RINICHIUL-ste 

organul de eliminare a substanțelor toxice din organism, indiferent de originea lor.
Corespunde vertebrelor T12-L3, este localizat retroperitoneal în loja renală, are forma unui bob
de fasole, culoare roşie-brună si greutatea de 120 g.
Prezintă la polul superior glanda suprarenală, iar la nivelul marginii mediale, hilul renal.

Rolurile rinichiului
1. formează urina şi elimină astfel substanțele toxice şi produşii de catabolism inutilizabili
2. menține constant volumul sanguin, echilibrul acido- bazic, presiunea osmotică,
concentrația ionilor plasmatici şi a glucozei, ureei
3. secretă renina care contribuie la reglarea presiunii arteriale
4. secretă eritropoietina care reglează eritropoieza 
5. secretă 1,25 dihidroxicolecalciferol care reglează metabolismul calciului
6. gluconeogeneza in timpul postului prelungit.

Hilul renal conduce într-o excavație situată în profunzimea rinichiului numită sinus renal

Rinichiul are la exterior o capsulă renală fibroasă sub care se află parenchimul renal ce delimitează sinusul
renal.

Sinusul conține grasime, vase, nervi şi canalele excretoare renale (calicele şi pelvisul renal).

Peretele sinusal 
-2 tipuri de proeminențe:
1. papilele renale (aparțin medularei şi pătrund în corticală)
2. Proeminențele interpapilare (aparțin coloanelor renale ale corticalei).

Parenchimul renal este format din:
1.Corticala
2.Medulara 

Medulara :
-este situată central, discontinuă, fiind formată din mai multe fragmente (piramidele renale) înco
njurate de corticală.
-Substanța corticală care separă 2 piramide renale se numeşte coloana renală Bertin.
Piramidele renale Malpighi
-sunt formațiuni tronconice sau piramidale în numar de 7-14 pentru fiecare rinichi. 
-Au baza spre periferie şi vârful spre sinusul renal.
-Vârful poartă numele de papila renală şi se deschide într- un calice mic.
-Suprafața papilei are 15-20 orificii şi se numeşte aria ciuruită.
Secțiunea piramidelor prezintă numeroase striații longitudinale date de arterele renale
drepte şi de tubii colectori Bellini.

Corticala reprezintă substanța continuă în care sunt incluse piramidele Malpighi.
Porțiunea ei principală este situată la periferia organului şi se întinde ca o bandă de
la baza piramidelor Malpighi până la capsula renală.
Corticala se insinuează între piramidele renale şi formează coloanele renale Bertin ce ajung
până la sinusul renal şi formează proeminențele interpapilare.

Zona  periferică a rinichiului  conține 2 portiuni: radiata şi covulata.

Porțiunea radiată sau piramidele Ferrein reprezintă formațiuni piramidale situate pe baza
piramidelor Malpighi, cu vârful spre capsulă şi baza pe piramidele renale Malpighi. 
Sunt în număr de 300-400 pentru fiecare piramidă Malpighi şi reprezintă prelungiri ale medularei
în corticală. Fiecare piramidă Ferrein cuprinde 50-100 tubi uriniferi.

Porțiunea convulată sau labirintul renal este situată între piramidele Ferrein şi cuprinde corpuscul
ii renali, tubii contorți şi vasele de sange.

Rinichiul poate fi împărțit în lobi şi lobuli.Lobul renal este format dintr-o piramidă Malpighi împ
reună cu toate piramidele Ferrein dependente de ea şi cu toată substanța corticală adiacentă (corti
cală periferică şi coloanele renale).
Lobulul renal este format dintr-o piramida Ferrein şi labirintul renal înconjurator.

Examenul de laborator al urinei 

1. examen macroscopic 
- volum urinar
- aspectul
- culoarea
- mirosul 
- consistenta urinei
2. examen microscopic – sedimentul urinar
3. examen fizico-chimic 
- densitatea urinei 
- pH-ul urinar 
- compozitia chimica
4.  examene biochimice 
- proteinuria 
- glucozuria
- osmolaritatea urinei 
- ionograma urinara
- produsi de retentie azotata 
- cetonurie, pigmenti biliari, saruri biliare etc.
5.   examenul bacteriologic

Examenul macroscopic  
1. volum urinar
2. aspectul
3. culoarea
4. mirosul 
5. consistenta urinei
1.Volumul urinar
Volumul de urina pe 24 de ore ( diureza ) => 1000 -2000 ml/24 h
Variaza in raport cu :
 sexul, 
 varsta, 
 ingestia de lichide, 
 efortul fizic depus, 
 temperatura mediului ambiant 
In timpul zilei se elimina 75 % din volumul total de urina iar noaptea se elimina
restul de 25 % . Raport nictemeral = 1/4. Inversarea raportului poate reprezenta un semnal de
alarma!

Modificarile volumului de urina masurat in 24 de ore la adult :

ANURIA = diureza sub 100 – 150 ml

OLIGURIA = scaderea diurezei sub 500 ml. 

Se intalneste :
-fiziologic in cazul unui regim lipsit de apa, transpiratii profuze  
-patologic in caz de : varsaturi incoercibile, diaree abundenta, arsuri, hemoragii.

POLIURIA = cresterea diurezei peste 2000 ml. 

Se intalneste in:
-stari fiziologice : ingerare de lichide in cantitate mare, alimentatie bogata in legume sau fructe 
-stari patologice : diabet insipid, diabet zaharat. 

NICTURIA =  mictiuni frecvente nocturne

POLAKIURIA = mictiuni frecvente cu volum urinar redus ( ITU)

Aspectul urinei
In mod normal, urina proaspat emisa este limpede si transparenta. 

Patologic, poate fi : 
 tulbure in prezenta sarurilor ( fosfati, bicarbonati, oxalati, urati ) 
 purulentă

Pentru diagnosticul diferential intre cele doua se folosesc teste simple:

1. incalzirea urinei pana la punctul de fierbere 

 nu se limpezeste la temperaturi ridicate sau prin adaos de acizi

=> prezenta puroiului
 se clarifica dupa incalzire => prezenta uratilor. 

2. Adaos de acizi in urina: 

- opalescența dispare dupa acidifiere cu acid acetic se admite prezenta fosfatilor sau

a bicarbonatilor, 
-opalescența dispare dupa acid clorhidric se indica prezenta oxalatului de calciu 

3. Culoarea urinei 
Urina normala are o culoare galben pai, culoare de bere blonda si
este invers proportională cu volumul . 

Culoarea normala este determinată de urocrom(pigment urinar)                      
Modificări de
culoare 

4. Mirosul urinei 
În mod normal mirosul urinei este de migdale amare datorita acizilor volatili din seria
aromatica si a amoniacului. 

Patologic:

-urina din acidoza diabetica are miros de mere acre, 

-urina in cazul bolilor infectioase poate avea miros de amoniac sau fetid. 

5. Consistența urinei 

Urina normala are consistenta unei solutii slab saline. Prezenta albuminei

se recunoaste dupa spuma persistenta care apare deasupra urinei.
Urina care contine puroi este vascoasa si filanta. 

Examenul microscopic 

Sedimentul urinar 
Examinarea microscopica a sedimentului urinar permite aprecierea calitativa a
unor elemente ( leucocite, eritrocite, cilindrii ) dar si analiza lor cantitativa. 
Este utila pentru diagnosticul afecțiunilor renale si afecțiunile cailor urinare. 
 DETERMINAREA CALITATIVĂ

În mod normal, pe un camp microscopic se  pot intalni : 

 o hematie, 
 3-5 leucocite, 
 cativa cilindrii hialini, 
 rare celule epiteliale, 
 rare cristale, 
 rare microorganisme.

Sedimentul urinar : in campul microscopic apar celule epiteliale, hematii, leucocite, cilindri

urinari, filamente de mucus etc.

1. Hematiile  
-absente in urina normala
-discuri galbui , fara granulatii, fara nucleu
-in urinile concentrate apar ratatinate
-hematurie = prezenta lor in numar mare ( >1000 hematii/ml/min sau mai mult de 3 hematii
pe camp)

2. Leucocitele 
-sunt in numar redus in urina normala, 
-maxim 3- 5 leucocite /camp
-globule sferice, granulate, cu nucleu polimorf
-leucociturie ( > 10 leucocite/camp sau > 2000/ml/min, apare in infectii acute renale)
-leucocituria mai poate aparea si in apendicita 
-leucocitele mari, cu granulatii (celulele Sternheimer- Malbin) sunt caracteristice pielonefritei.
Pielonefrita = inflamaţii ale parenchimului şi pelvisului  renal (infecţiile tractului urinar
superior)
3.Celulele epiteliale 
-sunt in numar redus in urina normala
-aspect :
 polimorf, 
 nucleu si citoplasma granulata, 
 de dimiensiune mai mari comparativ leucocitele 
-provin din stratul superficial al cailor  excretorii, prin descuamare 
-in numar mare( > 5-10/camp si grupate ) indica o inflamatie nivelul cailor urinare
3. Bacteriile
-in mod normal lipsesc in sedimentul urinar
 ITU => bacteriurie + leucociturie 
4.Levurile (fungi unicelulari)
 In mod normal sunt absente
 + => infectie urinara
 Candida albicans => pacienti diabetici
5.Paraziti
-in mod normal sunt absenti 
-patologic => cel mai frecvent Trichomonas vaginalis
5. Clindrii urinari 
 In mod normal se gasesc intre 0 – 1 cilindru/camp microscopic 
 Patologic => afectarea parenchimului renal
 Clasificare in functie de structura:


a. Acelulari
1. Hialini
 2. Granulari
3. Grasosi
4. Pigmentari
b.Celulari :
1. Eritrocitari
2. Leucocitari
3. Epiteliali

5. Cristale:

 Sunt elemente anorganice reprezentate de saruri care se regasesc in mod

normal in componenta urinii si care precipita sub forma amorfa sau cristalizata
 La o persoana cu o diureza normala si cu o dieta echilibrata prezenta
abundenta a cristalelor in urina semnifica prezenta unei litiaze urinare

Semnificatia patologica a celor mai frecvente cristale intalnite:

 

DETERMINAREA CANTITATIVĂ
Determinarea cantitativa a elementelor sedimentului urinar se poate efectua prin:

1. Metoda Hamburger 
2. Metoda Addis

Metoda Hamburger 

Se determina in urina proaspata numarul de elemente celulare ( hematii, leucocite,

cilindri) eliminate in timp de 1 minut.
Metoda Addis 
Se determina numarul de elemente ( hematii, leucocite, cilindri ) din urina pe 24 de ore

EXAMENUL BACTERIOLOGIC AL URINEI

-Utilitate : confirmarea diagnosticului de infectie urinara

-se efectueaza atunci cand in urma examenului sedimentului urinar se ridica suspiciunea unei
ITU
-cei mai frecvent incriminati germeni: 
 E. Coli
 Proteus
 Klebsiella
 Pseudomonas

NEFRONUL

Nefronii sunt aşezați în corticală şi reprezintă porțiunea secretoare. 

Ei sunt in numar de 1-1,3 milioane/rinichi.
 

A.Corpusculul renal Malpighi 
-este situat în corticală 
-este format din :

1.capsula glomerulară Bowman.
2.glomerulul renal 

A.Corpusculul renal Malpighi 
1. Capsula glomerulara 
-este porțiunea inițială a nefronului, 
-are forma unei cupe cu pereți dubli (foita interna si foita externa) -prezintă 2 poli:
1. vascular – unde există glomerulul renal
2. urinar – este situat în partea opusă celui vascular si se continua cu
tubul contort proximal.

2.Glomerulul renal 
-este format din 20-40 anse capilare încolăcite, dispuse între 2 arteriole: aferentă și eferentă.
a. Arteriola aferentă 
-este o ramificație finală a arterei renale, 
-intră în capsula Bowman şi se capilarizează.
b) Capilarele 
-au celulele endoteliale cu numeroase orificii (fenestratii)  
-sunt separate de capilarele vecine prin țesut mezangial
c) Arteriola eferentă 
-rezulta din confluarea capilarelor glomerulare.

Foița internă a capsulei Bowman împreună cu peretele capilarului formează

membrana filtrantă glomerulară cu rol în formarea urinei (filtrat glomerular).
Membrana filtrantă glomerulară, este formată din:
1. lamina fenestrată a endoteliului capilar 
2.  membrana bazală ce aderă la endoteliu şi la foița internă a epiteliului
capsulei Bowman. 
3. epiteliul visceral al capsulei Bowman. La acest nivel se află
celulele podocitare ce formeaza spatii lacunare. 
La nivelul podocitelor şi a laminei fenestrate se găsesc sarcini negative, care
resping moleculele anionice.
Epiteliul visceral are o incarcare electrica negativa ce impiedica filtrarea proteinelor.

B.TUBUL RENAL

-este format din :

1. tubul contort proximal, 
2. ansa Henle  
3. tubul contort distal

1. tubul contort proximal:
 este situat în labirintul cortical în prelungirea capsulei Bowman.
 peretele este format dintr-un epiteliu cubic unistatificat cu margine în perie la
polul luminal.

2.Ansa Henle  
-continuă tubul proximal 

-este formată din: 

=>o ramura subțire descendentă, 

=>un varf, 
=>o ramura subțire şi apoi groasă ascendentă .

Ramura descendentă continuă tubul proximal, face o buclă inferior şi urmează apoi un traiect

ascendent.
Ramura ascendentă, impermeabila pentru apa, prezinta o porțiune dreaptă subțire, în medulară şi o
porțiune groasă sinuoasă, care trece în corticală si se continua cu tubul contort distal din momentul
trecerii printre cele 2 arteriole (aferenta si eferenta).

3.Tubul contort distal (TCD) 

-este situat în corticală, în continuarea ansei Henle. Prima jumatate a TCD este impermeabila

pentru apa.
TCD are o porțiune dreaptă şi una întortocheată (contortă). 
Porțiunea inițială a tubului trece prin unghiul dintre arteriola aferentă şi eferentă.

Tubii colectori continua tubii contorti distali, încep în corticală, străbat

medulara (tubi Bellini) şi se deschid prin orificiile papilare ale ariei ciuruite la nivelul
calicei mici (15- 20 ducte papilare Bellini).

EXPLORAREA FUNCȚIEI GLOMERULARE

1. FILTRAREA GLOMERULARĂ - FG
2. FLUXUL PLASMATIC RENAL - FPR
3. FLUXUL SANGUIN RENAL - FSR
4. FRACȚIA FILTRANTĂ - FF
FILTRAREA GLOMERULARĂ

Se poate determina cu ajutorul unor substanțe care se elimina doar prin procese de
filtrare glomerulară 
Clearence = Volumul virtual de plasma total epurată intr-un minut 
Se evaluează în clinică prin măsurarea clearance-ului creatininei endogene.
Clearance-ul de creatinină exprimă fidel valoarea filtratului glomerural. Este independent de
alimentație și debitul urinar, insă depinde de vârstă, sex și masa musculară.
Clearance-ul sau coeficientul de epurare plasmatica al unei substante este cantitatea de plasma
in mililitri care, trecand prin rinichi, este curatata de aceasta substanta, intr-un minut. 
PROBELE DE CLEARANCE

Clearance-ul unei substante = cantitatea de plasma epurata de catre rinichi in unitatea

de timp, pentru o substanta data.
                             Cx =Ux  *  V
                                           Px
Cx=clearance-ul substantei “x” (ml/min)
Ux=concentratia urinară a substanței “x”  (mg/dL) V=debitul urinar(volumul urinar in
unitatea de timp)(mL/min) – se mai poate nota si cu D
Px=concentratia  plasmatica a substantei “x”  (mg/dL)

Clearance Creatinină Endogenă

Creatinina este produsul metabolic al creatinei si fosfocreatinei.

Atat creatina cat si fosfocreatina  sunt  prezente aproape in exclusivitate in muschi. 
Productia endogena de creatinina este constanta atata timp cat masa musculara ramane constanta. 
Valorile sunt independente de :
 aportul exogen de proteine
 diureza.
Este proba functionala renala cu cea mai larga utilizare in clinica medicala
Este folosita pentru estimarea ratei filtrarii glomerulare, deoarece
toata creatinina filtrata glomerular este excretata in urina. 

Clearance Creatinină

Indicatii :

• explorarea functiei renale
• monitorizarea insuficientei renale si stabilirea momentului inceperii dializei 
• ajustarea dozelor la pacientii care primesc tratament cu medicamente nefrotoxice 

 aminoglicozide 
 metotrexat
 cisplatin
In calculul clearance-ului se iau in considerare: 
  debitele urinare V1 si V2 (mL/min), 
 valorile creatininei din cele 2 probe de urina U1 si U2 (mg/dL), 
 valoarea creatininei serice P (mg/dL)  
 suprafata corporala S (mp) 

C (mL/min) = 1.73/S x [(V1 x U1) + (V2 x U2)] / 2 x P

Formula Cockroft: 

Se aplică:
 in situatiile in care debitul urinar este mai mic decat 1.5 mL/min, 
 la pacienti cu arsuri severe
 pentru monitorizarea functiei renale la pacienti tratati cu medicamente nefrotoxice
Nu se aplica la pacienții cu  : 
 transplant renal, 
 varste peste 70 ani, 
 obezitate 
 sindroame edematoase.

C (mL/min) = [(140 – varsta (ani)) x greutatea (kg)] / [72 x creatinina serica (mg/dL)].
La femei rezultatul se inmulteste cu 0.85. 

La copii se aplica formula: 

C (mL/min) = 0.55 x lungimea corpului (cm) / creatinina serica (mg/dL)

 la nou-nascuti la termen si in primul an de viata :

C (mL/min) = 0.45 x lungimea corpului (cm) / creatinina serica (mg/dL)

De asemenea clearance-ul la creatinina poate fi estimat dintr-o singura determinare a creatininei

serice utilizand normograme, pe baza varstei, greutatii si nivelului creatininei serice.

Valori normale (mL/min) : 120± 15 ml/min

 Femei
90-140 (mL/min)

Barbati
100-170 (mL/min)

Persoane >80 ani

50 (mL/min)

VALORI CRESCUTE: 
Nu prezinta semnificatie  diagnostica 
VALORI SCĂZUTE: 
Scaderea sub 70 ml/min =>insuficienta renala usoara. 
Scaderea sub 30 ml/ min => insuficienta renala grava.
=>In general, scade in glomerulonefrite acute si cronice, deci in leziunile glomerulare.
=>flux sanguin renal redus (asociat cu deshidratare severa, soc sau obstructia arterei renale);
=>insuficienta cardiaca congestiva; 
=>necroza tubulara acuta; 
=>glomerulonefrite acute sau cronice; 
=>pielonefrite cronice bilaterale avansate; 
=>leziuni renale bilaterale avansate (rinichi polichistic, tuberculoze renale, cancer); 
=>nefroscleroze.
• Conditii fiziologice : 

 Cresc Clearenceul creatininei : 
 efortul fizic 
 sarcina
 Scad Clearenceul creatininei 
 variatiile circadiene => cele mai mici valori fiind
in timpul noptii, cand pacientul doarme.

Clearance Uree

-este efectuat concomitent cu Clearence-ul creatininei

-este mai putin precisa comparativ cu clearence-ul creatininei, deoarece ureea sufera procese de secreție 

Cl uree   =   UUN xV
                       BUN

UUN =concentratia ureei in urina (mg/dL) – urine urea nitrogen 

V=debitul urinar (mL/min) 
BUN = portiunea azotata a ureei  (mg/dL) – blood urea nitrogen
FLUXUL PLASMATIC RENAL 

 Reprezintă este cantitatea de plasma sanguina, exprimata in mililitri pe minut,

care iriga parenchimul renal
 Se utilizeaza substante ca acidul para-aminohipuric (PAH) sau diodrastul, care
sunt complet eliminate din plasma, in cursul unei singure treceri prin rinichi

 Valori normale :
 medie de 650 ml/min pt 1,73 m2
 FPR < 400ml/min => scaderea irigatiei renale:
 Soc
 Insuficienta cardiaca
 Glomerulonefrite cronice
 Scleroze renale
 Fractia filtranta renala reprezinta procentul de plasma filtrata, din plasma care trece
prin rinichi intr-un minut si se calculeaza ca raportul debit de filtrare/debit circulator
renal (125/650 = 19-20 %).
 Cresterea debitului circulator renal
determina cresterea filtrarii glomerulare iar scaderea debitului sanguin
renal determina scaderea presiunii efective de filtrare si a volumului filtratului.
 Scaderea presiunii arteriale sistolice la valori sub 60-80 mm Hg
determina scaderea presiunii efective de filtrare la o mm Hg si aparitia anuriei
(diureza sub 100 ml/24h)
 Reprezintă volumul de sange care perfuzează rinichii in unitatea de timp

 Se calculeaza cunoscand:

 FPR
 Ht ( 0,46)

FORMULA DE CALCUL : 

VALORI NORMALE : 1.200 ml/min 

FPR vs FSR

Fluxul de plasmă renală măsoară cantitatea de plasmă din sânge care trece

prin rinichi pe unitatea de timp. Poate fi estimat cu rata de eliminare plasmatică
a acidului p-aminohippuric.
În comparație, fluxul sanguin renal este cantitatea de plasmă și hematocrit din
sânge, care trec prin rinichi pe unitatea de timp. Fluxul renal de
plasma impreuna cu hematocritul pot masura fluxul sanguin renal . 
Principala diferență între fluxul plasmatic renal și fluxul sanguin renal este tipul
de măsurare.
FRACTIA FILTRANTA

Fractia filtranta = fractiunea de plasma filtrata la nivel glomerular in unitatea de

timp
Se exprima ca procentual

Valori normale  : 20% din FPR

FORMULA DE CALCUL:

EXPLORAREA FUNCTIEI TUBULARE

I. EXPLORAREA FUNCTIEI RENALE DE DILUTIE SI CONCENTRATIE

1. PROBE DE DILUTIE
2. PROBE DE CONCENTRARE
 II. EXPLORAREA CAPACITATII MAXIME DE REABSORBTIE
TUBULARA

EXPLORAREA FUNCTIEI RENALE DE DILUTIE SI CONCENTRATIE

Fiziologic, in functie de gradul de hidratare al organismului, rinichiul are

capacitatea de a produce o urina mai diluata sau mai concentrata.
Pentru a mentine osmolaritatea mediului intern rinichiul adapteaza eliminarea
volumului de apa in functie de aportul de apa.

PROBA DE DILUTIE

Consta in : 

-aprecierea cantitatii de urina eliminata

-determinarea densitatii a 8 esantioane recoltate din 30 in 30 de minute timp de 4
ore

Tehnica de lucru:

-Dimineata, bolnavul urineaza si apoi bea a jeun, o cantitate de 1,5 l de apa.

-La intervale de 30 de minute urineaza in borcane diferite

Valori normale:
-primele 2 ore:
volumul de urina eliminat > ½ din volumul ingerat
-dupa 4 ore : 
volumul de urina eliminat = / > volumul ingerat
 Densitatea urinii scade, ajungand la valori minime, aprox 1005-1010
pentru cel putin una din probe

Valori patologice :
-Eliminarea unui volum urinar < volumul ingerat
-Eliminarea unui volum urinar relativ constant pentru fiecare esantion
-densitatea urinara nu scade sub 1010 pentru niciun esantion 

PROBA DE CONCENTRARE - VOLHARD

Valori normale :

 Diureza : 300 – 700 ml/zi

  Densitatea urinara este de minim 1025-1030 pentru un esantion ( celelalte
pot avea valori intre 1035-1040)


EXPLORAREA CAPACITATII MAXIME DE REABSORBTIE TUBULARA

Se realizeaza prin studiul capacitatii maxime de transport tubular (Tm) a

glucozei, substanta care dupa FG este reabsorbita total la nivelul tubului proximal.
Cand se depaseste pragul de eliminare al glucozei ( glicemia>180 mg/dl),
capacitatea de reabsorbtie este depasita si glucoza se elimina prin urina

calcul

Valori normale : TmG = 350 – 380 mg/min

Rolul rinichiului în reglarea echilibrului acido-bazic

Rinichiul controleaza echilibrul acido-bazic prin excretia unei urine acide sau bazice. 

Excretia unei urine acide determina scaderea aciditatii lichidului extracelular, in timp
ce excretia unei urini bazice conduce la scaderea cantitatii extracelulare de echivalenti bazici. 
Mecanismul general prin care rinichii excreta urina acida sau bazica este urmatorul: 
În tubii renali sunt filtrate continuu cantitati crescute de HCO3- care daca ar fi excretate in urina ar
determina scaderea alcalinitatii sanguine. 
În lumenul tubular sunt secretate de celulele epiteliale tubulare cantitati crescute de H+, ceea
ce inseamna scaderea aciditatii sanguine. 
Daca este filtrata o cantitate de HCO3- mai mare decat cantitatea secretata de H+, atunci se produce pierderea neta
de echivalenti bazici. 
Atat reabsorbtia de bicarbonat cat si excretia de H+ se realizeaza prin secretia tubulara de H+.
Cand concentratia extracelulara de H+ este redusa (alcaloza), rinichii nu pot reabsorbi intreaga cantitate de
bicarbonat filtrata (se produce cresterea excretiei de bicarbonat). 
În mod normal HCO3- tamponeaza ionii de hidrogen in lichidul extracelular, pierderea de bicarbonat este similara
cu adaugarea de H+
În alcaloza, eliminarea HCO3- determina cresterea concentratiei extracelulare de H+ catre valoarea normala. 
În acidoza, nu se produce excretia urinara de bicarbonat, ci reabsorbtia intregii cantitati de bicarbonat filtrate si
sinteza unei cantitati suplimentare de bicarbonat care ajunge in
lichidul extracelular (determina scaderea concentratiei extracelulare de H+ catre normal).

Funcţia renală ⇒ intervine lent (ore-zile) dar eficient si realizeaza: 

1. Secreţia H2+
2. Reabsorbţia şi sinteza de HCO3-
3. Acidifierea tampoanelor urinare (pH urinar = 4,5-8) 
4. Excreţia NH4+

Explorarea functiei de mentinere a echilibrului acido bazic 

Testul acidifierii si alcalinizarii urinei studiaza capacitatea rinichiului de a
excreta o urina mai acida sau mai alcalina pentru a mentine echilibrul acido-
bazic al sangelui.
Testul acidifierii urinei:

-Dimineata, a jeun , se administreaza pacientului

 clorura de amoniu ( NH4Cl ) sub forma de drajeuri. 
-Se recolteaza urina la pranz. 
-Se observa ca pH-ul urinii scade sub 5 ceea ce
 arata ca un rinichi normal are puterea de a corecta
 acidoza sangvina prin cresterea eliminarilor de 
acizi.
  
Testul alcalinizarii urinei: 

-Daca pacientul ingera bicarbonat de sodiu , se produce

 dupa doua ore o alcalinizare a urinei pana la un pH de 8. 
-Tubii renali intervin in corectarea alcalozei prin cresterea 
eliminarilor de bicarbonati. 

Examenul  
sângelui  pentru  studiul  eficienței  rinichiului 
în epurarea produșilor de catabolism. 

Produsii de catabolism
Metabolismul
-reprezintă totalitatea transformarilor biochimice si energetice care au loc in tesuturi
-include două procese (catabolismul si anabolismul), care sunt opuse si totodată in echilibru
Catabolismul 
-cuprinde reacţiile de degradare a biomoleculelor din alimente (exogene) sau din structurile celulare (endogene) cu
formarea unor produşi finali simpli (dioxidul de carbon, apă, uree etc.) şi cu eliberarea unei
anumite cantităţi de energie. 
-O parte din energia rezultată în urma degradărilor catabolice este înmagazinată în legăturile macroergice ale
moleculelor de ATP, iar o parte se pierde sub formă de căldură.
Anabolismul 
-cuprinde totalitatea reacţiilor de biosinteză care sunt, în general, cuplate cu hidroliza moleculelor de ATP deoarece
ele decurg cu consum de energie.

UREEA SERICĂ
Ureea este un produs al catabolismului proteic, 
dar nu este un simplu deseu, ea contribuind la 
mecanismul de concentrare a urinei.
Ureea se filtreaza glomerular si apoi sufera 
    procesele de reabsorbtie si secretie.

Concentratia serica a ureei depinde de:

 Productia endogena in cadrul metabolismului azotat

  Aportul alimentar proteic

 Excretia urinara

INDICATII DOZARE :

=> confirmarea sau infirmarea unor diagnostice precum:

 Insuficienta renala 
 Insuficienta renala terminala
 Monitorizarea dietei hipoproteince 
 Monitorizarea hemodializei 
 Insuficienta renala cronica

VALORI NORMALE:

 < 1 an : <41 mg/dL

 1-18 ani : < 39 mg/dL
 18-60 ani : <43 mg/dL
 60-90 de ani : <49 mg/dL

Atunci cand nivelul ureei serice este intre 6-8 mg/dL, acest lucru poate indica
o hiperhidratare.
Cresterea ureei sanguine la 50-100 mg/dL arata o disfunctie renala, iar
atunci cand nivelul ureei sanguine depaseste 150 mg/dL, functia glomerulara poate fi
sever afectata.

CREATININA SERICĂ
Creatinina este o formă de eliminare a creatinei. Creatina este sintetizată in ficat si după eliberare
mai mult de 90% este preluată la nivelul musculaturii unde are un rol importanat in stocarea energiei
musculare. 
Atunci cand functia renala este afectata, excretia de creatinina este redusa, iar cantitatea
de creatinina serica din organism creste. 
Concentratia de creatinina din organism poate oferi o aproximare a ratei filtrarii glomerulare.
Creatinina serica este un marker specific pentru functia renala, mult mai
sensibil decat ureea serica. 

INDICATII DOZARE :
  Suspiciunea unei disfunctii renale
 Monitorizarea eficientei tratamentului pentru bolile renale
 Simptome de infectii urinare
 Hipertensiune
 Boli extrarenale, boli renale acute
 Postoperator
 Politraumatisme
 Hemodializa
 Boli cu metabolism proteic crescut


 ACIDUL URIC SERIC

Acidul uric
 Este produsul final al catabolismului purinic
 Este transportat de plasmă către rinichi, unde este filtrat si excretat intr-
o proporție de 70%. 
 Diferența de acid uric este degradată si eliminată in tractul gastrointestinal.

INDICATII DOZARE :
 Suspiciunea unei insuficiente renale
 Monitorizarea tratamentului gutei
 Monitorizarea tratamentului cu citostatice
 Monitorizarea manifestarilor din sarcina toxica



Valori normale :

Barbati < 7 mg/dL
Femei < 5,7 mg/dL

HIPERURICEMIE:
-IR
-gută
-anemii

HIPOURICEMII:
-medicamente (cortizon)
-boala Wilson
-SIADH

IONOGRAMA SANGUINA

Valori normale (mmoL/L) :

 ANIONI             CATIONI

CĂILE URINARE
Caile urinare intrarenale : 

 calicele renale mici,

 calicele renale mari 
 zona bazala a bazinetului

Căile extrarenale : 

 vârful bazinetului, 
 ureterele, 
 vezica urinară 
 uretra
 

Calicele renale mici:

 sunt situate la vârful piramidelor Malpighi,
 sunt în număr de 6-12.

Calicele renale mari 

 sunt situate în sinusul renal 
 rezultă din unirea calicelor mici. 
 ele se unesc şi formează bazinetul
 sunt in număr de 2-3

Bazinetul sau pelvisul renal 

 este o formațiune cu formă de pâlnie, 
 are o baza si un varf

Zona bazală a bazinetului este situată în sinusul renal, vine în contact cu

calicele mari şi aparține căilor intrarenale.
Zona vârfului se continuă cu ureterul şi aparține căilor extrarenale.