Sumarul de urina reprezinta metoda prin care se analizeaza urina din punct de

vedere fizic, chimic si microscopic. Sumarul de urina este o analiza completa de urina
care include determinarea caracterelor fizice (culoare, aspect, greutate specifica),
chimice (pH, proteine, glucoza, corpi cetonici, hematii, bilirubina, urobilinogen,
leucocite, nitriti) si examenul microscopic al sedimentului. Modificarile care pot apare in
sumarul de urina pot semnifica stari patologice ale aparatului urinar, hepatice sau
metabolice. Este un test utilizat atat pentru screening cat si pentru diagnostic.

Pentru ce este recomandat sumarul de urină

- identificarea unor disfuncții renale, urinare, hepatice, metabolice
Organismul este sănătos atunci când este în echilibru și la aceasta participă și procesul
de excreție continuă a apei și electroliților în exces, precum și a produșilor de
catabolism. Rinichiul este organul care desfăloară acest proces și menține compoziția
organismului constantă.
Valori patologice:

- cantitatea de urină peste 2500 ml/24h definește poliuria.

- cantitatea de urină scăzută sub 500 ml/24h constituie oliguria.
- cantitatea de urină eliminată ziua este mai mare decât cea în timpul nopții, iar
inversarea acestui raport definește starea patologică denumita nicturie.
Analiza completă de urină include determinarea caracterelor fizice (culoare, aspect,
greutate, densitate), chimice (pH, proteine, glucoza, corpi cetonici, hematii, bilirubina,
urobilinogen, leucocite, nitriți,densitate) și examenul microscopic al sedimentului.

Urina este de obicei clara. Nebulozitatea sau mirosul neobisnuit pot indica o problema. Prezenta
sangelui in urina ii da aspectul rosu sau maro. Culoarea urinei poate fi influentata si de alimentele
consumate. De exemplu, sfecla poate colora urina in rosu. Un aspect tulbure poate indica o infectie.
Testul dipstick
Un bat subtire, din plastic, cu benzi de substante chimice pe el este plasat in urina pentru a detecta
eventualele anomalii. Fasiile chimice isi schimba culoarea daca anumite substante sunt prezente sau
daca nivelurile lor sunt peste limitele normale. Testul verifica urmatoarele:
 Aciditatea (pH) - indica cantitatea de acid din urina. Nivelurile anormale ale pH-ului pot
indica tulburari ale tractului urinar sau la nivelul rinichilor
 Concentratia sau greutatea specifica arata modul in care particulele sunt concentrate in
urina. O concentartie mai mare decat cea normala este adesea rezultatul faptului ca persoana
respectiva nu bea suficiente lichide
 Proteinele - un nivel scazut de proteine din urina este normal. De obicei, un nivel usor
ridicat nu este un motiv de ingrijorare, dar cantitatile mai mari ar putea indica o problema la
rinichi
 Zaharul. In mod normal, cantitatea de zahar (glucoza) din urina este prea mica pentru a fi
detectata. Astfel, orice prezenta a zaharului implica o noua testare si evaluarea pentru diabet
zaharat
 Cetone. Ca si in cazul zaharului, orice cantitate de cetone in urina ar putea fi un semn de
diabet zaharat si necesita monitorizare
 Bilirubina - este rezultatul unei afectari a celulelor rosii din sange. In mod normal,
bilirubina este transportata in sange si trece in ficat, unde este indepartata si devine parte a
bilei. Prezenta bilirubinei in urina poate indica si afectarea ficatului
 Dovezi ale infectiei. Prezenta nitritilor sau a esterazei leucocitare (o enzima a celulelor albe
din sange) poate semnala o infectie la nivelul tractului urinar
 Sangele - poate fi un semn de afectare renala, infectii, pietre la rinichi sau la vezica urinara,
cancer renal sau cancer de vezica urinara sau poate semnala tulburari de coagulare a
sangelui. Prezenta sangelui in urina necesita teste suplimentare
 Examinarea microscopică a probei
 Examinarea microscopică a urinii se efecutează după ce proba s-a centrifugat
timp de 2 minute la 4000 de rotaţii. Particulele examinate sunt celulele, cristalele,
compuşii insolubili acumulaţi în urină în timpul trecerii acesteia de la rinichii către
tractul urinar inferior.
 Celulele epiteliale sunt uşor de identificat şi au aspect morfologic diferit în
funcţie de provenienţă. Celulele epiteliale scumoase sunt cel mai des întâlnite; ele
provin fie din uretră la bărbaţi, fie din vagin la femei. Sunt celule translucente cu un
nucleu mic situat central. Acestea nu au semnificaţie patologică, cel mai adesea
fiind cauza contaminării cu secreţia vaginală/uretrală. Celulele tubulare renale au
formă rotundă şi au un nucleu mare situat central. Prezenţa acestora în număr
crescut sugerează insuficienţă renală acută. Celulele epiteliale de traziţie provin din
parechimul renal, pelvis sau uretere şi sunt foarte asemănătoare cu celulele
tubulare. În inflamaţii sau în tumorile renale maligne, acestea formează agregate.
 Leucocitele indică o posibilă infecţie a tractului urinar. Cel mai des se observă
polimorfonuclearele.
 Eritrocitele nu apar în mod normal în sedimentul urinar. Prezenţa în număr mic a
acestora nu are semnificaţie clinică, însă numărul se corelează cu boli precum
glomerulonefrita, necroza tubulară acută, tumori ale tractului urinar.
 Microorganismele precum bacteriile sunt frecvent întâlnite în urină. Numărul
crescut al acestora împreună cu cel al leucocitelor semnalează o infecţie urinară.
Se consideră infecţie atunci cţnd numărul acestora este mai mare de 100,000
UFC/ml.
 Fungii provin cel mai adesea din contaminarea urinii cu secreţia vaginală. Cea
mai comună specie este Candida albicans. În cazuri mai rare, pacienţii cu diabet
pot prezenta fungi în urină datorită glucozei-sursă nutritivă pentru aceştia.
 Paraziţii se întâlnesc rar în urină, cu excepţia Trichomonas care derivă prin
contaminarea genitală.
 Spermatozoizii pot apărea des în urină ca rezultat al activităţii sexuale.
 Cilindrii sunt debriuri celulare frecvent întâlnite. Aceştia pot fi de mai multe tipuri:
granulari (în boli renale, infecţii virale, intoxicaţii), hialini (boli renale, hipertensiune),
ceroşi (insuficienţă renală cronică, stază renală), ş.a.
 Cristalele din sedimentul urinar sunt fascinante pentru examinator, întrucât se
întâlnesc într-o mare diversitate de forme şi culori. O mică parte dintre acestea au
semnificaţie clinică deosebită.
- cristalele de oxalat de calciu sunt clare, translucide şi sunt descrise ca având
forma unui plic. Uneori se pot confunda cu hematiile, având formă ovală. Sunt
constituenţi fiziologici normali ai sedimentului urinar. Numărul crescut al acestora
poate indica un consum ridicat de citrice. Mai rar este asociat cu prezenţa calculilor
renali.
 - cristalele de acid uric sunt clare, transparente până la culoarea maro densă, au
formă rombică. Atunci când sunt aglomerate formează rozete şi acoperă celelalte
componente ale sedimentului urinar. Sunt constituenţi fiziologici normali întâlniţi în
urinile cu ph acid. Nu au semnificaţie patologică.

- uraţii amorfi apar în urina neutră sau uşor acidă, acoperind celelalte elemente ale
sedimentului urinar. Nu au semnificaţie clinică cunoscută. Prezenţa lor indică mai cu
seamă contaminarea probei sau depozitarea acesteia la temperatura camerei.
- carbonatul de calciu apare sub formă rotundă sau de gantere. Un număr mare
de cristale dau sedimentului un aspect murdar, dupa centrifugare acesta devenind
roz pal. Nu are semnificaţie clinică cunoscută.
- cristalele de fosfat de calciu sunt birefringente, incolore şi iau diferite forme. Se
grupează formând plăci granulare sau prisme. Nu au semnificaţie clinică cunoscută.
- cristalele de fosfat amoniaco-magnezian sunt incolore şi extrem de refringente.
Din cauza formei tipice prismatice, se aseamană uşor cu un plic, putând fi
confundate cu oxalatul de calciu.


 cristalele de tirozină se întâlnesc numai în urina cu ph acid. Au formă de ace.
Uneori se grupează în rozete, putând fi confundate cu alte tipuri de cristale. Sunt
detectate foarte rar la pacienţii ce suferă de insuficinenţă hepatică.
 - cristalele de leucină au morfologie caracteristică. Sunt cristale circulare mici,
dispuse sub formă de inele concentrice şi par colorate în lumina polarizată. Ca şi
cristalele le leucină, se întâlnesc în sedimentul urinar al pacienţilor cu insuficienţă
hepatică.
 - cristalele de cisteină au formă hexagonală, sunt plane şi incolore, rar formează
rozete. Sunt foarte rar descoperite, anume la persoanele cu urolitiaz.
