineaa urmtoare. Pe tot parcursul colectrii
urina se pstreaz la frigider. Se aduce ntreaga cantitate n laborator.
Stabilitate proba dupa recoltare, probele se pastreaza la temperatura camerei (18-25C) si vor
fi aduse la laborator in cel mult 2 ore. In situatia in care transportul catre laborator nu se poate
efectua in doua ore, proba isi mentine stabilitatea refrigerata (4C) pentru maxim 24 ore.

Culoarea urinei

Culoare urinei de datoreaz prezenei unor pigmeni ca: urocromul, urobilina,


uroporfirina i indoxilul urinar. O cantitate mare de pigmeni uurinari se gsete n boli ca:
hepatita, cancer hepatic, ciroz, hemoragii, iar cantiti reduse se gsesc n: insuficien renal,
obstrucia canalelor hepatice.

n mod normal urina este limpede i transparent. Cnd regimul alimentar este bogat n
carne, urina este de culoare mai nchis, pe cnd n regimul alimentar vegetarian are o culoare
mai deschis. Tulbureala poate fi data de acidul uric, urai, oxalate, fosfai sau microbi.

Urina incolor este un semn al consumului excesiv de ap, este indicat reducerea
cantitatii de lichide.
Urina de culoare galben transparent este normal.
Urina de culoare galben nchis poate fi un semnal deshidratare, se recomand un
consum mai mare de ap
Culoarea maronie a urinei poate semnala afeciuni ale ficatului sau deshidratare sever.
Urina de culoare roz sau roiatic indic snge n urin, probleme renale, tumori,
infecii de tract urinar, probleme cu prostata ,intoxicaie cu mercur sau datorita unor
medicamente (antipirina)
Urina portocalie n deshidratare este un semn c exist o problem cu ficatul sau vezica
biliar.
Urina verde indic prezena n organism a anumitor bacterii sau cand urina a fost lasata
mai mult timp la aer (prin oxidare)
Urina acidulat apare atunci cnd exist afeciuni renale.
Urina brun-negru apare in melanoame, alcaptonurie.

Mirosul normal : are un discret miros caracteristic, care prin fermentatie devine amonical
Modificari patologice :

miros de acetona : in diabet zaharat


miros de hidrogen sulfurat : cand contine cristale de cistina.

Substantele anormale ale urinii reflecta fie o imbolnavire a aparatului urinar, fie imbolnaviri ale
altor organe.

Densitatea urinei (greutatea specifica) determinate de cantitatea de uree, masoara capacitatea


rinichiului de a concentra urina. Testul compara densitatea urinei fata de densitatea apei distilate,
care are greutatea specifica 1.0002 . Densitatea urinara este dependenta de cantitatea de fluide
ingerata de pacient, dar poate fi influentata si de alti factori cum ar fi: transpiratii abundente,
efectul temperaturilor scazute, agenti diuretici activi (cafea si alte substante), astfel ca se pot
intalni variatii foarte mari ale densitatii urinare (1.000-1.040) chiar si la persoanele sanatoase. In
general, densitatea variaza invers proportional cu cantitatea de urina excretata; in anumite
conditii aceasta relatie nu este valabila: diabet (volum si densitate urinara crescute),
hipertensiune (volum normal, densitate scazuta), boala renala cronica incipienta (volum crescut,
densitate scazuta).

Conditiile patologice in care se modifica densitatea sunt asociate cu alterarea capacitatii


rinichiului de a dilua sau concentra urina:

Densitate >1.022 (hiperstenurie): boli cardiace, proteinurie, nefroze, diabet, pierderi


excesive de apa (transpiratii abundente, stari febrile, varsaturi, diaree), stres chirurgical
(secretie crescuta de ADH), insuficienta cardiaca congestiva, toxemie de sarcina.
Densitate <1.015 (hipostenurie): insuficien renal, aport excesiv de apa, diabet insipid,
glomerulonefrite (densitatea poate fi scazuta, cu volum de urina scazut), pielonefrite
cronice (alterarea tubulara afecteaza capacitatea rinichiului de a concentra urina).
Rinichiul sclerotic elimina o urina cu densitate aproape constanta (1.009-1.011)
izostenurie.

pH-ul indica, capacitatea tubilor renali de a mentine echilibrul acido-bazic al plasmei si


lichidului extracelular, care se realizeaza prin reabsorbtia sodiului si secretia tubulara de
hidrogen si ioni amoniu. Testul de detectare a pH-ului urinar se bazeaza pe o combinatie de 3
indicatori: rosu-metil, albastru bromtimol si fenolftaleina. La un nivel al pH-ului de 5-9 se obtine
o gradare a culorii de la potocaliu la galben-verzui si albastru.

Urina proaspata provenita de la subiecti sanatosi prezinta un pH slab acid de 5-6. pH-
ul urinar este influentat de factori fiziologici si patologici:

Valori ale pH-ului 8 (urina alcalina) se intalnesc postprandial (raspunsul normal la


secretia de acid clorhidric in sucul gastric), dieta vegetariana (in particular citrice si
legume), infectii ale cailor urinare (in special cu germeni producatori de ureaza, Proteus
si Pseudomonas, care spliteaza ureea in ioni amoniu), varsaturi abundente (alcaloza
metabolica), alcaloza respiratorie cu hiperventilatie, depletie de potasiu.

Valori scazute ale pH-ului (urina acida) apar in urmatoarele situatii: mediu cald si uscat
(urina foarte concentrata si puternic acida), in timpul somnului (acidoza respiratorie prin
reducerea ventilatiei), dieta bogata in carne si proteine, diuretice clorotiazide, cetoacidoza
diabetica, acidoza respiratorie, acidoza metabolica, diaree, inanitie, insuficienta renala
decompensata cu uremie, pirexie, infectii urinare produse de Escherichia coli,
tuberculoza renala, afectiuni reumatismale cornice.

NOTA: pH-ul urinar nu ajunge niciodata la 9; in acest caz trebuie repetata testarea pe un alt
specimen proaspat.

Leucocite

Leucocitele excretate in urina sunt reprezentate aproape in exclusivitate de granulocite,


a caror activitate esterazica este detectata prin reactia pe care se bazeaza testul inclus in strip
(determinand aparitia unei coloratii purpurii). Testul detecteaza leucocite intacte, lizate si cilindri
leucocitari. Testul nu este conceput pentru masurarea cantitatii de leucocite.

Leucocituria este un indicator important pentru afectiuni inflamatorii ale tractului


urinar: infectii bacteriene (cistita, uretrita, pielonefrita acuta sau cronica), infectii virale sau
fungice, infestari parazitare (shistosomiaza), glomerulopatii, nefropatie indusa de analgezice,
intoxicatii, tulburari in evacuarea urinii. Apare mult mai frecvent la femei decat la barbati. In
cazul unei inflamatii cronice sau vindecate, se obtine de multe ori o reactie leucocitara pozitiva
in absenta bacteriuriei leucociturie abacteriana. In intervalul dintre puseele acute ale unei
pielonefrite cronice leucocituria reprezinta adesea singurul semn al bolii. Leucocituria
abacteriana poate sa apara de asemenea in caz de tumori sau tuberculoza. Urinile cu un rezultat
pozitiv pentru leucocite trebuie examinate microscopic pentru leucocite si bacterii.

Nitriti

Testul se bazeaza pe conversia bacteriana a nitratului in nitrit (si aparitia culorii roz pe
zona aferenta de pe strip) si este specific pentru prezenta bacteriuriei. Prezenta leucocitelor in
cantitate mare si a nitritilor in urina semnalizeaza o infectie urinara produsa de bacterii ca
Escherichia coli, Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter etc.

Un singur rezultat negativ nu exclude infectia urinara, deoarece numarul de bacterii si


continutul in nitrat al urinei pot varia foarte mult. Pe de alta parte, rezultate repetat negative mai
pot sa apara in prezenta unui microorganism patogen care nu formeaza nitriti (unii enterococi,
stafilococi sau Pseudomonas).

O proba de urina pozitiva atat pentru leucocite, cat si pentru nitriti impune cultivarea
pentru bacterii patogene.

Proteine

Zona de testare a proteinelor de pe strip contine un amestec tampon si un indicator,


care in prezenta proteinuriei isi modifica culoarea de la galben la verde, chiar in conditiile in care
pH-ul se mentine constant. Testul prezinta o sensibilitate particulara fata de albumina secretata in
unele disfunctii renale; fata de celelalte tipuri de proteine, sensibeilitatea este mult mai redusa. In
conditii patologice, proteinele apar in urina in cantitati variabile.

Proteinuria poate fi tranzitorie (fara leziune renala) in stari infectioase, stari febrile,
insuficienta cardiaca, edem acut pulmonar; intermitenta (proteinurie usoara care dispare spontan
in timpul noptii si se manifesta in conditii de efort sau oboseala, digestie, postura proteinuria
ortostatica) sau permanenta (asociata cu leziune renala) in glomerulonefrite, sindrom nefrotic,
afectiuni localizate ale rinichiului, tumori, litiaza, tuberculoza.

O proteinurie usoara poate sa apara si la alcoolici, insa dispare o data cu dezintoxicarea


alcoolica.Prezenta proteinelor in urina este cel mai important indicator de boala renala. Detectia
repetata de proteine in urina necesita determinarea cantitativa a proteinelor in urina de 24 ore.

Glucoza

Testul se bazeaza pe o reactie specifica in care D-glucoza este oxidata enzimatic de


glucozoxidaza in prezenta oxigenului atmosferic in -D-gluconolactona. Peroxidul de hidrogen
format oxideaza indicatorul TMB in prezenta peroxidazei, formand un compus colorat care
determina o schimbare de culoare a zonei de pe strip, de la galben la verde.

n mod normal glucoza strbate bariera de filtrare glomerular i este basorbit active
de tubii proximali. Capacitatea de resorbie tubular este limitat, cu un maxim de absorbie de
350 mg/min. Cnd glicemia atinge valori mari, este deposit pragul renal de 160-180 mg/dl, iar
glucoza din ultrafiltrat ce nu mai poate fi reabsorbit n tubul proximal va fi excretat prin urin,
aprnd glicozuria. Glicozuria apare in mod specific in diabetul zaharat; alte conditii asociate cu
glicozurie sunt: hipertiroidism, acromegalie, boala Cushing, boli hepatice si pancreatice, boli
SNC (traumatisme cerebrale, AVC), alterarea reabsorbtiei tubulare a glucozei (sindromul Toni-
Debre-Fanconi, boli tubulare renale avansate), sarcina cu posibil diabet latent (diabet
gestational).

Prezenta glucozei in urina cand concentratia glucozei sangvine este in limite normale
indica un defect tubular in reabsorbtia glucozei, care se exprima prin scaderea pragului renal de
eliminare a glucozei si este caracteristica diabetului renal (glicozurie renala).

Dintre glucidele ce pot aprea n urin, doar galactoza i glucoza au semnificaie clinic
importantp.

Valori de alerta clinica >1000 mg/dL (trebuie testata glucoza serica).

Corpi cetonici
Detectia se bazeaza pe principiul testului Legal: acidul acetoacetic si acetona
reactioneaza cu nitroprusiatul de sodiu si glicina, formand un compus colorat in violet. Reactia
este specifica numai pentru cei 2 corpi cetonici, acidul -hidroxibutiric nefiind detectat.

Corpii cetonici apar in urina datorit arderilor incomplete a acizilor grai in conditii
asociate cu alterarea metabolismului carbohidratilor, cand este metabolizata o cantitate crescuta
de grasimi, atunci cand aportul de carbohidrati este restrictionat sau in diete bogate in grasimi,
stari de acidoza asociate cu afectiuni care fie stimuleaza cetogeneza hepatica: inanitie, anorexie,
regim alimentar bogat in lipide, proteine si sarac in glucide, diabet zaharat (acidoza diabetica),
stari dispeptice (varsaturi, diaree prelungite, in special la copii), eclampsie, glicozurie renala,
glicogenoze (boala von Gierke), hipertiroidism, febra, sarcina, lactatie.. La persoanele non-
diabetice cetonuria apare frecvent in bolile acute, stres sever, efort fizic intens. Cetonuria apare
dupa anestezie cu eter sau chloroform.

Prezenta corpilor cetonici in urina unui pacient diabetic sugereaza ca diabetul nu este
bine controlat. Cetonuria la un copil <2 ani constituie un semnal de alerta.

Bilirubina si urobilinogenul

Pigmentii biliari bilirubina si biliverdina sunt absenti in urina normala, iar


urobilinogenul si urobilina apar in cantitati mici.

In conditii patologice numai bilirubina conjugata apare in urina. Bilirubina urinara este
un semn precoce de boala hepatocelulara sau obstructie biliara intra- sau extrahepatica (apare in
urina inaintea altor semne de disfunctie hepatica). De asemenea, prezenta sau absenta sa din
urina este utilizata in diagnosticul diferential al icterului.
Urobilinogenul este crescut in conditiile asociate cu icter hemolitic si insuficienta
hepatica. In cazul obstructiei complete a cailor biliare, urobilinogenul este absent in urina,
deoarece bilirubina este impiedicata sa ajunga in intestin pentru a-l forma. Astfel, prezenta
bilirubinei in urina in absenta urobilinogenului sugereaza icter obstructive.

In anumite stari patologice in urina pot sa apara pigmentii sanguini, reprezentati de


hemoglobina libera (hemoglobinurie) si cea continuta in eritrocite (hematurie). Detectia sangelui
in urina se bazeaza pe actiunea peroxidativa a hemoglobinei sau mioglobinei, care catalizeaza
oxidarea indicatorului TMB, rezultand un compus colorat care determina schimbarea in verde a
zonei aferente de pe strip.

Hematuria poate fi microscopica sau macroscopica (in cazul prezentei >0.5 mL


sange/litru de urina) si se intalneste in numeroase afectiuni ale rinichilor si tractului urogenital:
litiaza, glomerulonefrita, tumori renale, ureterale sau vezicale, cistita, pielonefrite, adenom de
prostata, necroza papilara, infarct renal, traumatisme, rinichi polichistic, hematuria benigna
familiala sau recidivanta etc. Mai rar, hematuria poate fi un semn de diateza hemoragica:
hemofilie, trombocitopenii, tratament anticoagulant.

Hemoglobinuria survine in hemolize intravasculare severe cand este depasita


capacitatea sistemului reticuloendotelial de a metaboliza hemoglobina libera si aceasta este
filtrata glomerular. Hemoglobinuria poate aparea si ca urmare a lizei hematiilor in tractul urinar.

Cand sedimentul urinar este pozitiv pentru prezenta sangelui, dar nu se evidentiaza
eritrocite la examenul microscopic, este banuita mioglobinuria, care se asociaza cu arsuri severe,
infectii grave, intoxicatii (monoxid de carbon, barbiturice), efort fizic intens, soc electric,
convulsii, hipertermia maligna, infarctul miocardic, miozite, distrofii musculare, traumatisme
musculare, mioglobinuria ereditara (sindromul McArdle) etc.2;3;4. Mioglobina poate fi
diferentiata de hemoglobina prin teste chimice2. De asemenea enzimele musculare sunt crescute,
iar serul nu este limpede.

Orice test pozitiv pentru prezenta sangelui in urina trebuie verificat pe un nou specimen
si, daca se mentine, pacientul trebuie evaluat mai departe2.

Valori de referinta urina normal


Parametru Valori de referinta

Densitate 1.015-1.022

pH 4.8-7.4

Leucocite Negativ

Nitriti Negativ

Proteine <10mg/dL

Glucoza Nedetectabila

Corpi cetonici Negativ

Urobilinogen Negativ

Bilirubina Negativ

Eritrocite Negativ

Param. Stabilitate in urina Factori de Factori de

masurat influenta interferenta


-20C 4-8C 20-25C

Densitate Ingestie de lichide, pH >7: ;


diuretice; precipitarea
resturi de detergenti din
sarurilor modifica
recipientul de colectare: ;
densitatea. medicamente diuretice,
antibiotice, substante
radiologice de contrast (1.040-
1.050), manitol, dextran:

pH Instabil Instab Instabil Dieta (carnata: , Clorura de amoniu, acid


il vegetariana: ); creste mandelic:;
in cazul formarii
bicarbonat de sodiu, citrat de
amoniacului.
potasiu, acetazolamida:

Leucocite 1-4ore 1-4 ore Secretii vaginale; Culoarea intensa a urinei


(bilirubina,
Efort fizic intens: ;
nitrofurantoin): ;
liza rapida la densitate
sub 1.010 si pH >7. valori crescute ale glucozei si
proteinelor urinare: ;

unele antibiotice (imipenem,


meropenem, acid clavulanic):
sau.

Proteine 6 luni 1 luna 1 luna Exercitii fizice, Hemoglobina (hematuria),


(albumina) convulsii, stres infectii, secretii vaginale,
emotional sever, menstra, mucus, ejaculare; pH
expunerea la alcalin, urina foarte
temperaturi foarte concentrata, contaminare cu
scazute, premenstrual, antiseptice (clorhexidina): fals
sarcina, imediat ;
postpartum: .
adsorbtia pe peretii
recipientelor de colectare;
urina foarte diluata: fals ;

medicamente: fals
(fenazopiridine) sau .

Nitriti 8 ore 4 ore Antibioticele inhiba Culoarea intensa a urinei


formarea nitritilor, (bilirubina, metaboliti ai
densitate crescuta: colorantilor azo): ;

Acid ascorbic .

Glucoza 2 zile Peste 2 ore Sarcina, testare dupa Pastrarea la temperatura


2 ore o masa bogata, varsta, camerei timp indelungat:
febra, stres, infarct (glicoliza), bacteriile, acidul
miocardic, testare ascorbic, corpii cetonici (in
dupa administrarea de cantitate mare): ;
glucoza i.v.;
peroxidul, agentii oxidanti
densitate urinara puternici:.
crescuta (), scazuta
().

Corpi 6ore 2ore Inanitie, febra: . Urina pastrata timp


indelungat: (volatilizare).
cetonici
Fenilcetonele, ftaleinele,
compusii sulfhidrilici,
levodopa, fenotiazine, eter,
metformin, penicilamina,
fenazopiridina, captopril: .

Eritrocite 1-4ore 1-4 ore Menstruatie, exercitii Medicamente (rifampicina,


fizice intense, mari bromuri, ioduri, agenti
fumatori, infectii oxidanti), hipocloriti folositi
prostatice: ; liza pentru dezinfectarea
rapida la densitate sub recipientelor: ;
1.010 si pH >7.
bacteriurie (tulpini secretoare
de catalaza cu actiune similara
peroxidazei Hb): ;

alimente (sfecla, mure,


rubarba), pigmenti (porfirie):
;

doze mari de acid ascorbic: .

Bilirubina 2 ore Expunerea la lumina, acidul


ascorbic, nitratul ;
fenazopiridina .

Urobilinog 2 ore antibioticoterapia Expunerea la lumina: ;


enul inhiba flora
culoarea intensa a urinei ;
intestinala: ;
fenazopiridina ;pH intens
variatii diurne (varf la
alcalin: ,pH intens acid:
ora 4.00 p.m.).

Albuminuria sau proteinuria reprezinta prezenta substantelor proteice in urina. Ea poate

fi :

adevarata cand se datoreste unei imbolnaviri renale, afectiuni ale cailor urinare si provine
din plasma sanguina ;
accidentala cand se datoreste unui proces inflamator al cailor urinare si provine din
produsele de exsudatie ale inflamatiei.
tranzitorie : dupa efort, dupa expunere la frig, in stari febrile, in tulburari circulatorii, in
stress, in ortostatism, dupa medicatie vasoconstrictoare.

Hematuria reprezinta prezenta sangelui in urina. Sangele coloreaza urina in rosu daca hematuria
este masiva.

Piuria reprezinta prezenta puroiului in urina. El provine din procesele supurative ale rinichiului
sau ale cailor urinare.

Hemoglobinuria reprezinta prezenta hemoglobinei si a derivatilor sai in urina. Se datoreste unor


boli ale sangelui, cu distrugere in masa a hematiilor.

Glicozuria reprezinta prezenta glucozei in urina. Poate fi determinata de o supraalimentatie cu


hidrati de carbon (glicozurie alimentara), infectii sau intoxicatii (cu morfina, atropina) care
mobilizeaza glicogenul din ficat, afectiuni ale SNC, boli hepatice si endocrine, diabet zaharat sau
diabet renal, efort.

Urina mai poate contine :

pigmenti biliari, corpi aromatici sau diferite substante medicamentoase.


corpi cetonici apar n diabet zaharat, in boli infectioase grave, dupa varsaturi accentuate
sau diaree marcata, dupa o alimentatie exclusiv protidica si lipidica;
pigmenti biliari : apar in icterele mecanice si in cele prin leziuni ale parenchimului
hepatic ;
sarurile biliare apar in icter prin obstructia cailor biliare extrahepatice sau cu retentiv
biliara parenchimatoasa ;

I. ELEMENTE ORGANICE :

a)Celulele epiteliale pot proveni din rinichi, din caile urinare sau organele genitale ;

b)Leucocitele se gasesc in urina in inflamatii ale aparatului uro-genital ;

c)Hematiile apar in urina in afectiuni renale si in hemoragiile cailor urinare determinate de


procesele tumorale sau leziuni provocate de calculi ;
d)Celulele STERNHEIMER-MALBIN sunt caracateristice pielonefritei ;

e)Prezenta bacteriilor denota o infectie generala sau a cailor urinare;

f)Cilindrii sunt formati din elemente morfologice din tubii uriniferi care s-au conglomerate prin
coagularea unei substante albuminoide sau mucoase secretate local.

cilindrii hialini sunt formati numai din substante albuminoide coagulate si reflecta o stare
de iritatie renala ;
cilindrii granulosi provin din leucocite, globule rosii si celule tubulare dezintegrate si
reflecta o nefropatie grava, nefrita sau nefroza ;
cilindrii epiteliali sunt formati din celule epiteliale ale tubilor uriniferi si reflecta
inflamatia acuta a parenchimului renal ;
cilindrii hematici sunt formati din globule rosii conglomerate si apar in urina in procesele
hemoragice ale rinichilor, glomerulonefrita acuta si confirma originea renala a
hematuriei.

SEDIMENT URINAR

Examenul microscopic se face pe sedimentul urinei proaspete, la cel mult 4 ore de la


emisie. Se agita proba si apoi se centrifugheaza 10-15 mL urina la 2000 rpm timp de 5 min. Daca
volumul probei este prea mic pentru a fi centrifugata, se examineaza direct la microscop, dar se
consemneaza in raportul final de analize ca rezultatul se refera la urina necentrifugata. Se elimina
supernatantul, lasandu-se ~1 mL, iar sedimentul se resuspenda si se examineaza la microscop
intre lama si lamela. Se recomanda ca examinarea celulelor (leucocite, hematii, celule epiteliale)
sa se faca cu obiectivul de 40x pentru evidentierea detaliilor morfologice, iar examinarea
diferitelor tipuri de cilindri, precum si a elementelor prezente doar in putine campuri sa se faca
cu obiectivul de 20x (sau chiar cu obiective de putere mai mica) pentru a observa mai bine
ansamblul de sediment. Numararea structurilor din urina se face pe 1015 campuri; pentru
raportarea cilindrilor, celulelor epiteliale, leucocitelor, hematiilor se folosesc urmatoarele
modalitati de exprimare a rezultatelor: rare, relativ frecvente, frecvente, foarte
frecvente. In cazul cristalelor se raporteaza doar prezenta lor sau prezenta abundenta.

A. Elementele neorganizate care intr n componenta urinii sunt reprezentate de sruri


precipitate sub form cristalin sau amorf. Cristalizarea depinde de gradul de concentrare al
urinii, de pH-ul urinar. Reactia acid a urinii permite cristalizarea acidului uric, uratilor,
oxalatului de calciu si cistinei. Reactia alcalin favorizeaz cristalizarea fosfatului amoniaco-
magnezian, fosfatului bi- si tricalcic, carbonatului de calciu si uratului de amoniu. Eliminarea
abundent de cristale la bolnavi cu diet echilibrat anunt o litiaz renal.

Aspectul microscopic al cristalelor permite identificarea lor:

acid uric: cristale galbene, polimorfe (rombice, cubice, n butoi, lance, stea, haltere, fus)
uratii: granulatii fine, amorfe glbui; n cantitate mare, depozitul macroscopic este roz (se
dizolv prin adugare de NaOH sau la cald)
oxalatii de calciu: form de plic, clepsidr
sulfat de calciu: ace fine, incolore, grupate n rozet, apar n urini foarte acide
fosfati amoniaco-magnezieni: cristale asemntoare cu un capac de sicriu
fosfat bicalcic: cristale aciforme, n cruce sau n stea
fosfat tricalcic: precipit sub form amorf
carbonatul de calciu: granulatii amorfe, ca mici sfere grupate
uratul de calciu: granulatii amorfe, ac mici sfere grupate
uratul de amoniu - sfere galben brune, cu prelungiri n form de spini
Cristalele de fosfati de calciu sau amoniaco-magneziene, precum si cristalele de oxalat de calciu
se gsesc n sedimentul urinar n cazul alimentatiei vegetariene, dar si n litiaza renal, n
diabetul zaharat si n gut.
Cristalele de urati si acid uric, prezente n cazul alimentatiei carnate, dar si n caz de distrugeri
tisulare mari, hemoragii digestive, leucoze, stri febrile, litiaz uric, gut.
Mai rar, se pot ntlni cristale de cistin (mici plci transparente, cu 6 fete, incolore),
cristale sub form de sfere mici si strlucitoare cu dungi radiare si concenmtrice (leucin), sub
form de ace foarte subtiri n mnunchiuri sau aspect de stea (tirozin).

B. Elementele organizate din sedimentul urinar cuprind celule epiteliale, leucocite, eritrocite,
cilindrii, eventual flor microbian sau paraziti, spermatozoizi.

1. Celulele epiteliale provin din rinichi, ci urinare si vagin.

Renale - form poligonal, rotund, cu nucleu mare, citoplasm granular si mai mari
dect leucocitele.
Ci urinare
o straturile superficiale contin celule pavimentoase sau rotunde (ca si celulele
renale)
o straturile mijlocii contin celule n form de rachet, par, fuziforme
o straturile profunde au celule ovoide
o cile ureterale au celule epiteliale cilindrice
Vagin: celule mari, voluminoase, cu margini ndoite, adesea n placarde

Nu este usor s se determine provenienta exact a celulelor epiteliale. Prezenta n urin a ctorva
celule epiteliale nu are nici o semnificatie patologic, abundenta lor exprim o descuamare
considerabil si semnaleaz o inflamatie a tractului urinar. Dac forma celulelor este bine
pstrat si caracteristic, se poate presupune cu destul probabilitate sediul procesului inflamator.

2. Eritrocitele pot apare si n urina normal, mai putine de 3-4 hematii pe un cmp (n medie).
Peste acest numr se vorbeste de hematurie microscopic. La microscop au forma de disc
biconcav, glbui, strlucitoar, nu contin nucleu, sunt perfect conturate cu dublu contur i snt mai
mici dect leucocitele. Cnd urina contine abundente hematii (tot cmpul microscopic acoperit)
este o hematurie macroscopic. Dup originea si cauzele lor, hematuriile pot fi:

renale (n litiaza renal, tumori renale benigne sau maligne, TBC renal, infarcte renale,
necroz papilar, rinichi polichistic, glomerulonefrite acute sau cronice, etc.)
vezico-ureterale (n neoplasme de prostat, polipoza uretro-vezical, infectii, tunori
vezicale, litiaza vezicii urinare, corpi strini intravezicali sau ureterali, diverticuli
vezicali, traumatisme vezico-ureterale, etc.
extraurinare: genitale, n leucoze, endocardite, diateze hemoragice, etc.

Pentru orientare asupra provenientei eritrocitelor, se recomand examinarea la microscop a


coloritului lor: eritrocitele decolorate caracterizeaz bolile renale (eritrocitele au trecut prin filtrul
renal), iar cele bine colorate apartin cilor urinare.

3. Leucocitele apar normal n urin sub 10 pe cmp. Aspectul este asemntor unor globule
sferice granulate, de marimi diferite, mai mari decat eritrocitele si pot fi recunoscute dupa
granulatiile caracteristice si nucleul lobulat. Pot aprea isolate sau grupate. Cnd numrul
leucocitelor depseste 10 pe cmp si apar libere, grupate sau alterate, este vorba de o leucociturie
patologic. Aceasta semnific o infectie urinar. Un numar crescut de leucocite sugereaza un
proces inflamator la nivelul tractului urinar sau in zonele adiacente. Cand numarul lor este foarte
mult crescut si prezinta un aspect degradat (piurie) sau apar grupate este suspectata o infectie
acuta a cailor urinare. Uneori, piuria se intalneste si in afectiuni acute non-renale, ca apendicita
sau pancreatita.

Celulele Sternheimer-Malbin sunt leucocite modificate n conditiile de osmolaritate


urinar sczut, considerate patognomonice pentru suferintele nefronului distal (dac depsesc
10% din leucocitele urinare). n prezent, ns, se consider c acest tip de celule poate apare nu
doar n afectiuni renale, ci si n alte afectiuni n care exist o hipo-osmolaritate a urinii. Aceste
celule se vizualizeaz prin colorare cu 2 solutii pe baz de violet de gentian si safranin si au
aspect de leucocite mari, atipice, cu nucleu rotund si granulatii citoplasmatice animate de miscri
browniene.

4. Cilindrii sunt formatiuni alungite, cilindrice, bine colorate, ce reproduc ca niste mulaje forma
tubilor uriniferi. Ei se formeaz prin gelificarea n tubii renali distali a proteinelor, substantelor
albuminoide si mucoase, nglobnd n acest mulaj elemente figurate sanguine, celule epiteliale,
detritusuri celulare, bacterii, etc. Semnificatia cilindrilor difer n functie de compozitia lor, de
abundenta lor n urin:
cilindrii hialini, mulaje proteic translucide, apar si la normali, dup efort, ortostatism, mai
rar n context patologic renal. Au o structur fin, sunt transparenti, cu extremitti
rotunjite.
cilindrii granulosi sunt opaci, cu granulatii inegale si sunt prezenti n nefritele difuze
acute si cronice.
cilindrii epiteliali contin epitelii tubulare morfologic normale. Apar n nefrite (nsotind
cilindrii granulosi), mai ales n nefritele acute si n necroza tubular acut.
cilindrii leucocitari indic prezenta unor procese inflamatorii ale parenchimului renal, cu
focare glomerulare sau interstitiale. Au valoare diagnostic important n pielonefrite.
cilindrii hematici contin hematii intacte sau alterate, indicnd o leziune glomerular
cilindrii grsosi cu granuatii mari, glbui, se ntlnesc n sindroame nefrotice sau n
proteinurii masive.
cilindrii pigmentari, hemoglobinici, mioglobinici, bilirubinici apar n conditii speciale (n
hemoglobinurii de efort, n sindromul de strivire).

5. Cristalele nu se gasesc de obicei in urina proaspat emisa, dar pot aparea dupa ce aceasta a stat
mai mult timp la temperatura camerei. Cristalele se formeaza atunci cand urina este suprasaturata
cu un anumit compus cristalin sau cand proprietatile de solubilitate ale acestuia sunt alterate. In
cazul in care precipitarea apare la nivelul rinichiului sau tractului urinar, consecinta este
formarea calculilor urinari. Cele mai multe dintre cristalele ce pot fi gasite in urina au importanta
clinica scazuta, exceptand cazurile de dezechilibre metabolice, formarea calculilor sau reglarea
medicatiei. Cristalele gasite in mod frecvent in urina acida sunt:

Cristale de acid uric pot fi prezente in urina normala, dar pot avea si semnificatie
patologica: cantitate mare n leucemii, arsuri, insuficien hepatic, iar n cantitate mic
m nefrite, diabet. Apar dup un regim alimentar bogat n carne i precipit sub form de
cristale polimorfe, hexagonale sau sub form de cruce, stea, vrf de lance.
Cristalele de oxalat de calciu sunt frecvent intalnite in urina acida si neutra, dar ocazional
pot aparea si in urina alcalina; pot fi prezente in urina normala, in special dupa ingestia de
alimente bogate in oxalati cum ar fi: rosii, spanac, usturoi, portocale, sparanghel si dupa
consumul unei doze mari de vitamina C. Prezenta oxalatilor de calciu in numar mare, in
special in urina proaspat emisa, sugereaza posibilitatea prezentei de calculi urinari; alte
conditii asociate cu prezenta de oxalat de calciu in cantitate crescuta sunt: intoxicatia cu
etilen glicol, diabet zaharat, afectiuni hepatice si boli renale cronice severe. La examenul
microscopic apar sub form de cristale octaedrice incolore, ptrate cu dou diagonal ( plic
de scrisoare)
Uratii amorfi sunt saruri de Na, K, Mg, Ca si se gasesc sub forma amorfa necristalina
(uratul de sodiu poate aparea si sub forma de cristale); nu au semnificatie clinica.
Cristalele de acid hipuric si sulfat de calciu apar rar in urina si nu au semnificatie clinica.
Cristalele de cistina au intotdeauna semnificatie clinica, aparand in cistinoza sau
cistinuria congenitala si pot forma calculi.
Cristalele de leucina sunt clinic semnificative, fiind intalnite in boala urinei cu miros de
sirop de artar, sindromul Fanconi si in boli hepatice severe (ciroza terminala, hepatita
virala severa si atrofie galbena acuta a ficatului). Cristalele de leucina si tirozina sunt
frecvent intalnite impreuna in urina pacientilor cu boli hepatice, iar cele de tirozina sunt
prezente in tirozinoza.
Cristalele de colesterol in urina indica distructii tisulare extinse; aceste tipuri de cristale
sunt intalnite in nefrite si nefroze; de asemenea apar in chilurie, care este consecinta
obstructiei abdominale sau toracice a drenajului limfatic.
Fosfatul amoniaco magnezian apare n urina amoniacal, sub form de cristale
prismatice, incolore.

5. Alte elemente ce pot fi gsite n sedimentul urinar :

flora microbian, necesit examinare prin urocultur


paraziti (Trichomonas vaginali)
celule neoplazice (celule atipice izolate sau conglomerate).
Spermatozoizi - apar in urina barbatilor ca urmare a emisiilor nocturne, convulsiilor
epileptice, bolilor aparatului genital sau spermatoreei. Pot aparea la ambele sexe in urma
unui contact sexual
filamente de mucus - ca benzi subtiri, albicioase, fr semnificatie patologic.
levuri (pot fi confundate cu eritrocitele) - pot aparea in infectiile tractului urinar in special
la pacientii diabetici; ele pot fi intalnite si ca urmare a contaminarii cutanate sau vaginale.
Candida albicans este levura cea mai frecvent intalnita.
Grasimea poate fi prezenta in urina sub forma de picaturi libere, corpusculi ovali grasi
sau incorporata in cilindri. Prezenta grasimii in urina este asociata cu sindromul nefrotic,
diabetul zaharat, eclampsia, toxice renale, glomerulonefrite cronice, nefroza lipoida,
embolia grasoasa, leziuni superficiale extensive asociate cu zdrobirea tesutului gras
subcutanat, fracturi ale oaselor lungi, pelvisului sau fracturi multiple.

Parametru Valori de referinta

Eritrocite 0-1/hpf

Leucocite 1-4/hpf

Celule epiteliale scuamoase 1-15/hpf

Celule tranzitionale 0-5/hpf

Celule tubulare renale Nedetectabil

Cilindri hialini si granulosi 0-2/lpf

Alti cilindri Nedetectabil

Cristale, bacterii, levuri Nedetectabil

Hpf = camp microscopic de putere mare (obiectiv 40x)


Lpf = camp microscopic de putere mica (obiectiv 20x)

In functie de numarul elementelor/camp microscopic modalitatea de exprimare a rezultatelor


obtinute la examenul sedimentului urinar este urmatoarea:

Rare: 1-4/hpf.

Relativ frecvente: 5-15/hpf.

Frecvente: 15-50/hpf.

Foarte frecvente: >50/hpf.